Știri
Știri din categoria Externe
Uniunea Europeană își recalibrează relația cu China sub presiunea riscului de taxe americane și a dependențelor industriale, într-un context în care Bruxelles-ul încearcă să evite atât represalii comerciale de la Beijing, cât și o deteriorare suplimentară a relației transatlantice, potrivit unei analize publicate de Adevărul, bazată pe evaluarea politologului Sergiu Mișcoiu.
UE se află, în această lectură, într-o zonă „nici complet aliat, nici total inamic” față de China: sancționează Beijingul pentru sprijinul „mascat” acordat Rusiei și pentru presiunea pusă pe piețele europene prin mașini electrice ieftine, dar mizează simultan pe menținerea fluxurilor comerciale, de teamă că o escaladare ar putea bloca industrii europene.
Punctul sensibil este unul economic și operațional: UE încearcă să-și „calculeze fiecare mișcare” între retorica protecționistă și nevoia de materii prime din Asia, în timp ce Washingtonul, pe fondul unei linii mai dure asociate lui Donald Trump, este descris ca sursă de presiune prin critici și amenințări cu taxe ridicate.
În același timp, administrația Trump ar fi împins europenii spre un front comun împotriva Chinei, inclusiv pentru a limita dependența de metalele rare chinezești — o categorie de resurse cu rol critic în industrii precum tehnologia și tranziția energetică.
Analiza notează că mai mulți lideri europeni au vizitat recent Beijingul și au arătat disponibilitate pentru întărirea relațiilor: Emmanuel Macron, Friedrich Merz și Pedro Sánchez. Mișcoiu leagă această apropiere de răcirea relațiilor cu SUA și de căutarea unor „afaceri cât mai bune” cu China, într-un moment în care europenii se simt tot mai puțin acoperiți de garanțiile tradiționale.
„SUA amenință toată ziua că pun taxe inclusiv pe produsele și serviciile europene, nu mai vorbim de cele chinezești”, spune Sergiu Mișcoiu.
Deși unii analiști iau în calcul scenariul unei Europe mai apropiate de China decât de Statele Unite, Mișcoiu spune că nu îi acordă prea multe șanse. În schimb, el anticipează continuarea tensiunilor transatlantice și „anumite câștiguri” pentru Beijing, pe fondul unei Europe care încearcă să se emancipeze strategic.
În această cheie, sunt menționate și acordurile de liber schimb pe care UE le negociază în afara spațiului transatlantic (precum cele cu Mercosur și India), care ar putea produce, „de facto”, o apropiere mai mare de China, pe măsură ce UE se afirmă ca actor geopolitic mai autonom.
Textul introduce și dimensiunea Asia-Pacific, prin Taiwan. Mișcoiu susține că SUA nu își permit să abandoneze Taiwanul, iar China ar încerca o „absorbție de facto” mai degrabă decât o invazie militară, pentru a evita un conflict direct. În acest cadru, expertul afirmă că Beijingul ar putea oferi concesii Washingtonului, inclusiv pe zona mineralelor și a pământurilor rare.
Materialul este trunchiat în extrasul furnizat, astfel că nu reiese concluzia completă a autorului despre limitele decizionale ale lui Donald Trump și despre pașii următori probabili; însă direcția generală indicată este că UE va continua să navigheze între presiunea americană și riscurile economice ale unei rupturi cu China.
Recomandate
Declarațiile lui Donald Trump despre un posibil acord cu Iranul mențin riscul de tensiuni în zona Strâmtorii Ormuz , un punct critic pentru fluxurile globale de petrol, într-un moment în care Teheranul ar căuta reluarea transportului maritim comercial, potrivit Digi24 . Într-o ședință a cabinetului la Casa Albă, președintele SUA a spus că Iranul „își dorește foarte mult” să încheie un acord, însă Washingtonul „nu este încă mulțumit” de forma actuală, relatează Reuters, citată de Digi24. „Fie vom ajunge la un acord, fie va trebui pur și simplu să ducem treaba la bun sfârșit”, a declarat Trump reporterilor. De ce contează: Ormuz, un nod pentru petrolul mondial Informația apare pe fondul prezentării, de către presa iraniană, a unui acord potrivit căruia Strâmtoarea Ormuz ar urma să se redeschidă în termen de o lună. În cadrul descris ca „neoficial”, Iranul ar urma să restabilească transportul maritim comercial prin strâmtoare – o rută care, potrivit materialului, a fost cândva cale de tranzit pentru 20% din petrolul mondial – în timp ce SUA ar urma să ridice blocada navală. Ce ar urma, potrivit cadrului prezentat în Iran Televiziunea de stat iraniană a adăugat că documentul menționează și o posibilă etapă de formalizare: orice acord final la care s-ar ajunge în termen de 60 de zile ar putea fi aprobat ca obligatoriu de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite. În acest context, mesajul de la Washington indică faptul că negocierile nu sunt, deocamdată, într-un punct acceptabil pentru SUA, ceea ce menține incertitudinea privind calendarul și condițiile unei eventuale normalizări a traficului maritim prin Ormuz. [...]
