Știri
Știri din categoria Externe
Prelungirea conflictului dintre SUA și Iran riscă să devină o vulnerabilitate economică pe care Beijingul o poate exploata în negocierile cu Washingtonul, în condițiile în care China importă aproximativ o treime din petrolul și gazele sale prin Strâmtoarea Hormuz, iar perspectiva ca această rută să rămână închisă planează asupra summitului Xi–Trump, potrivit CNN.
Întâlnirea rară față în față dintre liderul chinez Xi Jinping și președintele american Donald Trump, amânată anterior din cauza războiului SUA–Israel cu Iranul, este programată acum pentru 14–15 mai, conform Casei Albe. Surse chineze familiarizate cu discuțiile spun că Beijingul rămâne angajat în organizarea summitului „indiferent de situația din Orientul Mijlociu”, dar evaluează cu prudență faptul că un conflict prelungit ar putea slăbi poziția de negociere a SUA.
Miza pentru China este dublă: pe de o parte, summitul este văzut ca o ocazie rară de a obține o relație mai stabilă pe termen lung cu principalul rival economic și militar; pe de altă parte, războiul a „perturbat serios” planificarea și a adus Iranul – un partener apropiat al Beijingului – în centrul relației SUA–China, potrivit lui Cui Hongjian, fost diplomat și cercetător la Beijing Foreign Studies University.
Potrivit surselor citate, în interiorul aparatului guvernamental chinez există opinii împărțite despre cum ar trebui gestionate complicațiile generate de conflict, inclusiv riscul ca Strâmtoarea Hormuz să rămână închisă la momentul vizitei lui Trump la Beijing. Pentru China, aceasta este o vulnerabilitate directă: prin Hormuz trece circa o treime din importurile sale de petrol și gaze, ceea ce amplifică riscurile de aprovizionare și presiunile asupra costurilor energetice.
Un consilier din Ministerul chinez de Externe, Wu Xinbo (membru al comitetului consultativ de politică externă), susține că războiul nu a decurs conform planului pentru SUA și că, în loc să proiecteze putere, a atras Washingtonul într-o confruntare nepopulară și greu de încheiat, cu consecințe economice globale. În această logică, Trump ar fi interesat „să întoarcă pagina” cât mai repede, iar lipsa unui avantaj clar în Iran i-ar fi slăbit poziția relativă în negocierile cu China, potrivit lui Wu.
Sursele CNN indică faptul că Beijingul ar fi pregătit să folosească atât dimensiunea pieței interne, cât și poziția sa în lanțul de aprovizionare cu pământuri rare (materii prime critice pentru industria tehnologică) pentru a obține concesii. Printre obiectivele menționate:
În paralel, sursele descriu o abordare prudentă: China ar fi evitat să îl critice direct pe Trump în timpul războiului, în încercarea de a reduce tensiunile înaintea summitului, în timp ce Trump ar fi gestionat cu atenție potențiale puncte de escaladare (inclusiv atunci când a avertizat asupra unor „consecințe” dacă Beijingul ar livra sisteme noi de apărare antiaeriană către Iran, fără a-l nominaliza pe Xi).
Nu toți observatorii văd o schimbare materială a pârghiilor. William Klein, diplomat american retras (implicat în organizarea vizitei lui Trump la Beijing din 2017), spune că ambele părți au suficientă influență una asupra celeilalte prin relația comercială și investițională și că aceasta nu s-ar fi modificat semnificativ „până acum” din cauza războiului din Iran. În evaluarea sa, conflictul va „umbri” și va modela vizita, dar nu oferă automat un avantaj decisiv uneia dintre părți.
Pentru mediul economic, concluzia practică este că riscul energetic din Orientul Mijlociu și presiunea politică internă asupra administrației americane (în perspectiva unor alegeri de la mijlocul mandatului descrise ca dificile) pot împinge negocierile SUA–China într-o zonă mai tranzacțională, în care energia, sancțiunile și accesul la tehnologie devin monedă de schimb.
