Știri
Știri din categoria Externe
Semnalul Ungariei că ar putea renunța la veto deschide fereastra pentru lansarea negocierilor de aderare ale Ucrainei și Republicii Moldova, cu un posibil start pe 15 iunie, potrivit Libertatea.
Miza este una de reglementare și procedură europeană: deschiderea primului „cluster” de negociere (un pachet de capitole tematice din procesul de aderare) ar urma să fie făcută la o conferință interguvernamentală la Luxemburg, pe 15 iunie, conform unor diplomați citați de Politico, preluați de Adevărul și Mediafax.
Ungaria a semnalat, în privat, că ar fi dispusă să renunțe la opoziția sa față de candidatura Ucrainei, după o întâlnire desfășurată luni între experți ucraineni și maghiari pe tema drepturilor minorității maghiare din Ucraina, potrivit acelorași diplomați citați de Politico.
Totuși, un oficial ungar a transmis că „nu a fost luată nicio decizie” privind deschiderea clusterelor și că „negocierile sunt în curs” și „nu s-a ajuns la niciun acord”, în condițiile în care discuțiile sunt confidențiale.
Ucraina și Republica Moldova au depus cererile de aderare în același timp, iar parcursul Chișinăului poate avansa doar dacă avansează și cel al Kievului, notează informațiile preluate din Politico.
În paralel, ambasadorii UE ar urma să își finalizeze poziția privind deschiderea primului cluster până la sfârșitul acestei săptămâni, după ce Ucraina își va prezenta planurile pentru reforme interne și pentru abordarea problemei minorităților. Ulterior, statele membre ar urma să aprobe deschiderea clusterului la reuniunea din 15 iunie.
Potrivit unuia dintre diplomații citați de Politico, discuțiile privind aderarea Ucrainei s-ar fi accelerat după ce premierul ungar Péter Magyar a mers la Bruxelles și s-a întâlnit cu oficiali de rang înalt ai UE pentru a discuta despre deblocarea a 16,4 miliarde de euro din fonduri europene înghețate.
În acest stadiu, calendarul rămâne condiționat de un acord politic între statele membre, iar semnalele de la Budapesta nu echivalează încă cu o decizie formală.
Recomandate
Scăderea încrederii europenilor în SUA ca partener de securitate împinge agenda de reînarmare a UE , inclusiv prin creșterea bugetelor naționale și discuții despre împrumuturi comune, potrivit unui sondaj citat de Mediafax , publicat înaintea summit-urilor G7 și NATO . Sondajul Consiliului European pentru Relații Externe arată că doar 11% dintre europeni văd SUA drept un aliat al Uniunii Europene, un minim istoric, sub nivelul din noiembrie 2024, când 22% dintre cetățeni nu considerau SUA un aliat al Europei. Rezultatele, relatează Reuters, indică o încredere tot mai scăzută în Washington ca partener de securitate. Cercetarea a fost realizată în 15 țări europene (Austria, Bulgaria, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, Spania, Suedia, Elveția și Regatul Unit), pe respondenți de peste 18 ani. Majoritatea participanților din toate țările chestionate au spus că se îndoiesc că SUA ar interveni în apărarea lor în cazul unui atac. Presiune pentru cheltuieli mai mari și finanțare comună în Apărare Pe fondul acestor percepții, marea majoritate a europenilor intervievați consideră că guvernele ar trebui să crească cheltuielile naționale pentru Apărare; excepția menționată este Italia, unde peste jumătate dintre cetățeni se declară împotriva unei astfel de creșteri. În paralel, aproape 5 din 10 europeni (47%) susțin ideea împrumuturilor colective ale UE pentru finanțarea inițiativelor de apărare. Cele mai ridicate niveluri de sprijin pentru această opțiune sunt în: Portugalia (59%), Danemarca (56%), Țările de Jos (55%). „Cumpărați european”: reducerea dependenței de echipamentele militare americane Sondajul indică și o orientare către reducerea dependenței de echipamente militare americane, în favoarea alternativelor europene, cu sprijin mai puternic în Danemarca, Țările de Jos și Suedia pentru „achiziționarea de produse europene”. Există însă diferențe între state: Polonia este menționată ca excepție, fiind singura țară în care majoritatea respondenților ar susține creșterea achizițiilor de arme din SUA. În Germania, Italia și Ungaria, opiniile sunt descrise ca fiind semnificativ împărțite pe acest subiect. Factorul politic: percepția despre Trump și relația transatlantică Dincolo de dimensiunea de securitate, marea majoritate a europenilor (cu excepția Bulgariei) consideră că relațiile dintre SUA și Europa s-ar îmbunătăți odată cu plecarea președintelui american Donald Trump de la putere. În același tablou, europenii continuă să susțină Ucraina ca aliat sau partener strategic, dar consensul se reduce când discuția ajunge la trimiterea de trupe de menținere a păcii în Ucraina după război sau la extinderea UE spre est. Energie: opoziție față de reluarea importurilor din Rusia, chiar cu costuri mai mari Pe politica energetică, 44% dintre europeni se opun reluării importurilor de petrol și gaze din Rusia, chiar dacă asta ar însemna costuri mai mari în energie, potrivit datelor citate. [...]
