Știri
Știri din categoria Externe
Declarațiile premierului polonez Donald Tusk alimentează presiunea pentru o apărare europeană mai autonomă, pe fondul îndoielilor legate de disponibilitatea SUA de a-și respecta integral angajamentele NATO în cazul unui atac rusesc asupra unui stat membru, potrivit Mediafax.
Tusk spune că în Europa există „incertitudini serioase” privind reacția americană și avertizează că o astfel de amenințare ar putea deveni realitate „în luni, nu ani”, în contextul tensiunilor generate de pozițiile oscilante ale președintelui american Donald Trump față de apărarea Europei.
Premierul polonez a arătat că statele de pe flancul estic al NATO sunt deosebit de îngrijorate și a invocat un incident de anul trecut, când aproximativ 20 de drone rusești au încălcat spațiul aerian al Poloniei. Varșovia a tratat situația ca fiind gravă, însă unele state membre NATO ar fi minimalizat incidentul.
Ulterior, Alianța a trimis avioane de luptă care au doborât o parte dintre drone, ceea ce ar fi reprezentat prima confruntare directă între NATO și active rusești de la începutul războiului din Ucraina, în 2022. Tusk susține însă că lipsa unei reacții rapide și unitare ridică semne de întrebare asupra eficienței apărării colective.
În paralel, liderii europeni discută despre consolidarea rolului Uniunii Europene în apărare, inclusiv prin activarea mai eficientă a articolului 42.7 din tratatul UE (clauza de asistență reciprocă). Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a pledat pentru transformarea acestui mecanism într-un instrument „practic și funcțional”.
Tusk susține ideea unei „alianțe reale” la nivel european, care să completeze NATO cu capabilități concrete, precum mobilitatea militară și infrastructura comună de apărare, argumentând că războiul din Ucraina a crescut conștientizarea nevoii de cooperare militară mai strânsă în UE.
Polonia rămâne unul dintre cei mai importanți contributori la bugetul NATO, alocând aproximativ 5% din PIB pentru apărare. În acest context, Tusk insistă că angajamentele „pe hârtie” trebuie dublate de acțiuni concrete.
În plus, pe fondul schimbărilor politice din Europa Centrală, inclusiv posibila reconfigurare a relațiilor cu Ungaria după plecarea lui Viktor Orbán și ascensiunea lui Péter Magyar, liderul de la Varșovia vede oportunități pentru o cooperare mai strânsă în domeniul apărării.
Recomandate
UE pregătește al 21-lea pachet de sancțiuni, semnalând înăsprirea presiunii economice asupra Rusiei , la doar o zi după ce statele membre au oficializat setul 20 de măsuri restrictive, potrivit G4Media . Discuțiile au fost anunțate de șefa diplomației europene, Kaja Kallas , aflată la Nicosia pentru o reuniune informală a Consiliului European. Kallas a indicat că noul pachet ar urma să includă măsuri care nu au fost discutate până acum din cauza opoziției guvernului Viktor Orban, sugerând o reevaluare a „liniilor roșii” anterioare. „Avansăm într-adevăr cu al 21-lea pachet de sancţiuni. Acest lucru le transmite ruşilor un mesaj foarte clar că nu pot rezista mai mult decât noi, că Ucraina este mai importantă pentru noi decât este pentru ei şi că vom continua să o sprijinim.” Ce ar putea intra în pachetul 21 În acest stadiu, măsurile sunt la nivel de discuție, iar publicația notează doar direcțiile posibile. Printre opțiunile menționate se află: sancțiuni împotriva unor oligarhi ruși; sancțiuni împotriva unor reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Ruse care susțin războiul împotriva Ucrainei. Context: pachetul 20 și deblocarea prin renunțarea Ungariei la veto Cele 27 de state membre au validat joi, în mod definitiv, atât pachetul de asistență financiară de 90 de miliarde de euro (aprox. 450 miliarde lei) pentru Kiev, cât și al 20-lea pachet de sancțiuni , după ce Ungaria a renunțat la veto, potrivit președinției cipriote a Consiliului UE, citată în material. Al 20-lea pachet include, între altele: interzicerea tranzacțiilor cu 20 de bănci ruse; interzicerea tranzacțiilor cu criptomoneda RUBx; interzicerea accesului în porturile UE pentru noi nave din așa-numita „flotă din umbră” folosită pentru ocolirea sancțiunilor; sancțiuni asupra a 120 de persoane și entități. În total, măsurile restrictive ale UE legate de acțiuni care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei se aplică în prezent la peste 2.600 de persoane și entități. De ce contează pentru mediul economic Succesiunea rapidă a pachetelor 20 și 21 indică intenția UE de a menține și extinde constrângerile asupra finanțării și logisticii ruse, inclusiv prin măsuri care vizează sectorul bancar, transportul maritim și, posibil, persoane cu influență economică și instituțională. În același timp, materialul subliniază că sancțiunile sunt temporare și sunt reanalizate periodic, putând fi calibrate, diminuate sau oprite în funcție de obiectivele UE. [...]
