Știri
Știri din categoria Externe
Aproape 2.200 de persoane au fost eliberate din închisorile din Venezuela după intrarea în vigoare a noii legi a amnistiei, a anunțat deputatul Jorge Arreaza, potrivit US News și relatărilor preluate de mai multe publicații internaționale. Arreaza, care conduce comisia însărcinată cu monitorizarea aplicării legii, a făcut anunțul în timp ce la penitenciare, inclusiv la El Rodeo, la est de Caracas, aveau loc scene de reunire emoționantă între deținuți și familiile lor.
Ritmul eliberărilor a crescut rapid față de weekend, când președintele Adunării Naționale, Jorge Rodríguez, declara că 1.557 de cereri de amnistie sunt procesate „imediat”, iar „sute de eliberări” sunt deja în curs. Legea a fost aprobată în unanimitate pe 19 februarie 2026 de legislativul dominat de partidul de guvernământ și acoperă infracțiuni legate de proteste și confruntări politice din perioada 1999–2026, potrivit France 24.
În pofida numărului mare de eliberări, organizațiile pentru drepturile omului și figuri ale opoziției susțin că legea lasă în afara grațierii numeroși deținuți politici. Conform Asharq Al-Awsat, sunt excluse persoanele acuzate că au promovat sau participat la „acțiuni armate” sau la folosirea forței împotriva statului venezuelean, prevedere considerată de critici drept o măsură care o vizează indirect pe lidera opoziției María Corina Machado. De asemenea, militarii condamnați pentru fapte catalogate de autorități drept terorism nu beneficiază de amnistie.
Peste 200 de deținuți politici din penitenciarul El Rodeo I au intrat în greva foamei în semn de protest față de excluderea lor, relatează RTL Today. Fostul deputat Juan Pablo Guanipa, eliberat recent, a avertizat că mulți dintre cei rămași în detenție se află într-o stare de sănătate fragilă.
Alfredo Romero, președintele organizației Foro Penal, a declarat pentru Los Angeles Times că „esența problemei persecuției politice rămâne”, subliniind că aceiași judecători și procurori care au instrumentat dosarele analizează acum cererile de amnistie. Foro Penal estimează că aproximativ 400 de persoane nu sunt acoperite de lege.
Amnistia face parte dintr-un pachet mai amplu de măsuri anunțate de președinta interimară Delcy Rodríguez, instalată la conducere după capturarea fostului președinte Nicolás Maduro de către forțe americane, la începutul lunii ianuarie. Potrivit WLRN, înainte de adoptarea legii fuseseră deja eliberate 448 de persoane între 8 ianuarie și 18 februarie.
Liderul opoziției aflat în exil, Edmundo González Urrutia, a declarat, citat de France 24, că reconcilierea durabilă nu este posibilă „fără responsabilitate și memorie”, adăugând că o amnistie responsabilă trebuie să marcheze trecerea „de la frică la statul de drept”.
Deși guvernul prezintă măsura drept un pas către stabilizare și reconciliere, criticii insistă că aplicarea selectivă și excluderile semnificative mențin tensiunile politice într-o țară aflată într-un proces fragil de tranziție.
