Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump condiționează sprijinul economic pentru Ungaria de victoria electorală a lui Viktor Orban, potrivit agerpres.ro, într-un mesaj publicat vineri, înaintea alegerilor parlamentare programate duminică.
În postarea de pe platforma Truth Social, președintele SUA afirmă că administrația sa este pregătită să folosească „întreaga putere economică” a Statelor Unite pentru a consolida economia Ungariei, „în cazul în care prim-ministrul Viktor Orban și poporul maghiar vor avea nevoie”.
Trump mai spune că este „entuziasmat” de ideea de a „investi în prosperitatea viitoare” care ar rezulta din menținerea lui Orban la conducere.
Mesajul are relevanță economică prin faptul că leagă explicit o eventuală susținere americană de rezultatul unui scrutin intern, într-un moment în care Ungaria se află în campanie electorală, iar piețele și investitorii urmăresc semnalele privind direcția politică și relațiile externe ale guvernului de la Budapesta. În material nu sunt oferite detalii despre instrumentele concrete de sprijin sau despre eventuale sume ori programe.
Recomandate
SUA au refuzat să acorde viză unui viceministru rus pentru o ședință a Consiliului de Securitate al ONU , după ce China a invitat Rusia să fie reprezentată la nivel înalt, potrivit HotNews . Ambasadorul Rusiei la ONU, Vasili Nebenzia , a declarat marți că Washingtonul nu a emis viza necesară pentru ca viceministrul rus de externe Aleksandr Alimov să poată participa la reuniunea de la New York. Informația a fost transmisă de Reuters, citată de HotNews. Nebenzia a acuzat SUA că încalcă obligațiile prevăzute de Acordul privind sediul ONU, susținând că accesul la sediul organizației „trebuie să fie asigurat pentru toți oficialii statelor membre, fără excepție”. Reuniunea Consiliului de Securitate (format din 15 membri) a fost prezidată de ministrul chinez de externe, Wang Yi. Potrivit ambasadorului rus, Alimov urma să reprezinte Rusia la ședință în baza invitației transmise de partea chineză. În declarațiile sale, Nebenzia a calificat situația drept „un caz flagrant de lipsă de respect” față de președinția chineză a Consiliului de Securitate și față de tema aflată pe agendă, Carta Națiunilor Unite. [...]
Armenia riscă scumpirea gazului rusesc după ce a semnat cu SUA un acord de parteneriat strategic, într-un moment sensibil politic, cu alegeri parlamentare programate pe 7 iunie, potrivit Digi24 . Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio , și ministrul armean de externe, Ararat Mirzoian , au semnat marți, la Erevan, acordul de parteneriat strategic, cu doar câteva zile înaintea scrutinului. Reacția Moscovei a venit rapid: Kremlinul a avertizat că Armenia ar putea pierde prețul preferențial la gazul rusesc dacă se îndepărtează de Rusia, potrivit Reuters și News.ro, citate de Digi24. Miza economică: prețul „preferențial” la gaz Kremlinul a transmis încă de luni că Erevanul ar putea pierde prețul „foarte atractiv” pe care îl plătește pentru gazul rusesc, în cazul în care renunță la integrarea cu Rusia. În termeni practici, mesajul indică folosirea energiei ca instrument de presiune, într-un context în care Armenia încearcă să-și recalibreze relațiile externe. Ce mai include pachetul semnat la Erevan Pe lângă parteneriatul strategic, Rubio și Mirzoian au semnat: un acord-cadru privind mineralele critice; un acord de cooperare legat de un coridor de tranzit propus, de 43 km, care ar traversa sudul Armeniei și ar oferi Azerbaidjanului o rută directă către enclava Nahicevan, mai departe către Turcia, aliatul apropiat al Bakuului. Întâlnirea a avut loc la Aeroportul Internațional Zvartnoț din Erevan, în timpul unei scurte escale a lui Rubio. Context politic: alegeri pe 7 iunie Semnarea acordurilor vine înaintea alegerilor parlamentare din 7 iunie, în care partidul Contract Civil al premierului Nikol Pașinian, care urmărește relații mai strânse cu Occidentul, se confruntă cu mai multe partide de opoziție, dintre care multe sunt descrise ca pro-ruse. În acest cadru, avertismentul privind gazul indică un potențial cost economic imediat asociat unei repoziționări geopolitice, cu efect direct asupra facturilor și asupra stabilității energetice a țării, dacă scenariul scumpirii se materializează. [...]