Recomandate
Aliații europeni din G7 condiționează sprijinul pentru Iran de un acord credibil, pe fondul riscurilor pentru fluxurile de petrol prin Hormuz , potrivit Politico . Mesajul transmis la summitul de la Évian-les-Bains este că Europa ar putea contribui la pașii următori – inclusiv la o operațiune dificilă de deminare a Strâmtorii Hormuz – dar numai dacă administrația Trump poate demonstra că înțelegerea de încetare a războiului este „solidă” și acceptată în regiune. Miza economică: redeschiderea rapidă a Strâmtorii Hormuz Administrația SUA a pus accent, în discuțiile din această săptămână, pe obținerea cooperării internaționale pentru deminarea strâmtorii, pe unde ar fi trecut aproximativ o cincime din petrolul mondial înainte de izbucnirea războiului. În acest context, Trump a insistat în discuțiile cu liderii G7 asupra „redeschiderii Hormuz” și a necesității de a curăța zona de mine, potrivit unui oficial G7 citat sub protecția anonimatului. Războiul din Orientul Mijlociu a zguduit piețele globale de energie, a perturbat aprovizionarea și a alimentat presiuni inflaționiste, cu efecte resimțite dincolo de regiune. Politico notează că, deși SUA au suportat costuri economice, impactul a fost mai puternic în țările mai dependente de această rută. Chiar și în scenariul unei înțelegeri funcționale, revenirea la operațiuni normale ar putea dura săptămâni, pe măsură ce administrația Trump și partenerii „stabilesc calea de urmat”. Ce oferă europenii și ce condiții pun Liderii europeni au transmis disponibilitate, dar cu rezerve legate de condiții, mandat și calendar: Franța : Emmanuel Macron a spus că ar putea fi pregătit să desfășoare rapid avioane de luptă și fregate, însă o solicitare ar trebui să vină nu doar din partea SUA, ci și din partea Iranului și Omanului . Marea Britanie : un oficial britanic a declarat că Regatul Unit „este pregătit” să trimită capabilități în regiune, fără a detalia condițiile sau un termen. Germania : cancelarul Friedrich Merz a indicat că sprijinul ar veni doar după ce sunt îndeplinite „condițiile necesare” și a afirmat că Germania a trimis deja primele nave pentru deminare în regiune: „Am trimis deja primele nave sau vase de deminare în regiune. Suntem pregătiți.” Italia : Giorgia Meloni a spus, potrivit unui diplomat italian citat anonim, că Italia este dispusă să continue contribuțiile la misiuni care garantează securitatea comerțului, dar a insistat și asupra unor soluții de durată, în special pentru Gaza și Liban , care ar putea deveni obstacole pentru acordul lui Trump cu Iranul. În paralel, Franța și Marea Britanie au susținut planuri pentru o misiune multinațională de protecție a transportului maritim și de sprijin la deminare, iar scafandri militari britanici s-ar fi pregătit pentru operațiuni de curățare a minelor, potrivit publicației. De ce ezită Europa: detaliile acordului nu sunt publice Prudența europenilor este legată de faptul că memorandumul de înțelegere cu Iranul – așteptat să fie semnat vineri, dar încă nepublicat – nu a fost făcut public de Casa Albă, ceea ce complică discuțiile despre contribuții concrete și despre riscul de a fi atrași într-o operațiune fără o bază politică stabilă. Suzanne Maloney, analist pe Orientul Mijlociu și directoare a programului de politică externă al Brookings Institution, a rezumat dilema europenilor: experiența lor în negocierile cu Iranul îi face reticenți să fie „lăsați să țină sacul” dacă acordul se dovedește fragil. Ce urmează: sprijin posibil, dar doar după „dovada” acordului Un oficial de rang înalt din administrația Trump a spus că participarea țărilor G7 ar putea fi „foarte utilă” pentru revenirea rapidă la normal. Totuși, din relatarea Politico reiese că, înainte de orice desfășurări semnificative, europenii vor să vadă termenii reali ai înțelegerii și un cadru de cooperare care să includă actorii regionali relevanți. În lipsa acestor clarificări, disponibilitatea declarată rămâne, deocamdată, mai degrabă un semnal politic decât un angajament operațional ferm, într-un dosar cu efect direct asupra securității transportului maritim și a stabilității pieței petroliere. [...]