Liderii UE avertizează că relaxarea sancțiunilor pentru Iran e „prea devreme”, chiar dacă Ormuz rămâne blocat , într-un moment în care libertatea de navigație prin Strâmtoarea Ormuz este descrisă drept „vitală pentru întreaga lume”, potrivit Agerpres . Cancelarul german Friedrich Merz a susținut, după un summit UE de două zile în Cipru, ideea unei relaxări treptate a sancțiunilor împotriva Iranului în schimbul redeschiderii Strâmtorii Ormuz. El a condiționat însă un astfel de pas și de „încheierea definitivă a programului nuclear al Iranului” și de încetarea amenințărilor la adresa Israelului. Contextul imediat este escaladarea militară începută pe 28 februarie, când SUA și Israelul au lansat atacuri asupra Iranului, urmate de reacția Teheranului: blocarea Strâmtorii Ormuz și amenințări că va ataca navele care nu obțin permisiunea sa pentru tranzit. Redeschiderea strâmtorii a devenit, potrivit relatării, un punct major de blocaj în negocierile pentru încheierea războiului. Reticența Bruxelles-ului: condiții înainte de orice „pas cu pas” Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele Consiliului European, Antonio Costa, au avertizat împotriva unei relaxări rapide a sancțiunilor. Von der Leyen a indicat că Teheranul ar trebui mai întâi să dezescaladeze conflictul, să elimine amenințarea nucleară și să pună capăt opresiunii interne. Ea a invocat și represiunea violentă a protestelor, afirmând că „17.000 de tineri au fost uciși în prima lună a acestui an”. Costa a insistat că Iranul a eșuat în mod repetat să ofere asigurări că nu va avea „niciodată o armă nucleară” și a spus că este „prea devreme” pentru a discuta despre relaxarea sancțiunilor, invocând și violența regimului împotriva propriei populații. Ormuz, presiune globală: „fără restricții sau taxe” În paralel, Costa a cerut redeschiderea imediată a Strâmtorii Ormuz „fără restricții sau taxe”, în conformitate cu dreptul internațional și principiul libertății de navigație, subliniind miza globală a coridorului maritim. „Strâmtoarea Ormuz trebuie redeschisă imediat, fără restricții sau taxe, în deplină conformitate cu dreptul internațional și principiul libertății de navigație. Acest lucru este vital pentru întreaga lume.” În acest stadiu, din informațiile relatate, UE nu pare dispusă să transforme urgența redeschiderii Ormuz într-o concesie rapidă pe regimul de sancțiuni, fără pași prealabili ai Teheranului pe dezescaladare și dosarul nuclear. [...]