Noul premier al Bulgariei condiționează viitoarele angajamente pentru Ucraina de buget și securitate , avertizând că strategia europeană de „pace prin putere” riscă o escaladare periculoasă, inclusiv nucleară, potrivit HotNews . Rumen Radev a cerut Europei să înceapă negocieri cu Rusia și să își reevalueze rapid abordarea războiului din Ucraina. Radev a făcut declarațiile la Paris, miercuri, înaintea unei întâlniri cu președintele francez Emmanuel Macron . El a spus că Europa este în întârziere cu inițierea negocierilor și că ar fi trebuit „să conducă aceste negocieri”. Avertismentul: „victorie convențională” vs. putere nucleară Premierul bulgar a criticat ideea urmăririi unei victorii convenționale asupra Rusiei, pe care a numit-o „cea mai mare putere nucleară”, susținând că acest obiectiv crește riscul de escaladare. „Ceea ce mă îngrijorează este strădania Europei de a obține o victorie convențională asupra celei mai mari puteri nucleare, fără a avea capacitatea de a intercepta și contracara armele hipersonice moderne ale Rusiei. Acesta este un risc serios.” În același registru, Radev a avertizat că evoluțiile „din ultimele zile” și dorința „cu orice preț” de a impune „pace prin forță” pot împinge conflictul spre o escaladare nucleară. „Suntem deja foarte aproape de o escaladare nucleară.” Miza pentru Sofia: prudență la bani și sprijin militar Radev a arătat că Bulgaria a oferit până acum Ucrainei sprijin politic, umanitar, diplomatic și militar, însă a indicat o linie mai prudentă pentru perioada următoare: viitoarele angajamente financiare și militare trebuie cântărite în noul context de securitate. „Prima obligație a guvernului nostru este să garanteze nivelul de trai și securitatea cetățenilor bulgari. Abia atunci ne putem gândi la alocarea de bani în acest scop.” „Umbrela nucleară” și poziția Bulgariei Întrebat despre informațiile potrivit cărora Franța discută modificări ale doctrinei sale nucleare și opțiuni pentru antrenament comun cu aliații, Radev a spus că Bulgaria nu a primit o invitație de participare. În final, el a insistat că „diplomația” trebuie readusă ca instrument principal pentru soluționarea conflictului Rusia–Ucraina. [...]
Ucraina avertizează că riscă să rămână fără apărare antiaeriană , pe fondul epuizării muniției pentru sistemele occidentale, iar președintele Volodimir Zelenski i-a trimis o scrisoare lui Donald Trump pentru a cere ajutor urgent, potrivit Mediafax . Miza este una operațională: fără rachete pentru Patriot și alte sisteme, capacitatea Ucrainei de a respinge atacuri aeriene în valuri ar putea scădea rapid. Semnalul de alarmă vine dintr-o relatare a publicației ucrainene Kyiv Independent, care susține că Zelenski a scris către Casa Albă pentru a descrie situația și a solicita sprijin. În textul consultat de jurnaliștii ucraineni, dependența de SUA pentru apărarea împotriva rachetelor balistice este descrisă ca fiind aproape totală. „Când vine vorba de apărarea împotriva rachetelor balistice, suntem aproape complet dependenți de Statele Unite.” De ce contează: riscul unui „gol” de protecție a spațiului aerian Oficialii de la Kiev se tem că rezervele limitate de rachete pentru Patriot și alte sisteme occidentale ar putea să nu fie suficiente pentru a face față unor atacuri intensificate. În scenariul cel mai pesimist menționat, cerul Ucrainei ar putea rămâne neprotejat. Context: atacuri recente și amenințări de escaladare Potrivit informațiilor citate, Kievul s-a confruntat recent cu unul dintre cele mai mari atacuri aeriene de la începutul războiului. Rusia ar fi amenințat că va intensifica loviturile și că va viza inclusiv sedii ale unor instituții importante din capitală; totodată, diplomaților străini li s-ar fi cerut să părăsească orașul pentru a reduce riscul de a deveni victime ale atacurilor. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre un răspuns al părții americane, rămâne neclar dacă solicitarea transmisă de Zelenski va produce rapid o decizie de sprijin sau o reconfigurare a livrărilor de muniție. [...]