Declarațiile Moscovei ridică miza de securitate în jurul scenariului unirii Republicii Moldova cu România, prin trimiterea explicită la Transnistria și Găgăuzia ca teritorii care „nu se văd” nici în România, nici în Uniunea Europeană și ar considera Rusia „un protector”, potrivit Digi24 . Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova , a afirmat într-un briefing că, „odată cu unirea cu România”, Republica Moldova „va înceta să existe”, susținând că, în acest scenariu, „acest cuvânt va fi eliminat din documente, cărți și manuale”. Declarațiile sunt atribuite de Digi24 publicației NewsMaker.md , care a relatat despre briefing. În același context, Zaharova a spus că Transnistria și Găgăuzia — regiuni care, potrivit articolului, pledează tradițional pentru apropierea de Moscova — nu își doresc unirea cu România și au „alte priorități de politică externă”. Întrebată dacă Rusia ar putea „ajuta” aceste teritorii în cazul unei reunificări a Republicii Moldova cu România, ea a răspuns că populația din Găgăuzia și Transnistria „aspiră la menținerea unor relații cât mai apropiate și reciproc avantajoase cu Rusia” și „văd în Rusia un protector”. Context: discuțiile despre unire și „planul B” pentru UE Digi24 notează că, de la începutul anului, discuțiile despre o posibilă reunificare s-au intensificat după ce președinta Maia Sandu a declarat că ar susține ideea dacă ar fi organizat un referendum pe această temă. Ulterior, mai mulți oficiali de la Chișinău — inclusiv președintele Parlamentului, Igor Grosu, premierul Alexandru Munteanu și ministrul Culturii, Cristian Jardan — și-au declarat susținerea pentru unire. În paralel, Chișinăul își menține obiectivul de aderare la Uniunea Europeană, însă, în ultima lună, unii oficiali au semnalat că unirea ar putea fi analizată ca rută alternativă de accedere în UE dacă procesul de aderare ar stagna. În articol sunt menționate declarații ale Maiei Sandu și ale ministrului Economiei, Eugeniu Osmochescu, care a numit unirea „planul B”. Ce arată sondajele menționate Potrivit unui sondaj iData citat în material (luna mai), 41% dintre cetățenii Republicii Moldova ar susține unirea cu România. În România, nivelul de sprijin ar fi „considerabil mai mare”, de circa 72%, mai notează NewsMaker.md, conform Digi24. [...]
Germania, Franța și alte trei state UE vor să condiționeze extinderea de garanții mai dure privind statul de drept, inclusiv prin limitări temporare ale votului în Consiliu pentru noii membri , potrivit HotNews , care citează un document comun văzut de Reuters. Miza este una de reglementare și funcționare a Uniunii: pe fondul presiunii pentru accelerarea aderărilor (Muntenegru țintește 2028, iar Albania, Ucraina și Moldova vor progrese), unele capitale cer „plase de siguranță” care să reducă riscul ca un nou stat membru să blocheze decizii-cheie sau să derapeze democratic după aderare, așa cum UE spune că a experimentat în cazul Ungariei . Ce propun cele cinci state În document sunt menționate mai multe opțiuni care ar putea fi incluse în viitoarele tratate de aderare: un nou mecanism de monitorizare pentru noii membri; o clauză de salvgardare care să permită măsuri dacă apare un „regres grav” în domenii precum democrația și libertatea presei; limitări temporare, tranzitorii, ale drepturilor de vot pentru noile state membre, în special în zone unde în prezent este necesară unanimitatea. Țările indică explicit domenii în care unanimitatea este esențială și unde un singur stat poate bloca decizii: extinderea , politica externă și deciziile privind bugetul UE . Context: negocieri cu Ucraina și Moldova, accent pe statul de drept Cipru, care deține președinția rotativă a UE, a anunțat că a început pregătirile pentru deschiderea oficială a negocierilor cu Ucraina și Moldova privind primul grup de capitole, axat pe statul de drept și standardele democratice . În paralel, premierul estonian Kristen Michal a susținut, după o întâlnire cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski la Tallinn, că toate grupurile de negocieri ar trebui deschise fără întârziere și că „NATO trebuie să rămână pe masa discuțiilor ca cea mai puternică garanție de securitate”. Ce urmează Potrivit informațiilor prezentate, discuțiile vizează eventuale modificări ale regulilor aplicabile noilor membri și includerea acestor garanții în viitoarele tratate de aderare . Documentul nu indică o decizie deja luată, ci opțiuni aflate în dezbatere între guvernele europene. [...]
