Știri
Știri din categoria Externe
Decizia lui Donald Trump de a amâna un nou atac asupra Iranului reduce riscul unei escaladări care ar putea lovi piețele energetice, potrivit Antena 3. Președintele SUA spune că a renunțat la lovituri la cererea aliaților din Orientul Mijlociu, invocând existența „unui acord de principiu” și condiționând anularea de posibilitatea de a ajunge rapid la un acord.
Într-o postare de sâmbătă seară pe rețelele de socializare, Trump a afirmat că SUA rămân „pregătite” să atace Iranul, dar că a decis să anuleze un atac „cu condiția de a putea ajunge rapid la un ACORD”. Informația este atribuită de Antena 3 publicației Financial Times.
Contextul imediat este că, în zilele anterioare, Trump avertizase că va lovi Iranul „foarte dur”, iar analiștii anticipau noi runde de atacuri menite să forțeze Teheranul să revină la masa negocierilor.
În paralel, ambasadele SUA din mai multe capitale din Orientul Mijlociu și-au avertizat sâmbătă cetățenii să fie pregătiți pentru o posibilă „escaladare neprevăzută” a conflictului și să ia în calcul plecarea, conform articolului. Lista include Bahrain, Egipt, Irak, Israel, Iordania, Kuweit, Liban, Oman, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.
Totodată, Comandamentul Central al SUA ar fi pregătit opțiuni și și-ar fi pregătit forțele pentru extinderea războiului, inclusiv un bombardament intens de două săptămâni asupra siturilor de rachete ale Iranului, mai notează materialul.
Un element-cheie ține de energia globală: administrația Trump s-a arătat reticentă față de atacuri asupra infrastructurii energetice a Iranului, din îngrijorarea că Teheranul ar putea riposta împotriva infrastructurii din Golf și ar putea „șoca piețele energetice globale”, deja sub presiune din cauza războiului.
Din informațiile prezentate nu rezultă detalii despre conținutul „acordului de principiu” sau un calendar al negocierilor; rămâne de văzut dacă discuțiile invocate de Trump se concretizează într-un acord care să mențină amânarea loviturilor.
Recomandate
Donald Trump amenință cu tarife dure sau chiar oprirea unor schimburi comerciale cu UE , pe fondul apropierii Bruxelles-ului de Canada, potrivit Meduza . Mesajul ridică miza unui posibil nou episod de tensiuni comerciale transatlantice, într-un moment în care UE discută formule neprevăzute de tratate pentru a-și lărgi parteneriatele. Trump a criticat propunerea Comisiei Europene ca Canada să devină primul „membru asociat” al Uniunii Europene, calificând apropierea UE–Canada drept „ridicolă” și descriind Canada ca „un partener comercial groaznic”. Într-o declarație citată de publicație, președintele SUA a condiționat reacția de modul în care va interpreta inițiativa europeană: „Dacă voi considera asta măcar într-o oarecare măsură un pas ostil, voi introduce tarife foarte serioase sau voi opri comerțul cu Europa pe multe poziții.” Ce a propus Comisia Europeană și de ce e sensibil Cu o zi înainte, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , a spus în Parlamentul European că UE ar trebui să-și „regândească urgent” parteneriatele și a propus deschiderea unei căi pentru ca Canada să devină primul „membru asociat” al UE. Ea i s-a adresat premierului canadian Mark Carney, prezent în sală. Meduza notează că tratatele UE nu prevăd „calitatea de membru asociat”, însă ideea este discutată tot mai des în ultima perioadă. În acest context, publicația amintește că o formulă similară a fost evocată și pentru Ucraina de cancelarul Germaniei, Friedrich Merz , cu o posibilă reprezentare în Parlamentul European și Comisia Europeană, dar fără drept de vot (mențiune făcută de Meduza într-un material anterior). Context: tensiunile comerciale SUA–Canada, folosite ca argument politic În timpul celui de-al doilea mandat, Trump a introdus în mod repetat tarife pentru diverse bunuri din Canada, pe fondul unui conflict comercial cu Ottawa, mai scrie Meduza. Publicația mai menționează că, în august, Trump a semnat un ordin privind redenumirea lacului Ontario în „lac America”. În acest stadiu, nu sunt indicate măsuri concrete deja adoptate împotriva UE; amenințarea este formulată condiționat („dacă voi considera...”), iar amploarea exactă a „pozițiilor” comerciale vizate nu este detaliată în sursa citată. [...]
