Știri
Știri din categoria Externe
Ucraina semnalează reluarea canalelor diplomatice cu echipa lui Trump, după ce președintele Volodimir Zelenski a discutat cu doi emisari ai liderului american, într-o mișcare care poate influența direcția negocierilor privind încetarea războiului, potrivit Mediafax.
Zelenski a anunțat miercuri că a avut o convorbire cu Steve Witkoff și Jared Kushner, descriind discuția drept „bună și importantă” și precizând că tema a fost „impulsionarea procesului diplomatic” pentru încheierea războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei.
„Pacea este necesară – o pace cu demnitate, iar Ucraina este pregătită de mult timp pentru aceasta.”
Președintele ucrainean susține că echipele celor două părți vor rămâne în contact pentru a pune în aplicare aspectele discutate în timpul convorbirii. În același timp, Zelenski nu a oferit detalii despre propunerile aflate pe masă și nici despre un calendar sau pași concreți ai negocierilor, limitându-se la ideea că dialogul va continua.
Zelenski le-a mulțumit celor doi emisari pentru „implicarea personală” în promovarea unei soluții de pace și a transmis aprecieri președintelui Donald Trump și „poporului american” pentru sprijinul acordat Ucrainei.
„Suntem recunoscători președintelui Trump și poporului american pentru sprijinul lor neclintit.”
În ansamblu, mesajul indică o încercare de a menține deschisă o linie de comunicare cu cercul apropiat al lui Trump, într-un moment în care diplomația legată de războiul din Ucraina rămâne în prim-plan, însă fără elemente publice suficiente pentru a evalua dacă discuțiile se pot traduce rapid într-un format de negociere.
Recomandate
Ucraina schimbă conducerea armatei în plin război, pe fondul tensiunilor interne din apărare. Președintele Volodimir Zelenski l-a demis pe comandantul-șef al Forțelor armate, generalul Oleksandr Sîrski , și l-a numit în locul lui pe generalul Mihailo Drapatîi, comandant al forțelor interarme, potrivit Agerpres . Decizia vine pe fondul nemulțumirilor apărute după plecarea ministrului apărării Mihailo Fedorov, înlăturat pe 14 iulie, după câteva zile de proteste în sprijinul acestuia. Fedorov l-a acuzat pe Sîrski că l-ar fi „împins spre ieșire” și că i-ar fi blocat tentativa de reformare a armatei. Sîrski, în vârstă de 60 de ani, ocupa funcția din 2024 și este creditat cu rolul de a fi condus apărarea Kievului la începutul invaziei ruse din 2022. În același timp, generalul a fost contestat, inclusiv din cauza reputației de comandant cu „mentalitate sovietică”, criticii reproșându-i că ar acorda prea puțină atenție pierderilor umane. În mesajul de marți seară publicat pe Telegram, Zelenski a anunțat numirea lui Drapatîi și i-a mulțumit lui Sîrski „și tuturor luptătorilor” pentru „pozițiile solide de front ale Ucrainei”. Schimbarea de la vârful armatei are loc într-un moment în care, potrivit informațiilor din aceeași relatare, Ucraina a încetinit puternic avansul trupelor ruse și a efectuat recent valuri de lovituri în Rusia și în părțile ocupate ale teritoriului său, ceea ce sugerează că miza imediată a deciziei este mai ales de ordin intern și operațional, nu o reacție la un colaps pe front. [...]