Recomandate
Administrația Trump înăsprește sancțiunile împotriva Cubei, vizând inclusiv băncile străine care lucrează cu Havana , într-o mișcare care poate amplifica riscurile de conformare (respectarea sancțiunilor) pentru instituții financiare și companii cu expunere pe insulă, potrivit Digi24 . Președintele american susține că Cuba continuă să reprezinte „o amenințare extraordinară” pentru securitatea națională a Statelor Unite. Noile măsuri sunt incluse într-un decret prezidențial și sunt prezentate ca parte a unei strategii de intensificare a presiunii asupra Havanei, pe fondul crizei economice din Cuba. Ce prevăd noile sancțiuni și cine poate fi afectat Conform informațiilor din articol, sancțiunile vizează mai multe paliere, cu potențial impact direct asupra relațiilor comerciale și financiare: bănci străine care colaborează cu guvernul cubanez; restricții în materie de imigrație ; persoane și entități implicate în sectoarele energiei , mineritului și „în alte sectoare” ale economiei cubaneze; persoane găsite vinovate de „încălcări grave ale drepturilor omului” . În practică, extinderea țintelor către bănci din afara SUA crește miza pentru actorii internaționali care procesează plăți, finanțează comerț sau oferă servicii companiilor conectate la statul cubanez. Context: embargo, blocaj petrolier și presiune pe economie Pe lângă embargoul american în vigoare din 1962, Washingtonul impune din ianuarie un blocaj petrolier asupra Cubei, autorizând de atunci sosirea unui singur petrolier rus , mai notează articolul. Cuba este descrisă ca fiind într-o criză economică profundă, alimentată de înăsprirea sancțiunilor din primul mandat Trump (2017–2021), de slăbiciuni structurale ale economiei centralizate și de o reformă monetară eșuată. Potrivit aceleiași surse, de la sfârșitul lunii ianuarie activitatea a fost „practic paralizată”, iar: turismul (sursă importantă de valută) „s-a prăbușit la jumătate” de la începutul anului; producția de nichel și cobalt este oprită; sectorul tutunului suferă din cauza lipsei de combustibil. Tensiuni politice, dar și negocieri în derulare Anunțul sancțiunilor a venit chiar de 1 Mai, când în Cuba a avut loc o manifestație în fața ambasadei SUA la Havana, la care au participat Raul Castro (94 de ani) și președintele Miguel Diaz-Canel . În același timp, în pofida tensiunilor, cele două țări se află în negocieri, iar discuții au avut loc pe 10 aprilie la Havana, la nivel diplomatic înalt, potrivit articolului. Ce urmează, din informațiile disponibile, este aplicarea efectivă a măsurilor din decret și modul în care băncile și companiile cu legături comerciale cu Cuba își vor ajusta expunerea pentru a evita încălcarea regimului de sancțiuni. [...]
Scepticismul public față de războiul cu Iranul se leagă de scumpiri și presiune pe bugetele gospodăriilor , potrivit unui sondaj citat de Al Jazeera , care arată că 61% dintre americani consideră că decizia SUA de a folosi forța militară împotriva Iranului a fost o greșeală. Sondajul Washington Post–ABC–Ipsos , publicat vineri, indică faptul că 36% dintre respondenți cred că atacarea Iranului a fost decizia corectă. În același timp, războiul – lansat de SUA și Israel la finalul lui februarie – este descris ca având efecte asupra economiei globale și ca alimentând temerile legate de costul vieții în SUA, pe fondul scumpirii energiei. Costul vieții, principalul canal prin care se vede impactul Întrebați dacă și-au schimbat comportamentul din cauza prețurilor mai mari la benzină, 44% dintre respondenți au spus că au redus deplasările cu mașina, iar 42% au declarat că au tăiat și din cheltuielile gospodăriei. În rândul celor cu venituri sub 50.000 de dolari pe an (aprox. 230.000 lei), proporțiile cresc la 56% (condus mai puțin) și 59% (reduceri de cheltuieli în gospodărie). În acest context, materialul notează și că aprobarea pentru președintele Donald Trump a coborât la noi minime, pe fondul frustrărilor alegătorilor legate de probleme economice și costul vieții. Percepția asupra succesului militar rămâne neconvingătoare Sondajul arată și o doză ridicată de incertitudine privind rezultatele operațiunilor: 39% spun că acțiunile militare ale SUA împotriva Iranului au fost „fără succes” până acum, 19% le consideră „cu succes”, iar 41% spun că este prea devreme pentru o evaluare. Al Jazeera mai consemnează că, deși pierderile în rândul forțelor americane sunt relativ reduse, impopularitatea războiului este comparată cu cea a războiului din Irak în 2006 (într-o perioadă de violențe accentuate) și cu cea a războiului din Vietnam la începutul anilor 1970. Polarizare politică: sprijin puternic în rândul republicanilor Sprijinul rămâne însă ridicat în rândul republicanilor: aproape 80% dintre alegătorii Partidului Republican spun că decizia de a ataca Iranul a fost corectă. Chiar și în acest grup, evaluarea succesului este împărțită: respondenții sunt divizați între cei care consideră operațiunile reușite și cei care spun că este prea devreme pentru concluzii. Un alt indicator politic relevant din sondaj: 46% dintre respondenți afirmă că decizia de a ataca Iranul este inconsistentă cu poziția pe care Trump a susținut-o în campanie, când promitea evitarea „războaielor externe inutile”. [...]