Banca Centrală Europeană avertizează că războiul cu Iranul și imprevizibilitatea tarifelor SUA pot amplifica riscul unei crize financiare globale , potrivit Daily Mail , care citează un text semnat de vicepreședintele BCE, Luis de Guindos, în raportul bianual de stabilitate financiară al instituției. În evaluarea BCE, conflictul din Orientul Mijlociu „pune la încercare” reziliența sistemului financiar, iar efectele asupra economiei globale și stabilității financiare „devin mai grave cu cât durează mai mult”, deși impactul complet este, deocamdată, neclar. Instituția indică drept consecințe deja vizibile presiuni inflaționiste și deteriorarea creșterii economice. De ce contează pentru piețe: energie, inflație și șocuri de politică comercială Un punct sensibil rămâne Strâmtoarea Hormuz , după ce Iranul ar fi decis să o închidă efectiv pentru navele care transportă petrol, gaze naturale și alte livrări critice, ceea ce a alimentat îngrijorări globale și costuri economice. În paralel, BCE pune o parte din volatilitatea mediului economic pe seama schimbărilor bruște în politica comercială a SUA. Banca notează că anunțurile de tarife, pauzele și revenirea asupra deciziilor au devenit o „caracteristică structurală” a mediului global, ceea ce crește incertitudinea pentru companii și investitori și poate transmite șocuri în lanț prin comerț, prețuri și finanțare. Riscul de fragmentare: cooperare multilaterală mai slabă, reguli mai divergente Un alt element de risc, în lectura BCE, este semnalul că Washingtonul s-ar retrage din rolul tradițional de lider global. Instituția avertizează că incertitudinea privind angajamentul administrației americane față de cooperarea multilaterală poate crește probabilitatea ca șocurile de politică să perturbe ordinea internațională și să accelereze „fragmentarea geoeconomică și de reglementare” la nivel global. Contextul diplomatic și militar invocat în raportare Avertismentul BCE vine după ce Donald Trump a declarat săptămâna trecută că un acord cu Iranul, inclusiv redeschiderea Strâmtorii Hormuz, ar fi „în mare parte negociat”, iar „aspectele finale” ar urma să fie anunțate în curând. El a mai spus că a discutat cu lideri din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Pakistan, Turcia, Egipt, Iordania și Bahrain și separat cu Israel, descriind înțelegerea ca un „memorandum de înțelegere privind pacea”. Potrivit relatării, au trecut 12 săptămâni de la atacurile SUA și Israel asupra Iranului din 28 februarie, iar un armistițiu este în vigoare din 7 aprilie, deși a fost pus sub presiune după ce armata americană a anunțat luni lovituri „în legitimă apărare” în sudul Iranului, inclusiv asupra unor amplasamente de lansare de rachete și ambarcațiuni care ar fi plasat mine. [...]