Donald Trump a semnalat o repoziționare diplomatică în războiul cu Iranul, mulțumindu-le public lui Xi Jinping și Vladimir Putin pentru „neutralitate” , după adoptarea unui acord de încetare a focului, relatează Reuters . Declarațiile au fost făcute la o conferință de presă în marja reuniunii G7 de la Evian-les-Bains (Franța). Trump a spus că liderii Chinei și Rusiei „ar fi putut face mult mai dificil” efortul SUA de a limita ambițiile nucleare ale Teheranului, dar au ales să rămână în afara conflictului. „Vreau să mulțumesc Chinei, președintelui Xi… a rămas neutru, total neutru… Și vreau să-i mulțumesc lui Vladimir Putin, a fost foarte neutru.” Contrast cu presiunea pusă pe aliați Potrivit relatării, tonul conciliant față de Beijing și Moscova contrastează cu criticile lui Trump la adresa aliaților SUA, „de la Japonia la Europa”, pe care i-a acuzat că nu au ajutat în operațiunea militară sau în eforturile ulterioare de a degaja Strâmtoarea Hormuz , rută maritimă de comerț blocată de Iran. Context: legăturile China–Rusia cu Teheranul și acuzațiile SUA Reuters notează că atât Moscova, cât și Beijingul au relații apropiate cu Teheranul. Rusia a avertizat că războiul ar putea duce la o cursă a înarmării nucleare în Orientul Mijlociu, iar China a condamnat atacurile Washingtonului asupra Teheranului, pe care le-a numit o încălcare a suveranității. În același timp, oficiali americani din zona de informații evaluează că Beijingul ar fi furnizat Teheranului bunuri cu potențiale utilizări militare, potrivit unor persoane familiarizate cu subiectul. Separat, rafinăriile independente din China au fost principalii cumpărători de petrol iranian în timpul conflictului, sfidând sancțiunile SUA, mai scrie publicația. Ce spune Trump că a făcut China Trump a susținut că Xi Jinping a fost „de ajutor” în rezolvarea conflictului și că Beijingul a evitat să trimită „armament greu” sau rachete antiaeriene portabile (MANPADS – sisteme lansate de pe umăr). „Președintele Xi m-a ajutat… a încercat să ajute și cred că probabil a ajutat să se rezolve.” Un purtător de cuvânt al ambasadei Chinei la Washington a transmis, într-o declarație, că poziția Beijingului a fost „consecventă” și că a lucrat „neobosit” pentru încetarea luptelor și pace. Ambasada Rusiei la Washington nu a răspuns imediat unei solicitări de comentariu, potrivit Reuters. [...]
SUA și Iran intră într-o „fereastră” de 60 de zile pentru un acord care ar putea redesena regimul de sancțiuni și riscurile regionale , după semnarea unui memorandum de înțelegere care deschide negocieri tehnice între cele două părți, potrivit Digi24 . Vicepreședintele SUA, JD Vance , spune că perioada a „început oficial”, iar Washingtonul condiționează orice relaxare de sancțiuni de angajamente verificabile privind programul nuclear și comportamentul regional al Teheranului. JD Vance a explicat că numărătoarea celor 60 de zile pornește „de astăzi”, invocând inclusiv diferența de fus orar în raport cu momentul semnării. El a indicat că SUA sunt pregătite să înceapă discuțiile tehnice cu Iranul, dar o dată exactă pentru debutul negocierilor nu era încă stabilită la momentul declarațiilor. Condițiile Washingtonului: nuclear, verificare și „relaxare” de sancțiuni În declarațiile citate, Vance a legat explicit perspectiva unei relaxări a sancțiunilor de două elemente: renunțarea la refacerea programului de arme nucleare și mecanisme de verificare. El a detaliat și componenta tehnică a negocierilor, inclusiv discuții despre „cum să distrugem uraniul puternic îmbogățit” și alte aspecte practice care ar necesita analiză aprofundată. În paralel, vicepreședintele a spus că SUA vor ca Iranul „să nu finanțeze instabilitatea sau terorismul în regiune”. Unde ar urma să aibă loc discuțiile și ce obstacole sunt invocate Vance a afirmat că intenționează să călătorească în Elveția „probabil cândva în acest weekend” pentru negocierile tehnice, însă a subliniat că planul se poate schimba, inclusiv din cauza dificultăților pentru negociatorii iranieni de a părăsi țara. Totodată, el a descris formatul drept unul complex, care ar implica atât „lideri politici” din ambele state, cât și echipe „la fața locului” pentru avansarea discuțiilor tehnice. Miza de reglementare: acordul ar urma să ajungă la Consiliul de Securitate al ONU Un element-cheie din arhitectura înțelegerii este că acordul final ar urma să fie ratificat printr-o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU, conform informațiilor din articol. Asta ar ridica nivelul de angajament internațional, dar ar introduce și o etapă suplimentară, cu potențial de blocaj politic, înainte ca eventualele schimbări (inclusiv pe zona de sancțiuni) să devină efective. [...]