Pagubele din bazele SUA lovite de Iran ridică nota de plată a războiului și expun vulnerabilități operaționale , potrivit Antena 3 , care relatează despre imagini trimise presei de militari americani, sub protecția anonimatului, din mai multe baze din Orientul Mijlociu. Fotografiile publicate de CBS News (informație atribuită în material Agerpres, care citează AFP) arată distrugeri în baze americane din regiune în timpul fazei active a războiului dintre Statele Unite și Iran: un avion distrus, corturi sfâșiate și barăci militare spulberate. Un militar citat de CBS a susținut că „sunt pagube importante” care nu au fost comunicate publicului american și a invocat incapacitatea apărării americane de a opri rachetele balistice lansate de Teheran. Ce spune raportul Pentagonului: clădiri și aeronave afectate în mai multe țări Inspectorul General al Pentagonului a publicat un raport în care se arată că CENTCOM (Comandamentul militar american pentru Orientul Mijlociu) a semnalat daune importante la instalațiile americane. Conform detaliilor citate, loviturile iraniene „au avariat sau distrus sute de clădiri și structuri” la baze americane din: Kuweit Bahrain Qatar Emiratele Arabe Unite Arabia Saudită Irak Oman Iordania În același context, sursa citată indică faptul că „zeci de avioane americane au fost distruse sau avariate”. Costuri: 33,4 miliarde de dolari, fără reparațiile infrastructurii Raportul Inspectorului General menționează că la sfârșitul lunii iunie costul războiului în Iran ajunsese la 33,4 miliarde de dolari (aprox. 150 miliarde lei) , însă acest bilanț preliminar nu include costurile de reparare a infrastructurii . Separat, în material este menționată și pierderea a aproape 60 de aeronave și echipamente în valoare de 3,7 miliarde de dolari (aprox. 16,7 miliarde lei) , în opt țări, conform aceluiași raport. Context: escaladare regională și șoc pe piața petrolului Potrivit informațiilor prezentate, SUA și Israelul au lansat războiul împotriva Iranului la 28 februarie, obiectivul declarat fiind împiedicarea Teheranului de a obține armă nucleară, acuzație pe care Republica Islamică a negat-o. Iranul a ripostat cu lovituri în regiune și prin blocarea Strâmtorii Ormuz , rută strategică pentru comerțul cu hidrocarburi, ceea ce, conform materialului, a dus la explozia prețului petrolului. În paralel, influencerul și antreprenorul Mario Nawfal a redistribuit pe X imaginile difuzate de CBS și a citat un militar care a afirmat: „Nu apărăm aceste baze, ci doar privim cum sunt distruse.” Imaginile descrise în material includ, între altele, avarii la Baza Aeriană Prince Sultan (Arabia Saudită) și la Camp Buehring și Camp Arifjan (Kuweit), inclusiv la o clădire dintr-un centru logistic american din regiune. [...]