Naționala Iranului va fi obligată să se bazeze în Mexic și să intre în SUA doar în zilele meciurilor , o soluție care complică logistic participarea la Cupa Mondială 2026 și mută o parte din presiunea organizatorică pe autoritățile mexicane, potrivit Mediafax . Decizia vine după ce autoritățile americane ar fi refuzat să găzduiască permanent echipa pe teritoriul SUA, iar FIFA a cerut oficial sprijinul guvernului mexican pentru organizarea logistică a delegației iraniene, conform informațiilor transmise de CNN și preluate de Mediafax. Președinta Mexicului, Claudia Sheinbaum , a confirmat solicitarea. Impact operațional: bază la Tijuana și deplasări punctuale în SUA Potrivit oficialilor iranieni, baza echipei ar urma să fie mutată în Tijuana, oraș mexican aflat la granița cu SUA. De acolo, jucătorii vor călători către meciurile programate în Los Angeles și Seattle. Iran urmează să joace în faza grupelor împotriva Noii Zeelande, Belgiei și Egiptului. Șeful federației iraniene de fotbal, Mehdi Taj, a declarat că mutarea în Mexic ar reduce inclusiv problemele legate de vize și ar permite zboruri directe operate de Iran Air. Context: tensiuni politice și risc de escaladare diplomatică Situația este legată de tensiunile dintre Washington și Teheran. În martie, Donald Trump declarase că Iranul este binevenit la Cupa Mondială, dar sugerase că nu ar fi „potrivit” ca echipa să stea în SUA „pentru propria siguranță”. Ulterior, conflictul militar din primăvara acestui an dintre Iran, Israel și SUA a amplificat incertitudinile, inclusiv în privința participării Iranului la turneu. FIFA a confirmat mutarea bazei iraniene în Mexic, însă programul meciurilor rămâne neschimbat. În ultimele luni au existat și speculații privind o posibilă excludere a Iranului; în aprilie, emisarul american Paolo Zampolli sugerase că Italia ar putea înlocui Iranul, idee respinsă rapid de FIFA și de oficialii italieni. [...]
Noile lovituri ale SUA în sudul Iranului cresc riscul de perturbare a traficului prin Strâmtoarea Hormuz , într-un moment în care Washingtonul și Teheranul se află, oficial, sub un armistițiu, potrivit Știrile Pro TV . Ținta atacurilor au fost baze de rachete iraniene și ambarcațiuni care ar fi încercat să amplaseze mine maritime, într-o zonă apropiată de Bandar Abbas, port strategic la intrarea în strâmtoare. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) susține că loviturile au fost efectuate „în legitimă apărare”, cu scopul de „a proteja trupele americane de amenințările reprezentate de forțele iraniene”. Purtătorul de cuvânt al CENTCOM, căpitanul Tim Hawkins, a afirmat că armata americană „continuă să își apere forțele”, dar „manifestă reținere” pe durata armistițiului aflat în desfășurare, notează BBC, citată de publicație. Strâmtoarea Hormuz, miza operațională: mine, porturi și libertatea de navigație Potrivit aceleiași surse, atacurile au vizat o zonă din apropierea orașului Bandar Abbas, descris ca un port important din sudul Iranului și sediu al unei baze navale iraniene aflate la Strâmtoarea Hormuz. Presa de stat iraniană relatase anterior că autoritățile locale investighează explozii auzite în zonă. În paralel, secretarul de stat american Marco Rubio a insistat că „strâmtoarea trebuie să rămână deschisă”, avertizând că situația de acolo este „ilegală, nesustenabilă pentru lume și inacceptabilă”, conform relatării. Negocierile continuă, dar efectul atacurilor rămâne incert Iranul nu a reacționat oficial la atacurile americane, însă purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmail Baqai, a spus anterior că, deși există progrese în negocieri, un acord „nu este iminent”. Publicația notează că nu este clar ce impact vor avea noile lovituri asupra unui posibil acord de pace între Washington și Teheran. Rubio a indicat discuții programate marți între principalul negociator iranian, ministrul de Externe al Iranului și premierul Qatarului, adăugând că negocierile pe formulări „vor mai dura câteva zile”. Context: armistițiu din aprilie și presiune pe piața petrolului Conform articolului, forțele americane și iraniene respectă un armistițiu din 8 aprilie, însă Iranul a menținut controlul asupra transportului maritim din Golful Persic prin Strâmtoarea Hormuz, iar marina americană a încercat să blocheze porturile iraniene. Sursa mai arată că blocarea practică a Strâmtorii Hormuz a dus la „creșterea accentuată a prețului petrolului la nivel global”, pe fondul conflictului declanșat după atacurile ample lansate de Statele Unite și Israel asupra Iranului pe 28 februarie și răspunsul Teheranului împotriva Israelului și a statelor aliate SUA din Golf. [...]