Acordul SUA–Iran intră în faza de negociere cu „garanții” cerute la Teheran , după ce liderul suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei , a transmis că a aprobat memorandumul de înțelegere semnat cu Washingtonul, deși inițial s-a opus, potrivit Digi24 . Mesajul, publicat de presa de stat iraniană și citat de BBC, indică faptul că acceptarea acordului este condiționată de protejarea intereselor Iranului și ale „Axei Rezistenței”, într-un moment în care miza economică a discuțiilor rămâne ridicarea sancțiunilor. Memorandumul deschide o perioadă de 60 de zile de negocieri între Statele Unite și Iran pentru un acord final privind programul nuclear iranian, ridicarea sancțiunilor și viitorul relațiilor bilaterale. În paralel, documentul prevede redeschiderea traficului comercial prin Strâmtoarea Ormuz și ridicarea blocadei navale americane asupra porturilor iraniene — elemente cu impact direct asupra fluxurilor comerciale și energetice din regiune. Ce a spus Khamenei și de ce contează pentru negocieri În mesajul său, Khamenei susține că nu și-a schimbat „poziția de principiu” față de negocieri, dar că a acceptat demersul după ce președintele Masoud Pezeshkian i-ar fi oferit garanții privind apărarea intereselor naționale și a promis că Iranul nu va accepta cereri „excesive” din partea Washingtonului. „Eu, din principiu, aveam o opinie diferită; totuși (...) mi-am dat acordul.” „El [Pezeshkian] a declarat, de asemenea, în mod explicit că, dacă partea americană va încerca să formuleze cereri excesive, nu li se va supune.” Khamenei mai afirmă că negocierile directe care urmează „nu vor însemna acceptarea poziției inamicului”, sugerând că Teheranul încearcă să limiteze costul politic intern al dialogului cu SUA, în timp ce urmărește beneficii concrete, inclusiv pe zona sancțiunilor. Ce se schimbă pe mare: ridicarea blocadei și monitorizarea militară Tot joi, Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a confirmat ridicarea blocadei navale asupra traficului maritim către și dinspre porturile iraniene. Potrivit autorităților americane, operațiunile de aplicare a blocadei au încetat, însă navele militare americane vor rămâne în regiune pentru a monitoriza respectarea prevederilor acordului. Context politic la Teheran: reacții împărțite În timp ce președintele Masoud Pezeshkian a salutat memorandumul și l-a descris drept un „document istoric”, reacțiile din Iran rămân divizate. O parte a oficialilor, presa de stat și personalități apropiate establishmentului îl prezintă drept o victorie diplomatică, în timp ce reprezentanții aripii dure a regimului și o parte a opoziției iraniene din diaspora rămân critici față de acord. În perioada de 60 de zile anunțată pentru negocieri, principalul test va fi dacă discuțiile pot avansa spre un acord final fără ca una dintre părți să invoce „cereri excesive” sau încălcări ale memorandumului, într-un dosar în care sancțiunile și securitatea regională sunt strâns legate de fluxurile comerciale și energetice. [...]