Decizia SUA de a scoate Venezuela de pe „lista neagră” antidrog, după peste 20 de ani, schimbă cadrul de cooperare și condiționalitate în regiune , iar Washingtonul transmite că ar putea aplica aceeași logică și Columbiei, în funcție de rezultate, potrivit Agerpres . Președintele american Donald Trump a afirmat că SUA au retras Venezuela de pe lista țărilor care „nu au reușit să combată în mod evident” traficul ilegal de droguri, pentru prima dată din 2005. În declarația citată, Trump a spus că măsura vine pe fondul cooperării cu guvernul interimar de la Caracas, cooperare care „dă roade”, inclusiv în cazul eliminării liderului bandei „Tren de Aragua”, cunoscut ca „Nino Guerrero”. În decizia prezidențială publicată de Departamentul de Stat , Trump a condiționat menținerea schimbării de „progrese continue și măsurabile” ale guvernului interimar în desființarea grupurilor „narcoteroriste” și în stoparea traficului de droguri prin Venezuela. Semnal pentru Columbia: posibilă ridicare a statutului, dar cu condiții Trump a indicat că ar putea lua în considerare retragerea Columbiei de pe aceeași listă, după alegerea președintelui Abelardo De La Espriella. Potrivit declarației, criteriul ar fi ca, „în cursul anului următor”, Columbia să înregistreze progrese în „eradicarea agresivă” a culturilor de coca și în destructurarea rețelelor „narcoteroriste”. Contextul menționat este că anul trecut Trump a inclus Columbia pe listă, invocând lipsa de rezultate în combaterea producției de cocaină, pe fondul unor schimburi de acuzații cu președintele de atunci, Gustavo Petro. Agerpres notează că Trump l-a susținut pe De La Espriella, care a preluat funcția în august și a promis măsuri dure în materie de securitate. Ce rămâne neschimbat: statutul de „hub” de tranzit/producție Chiar și după această decizie, SUA continuă să considere Venezuela și Columbia drept „importante centre de tranzit” sau „mari producătoare” de droguri, alături de o listă mai largă de state, între care Afganistan, Bahamas, Belize, Bolivia, Myanmar, China, Costa Rica, Republica Dominicană, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Jamaica, Laos, Mexic, Nicaragua, Pakistan, Panama și Peru. [...]
Summitul Trump–Xi din 23 septembrie are șanse limitate să reducă presiunea economică și riscurile din lanțurile de aprovizionare , pentru că rivalitatea SUA–China a devenit structurală, iar diplomația „de lider la lider” nu mai poate produce o schimbare de fond, potrivit Digi24 , care citează o analiză Foreign Affairs . Miza pentru companii și piețe este că Washingtonul și Beijingul rămân blocate într-o competiție strategică în care „presiunea economică” și folosirea lanțurilor de aprovizionare ca instrument geopolitic au devenit elemente permanente. În acest cadru, chiar și întâlnirile la cel mai înalt nivel pot, în cel mai bun caz, să gestioneze tensiunile pe termen scurt, nu să reseteze relația . De ce nu mai funcționează „marea înțelegere” Analiza pleacă de la ideea că succesul unor momente diplomatice din secolul XX a creat așteptarea că lideri puternici pot rezolva rivalități majore prin negocieri directe. În cazul SUA–China, însă, summitul din mai de la Beijing nu a produs „nicio descoperire diplomatică decisivă”, deși ar fi putut contribui la o stabilitate fragilă și la reducerea riscului unei escaladări imediate. Publicația notează că limitările sunt duble: diferențe structurale între cele două state (interese, ideologii, sisteme politice); limite personale și politice ale celor doi lideri: Xi ar vedea compromisurile ca potențiale semne de slăbiciune, iar Trump ar avea un stil imprevizibil, oscilând între apropiere personală și retorică agresivă. În aceste condiții, reapariția speranțelor înaintea summitului de la Washington, programat să înceapă pe 23 septembrie, ar trebui temperată, pentru că aceleași constrângeri care au limitat rezultatele întâlnirii din mai rămân valabile. Lanțurile de aprovizionare, instrument de presiune între superputeri Un punct central al analizei este că rivalitatea a intrat într-o fază în care ambiguitatea, presiunea economică și controlul asupra sectoarelor și resurselor critice sunt folosite pentru a obține avantaj. Fiecare parte încearcă să exploateze pârghiile pe care le are în economie și în lanțurile de aprovizionare pentru a exercita presiune asupra celeilalte, ceea ce menține incertitudinea pentru mediul de afaceri. „Factorul încrederii” și limitele diplomației personale Textul compară contextul actual cu episoade istorice în care dialogul SUA–China a avansat atunci când a existat suficientă convergență strategică și când liderii au reușit să construiască încredere. În prezent, chiar dacă există uneori o aparență de camaraderie, Trump și Xi nu par să aibă baza comună necesară pentru o relație personală de încredere care să ajute la rezolvarea problemelor de fond. În plus, analiza susține că, înaintea summitului din mai, ar fi existat puține pregătiri diplomatice capabile să fixeze o agendă coerentă, iar Beijingul ar avea motive să creadă că poziția americană poate fluctua în funcție de instinctele lui Trump și de dinamica întâlnirii. Ce se poate obține realist din summitul din 23 septembrie Concluzia prezentată este că, atâta timp cât Trump și Xi conduc cele două țări, summiturile lor pot livra cel mult managementul rivalității . În scenariul negativ, dezamăgirile și neînțelegerile de după astfel de întâlniri pot amplifica tensiunile, într-o relație în care instrumentele economice și lanțurile de aprovizionare rămân parte din confruntarea strategică. [...]