Ideea unei intervenții militare siriene în Liban ar putea destabiliza atât Libanul, cât și tranziția fragilă a Siriei , avertizează analiști citați de Al Jazeera , după ce președintele SUA Donald Trump a reluat la Casa Albă sugestia ca Siria să „facă ceva cu Hezbollah”. Trump a făcut declarațiile marți, la Washington, alături de președintele libanez Joseph Aoun, susținând că noul președinte sirian Ahmed al-Sharaa „ar dori să intervină” și că o astfel de mișcare „ar fi foarte eficientă”. Propunerea apare în contextul presiunilor SUA și Israelului asupra guvernului libanez pentru dezarmarea Hezbollah, grupare susținută de Iran. În ziua următoare, secretarul de stat Marco Rubio a temperat public perspectiva unei intervenții, spunând că Washingtonul încurajează autoritățile siriene să se concentreze pe „provocările interne” ale construirii unui stat. Rubio a indicat însă o direcție alternativă: securizarea frontierei cu Libanul pentru a limita circulația armelor și încercările de destabilizare. De ce ar fi „contraproductivă” o intrare a Siriei în Liban Bassel Doueik, cercetător pe teme politice și de securitate, spune că o intervenție militară în Liban pentru a sprijini dezarmarea Hezbollah ar fi „strategic contraproductivă” pentru noile autorități de la Damasc. Argumentul central: ar submina relația cu statul libanez și ar putea întări narațiunea internă a Hezbollah, care ar prezenta acțiunea ca „agresiune străină”, reîncadrând conflictul drept „rezistență” pentru suveranitatea Libanului. Riscul nu este doar politic. Nanar Hawach, analist senior pentru Siria la International Crisis Group, avertizează că o revenire militară siriană ar redeschide o rană istorică în memoria politică libaneză, după decenii de control sirian, și ar provoca rezistență inclusiv din partea comunităților anti-Hezbollah. La nivel regional, ar pune sub semnul întrebării ruptura Siriei de vechile tipare de ingerință și ar putea transforma din nou Siria într-un teatru al conflictelor regionale. Vulnerabilități interne în Siria și „rețeta pentru dezastru” O altă consecință invocată este impactul asupra securității interne a Siriei, care se confruntă cu amenințări din partea rămășițelor fostului regim și a grupărilor afiliate ISIL (ISIS). Samy Akil, analist sirian de securitate, afirmă că, dincolo de presiunea politică a lui Trump, comunitatea americană de informații și apărare ar vedea o astfel de mișcare drept o „rețetă pentru dezastru”. Akil consideră improbabil ca trupele siriene să intre în Liban; iar dacă s-ar întâmpla, ar fi doar în cadrul unui acord regional. El rezumă costul operațional al unei astfel de decizii printr-o formulare tranșantă: „Să intri în Liban e ușor, să ieși din Liban e întotdeauna foarte dificil.” Contextul: acordul-cadru și presiunea militară din sudul Libanului Declarațiile lui Trump vin în momentul în care armata libaneză a început marți să se desfășoare în „zone-pilot”, conform unui acord-cadru intermediat de SUA și semnat luna trecută de Liban și Israel. Acordul prevede o retragere treptată a Israelului și desfășurarea de trupe libaneze pentru a împiedica Hezbollah să își refacă prezența în sud. În paralel, conflictul Israel–Hezbollah, început în octombrie 2023, a cunoscut două escaladări majore menționate în analiză: în septembrie 2024 și la începutul lunii martie din acest an, după declanșarea războiului SUA–Israel cu Iranul. Ce alternative sunt considerate mai realiste În locul unei intervenții pe teren în Liban, analiștii citați indică măsuri mai plauzibile și mai acceptabile politic, centrate pe controlul frontierei. Souhaib Jawhar, fellow (cercetător asociat) non-rezident la Badil Policy Institute din Beirut, spune că scenariul realist este ca Siria să rămână pe propriul teritoriu și să acționeze prin: întărirea prezenței armatei siriene pe partea siriană a graniței; control mai strict al trecerilor ilegale; închiderea sau distrugerea tunelurilor folosite pentru contrabandă; creșterea schimbului de informații de securitate cu armata libaneză. În aceeași logică, Rubio a sugerat că Siria poate acționa împotriva Hezbollah fără trupe în Liban, prin securizarea frontierei și limitarea fluxului de arme. În ansamblu, analiza indică faptul că presiunea publică pentru o intervenție militară ar funcționa mai degrabă ca instrument de negociere și intimidare regională decât ca plan operațional realist, din cauza costurilor politice și de securitate pentru Damasc și Beirut. [...]