Iranul pune sub semnul întrebării acordul cu SUA , avertizând că memorandumul de înțelegere ar fi „nul” dacă Israelul nu se retrage complet din sudul Libanului, potrivit Stirile Pro TV . Mesajul ridică un risc de blocaj pentru următoarea etapă a discuțiilor Teheran–Washington, într-un moment în care armata israeliană transmite că își menține prezența în zona ocupată. Poziția a fost exprimată de purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Ismail Bagaei , care susține că „încheierea conflictului” nu înseamnă doar oprirea luptelor, ci și evacuarea tuturor teritoriilor libaneze ocupate. În interpretarea Teheranului, cât timp „ocupația” continuă, războiul nu poate fi considerat încheiat. „În acest caz, memorandumul de înțelegere ar fi considerat nul.” Condiționarea negocierilor cu SUA Bagaei a mai spus că a doua etapă a discuțiilor dintre Iran și SUA, menită să ducă la un acord definitiv, depinde de respectarea integrală a memorandumului. Pentru frontul libanez, condiția invocată este o „încetare totală a ostilităților și sfârșitul ocupației” israeliene. Israelul anunță că rămâne în sudul Libanului În paralel, armata israeliană a anunțat că rămâne pe teritoriul pe care îl ocupă în sudul Libanului, potrivit declarațiilor unui ofițer al Armatei de Apărare a Israelului (IDF), în pofida semnării memorandumului care include „garantarea integrității teritoriale a Libanului”. Același ofițer a afirmat că armata israeliană va ataca „amenințări” identificate și „dincolo” de perimetrul ocupat și a indicat că „se discută mai multe măsuri” în negocieri directe între Israel și Liban. Armata israeliană a publicat și o hartă a zonei ocupate, marcată de-a lungul frontierei sudice a Libanului, extinsă dincolo de râul Litani , până la nord de care populației i s-a ordonat să se mute. Agenția națională de presă libaneză (ANN) a informat, tot joi, despre o presupusă încălcare a acordului de către Israel, menționând un atac asupra unui vehicul în sudul țării, soldat cu moartea unei persoane, la câteva ore după intrarea în vigoare a memorandumului, conform relatărilor citate. [...]
Kremlinul încearcă să pună sub semnul întrebării coeziunea G7 pe Ucraina , susținând că Donald Trump ar fi fost influențat de aliații europeni cu „idei dăunătoare” în timpul summitului, potrivit Adevărul . Mesajul vine în contextul în care liderii occidentali încearcă să mențină unitatea în sprijinul Kievului, iar orice semnal de „recalibrare” la Washington poate avea efecte directe asupra sancțiunilor, livrărilor de armament și negocierilor de pace. Declarația a fost făcută de Iuri Ușakov, unul dintre principalii consilieri ai președintelui rus Vladimir Putin, la scurt timp după încheierea reuniunii G7. Oficialul rus a afirmat: „Tema ucraineană a fost discutată intens la summit. Se poate presupune că Donald Trump a fost alimentat cu idei care, după părerea mea, nu sunt utile și poate chiar sunt nocive.” Ușakov a mai spus că, după summit, nu au existat contacte directe între Kremlin și administrația Trump, ceea ce ar indica faptul că Moscova își evaluează încă poziția reală a Washingtonului. Cum ar fi încercat liderii G7 să îl influențeze pe Trump Potrivit Politico , subiectul Ucrainei a dominat una dintre cinele de lucru ale liderilor G7, unde i-au fost prezentate lui Trump argumente că Ucraina rezistă ofensivelor ruse și recuperează teren în anumite sectoare ale frontului. Aceleași surse citate de publicația americană susțin că președintele francez Emmanuel Macron ar fi avut un rol important în discuții și ar fi reușit să îl convingă pe Trump să susțină în continuare Ucraina și strategia europeană de creștere a presiunii asupra Rusiei. Cancelarul german Friedrich Merz a apreciat, la rândul său, declarațiile lui Trump de după summit, considerând că mesajul potrivit căruia Rusia trebuie să oprească războiul oferă motive de optimism pentru o cooperare mai strânsă între Washington și aliații europeni. De ce contează reacția Moscovei După întâlnirile cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski , Trump a declarat că este pregătit să acorde din nou o atenție sporită dosarului ucrainean și eforturilor de încheiere a conflictului, alimentând speculații despre o posibilă recalibrare a politicii americane. În lectura Kremlinului, semnalele de la summit sunt privite cu suspiciune: reacția Moscovei sugerează că Rusia consideră influența partenerilor europeni asupra lui Trump un factor care ar putea complica orice tentativă de apropiere între Washington și Moscova în perioada următoare. [...]