Statele NATO de pe flancul estic își scurtează orizontul de risc la 12 luni , pe fondul unor evaluări actualizate ale serviciilor de informații și structurilor militare europene, potrivit Antena 3 , care citează The Wall Street Journal via The Moscow Times. Miza practică pentru Europa este una operațională și bugetară: accelerarea pregătirilor de apărare și a reînarmării, într-un context în care Moscova ar putea căuta o „fereastră de oportunitate” pentru o confruntare limitată. Până recent, evaluările dominante indicau un posibil scenariu de confruntare cu NATO abia spre finalul deceniului. Evoluțiile recente au împins însă unele capitale europene să ia în calcul un calendar mult mai strâns, de ordinul lunilor, nu al anilor. De ce se schimbă calculul: combinația dintre impasul din Ucraina și tentația unei escaladări „orizontale” Materialul indică faptul că Rusia ar fi blocată militar în Ucraina, cu avansuri reduse din februarie și pierderi de teritorii pe anumite sectoare. În paralel, Ucraina ar fi câștigat avantaj în „războiul dronelor”, iar atacurile cu rază mai lungă ar lovi tot mai des rafinării, porturi, infrastructură petrolieră și uzine ale industriei militare ruse. În acest context, Alexander Daniliuk (Centrul pentru Reforme în Apărare de la Kiev) susține că Rusia „pierde până la 35.000 de soldați pe lună”, peste capacitatea de recrutare prin contract, ceea ce ar putea împinge Kremlinul spre escaladare. El descrie două direcții: escaladare „pe verticală”: intensificarea violenței și șantaj nuclear, fără folosirea efectivă a armelor nucleare; escaladare „pe orizontală”: extinderea geografiei conflictului pentru a „îngheța” războiul în condiții mai avantajoase. Miza pentru NATO: un scenariu limitat în jurul statelor baltice și testarea Articolului 5 Unul dintre scenariile discutate este tensionarea situației în jurul statelor baltice și a minorităților rusofone, cu obiectivul de a provoca diviziuni în interiorul NATO. În această logică, Kremlinul ar miza pe faptul că o operațiune limitată la frontieră nu ar determina Alianța să activeze Articolul 5 (apărarea colectivă), mai ales în contextul poziției actuale a administrației Trump, descrisă ca ostilă „principial” țărilor europene. Textul menționează și un incident recent: guvernul Lituaniei ar fi fost nevoit să se refugieze într-un adăpost antiaerian după o alertă generată de apropierea unor drone dinspre Belarus. Totodată, în Belarus ar fi avut loc exerciții privind utilizarea armelor nucleare depozitate de ruși. Acoperire legislativă la Moscova și riscul de „pretext” pentru intervenții Rusia a adoptat o lege care îi permite lui Vladimir Putin să utilizeze armata în afara granițelor pentru „protejarea cetățenilor Federației Ruse”, inclusiv în cazuri de „arestare, reținere sau urmărire penală” în străinătate. Publicația citată notează că formule similare au fost folosite înaintea anexării Crimeei (2014) și a invaziei în Ucraina (2022). Factorul energetic: un șoc extern ar putea alimenta veniturile Moscovei În analiza citată, un posibil șoc energetic asociat unui război în Iran ar putea aduce Moscovei venituri suplimentare și, simultan, ar putea amplifica instabilitatea politică în Europa, inclusiv prin întărirea partidelor de extremă dreapta care cer oprirea sprijinului pentru Ucraina și reluarea importurilor de petrol și gaze rusești. Ce spun oficialii europeni: UE ca țintă strategică Michael McGrath, comisar european pentru Democrație, Justiție și Stat de Drept, afirmă că Rusia vede Uniunea Europeană ca pe o amenințare la adresa propriului sistem și că „scopul final este distrugerea Uniunii Europene”: „Rusia vede în mod clar Uniunea Europeană ca pe o amenințare la adresa propriului sistem de guvernare bazat pe opresiune și frică. Scopul final este distrugerea Uniunii Europene. Nu trebuie să avem nicio iluzie în această privință, pentru că ei (rușii) nu vor la granițele lor un bloc democratic mare, puternic și unit.” Benjamin Haddad, ministru francez pentru Afaceri Europene, este citat cu ideea că obiectivul Rusiei este subminarea arhitecturii europene de securitate, iar în acest context Europa ar trebui să continue sprijinul pentru Ucraina și reînarmarea. Limitări și ce urmează Deși unele evaluări vorbesc despre o „fereastră” de 12 luni, reprezentanți ai serviciilor de informații și ai structurilor militare europene au declarat pentru WSJ că nu există semne ale unei redislocări imediate de trupe și echipamente rusești pentru un atac asupra statelor baltice sau în afara Ucrainei. În același timp, este menționat că operațiunile ar putea lua forma unor atacuri cu drone și rachete. Pentru economiile europene, consecința directă a acestui tip de evaluare este presiunea de a accelera deciziile de apărare (capabilități, stocuri, infrastructură critică), într-un interval mai scurt decât cel planificat inițial, cu efecte în bugete și în prioritățile industriale. [...]