Escaladarea houthiților în Yemen obligă Arabia Saudită să-și întărească răspunsul militar, pe fondul temerilor că o confruntare directă cu Iranul ar expune infrastructura critică a regatului , potrivit The Jerusalem Post , care citează o sursă apropiată guvernului saudit și diplomați din regiune. Riadul resimte presiune „din sud, din nord și din est”, pe măsură ce houthiții își extind capabilitățile, iar Iranul și grupări susținute de Teheran – inclusiv Hashd al-Shaabi din Irak – rămân preocupări majore de securitate, susține sursa citată de publicație. În paralel, Arabia Saudită se teme că un conflict direct cu Iranul ar putea duce la atacuri cu rachete și drone asupra unor obiective vitale, inclusiv instalații de desalinizare. Două abordări diferite: negociere cu Iranul, forță împotriva houthiților În relația cu Iranul, strategia preferată a Riadului este negocierea și medierea, tocmai din cauza riscului de represalii asupra infrastructurii. În schimb, față de houthiți, Arabia Saudită ar fi trecut la o abordare mai agresivă, cu soluții militare „înainte de toate”, potrivit sursei apropiate guvernului. Regatul sprijină forțe yemenite anti-houthi și oferă și sprijin aerian. Totuși, diplomați citați de publicație susțin că reticența inițială de a folosi mai intens aviația a permis houthiților să obțină câștiguri importante de-a lungul coastei Mării Roșii, într-o zonă (câmpia de coastă Tihamah) descrisă ca fiind vulnerabilă la lovituri aeriene. Costul întârzierii și schimbarea de ritm în loviturile aeriene Un diplomat din regiune afirmă că ezitarea inițială a oferit houthiților „cele 24 de ore” necesare pentru a-și consolida poziția și a prelua controlul asupra coastei, o decizie calificată drept „o greșeală uriașă”. În același timp, sursa citată indică o dezamăgire puternică la Riad față de performanța forțelor conduse de Tariq Saleh , care ar fi eșuat să oprească înaintarea houthită în pofida sprijinului (antrenament, finanțare și armament) din partea statelor din Golf. În prezent, Arabia Saudită ar utiliza mai mult aviația, iar houthiții ar fi revendicat peste 40 de lovituri aeriene în ultimele 24 de ore, potrivit articolului. Publicația notează că această schimbare ar fi contribuit la limitarea extinderii houthiților spre est, către Marib, și la prevenirea capturării de teritorii suplimentare în jurul Taiz și în alte zone. SUA nu lovesc houthiții, iar Riadul caută sprijin prin canale alternative Articolul susține că președintele SUA, Donald Trump, a refuzat să lanseze lovituri aeriene împotriva houthiților. În același timp, comandantul CENTCOM , amiralul Brad Cooper, ar fi vizitat Arabia Saudită în weekend, iar oficiali americani s-ar fi întâlnit în Oman cu reprezentanți houthi, care ar fi promis că nu vor viza nave americane. Sursa apropiată guvernului saudit avertizează că, dacă refuzul SUA ar fi motivat politic, consecințele ar putea depăși disputa imediată. Publicația menționează și posibile explicații, de la neînțelegeri privind inițiative regionale de securitate conduse de SUA până la percepția că prezența militară americană în regiune este suprasolicitată. Cooperare cu Israelul, mediată de CENTCOM, potrivit diplomaților Pe fondul presiunii, Arabia Saudită ar rămâne pragmatică și ar căuta inclusiv mai mult sprijin din partea Israelului, potrivit sursei citate. Diplomați din regiune au declarat pentru publicație că Israelul ar ajuta Arabia Saudită, iar CENTCOM ar media schimbul de informații despre houthiți. În evaluarea sursei, dacă situația „se înrăutățește” și Riadul nu găsește sprijin în altă parte, regatul ar putea să-și reconsidere unele poziții, în funcție de tipul și amploarea ajutorului necesar. Publicația notează că, în această logică, supraviețuirea regimului ar rămâne prioritatea principală. [...]