Armata israeliană își concentrează aproape toată planificarea post-război cu Iranul pe riscul nuclear , în timp ce amenințarea rachetelor balistice și tema „schimbării regimului” sunt împinse în plan secund, potrivit The Jerusalem Post . Reorientarea contează operațional: IDF transmite că este pregătită să revină la un război „în toată regula” dacă Teheranul ar încerca să folosească uraniul îmbogățit pentru a avansa spre arma nucleară. În briefingurile recente, IDF insistă pe pericolul uraniului îmbogățit la 60% pe care regimul islamic „ar putea” să îl acceseze de sub dărâmăturile instalațiilor de la Isfahan și din alte locații lovite. Mesajul central este că, deși operațiunea din iunie 2025 ar fi întârziat programul, componenta nucleară rămâne principalul reper pentru evaluarea pașilor următori. Rachetele balistice, tratate cu mai puțină urgență în mesajul public În același timp, amenințarea rachetelor balistice – pe care Iranul ar fi folosit-o „cu efect letal” împotriva Israelului de patru ori din 2024 și care ar fi fost una dintre mizele războiului început pe 28 februarie – primește „mult mai puțină” atenție în comunicarea IDF, conform relatării. Publicația notează că nu este clar de ce această amenințare este minimalizată în briefinguri. Sunt avansate mai multe explicații posibile, fără o concluzie fermă: influența mesajelor venite dinspre SUA; pericolul relativ mai mare al unei arme nucleare; faptul că războiul ar fi împins înapoi cu mai mulți ani capabilitatea balistică; „ceața” post-conflict privind câte rachete mai are Iranul și cât de repede ar putea reconstrui. „Schimbarea regimului” dispare din briefinguri; unele lovituri, puse sub semnul eficienței Tema schimbării regimului în Iran „a dispărut în mare parte” din briefingurile IDF. Ofițerii armatei subliniază că instituția militară „nu a promis niciodată” o schimbare de regim, cel mult „o oportunitate” de a îmbunătăți condițiile pentru o astfel de evoluție. Într-o nuanță neobișnuită, IDF ar fi admis că unele atacuri asupra milițiilor Basij de nivel redus și asupra unor puncte de control „ar fi putut fi o risipă de resurse”, întrucât nu au schimbat situația „pe teren”. În apărarea acestor lovituri, armata a indicat că, și în timpul lor, a continuat să lovească alte componente ale amenințărilor militare pe care Iranul le-ar reprezenta pentru Israel. Reorganizare internă: o structură aeriană dedicată Iranului și posibile schimbări pentru Cisiordania Ca parte a „realizărilor” invocate, IDF leagă succesul de decizii din 16 ianuarie 2024 și 7 martie 2024 de a crea o unitate aeriană axată pe Iran, descrisă drept „uriașă”. Potrivit armatei, subunitatea a devenit, în practică, un „Comandament Iran” în interiorul forțelor aeriene. Separat, forțele aeriene au indicat că ar putea înființa o divizie permanentă dedicată sprijinirii Comandamentului Central al IDF în lupta împotriva terorismului palestinian în Cisiordania. În context, IDF arată că din vara lui 2023 a folosit tot mai agresiv aviația împotriva țintelor din Cisiordania, după o perioadă îndelungată în care această opțiune fusese rar utilizată (de la finalul celei de-a doua Intifade, în 2005). Totodată, Comandamentul Central a anunțat crearea unui centru de țintire mai mare și mai sistematic pentru lovituri aeriene și alte tipuri de foc greu, similar celor existente în Comandamentele de Nord și de Sud. [...]