Reconstrucția Cubei ar cere investiții private de ordinul miliardelor, dar riscul juridic și lipsa infrastructurii țin companiile americane pe loc , potrivit unei analize preluate de Digi24 , care citează Politico . În timp ce administrația Trump intensifică presiunea economică asupra regimului de la Havana, mediul de afaceri rămâne reticent: fără un cadru predictibil și fără garanții, promisiunea „reconstrucției” riscă să rămână mai degrabă un mesaj politic decât un plan finanțabil. Miza este una operațională și economică: Cuba ar avea nevoie de refacerea infrastructurii de bază și de capital privat consistent, însă insula nu oferă, spre deosebire de Venezuela, o industrie dominantă care să poată funcționa ca motor rapid de relansare. În plus, degradarea serviciilor publice și slăbirea sectorului privat după decenii de regim comunist complică orice scenariu de deschidere. De ce companiile americane evită Cuba: infrastructură, stat de drept, procese Un om de afaceri cubano-american implicat în Consiliul pentru Libertatea Cubei, Horacio Garcia Jr., descrie situația ca pe o reconstrucție „de la zero”, invocând lipsa infrastructurii pentru apă și electricitate și absența unui sistem bancar „cu adevărat echitabil”. Senatorul republican Rick Scott leagă direct investițiile de riscul politic și instituțional: „Nimeni nu investește în ceva riscant, decât dacă e un idiot. Așadar, este nevoie de o democrație solidă și de un stat de drept bine definit.” Pe lângă riscul de țară, există și un risc juridic specific: o lege americană din 1996 permite celor ale căror proprietăți au fost confiscate după revoluția cubaneză să dea în judecată companii care obțin profit din acele active. Camera de Comerț a SUA a avertizat, potrivit materialului, că astfel de litigii pot expune companiile la procese. Obstacolul reglementărilor: sancțiuni și embargou, greu de schimbat Orice deschidere economică majoră ar presupune eliminarea sancțiunilor impuse de SUA de-a lungul deceniilor, un proces care „ar necesita probabil aprobarea Congresului”, potrivit articolului. În paralel, Curtea Supremă a SUA a decis recent că un port deținut de SUA în largul coastelor cubaneze poate da în judecată patru companii de croazieră care au folosit cheiurile între 2016 și 2019, iar instanța analizează și un alt dosar, în care Exxon Mobil intenționează să deschidă un proces legat de petrol și gaze confiscate. Acest context face ca, pentru multe companii, costul de conformare și riscul de litigii să fie greu de cuantificat înaintea oricărei investiții. Ce ar putea mișca lucrurile: alimente, agricultură și infrastructură Materialul indică două direcții imediate, dacă relația economică s-ar debloca: ajutor și comerț agricol : Paul Johnson, președintele Coaliției Agricole a Statelor Unite pentru Cuba, vorbește despre o nevoie rapidă de sprijin, pe fondul reducerii efectivelor de porcine și păsări și al riscului unei crize alimentare; în prezent, SUA exportă în Cuba carne de pui, orez și carne de vită, iar aceste exporturi „ar putea crește”; reparații și modernizare de infrastructură : fostul ambasador al Canadei în Cuba, Mark Entwistle, estimează că modernizarea rețelelor de apă și electricitate și îmbunătățirea accesului la internet ar costa „miliarde”, după decenii de neglijare. În paralel, există interes istoric în turism (hoteluri, croaziere), mai ales în perioada de