Serghei Lavrov încearcă să mute responsabilitatea pentru blocajul negocierilor de pace pe seama SUA și a Europei, susținând că Washingtonul ar fi „prelungit cu un an” războiul din Ucraina prin retragerea din presupuse „ acorduri de la Anchorage ”, potrivit Antena 3 . Lavrov a afirmat că aceste înțelegeri ar fi fost convenite între președintele american Donald Trump și președintele rus Vladimir Putin, iar ieșirea SUA din ele — despre care susține că s-ar fi produs sub presiunea Europei — ar fi împiedicat încheierea războiului. În relatarea citată de Antena 3, informația este atribuită publicației Kiev Independent. „Dacă americanii nu s-ar fi retras de la acordurile de la Anchorage” și Europa nu i-ar fi „îndepărtat” de acestea, „am fi trăit fără război de un an încoace”, a spus Lavrov. „Acordurile de la Anchorage”, contestate de partea americană Kremlinul a invocat în repetate rânduri existența unor presupuse acorduri rezultate în urma întâlnirii Trump–Putin din Alaska, însă oficiali americani au negat că ar fi existat astfel de înțelegeri, conform aceleiași surse. Miza: revendicările teritoriale și refuzul încetării focului Declarațiile vin în contextul în care eforturile conduse de SUA pentru un acord de pace mai amplu sunt descrise ca stagnând, pe fondul revendicărilor teritoriale ale Rusiei. Antena 3 notează că Moscova a respins în repetate rânduri ideea unei încetări a focului și a cerut Kievului să cedeze Donbasul, regiune parțial ocupată și considerată strategică. În același timp, Ucraina ar fi cerut o încetare a focului pe actuala linie a frontului și a insistat asupra unor garanții de securitate care să descurajeze o viitoare agresiune rusă. Ce urmează: discuții la ONU și reluarea negocierilor trilaterale Potrivit Antena 3, președintele ucrainean Volodimir Zelenski intenționează să discute cu Donald Trump despre posibile încetări limitate ale focului, într-o eventuală întâlnire la New York, săptămâna viitoare, în marja Adunării Generale a ONU (21–23 septembrie), dacă programele celor doi permit. Tot acolo, Lavrov a spus că intenționează să se întâlnească cu secretarul de stat american Marco Rubio. Separat, emisarii lui Trump, Jared Kushner și Steve Witkoff, au mers la Moscova și Kiev la începutul lunii, iar „cel mai concret rezultat” menționat este un acord între Ucraina, SUA și Rusia pentru reluarea negocierilor trilaterale. Lavrov a afirmat că Moscova rămâne deschisă reluării discuțiilor. „Nu am refuzat niciodată să negociem (...). Dacă partenerii noștri sunt pregătiți, reluarea acestora este pe deplin posibilă”, a spus el. [...]