Pentagonul ia în calcul măsuri de presiune asupra unor aliați NATO care nu sprijină operațiunile SUA în conflictul cu Iranul , inclusiv idei fără bază juridică în tratatul Alianței, potrivit Biziday , care citează informații Reuters dintr-un email intern al Departamentului Apărării. Documentul, analizat de Reuters, ar fi fost redactat pe fondul nemulțumirii Administrației Trump față de unele state europene care nu ar fi oferit acces la baze militare, drepturi de survol sau alte facilități logistice considerate necesare pentru operațiunile americane din războiul cu Iranul. Un oficial citat sub protecția anonimatului a indicat că ținta ar fi aliații „mai dificili” sau cei care „nu au intervenit suficient”. Opțiuni discutate: Spania și presiuni pe Marea Britanie Printre propunerile din email se află „eliminarea din NATO” a Spaniei, după ce Madridul ar fi refuzat solicitarea SUA de a folosi bazele operate în comun pentru atacuri asupra Iranului. În plus, premierul spaniol Pedro Sánchez l-a criticat în repetate rânduri pe Donald Trump pentru atacul asupra Iranului. Deși un astfel de pas ar avea un efect militar limitat, impactul politic și simbolic ar fi major, notează materialul. Spania este menționată și în contextul criticilor Washingtonului privind nivelul cheltuielilor de apărare, după ce ar fi refuzat să le crească la 5% din PIB. O altă variantă ar fi reevaluarea poziției SUA privind sprijinul acordat Marii Britanii în disputa cu Argentina pentru Insulele Falkland , într-un demers descris ca represaliu față de premierul Keir Starmer, care ar fi refuzat cererea președintelui american de a trimite nave militare pentru securizarea Strâmtorii Hormuz . Subiectul este sensibil, în condițiile în care Marea Britanie și Argentina au purtat un război în 1982 pentru controlul arhipelagului. Problema de fond: „cerințele minime” și limitele tratatului NATO Potrivit oficialului citat, frustrarea Washingtonului ar fi legată de reticența unor aliați de a îndeplini ceea ce SUA consideră „cerințele minime în cadrul NATO” (ABO) – adică acordarea accesului, posibilității de staționare și a drepturilor de survol pentru forțele americane. În același timp, oficiali NATO contactați de Reuters au subliniat că tratatul Alianței nu prevede suspendarea unui stat membru, ceea ce ridică semne de întrebare asupra aplicabilității reale a unor astfel de măsuri. Chiar și așa, specialiști citați în material avertizează că simpla discutare a unor opțiuni de acest tip poate afecta încrederea dintre Washington și aliații europeni și poate slăbi coeziunea NATO într-un moment tensionat. Context: presiuni recurente și scenariul retragerii SUA Administrația Trump și-a exprimat în ultimele luni frustrarea față de statele europene, acuzate că beneficiază de protecția americană fără a contribui suficient. Donald Trump a criticat în special lipsa de implicare militară a aliaților în zona Strâmtorii Hormuz și a spus recent că ia în calcul inclusiv retragerea SUA din NATO. Totuși, documentul analizat de Reuters nu include opțiunea retragerii SUA din NATO și nici închiderea bazelor militare din Europa. În privința unei eventuale retrageri masive de trupe din statele europene, oficialul citat a refuzat să precizeze dacă scenariul este luat în calcul. [...]