Fondul creat pentru reconstrucția Gazei, sub umbrela Consiliului pentru Pace al lui Donald Trump, nu a primit încă bani în mecanismul oficial al Băncii Mondiale , ceea ce ridică probleme de guvernanță și transparență pentru un proiect care ar urma să gestioneze miliarde de dolari, potrivit G4Media , care citează Financial Times. La patru luni de la înființare, fondul financiar al consiliului, creat de Banca Mondială, nu a primit „niciun ban de la donatori”, au declarat pentru Financial Times patru persoane familiarizate cu situația. În paralel, organizația ar fi primit donații direct într-un cont deschis la JPMorgan , potrivit purtătorului de cuvânt al Consiliului pentru Pace și unei alte persoane familiarizate cu aranjamentele. Miza: bani promiși, dar control financiar neclar În arhitectura descrisă de Financial Times, diferența majoră este de supraveghere: pentru fondul administrat de Banca Mondială există obligații de raportare către contribuabili și către membrii consiliului, în timp ce pentru contul de la JPMorgan „nu există cerințe independente de transparență”, conform materialului. Un oficial al Consiliului pentru Pace a spus pentru FT că au fost create „mai multe opțiuni pentru primirea finanțării”, inclusiv mecanismul Băncii Mondiale, însă „în acest moment, contributorii au ales să folosească alte opțiuni”. Același oficial a adăugat că organizația își va raporta situația financiară propriului consiliu executiv „la un moment considerat potrivit”. Ce sume sunt în joc și ce s-a întâmplat până acum Donald Trump le-ar fi cerut liderilor mondiali taxe de „membru pe viață” de 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei). Statele membre ar fi promis 7 miliarde de dolari (aprox. 32,2 miliarde lei) pentru un „pachet de ajutor” destinat Gazei, iar Trump ar fi promis alte 10 miliarde de dolari (aprox. 46 miliarde lei) din fonduri americane, potrivit articolului. În practică, Financial Times notează câteva contribuții punctuale și blocaje operaționale: contribuțiile Marocului, de aproximativ 20 de milioane de dolari (aprox. 92 milioane lei), ar fi fost folosite pentru finanțarea biroului lui Nickolay Mladenov, „înaltul reprezentant” pentru Gaza, și pentru plata salariilor comitetului tehnocratic palestinian creat pentru administrarea enclavei; Emiratele Arabe Unite ar fi oferit recent 100 de milioane de dolari (aprox. 460 milioane lei) pentru instruirea unei noi forțe de poliție în Gaza, însă programul nu a început, iar fondurile sunt blocate, potrivit a două surse citate de FT. Rolul Departamentului de Stat și condițiile Congresului Departamentul de Stat al SUA ar intenționa să redirecționeze aproximativ 1,2 miliarde de dolari (aprox. 5,5 miliarde lei) din fonduri de ajutor către proiecte legate de agenda consiliului, însă banii „nu ar urma să ajungă direct” la Consiliul pentru Pace și „nu au fost încă cheltuiți”, conform materialului. În plus, Departamentul de Stat ar vrea să ofere aproximativ 50 de milioane de dolari (aprox. 230 milioane lei) direct consiliului pentru finanțarea operațiunilor, dar nici acești bani nu au fost distribuiți. Oficialii ar fi dat asigurări Congresului că organizația nu va putea folosi fondurile până când nu vor fi puse în aplicare controale financiare. De ce întârzie proiectele Consiliul a început proceduri pentru atribuirea unor contracte de securitate și reconstrucție în Gaza, dar „niciun contract nu a fost acordat” până acum, potrivit purtătorului de cuvânt. Acesta a invocat drept motiv principal faptul că organizația nu operează încă în Gaza, deoarece Hamas nu s-a dezarmat. Financial Times mai arată că nu s-a înregistrat progres nici în privința dezarmării, nici a retragerii forțelor israeliene, nici a reconstrucției, iar două persoane familiarizate cu planificarea pentru Gaza postbelică au spus că „niciun dolar american” nu a fost folosit pentru reconstrucția enclavei. [...]
