Ultimatumul Ucrainei a deschis un nou front de presiune economică asupra Belarusului, după ce echipamente folosite pentru ghidarea dronelor rusești deasupra teritoriului belarus ar fi fost oprite la câteva zile de la avertismentul public lansat de Volodimir Zelenski, potrivit Digi24. Miza nu este doar militară: analiști citați în material indică faptul că riscul unor lovituri asupra rafinăriilor – una dintre puținele surse de venit ale regimului – poate schimba calculele lui Aleksandr Lukașenko și, indirect, echilibrul sprijinului economic acordat Rusiei.

Echipamentele ar fi încetat să funcționeze pe 22 iunie, „cel puțin potrivit lui Zelenski”, iar Belarusul nu a confirmat informația. Nu este clar nici dacă oprirea va fi menținută pe termen lung, însă ar fi primul semn vizibil că Ucraina nu mai tratează Belarusul doar ca pe o bază de operațiuni a Rusiei, ci începe să exercite presiune direct asupra Minskului.

Ce a cerut Kievul și ce s-a întâmplat după ultimatum

Pe 19 iunie, Zelenski a spus că în două regiuni belaruse de la granița cu Ucraina ar exista sisteme de retransmisie (repetoare de semnal) instalate pe turnuri de comunicații, folosite pentru coordonarea atacurilor cu drone rusești, inclusiv asupra zonelor civile. Mesajul a fost explicit:

„Dacă el nu-l va opri, o vom face noi.”

Timp de aproape o săptămână, Lukașenko nu a comentat public. Pe 24 iunie, Zelenski a afirmat că echipamentul a fost scos din funcțiune, iar pe 25 iunie liderul belarus a declarat că „reprezentanții lui Zelenski au fost chiar aici” și a avertizat că „natura războiului s-ar schimba instantaneu” dacă Ucraina ar continua pe această linie. A doua zi, Lukașenko a plecat la discuții cu Vladimir Putin.

Ca indiciu indirect, materialul notează că ar fi scăzut numărul de drone de atac rusești în nordul regiunii Cernihiv, iar raidurile de amploare cu drone Shahed de-a lungul frontierei Belarus–Ucraina ar fi încetat, potrivit unei declarații din 24 iunie a lui Andrii Demchenko, purtător de cuvânt al Gărzii de Frontieră de Stat.

De ce contează economic: rafinăriile și exporturile de benzină către Rusia

Analiza citată de Digi24 (Kyiv Independent) sugerează că presiunea Ucrainei nu se oprește la echipamentele de retransmisie, ci vizează și infrastructura economică ce susține efortul de război al Rusiei, inclusiv rafinăriile din Belarus.

Katie Glod, de la Centrul de Strategii New Eurasia, spune că Lukașenko ar fi sensibil la riscul asupra rafinăriilor, descrise drept una dintre puținele surse de venit ale regimului. În același registru, un alt expert citat, Uladzimir Zhyhar (Belpol), susține că stațiile de releu sunt doar „o parte a tabloului de ansamblu”, iar discuția reală include întreprinderile care susțin efortul de război și rafinăriile care furnizează combustibil.

În acest context, materialul menționează că Belarus ar fi intervenit pentru a acoperi parțial deficitul de combustibil al Rusiei, exportând în mai 2026 de 26 de ori mai multă benzină către Rusia decât în anul precedent. O eventuală lovire sau blocare a acestui flux ar amplifica presiunea asupra Moscovei, pe fondul penuriilor provocate de atacurile ucrainene asupra infrastructurii ruse de combustibili.

O schimbare de strategie: de la prudență la ultimatumuri

Digi24 arată că abordarea Ucrainei față de Lukașenko s-a schimbat „cu 180 de grade”: după ani de prudență pentru a evita escaladarea, Kievul ar fi trecut la confruntare deschisă și presiune prin ultimatumuri. Într-o declarație din 19 iunie, Zelenski a inclus și o cerere mai largă: Belarus să înceteze să furnizeze combustibil armatei ruse, prezentând demersul ca pe o succesiune de pași care au început „în culise” și au ajuns la avertisment public.

Totuși, experții citați avertizează că oprirea echipamentelor nu echivalează cu îndepărtarea lor și că Lukașenko „încearcă să câștige timp”. Vadzim Kabanchuk, din cabinetul-umbră al opoziției belaruse, spune că, dacă stațiile vor începe să funcționeze din nou, Ucraina „își va pune în aplicare, cel mai probabil, ultimatumul”.

Ce urmează: presiune continuă, dar cu multe necunoscute

Pe termen scurt, rămâne neclar dacă echipamentele au fost demontate sau doar oprite temporar și dacă Minsk va confirma oficial situația. Pe termen mediu, miza se mută către cooperarea militară și economică Belarus–Rusia: dacă Ucraina își extinde presiunea către infrastructura de combustibili, costurile pot deveni semnificative pentru regimul Lukașenko, care depinde de stabilitate internă și de sprijinul Moscovei.

În același timp, materialul notează că menținerea status quo-ului ar rămâne strategia preferată a lui Lukașenko, inclusiv pentru a evita represalii care i-ar afecta economia și una dintre puținele surse de legitimitate internă: promisiunea de „pace”.