Marea Britanie și Ucraina pregătesc o alternativă europeană la Patriot, pe fondul penuriei de interceptori americani , într-o mișcare care poate schimba rapid lanțul de aprovizionare pentru apărarea antiaeriană a Kievului și poate deschide comenzi pentru industria europeană de senzori și ghidaj, potrivit Mediafax . Inițiativa a fost anunțată de președintele ucrainean Volodimir Zelenski după discuții recente cu premierul britanic Keir Starmer . Zelenski a spus că țările E3 – Franța, Germania și Marea Britanie – vor sprijini Ucraina cu „capacități antibalistice” și că obiectivul este dezvoltarea unui sistem antibalistic european împreună cu Marea Britanie. „Țările E3 [Franța, Germania și Marea Britanie] ne vor ajuta cu capacități antibalistice. (…) sper că vom reuși să dezvoltăm un sistem antibalistic european împreună cu Marea Britanie. Lucrăm la asta. Avem nevoie de el, iar Marea Britanie are nevoie de el.” De ce contează: stocuri critice și dependență de interceptori PAC-3 Demersul vine într-un moment în care Kievul are dificultăți tot mai mari în interceptarea rachetelor balistice rusești, iar stocurile pentru apărarea aeriană sunt la un nivel „critic”, conform articolului. În același context, Zelenski i-a cerut lui Donald Trump să intensifice livrările de interceptori PAC-3 (rachete interceptoare pentru Patriot), descriși ca fiind în cantități limitate. Mediafax notează că Ucraina întâmpină probleme în asigurarea aprovizionării cu rachete de fabricație americană, pe fondul reorientării atenției președintelui american către războiul SUA împotriva Iranului. Cum ar arăta „Patriotul european”: producție în Ucraina, componente-cheie din Europa Potrivit surselor ucrainene citate de The Telegraph (menționat de Mediafax), planul Kievului este ca industria de apărare ucraineană să producă rachetele interceptoare pentru sistemul european, în timp ce firme europene ar urma să furnizeze componentele critice: sisteme radar; sisteme de urmărire; sisteme de ghidare. O sursă citată de The Telegraph susține că Ucraina ar avea rolul de a produce interceptori antibalistici și că aceștia sunt deja testați, însă ar fi nevoie de „sisteme de ghidare” de la aliați pentru a integra capabilitățile într-un „Patriot european”, descris ca „mult mai ieftin” și cu potențial de creștere a producției. Ce urmează și ce rămâne neclar Din informațiile disponibile nu rezultă un calendar, un buget sau un model industrial concret (companii implicate, capacități de producție, locații). Este însă explicită direcția: reducerea dependenței de SUA printr-o soluție europeană, cu Ucraina ca bază de producție pentru interceptori și Europa ca furnizor de tehnologie de detecție și ghidaj. [...]
Progresele în drone și rachete ieftine reduc avantajul militar al marilor puteri , iar asta schimbă calculele de securitate și apărare, inclusiv pentru economiile care depind de rute comerciale și de stabilitatea energetică, potrivit unei analize preluate de Digi24 din The Wall Street Journal . Ideea centrală este că „puterea face dreptate” nu mai funcționează ca în războaiele convenționale: state mai mici sau de rang mediu pot bloca obiective strategice ale unor armate mult mai bine finanțate, folosind tehnologii mai accesibile (drone, rachete de precizie) și mizând pe reziliență internă. În acest context, „tipul de război” bazat pe invazie și ocupație devine tot mai greu de dus până la capăt, chiar și pentru actorii majori. Exemplele care arată limitele „forței brute” În cazul Iranului, textul arată că, deși SUA au consumat o parte importantă din muniția cu rază lungă și au eliminat o parte din conducerea iraniană, nu au obținut o victorie strategică. Teheranul continuă să blocheze Strâmtoarea Ormuz , regimul rămâne la putere și își păstrează capacitatea de a lansa rachete asupra Israelului și statelor din Golf, inclusiv printr-un schimb de salve menționat ca având loc „săptămâna aceasta”. În Ucraina, analiza notează că, deși Donald Trump a întrerupt ajutorul american „în urmă cu mai bine de un an” și a făcut presiuni asupra Kievului să cedeze Donețk, Ucraina nu s-a prăbușit: a menținut linia frontului și a intensificat loviturile asupra teritoriului rus. De ce contează: costuri mai mari, rezultate mai incerte Mesajul comun al acestor conflicte este că superioritatea bugetară și tehnologică nu se mai traduce automat în control rapid al terenului și în schimbări de regim. Ministrul italian al Apărării, Guido Crosetto, sintetizează această schimbare într-o declarație citată de publicație: „Tipul de război cu care eram obișnuiți, tipul de război pe care Rusia îl avea în vedere în Ucraina – acela de a invada și ocupa o națiune – nu mai este de conceput.” Șeful Statului Major al Apărării din Țările de Jos, generalul Onno Eichelsheim, argumentează că, dacă un obiectiv nu este atins foarte rapid, se ajunge la impas, din care ieșirea devine dificilă. În același registru, textul subliniază că SUA nici nu au încercat operațiuni terestre în Iran, tocmai din cauza costurilor umane anticipate. Efecte în lanț: Taiwan și reconfigurarea alianțelor China urmărește aceste tendințe în timp ce cântărește opțiunea Taiwanului, iar analiza include și o observație a colonelului în rezervă Zhou Bo, potrivit căreia China produce multe drone, dar nu are experiență reală de utilizare militară comparabilă cu statele care le-au folosit pe câmpul de luptă. Separat, textul indică faptul că puterile de rang mediu (Canada, state europene și democrații asiatice) au început să-și consolideze legăturile militare, economice și de securitate, inclusiv pentru a compensa dependențele față de SUA și China. În această logică, cooperarea între state „de mijloc” devine un instrument de reducere a vulnerabilităților într-o ordine internațională mai fragmentată și mai greu de controlat prin forță. [...]