Mesajul Washingtonului către Europa se întărește: SUA cer sprijin militar concret pentru securizarea Strâmtorii Hormuz , pe fondul războiului cu Iranul și al nemulțumirilor legate de contribuția aliaților, potrivit Daily Mail . Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a criticat public lideri europeni precum Keir Starmer și Emmanuel Macron, sugerând că Europa „are nevoie” de Hormuz mai mult decât SUA și ar trebui să treacă de la „conferințe fastuoase” la implicare operațională. Într-o conferință de presă, Hegseth a spus că „nu ar trebui să fie doar lupta Americii” și a argumentat că SUA „abia folosesc” Strâmtoarea Hormuz, deoarece energia americană nu ar tranzita zona și țara ar avea „destulă energie”. În schimb, a susținut că Europa și Asia au beneficiat „de decenii” de protecția SUA, dar că „timpul pentru a călători gratis” s-a încheiat, cerând aliați „capabili” și „loiali”. Presiune pe aliați: de la retorică la condiționări Declarațiile vin în contextul în care Washingtonul ar amenința cu măsuri împotriva unor aliați transatlantici pe care îi consideră insuficient de cooperanți în războiul cu Iranul. Daily Mail notează că un e-mail intern al Pentagonului, relatat de Reuters, ar indica faptul că SUA iau în calcul: revizuirea poziției privind revendicarea Marii Britanii asupra Insulelor Falkland; suspendarea Spaniei din NATO . E-mailul ar exprima frustrare față de reticența sau refuzul unor aliați de a acorda SUA drepturi de acces, staționare și survol (ABO) pentru operațiunile legate de războiul cu Iranul. Reacția Londrei și miza Falkland Pe fondul discuțiilor despre Falkland, Downing Street a insistat că statutul insulelor „nu poate fi mai clar” și că suveranitatea „aparține Regatului Unit”. În același timp, subiectul a generat reacții politice în Marea Britanie: Kemi Badenoch a catalogat sugestia drept „nonsens”, iar liberal-democrații au cerut anularea vizitei monarhului în SUA de săptămâna viitoare, potrivit materialului. Daily Mail mai arată că Marea Britanie nu ar fi acceptat inițial o solicitare americană de a permite folosirea a două baze britanice pentru atacuri asupra Iranului, dar ulterior ar fi fost de acord cu misiuni defensive, „pentru protejarea rezidenților din regiune, inclusiv a cetățenilor britanici”, în contextul represaliilor iraniene. Ce urmează Din informațiile prezentate, mesajul administrației americane este că sprijinul aliat în jurul Strâmtorii Hormuz și al operațiunilor conexe nu mai este tratat ca opțional, ci ca o condiție a relației de securitate. Daily Mail nu oferă, în acest material, un calendar sau decizii finale privind eventualele măsuri împotriva Regatului Unit sau Spaniei, ci indică existența unor discuții interne și a unei escaladări a presiunii publice. [...]
Germania propune un parcurs de aderare „în etape” pentru Ucraina, cu acces gradual la instituții și piața UE , o formulă care ar putea accelera negocierile fără a forța o decizie politică de aderare imediată, potrivit Agerpres . Cancelarul german Friedrich Merz a declarat, la finalul summitului european din Cipru, că „o aderare imediată a Ucrainei la UE nu este posibilă”, dar că ar trebui început un proces cu „pași intermediari”, al cărui rezultat final să fie participarea completă. Ce ar însemna „aderarea în etape” Merz a indicat o apropiere instituțională treptată, care să lege mai strâns Ucraina de mecanismele UE, inclusiv prin participarea la reuniuni ale principalelor instituții, însă fără drept de vot. În paralel, integrarea ar urma să avanseze „gradual” în structuri politice europene, în funcție de progresul Ucrainei în reformele cerute pentru aderare. În logica propunerii, obiectivul este ca această apropiere să funcționeze ca „punte” și să accelereze negocierile de aderare. Miza economică: accesul la piața comunitară, punct sensibil Cancelarul german a admis că unul dintre cele mai dificile dosare va fi un acord privind accesul Ucrainei la piața comunitară. Ca soluție intermediară, Merz a sugerat un acces inițial parțial, amintind că există deja scutiri de taxe vamale pentru unele produse ucrainene, în special agricole. Reacția Kievului: respingerea unei integrări „simbolice” Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a susținut că Ucraina „merită o aderare deplină” la UE, nu una „simbolică”, și a invocat experiențe anterioare pe care le consideră insuficiente, precum Memorandumul de la Budapesta și „o cale simbolică spre NATO”. Zelenski a reacționat și la un articol din Financial Times, potrivit căruia Franța și Germania ar dori, în stadiul actual, să ofere Ucrainei doar avantaje simbolice. Ce urmează Ucraina solicită statelor UE o dată precisă pentru aderare, însă Bruxelles-ul și majoritatea statelor membre au explicat că nu pot avansa un astfel de termen și că aderarea va depinde de îndeplinirea criteriilor de aderare. Propunerea germană conturează, astfel, o opțiune de compromis: integrare treptată, cu beneficii și obligații etapizate, fără angajarea imediată a unei date finale. [...]