SUA extind sancțiunile contra Iranului și avertizează că plata „taxelor” din Strâmtoarea Ormuz poate atrage penalizări , într-o mișcare care ridică riscuri operaționale și de conformare pentru companiile de transport și pentru fluxurile de petrol din regiune, potrivit Agerpres . Noile sancțiuni vizează inclusiv trei case de schimb și urmăresc să blocheze mecanismele prin care sumele în yuani chinezești încasate din vânzarea de petrol către China sunt convertite în riali iranieni. În paralel, OFAC (Oficiul pentru controlul activelor străine, structură din Trezoreria SUA care administrează sancțiunile) a transmis că este la curent cu amenințările Iranului la adresa navigației și cu pretențiile de impunere a unei taxe de trecere prin Strâmtoarea Ormuz, care ar putea fi cerută sub diverse forme, inclusiv ca donații „pretins caritabile” pentru organizații precum Semiluna Roșie iraniană. Ce înseamnă avertismentul OFAC pentru nave și operatori OFAC avertizează că cei care plătesc astfel de taxe – fie cetățeni americani, fie străini – pot fi vizați de sancțiuni, indiferent de modalitatea de plată. Conform unor informații vehiculate de presă, taxa percepută de Iran ar fi de un dolar pe barilul de țiței transportat prin Strâmtoarea Ormuz, menționează Agerpres. Context: presiune pe relația China–Iran Președintele american Donald Trump reproșează Beijingului că achiziționează în continuare petrol iranian, ceea ce, potrivit acestuia, ar finanța efortul de război al Teheranului. [...]
Costul real al operațiunii SUA în Iran a urcat la circa 50 mld. dolari, aproape dublu față de cifra oficială , potrivit Libertatea , care citează estimări interne discutate de oficiali americani cu CBS News . Diferența de raportare mută discuția din zona strict militară în cea bugetară: ce intră, de fapt, în „nota de plată” și cât mai poate crește. Estimarea de aproximativ 50 de miliarde de dolari (aprox. 230 de miliarde de lei) vizează operațiunea „Epic Fury ”, desfășurată în ultimele două luni. În schimb, directorul financiar al Departamentului Apărării, Jules Hurst, a indicat public un cost de circa 25 de miliarde de dolari (aprox. 115 miliarde de lei) pentru aceeași operațiune, declanșată pe 28 februarie. De unde vine diferența față de cifra Pentagonului Potrivit surselor citate de CBS News, suma prezentată de Hurst nu ar include o serie de costuri care, în practică, apasă direct pe buget: echipamente deteriorate sau distruse; pagube la instalațiile militare americane; costuri logistice (combustibil, mișcarea trupelor, desfășurarea infrastructurii). Un exemplu de pierderi materiale menționat în articol: armata americană ar fi pierdut cel puțin 24 de drone MQ-9 Reaper, evaluate la 30 de milioane de dolari bucata (adică cel puțin 720 de milioane de dolari, aprox. 3,3 miliarde de lei). Presiune pentru finanțare suplimentară: până la 200 mld. dolari În paralel, Administrația Trump caută fonduri suplimentare pentru continuarea operațiunii și refacerea arsenalului. Potrivit Politico (citat de Libertatea), oficialii americani ar urma să solicite o finanțare de până la 200 de miliarde de dolari (aprox. 920 de miliarde de lei). Pe fondul acestor discuții, senatorul democrat Chris Coons a contestat estimarea de 25 de miliarde de dolari, argumentând că nu include costul menținerii trupelor în regiune în ultimele două luni. Reparații și refacerea stocurilor: costuri încă neclare Pentru restaurarea bazelor, Pentagonul nu ar avea încă o estimare, pe motiv că nu este stabilită configurația viitoare a forțelor și nici ce baze vor trebui construite, potrivit declarațiilor lui Hurst. În plus, Mark Cancian, consilier principal la Centrul de Studii Strategice și Internaționale (CSIS), afirmă că o parte din costuri sunt suportate și de Departamentul pentru Securitate Internă, nu doar de Pentagon, iar refacerea arsenalelor ar urma să dureze „câțiva ani”, în condițiile în care stocurile erau deja sub presiune înainte de „Epic Fury”. Ce urmează: scenariu de escaladare și costuri în creștere În plan operațional, Donald Trump ar fi ordonat pregătiri pentru o blocadă navală îndelungată asupra Iranului, în ideea de a crește presiunea economică, inclusiv prin restricții asupra exporturilor de petrol, potrivit unor surse citate de The Wall Street Journal. În același timp, Trump ar fi admis posibilitatea reluării ostilităților, inclusiv cu rachete hipersonice Dark Eagle, și desfășurarea de forțe speciale pentru a prelua rezervele de uraniu îmbogățit ale Iranului, dacă Teheranul nu cedează. [...]