Teheranul avertizează că un conflict cu SUA ar putea depăși Orientul Mijlociu , în timp ce Qatarul a trimis o delegație la Teheran pentru discuții diplomatice, pe fondul escaladării schimburilor de amenințări dintre Iran și administrația Trump, potrivit News . Mesajul de sfidare a venit după ce Donald Trump a promis că SUA vor lovi Iranul „cu toată forța”. Ebrahim Azizi, președintele Comisiei pentru securitate națională a Parlamentului iranian, a susținut într-o postare pe X că numărul victimelor americane ar fi „deja mult mai mare decât recunoaște Trump” și a avertizat că, „de data aceasta”, războiul „nu se va limita” la regiune. „Nu ne temem să ne luptăm cu învinșii. Numărul victimelor americane este deja mult mai mare decât recunoaște Trump, și va crește. De data aceasta, războiul nu se va limita la această regiune. Vom vedea ce se va întâmpla!” Ținta: infrastructura critică, în centrul retoricii Președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, a calificat amenințările lui Trump privind vizarea infrastructurii critice iraniene drept „un semn de disperare”, nu „o demonstrație de putere”. În același context, Fox News a relatat anterior că Trump ar fi spus într-un interviu că este pe punctul de a ordona noi atacuri împotriva centralelor electrice și podurilor iraniene. „Infrastructura critică este linia de viață a oamenilor. Amenințarea de a le viza – de la rețelele de transport la industriile de electricitate și apă – nu este o demonstrație de putere, ci un semn de disperare în fața voinței unei națiuni.” Pezeshkian a mai afirmat că Iranul va rămâne „neclintit” în fața presiunilor și amenințărilor, invocând capacitățile interne și „unitatea națională”. Qatar intră în jocul diplomatic, dar fără detalii despre mandat În paralel, o delegație din Qatar a sosit la Teheran pentru consultări privind relațiile bilaterale, evoluțiile regionale și eforturile diplomatice legate de conflictul cu Statele Unite, potrivit postului public iranian IRIB, citat de News. Televiziunea de stat a Iranului a prezentat vizita ca parte a unui proces diplomatic menit să pună capăt a ceea ce a numit „războiul impus de SUA” împotriva Iranului. IRIB nu a oferit detalii despre componența delegației, cine o conduce sau durata vizitei, ceea ce limitează evaluarea mizei concrete a discuțiilor. Contextul escaladării: armistițiu fragil și atacuri reciproce Tensiunile se suprapun peste un armistițiu convenit în aprilie între Washington și Teheran, urmat de o escaladare descrisă ca una dintre cele mai semnificative de la acel moment. Potrivit informațiilor prezentate, schimburile de atacuri au fost declanșate de prăbușirea unui elicopter american în apropierea Strâmtorii Hormuz , incident pus de Washington pe seama unei drone iraniene. SUA au răspuns atacând 20 de ținte iraniene din jurul strâmtorii, iar Iranul a lansat ulterior atacuri cu rachete și drone asupra bazelor americane din Iordania, Kuweit și Bahrain, fără victime sau pagube semnificative raportate la instalații. În acest cadru, Trump a declarat că Iranul „a întârziat prea mult” încheierea unui acord și că „va trebui să plătească prețul”, afirmând ulterior că SUA vor lovi Iranul „foarte dur”. Teheranul a anunțat, la rândul său, că va reevalua relațiile diplomatice cu SUA, invocând încălcări repetate ale armistițiului. [...]