Cipru cere o implicare mai activă a UE în Orientul Mijlociu, pe fondul riscurilor pentru energie și rute comerciale , avertizând că blocul „nu își permite” să rămână un „observator distant”, în condițiile în care războiul cu Iranul blochează transporturi și împinge prețurile în sus, potrivit Politico . Ministrul cipriot de Externe, Constantinos Kombos, a spus într-un interviu acordat publicației, la reuniunea Consiliului European de la Nicosia, că „este clar” că Uniunea „ar putea și ar trebui să facă mai mult” și că trebuie să fie „mai prezentă și mai activă” în gestionarea conflictului. În viziunea sa, crizele din Gaza, Marea Roșie, Liban și Iran riscă să submineze parteneriate economice și rute de comerț, ceea ce face ca pasivitatea UE să devină incompatibilă cu ambiția de a fi un actor geopolitic. Strâmtoarea Hormuz , punctul sensibil: transporturi blocate și prețuri în creștere În contextul în care petroliere și transporturi de gaze sunt blocate în Strâmtoarea Hormuz, iar prețurile la energie „au explodat”, liderii europeni nu au ajuns încă la un acord privind modul în care ar putea contribui la securizarea acestei rute strategice, notează Politico. Germania ar fi indicat că ar putea accepta cererea președintelui american Donald Trump pentru o operațiune maritimă care să redeschidă strâmtoarea, în timp ce Franța susține că un astfel de demers ar fi acceptabil doar în cadrul unui acord de pace. Kombos a invocat existența unor eforturi de mediere și negocieri care implică partea iraniană și SUA și a insistat că UE ar trebui să fie „mult mai prezentă” și „mult mai vizibilă” în astfel de procese. Summit la Nicosia cu state arabe și din Golf, în plin război cu Iranul Ciprul, care deține președinția rotativă de șase luni a Consiliului UE, a convocat vineri după-amiază discuții între liderii UE și cei din Egipt, Liban, Siria, Iordania și statele din Golf, descrise drept cel mai important summit multilateral de la începutul războiului cu Iranul. Totuși, relațiile cu o parte dintre partenerii regionali sunt tensionate de refuzul acestora de a se alătura sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei după invazia pe scară largă a Ucrainei. Ministrul cipriot a spus că UE trebuie să își intensifice eforturile pentru a opri fluxurile ilicite de bunuri și bani către Kremlin, dar a avertizat că o abordare care privește exclusiv statele din Golf prin această lentilă riscă să rateze „o parte importantă” a evoluțiilor din regiune, pledând pentru relații pragmatice. Disputa privind „influența” și miza pentru Cipru în relația cu Turcia Kombos a susținut și declarațiile președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , care a avertizat asupra „influenței ruse, turce sau chineze”, afirmații controversate inclusiv din cauza includerii Turciei, aliat NATO, în aceeași enumerare cu actori percepuți drept mai ostili. În același timp, Politico reamintește contextul sensibil pentru Cipru: insula este divizată între nordul turco-cipriot și sudul greco-cipriot din 1974, iar Ankara nu recunoaște Republica Cipru, stat membru UE recunoscut internațional ca autoritate suverană asupra întregii insule. Publicația notează și că Turcia a blocat demersurile Ciprului de a deveni membru NATO. De ce contează Mesajul Ciprului pune accent pe o consecință directă pentru UE: escaladarea din Orientul Mijlociu nu este doar o criză de securitate, ci una cu efecte imediate asupra energiei și comerțului, iar lipsa unei poziții comune privind Strâmtoarea Hormuz arată limitele capacității blocului de a acționa rapid într-un punct critic pentru aprovizionare și transport. [...]