Washingtonul își reîntărește mesajul de încheiere a războiului din Ucraina , pe fondul semnalelor că Moscova își înăsprește poziția privind teritoriile ocupate, potrivit Euronews . Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio , urmează să se întâlnească joi, în Filipine, cu ministrul rus de externe Serghei Lavrov, într-un contact care ar putea lămuri dacă s-a schimbat abordarea Washingtonului față de conflict. Întâlnirea este „bătută în cuie”, spune Lavrov, iar miza declarată este să se clarifice ce anume crede Moscova că s-a modificat în poziția americană. În context, Euronews notează că Rusia a interpretat o perioadă îndelungată — inclusiv pe fondul acțiunilor și declarațiilor președintelui Donald Trump — că poate acționa în Ucraina fără constrângeri, pe măsură ce interesul și sprijinul SUA pentru Kiev ar fi scăzut. Rubio a indicat însă explicit că Washingtonul își dorește încheierea războiului, inclusiv din perspectiva relației bilaterale SUA–Rusia, afectată de conflict. „Ne-am dori să vedem acel război luând sfârșit. Credem că ar fi bine pentru Rusia dacă acel război s-ar încheia.” (Marco Rubio, secretar de stat al SUA) Poziția Moscovei: „zone tampon” permanente în Sumî și Harkov În paralel, Bloomberg relatează că Rusia nu ar mai vrea să cedeze teritoriile ocupate din regiunile ucrainene Sumî și Harkov în cadrul unui eventual acord de pace, potrivit unei analize citate de Euronews și publicate de Bloomberg . În viziunea lui Vladimir Putin, aceste teritorii ar urma să fie păstrate ca „zone tampon” permanente între Rusia și Ucraina. Această schimbare ar veni după ce Putin ar fi ajuns la concluzia că înțelegerile discutate cu Donald Trump la summitul de la Anchorage din august anul trecut „nu mai sunt valabile”, în contextul întâlnirii menționate de Euronews și detaliate într-un material separat despre summitul de la Anchorage . Ce urmează: testul „întrebărilor directe” la întâlnirea Rubio–Lavrov Lavrov a sugerat că discuția cu Rubio va fi folosită pentru a obține răspunsuri directe, inclusiv pe tema predicțiilor lui Trump despre apropierea unei soluții pentru conflict. „Este mai bine să pui întrebări direct și să obții răspunsuri.” (Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei) [...]
Escaladarea din Strâmtoarea Ormuz riscă să lovească direct exporturile energetice și investițiile din Golf , pe fondul presiunilor tot mai mari din partea unor aliați arabi ai SUA pentru o intervenție militară americană mai agresivă în Iran, inclusiv scenarii de trupe terestre și preluarea insulei Kharg, potrivit Mediafax , care citează Bloomberg. Nemulțumirea statelor din Golf este alimentată de atacurile iraniene, dar și de îndoieli legate de capacitatea Washingtonului de a proteja regiunea și de a redeschide Strâmtoarea Ormuz. Conform Bloomberg (citat de Mediafax), unii oficiali consideră că Teheranul nu va renunța la controlul asupra traficului naval decât în urma unei operațiuni americane „mult mai agresive”. Presiune pentru „escaladare” și scenariul Kharg Printre opțiunile discutate s-ar afla desfășurarea unor trupe americane în anumite zone din Iran și chiar preluarea insulei Kharg, descrisă ca punct central al infrastructurii iraniene pentru exportul petrolului. Susținătorii acestei abordări invocă principiul „escaladării pentru dezescaladare”, adică provocarea unor pierderi suficient de mari pentru a forța concesii privind Ormuz și programul nuclear. Mediafax notează însă că o astfel de operațiune ar veni cu riscuri majore: trupele americane ar putea deveni ținte la distanță mică, iar Iranul ar putea răspunde prin lovituri mai puternice asupra bazelor SUA, orașelor din Golf și infrastructurii energetice. În plus, un atac asupra insulei ar putea împinge și mai sus prețul petrolului, într-un moment în care piețele sunt deja sensibile la perturbarea livrărilor prin Ormuz și la amenințarea rebelilor Houthi de extindere a blocadei navale asupra transporturilor saudite. Potrivit materialului, cotațiile petrolului au urcat la cel mai ridicat nivel din ultimele cinci săptămâni. Atacuri în regiune și fisuri între aliați Frustrarea statelor din Golf este amplificată de atacuri asupra infrastructurii militare, energetice și civile. Kuwaitul a anunțat avarii la centrale care produc atât energie electrică, cât și apă potabilă, iar Bahrainul și Iordania au fost, de asemenea, vizate. În apropierea Strâmtorii Ormuz au fost atacate petroliere și alte nave comerciale. Emiratele Arabe Unite au condamnat separat atacurile asupra Bahrainului, Kuwaitului și Iordaniei, considerându-le încălcări ale suveranității și amenințări directe la adresa securității regionale. În paralel, escaladarea i-a determinat pe unii lideri