Semnalele privind un portavion nuclear arată o accelerare a modernizării navale a Chinei , cu implicații directe pentru echilibrul militar din regiune și pentru planificarea de apărare a SUA și a aliaților, în condițiile în care Beijingul evită, deocamdată, o confirmare explicită. Informațiile apar în Antena 3 , care citează reacția Ministerului Apărării din China la speculațiile declanșate de un videoclip de propagandă al marinei militare. Ministerul Apărării de la Beijing a oferit un răspuns descris drept „criptic” la întrebările despre un posibil prim portavion chinez cu propulsie nucleară. Purtătorul de cuvânt Zhang Xiaogang a spus că deciziile privind construcția portavioanelor sunt luate „în mod cuprinzător”, în funcție de nevoile de securitate națională și de evoluția echipamentelor și tehnologiei, fără să confirme existența sau stadiul unui astfel de program. „Întotdeauna luăm în considerare construcția portavionelor în mod cuprinzător, bazându-ne pe nevoile de securitate națională și pe dezvoltarea de echipamente și tehnologie.” În același context, Zhang a folosit o formulare care, potrivit articolului, s-ar traduce prin ideea că „fiecare înțelege ce vrea” sau „fiecare vede cu ochii săi”, evitând să lămurească direct la ce se referă videoclipul. „Hi Jian”, indiciul din propaganda navală Speculațiile au pornit de la un clip de propagandă al marinei chineze, în care apare un marinar numit „Hi Jian”. Potrivit materialului, „Hi Jian” este un echivalent fonetic în chineză pentru expresia „navă cu propulsie nucleară”, ceea ce a alimentat interpretarea că ar fi vorba despre un al patrulea portavion, posibil primul cu propulsie nucleară. Beijingul a lansat videoclipul – intitulat „Navigând către ocean” – în perioada în care a marcat 77 de ani de la fondarea Marinei Armatei Populare de Eliberare. Cu această ocazie, autoritățile au deschis publicului peste 40 de nave aflate în serviciu activ, în 10 porturi, între care Dalian, Qingdao, Shanghai, Ningbo, Xiamen, Guangzhou și Sanya. De ce contează: proiecție de forță și ritm de construcție Materialul notează că presa internațională amintește intenția Chinei de a construi portavioane noi în viitor. În plus, sunt citate evaluări ale Pentagonului potrivit cărora China ar putea ajunge la „până la nouă portavioane” în următorul deceniu. În evaluarea americană redată de articol, evoluția marinei chineze indică o transformare dintr-o structură predominant defensivă într-un instrument cu rol politic, folosit pentru promovarea – inclusiv prin forță – a politicii externe a Chinei. Modernizarea ar fi început în anii ’80 și s-ar fi accelerat după 2012, odată cu preluarea conducerii Partidului Comunist Chinez de către Xi Jinping . Tot ca element de context operațional, articolul menționează că marina chineză are deja experiență cu tehnologia nucleară, prin construirea a „cel puțin două duzini” de submarine cu propulsie nucleară, la un ritm descris ca fiind mai mare decât cel al Marinei SUA. Ce rămâne neconfirmat În forma prezentată, Beijingul nu confirmă explicit existența unui portavion cu propulsie nucleară și nici nu oferă un calendar. Informația-cheie rămâne, așadar, la nivel de semnal și interpretare, pe fondul unei comunicări oficiale intenționat ambigue. [...]