apropiere diplomatică inițiată de Barack Obama în 2015, iar companii din Spania și Canada au investit, însă „la o scară limitată”. Presiune politică în creștere, investiții încă în așteptare Casa Albă a refuzat să comenteze, însă o sursă familiarizată cu discuțiile interne spune că administrația este în contact cu lideri de business privind posibile investiții viitoare, fără a oferi detalii. În același timp, Departamentul Justiției l-a pus sub acuzare pe fostul președinte cubanez Raul Castro, într-un moment în care țara se confruntă cu întreruperi repetate de electricitate. În acest climat, John Kavulich, președintele Consiliului Economic și Comercial SUA–Cuba, descrie o piață blocată de incertitudine: interes există, dar companiile fie își văd de operațiunile deja permise, fie „adună informații” fără să facă pași publici, pentru că „riscurile sunt pur și simplu prea mari”. [...]
Sondajele indică o polarizare care poate împinge Franța spre un duel al extremelor în 2027 , cu efect direct asupra predictibilității politicilor economice și a climatului investițional, potrivit Mediafax , care citează o analiză Politico bazată pe date Odoxa. Un sondaj Odoxa publicat marți arată că Jordan Bardella, liderul partidului de extremă dreapta Adunarea Națională, ar câștiga președinția Franței în 2027. În scenariul de tur doi testat, Bardella l-ar învinge pe candidatul conservator și fostul premier Édouard Philippe cu 52% la 48%. Ce se schimbă în ecuația electorală: avansul lui Mélenchon Pe lângă avantajul lui Bardella în turul doi, datele indică și o creștere a sprijinului pentru Jean-Luc Mélenchon (Franța Neînfrântă), ceea ce complică traseul candidaților de centru spre finală. Sondajul îl plasează pe Mélenchon la 16% în primul tur, față de 12% într-o măsurare similară luna trecută, în timp ce Philippe scade la 17%, de la 21%, ajungând „practic la egalitate” cu liderul stângii radicale. În același timp, Mélenchon este indicat drept cel mai popular politician de stânga în rândul alegătorilor de stânga, devansându-i pe François Hollande și Raphaël Glucksmann: 49% dintre alegătorii de stânga l-ar susține pe Mélenchon, față de 43% pentru Hollande și 36% pentru Glucksmann. De ce contează pentru economie: risc mai mare de volatilitate politică Analiza descrie drept „scenariu de coșmar” perspectiva ca, după plecarea lui Emmanuel Macron, alegătorii să ajungă să aleagă între extrema dreaptă și extrema stângă, ambele în creștere. Pentru partidele de centru-dreapta și centru-stânga, calificarea lui Mélenchon în turul doi este văzută ca problematică deoarece sondajele ar indica o înfrângere semnificativă în fața extremei drepte. Gaël Sliman, directorul Odoxa, notează că măsurarea din mai este „un semnal de alarmă” pentru Édouard Philippe, întrucât îl arată atât în urma lui Bardella în turul al doilea, cât și „în raza de acțiune” a lui Mélenchon în primul tur. Într-un alt reper menționat, un sondaj Odoxa publicat în noiembrie estima că liderul Adunării Naționale l-ar învinge pe candidatul de extremă stânga cu 74% la 26%. Ce urmează Materialul indică o dinamică în care întrebarea-cheie devine dacă Édouard Philippe poate ajunge în turul doi ca opțiune „consensuală” pentru liberali și centriști, în condițiile în care Mélenchon recuperează rapid în intențiile de vot. Datele prezentate sunt scenarii de sondaj și nu reprezintă un rezultat electoral. [...]