arabi să se întrebe dacă garanțiile de securitate ale Washingtonului mai sunt suficiente; potrivit Bloomberg, unele state încearcă deja să-și extindă cooperarea militară cu țări europene. Totodată, statele arabe nu au o poziție unitară: Qatarul, care încearcă să medieze conflictul alături de Pakistan, se opune extinderii operațiunilor militare și cere revenirea imediată la negocieri, de teama unei intensificări similare celei din martie și aprilie, când „mii de rachete și drone” au fost lansate în regiune, potrivit materialului. Ormuz, aproape blocată: semnal de alarmă pentru comerț și bugete Cea mai mare îngrijorare rămâne situația din Strâmtoarea Ormuz, coridor maritim esențial pentru exporturile de petrol și gaze ale statelor din Golf. Traficul naval „s-a prăbușit din nou” după reluarea ostilităților: pe 16 iulie au traversat strâmtoarea doar trei nave de transport de mărfuri, cel mai redus nivel zilnic din luna mai, iar în aceeași perioadă nu a fost raportată trecerea niciunui petrolier de foarte mare capacitate și a niciunei nave de transport al gazelor naturale lichefiate. În plan economic, Mediafax arată că războiul amenință strategiile de transformare ale Arabiei Saudite, Emiratelor Arabe Unite și Qatarului, care încearcă să atragă investiții în domenii precum inteligența artificială, turismul, serviciile financiare, tehnologia și infrastructura — planuri dependente de stabilitate și rute comerciale sigure. Atacurile și blocarea parțială a Ormuz au obligat deja unele state să reducă exporturile, au crescut costurile de transport și au pus presiune asupra bugetelor publice. În plus, liderii din Golf sunt nemulțumiți și de prevederile economice discutate într-un acord provizoriu Washington–Teheran: potrivit Bloomberg, Iranul ar putea primi relaxarea sancțiunilor, acces la fonduri înghețate și un fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 miliarde lei). Niciunul dintre cele șase state ale Consiliului de Cooperare al Golfului nu intenționează, pentru moment, să contribuie la acest fond, iar oficialii arabi resping ideea ca țările atacate de Iran să finanțeze reconstrucția Republicii Islamice. Donald Trump a sugerat că operațiunile americane nu se vor încheia imediat, afirmând că, deși Washingtonul ar putea considera campania un succes dacă ar pleca, „nu plecăm mâine”, potrivit declarației citate în material. [...]
Libanul încearcă să obțină sprijin politic de la Washington, după luni de confruntări cu implicații regionale , pe fondul luptelor dintre Israel și Hezbollah, într-un context în care președintele american Donald Trump a promis ajutor, fără să ofere detalii, relatează Focus . Președintele Libanului, Joseph Aoun , s-a întâlnit marți cu Trump la Casa Albă, în cadrul unei vizite de stat de patru zile. Aoun l-a numit pe Trump „un președinte grozav”, iar liderul american a răspuns în glumă că omologul libanez „poate avea acum totul” de la el. Promisiune de ajutor, fără angajamente concrete În timpul vizitei, Trump a spus că vrea să ajute Libanul, însă nu a prezentat măsuri sau termene. În lipsa unor detalii, rămâne neclar dacă sprijinul ar urma să fie politic, financiar sau de securitate și ce condiții ar putea fi atașate. Miza Beirutului: calm pe termen lung și control în sud Potrivit agenției Associated Press, citată de publicație, Libanul speră într-o „calmare pe termen lung” a situației, după luni de lupte între Israel și Hezbollah, grupare susținută de Iran. Un obiectiv menționat este recâștigarea „controlului deplin” asupra zonelor ocupate din sudul Libanului, despre care articolul afirmă că sunt în prezent controlate de combatanți Hezbollah. Ce pași concreți ar urma să fie făcuți pentru acest obiectiv nu sunt precizați. [...]
Libanul își leagă agenda diplomatică de Washington de un obiectiv de securitate pe termen lung, cerând sprijinul SUA pentru retragerea Israelului din sudul țării , potrivit Al Jazeera . Președintele libanez Joseph Aoun i-a transmis președintelui american Donald Trump că „obiectivul final” al Beirutului este să pună capăt ostilităților cu Israelul „pentru totdeauna”, în contextul unui acord-cadru susținut de SUA. Miza imediată a demersului este obținerea sprijinului american pentru o retragere israeliană din sudul Libanului. Aoun se află la Washington pentru discuții în această direcție, pe fondul cadrului negociat cu implicare americană, care ar urma să reducă riscul de escaladare și să creeze condiții pentru o încetare durabilă a confruntărilor. Informațiile provin dintr-un material video de tip NewsFeed publicat pe 21 iulie 2026; sursa nu oferă detalii suplimentare despre conținutul acordului-cadru sau despre un calendar al unei eventuale retrageri. [...]
