Știri
Știri din categoria Externe
SUA își îngheață participarea la un mecanism comun de apărare cu Canada, o decizie care adaugă presiune politică și operațională asupra relației bilaterale chiar înaintea renegocierii acordului comercial regional USMCA, potrivit Al Jazeera.
Washingtonul a anunțat că nu va mai lua parte, cel puțin temporar, la Permanent Joint Board on Defense, un organism de coordonare pentru apărarea continentală care datează din Al Doilea Război Mondial. Subsecretarul american al Apărării, Elbridge Colby, a scris pe rețelele sociale că Departamentul Apărării își oprește implicarea pentru a „reevalua” beneficiile forumului.
Consiliul comun a funcționat ca platformă de dialog pentru securitatea regională, iar suspendarea participării SUA semnalează o deteriorare suplimentară a cooperării instituționale cu Canada. Relațiile s-au tensionat după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă pentru al doilea mandat, în 2025, pe fondul acuzațiilor repetate ale administrației americane că aliații nu își respectă obligațiile de apărare.
Colby a justificat decizia prin lipsa de „progrese credibile” ale Canadei în îndeplinirea angajamentelor de apărare și a cerut ca „retorica” să fie susținută de „responsabilități comune” în materie de securitate.
„O Canada puternică, care prioritizează puterea dură în locul retoricii, ne avantajează pe toți. Din păcate, Canada nu a făcut progrese credibile în angajamentele sale de apărare”, a scris Colby pe X.
În paralel, aproape toate statele membre NATO au convenit anul trecut, la summitul de la Haga, să crească cheltuielile de apărare la 5% din PIB, cu excepția Spaniei, care a cerut să fie exclusă din acord, notează publicația. Canada, condusă de premierul Mark Carney, s-a numărat printre țările care au susținut majorarea.
Guvernul de la Ottawa a precizat că din acest prag de 5% din PIB:
Carney, premier din martie 2025, a susținut public reducerea dependenței Canadei de SUA atât militar, cât și economic, iar într-un discurs din acest an a descris o viziune în care „puterile mijlocii” cooperează pentru a evita actuala „eră a rivalității între marile puteri”.
Dincolo de apărare, legăturile SUA–Canada s-au erodat și pe fond comercial. Trump a acuzat Canada de politici comerciale incorecte și de lipsa unor măsuri eficiente împotriva traficului ilegal de persoane și droguri la frontieră, acuzații a căror legitimitate a fost contestată de critici, potrivit Al Jazeera. Președintele american a promovat și un regim agresiv de tarife pentru importurile transfrontaliere și a reluat ideea că Canada ar putea evita penalitățile dacă ar renunța la suveranitate și ar deveni „al 51-lea stat” al SUA.
Un congresman republican, Don Bacon, a criticat public decizia de retragere din forumul de apărare, avertizând asupra costurilor economice și militare ale escaladării retorice.
„Sunt necesare minți mai calme și mai înțelepte pentru a păstra o alianță strânsă cu vecinul nostru”, a scris Don Bacon într-o postare pe rețelele sociale.
SUA, Canada și Mexic urmează să negocieze mai târziu în acest an o versiune actualizată a acordului de liber schimb regional USMCA, iar suspendarea unui mecanism istoric de coordonare în apărare riscă să complice climatul politic în care vor avea loc discuțiile.
Recomandate
Președintele Cubei avertizează că un atac militar american ar provoca un „măcel” cu efecte imprevizibile , pe fondul escaladării tensiunilor dintre Havana și Washington și al unei crize energetice care se adâncește după tăierea accesului la petrolul venezuelean, relatează Politico . Miguel Díaz-Canel Bermúdez a spus, într-o postare pe rețelele sociale, că autoritățile cubaneze „cunosc deja” amenințările de agresiune militară din partea SUA și a calificat simpla amenințare drept „o crimă internațională”. El a susținut că materializarea ei „ar provoca un măcel cu consecințe incalculabile”, inclusiv „distrugerea păcii și stabilității”. Presiune politică și șoc energetic: miza operațională pentru Cuba Potrivit publicației, tensiunile s-au amplificat în al doilea mandat al lui Donald Trump , administrația aplicând o strategie de „presiune maximă” asupra insulei, cu obiectivul de a forța o schimbare de regim. În acest context, după capturarea președintelui Venezuelei, Nicolás Maduro, SUA ar fi preluat controlul asupra producției de petrol a Venezuelei — resursă de care Cuba depindea puternic — și ar fi început să blocheze transporturile de petrol din alte țări către Cuba. Consecința directă, conform relatării, a fost deteriorarea rapidă a unei rețele energetice deja fragile. Declarațiile lui Trump și reacția Casei Albe Politico notează că Trump a sugerat în repetate rânduri ideea preluării controlului asupra Cubei, afirmând în martie, în discuții cu reporterii, că Venezuela a fost „doar primul pas”. „Luarea Cubei, adică fie că o eliberez, fie că o iau, cred că aș putea face orice vreau cu ea, dacă vreți să știți adevărul. Chiar cred că voi avea onoarea de a avea onoarea de a lua Cuba. Ar fi bine. E o mare onoare.” Întrebată pentru un punct de vedere, Casa Albă a reiterat declarații ale lui Trump potrivit cărora țara „va eșua” și „noi vom fi acolo să-i ajutăm”. Informații despre drone și Guantánamo: un posibil pretext Axios a relatat duminică faptul că unii oficiali din comunitatea de informații ar crede că insula a achiziționat peste 300 de drone militare și discută lansarea unor atacuri asupra bazei americane de la Guantánamo Bay , asupra unor nave militare și posibil chiar asupra orașului Key West, Florida. Politico precizează că nu a verificat independent detaliile acestui raport, iar Ambasada Cubei în SUA a sugerat, într-un comunicat de duminică, că ar fi vorba despre un pretext fals pentru a viza insula. În paralel, directorul CIA, John Ratcliffe, a călătorit săptămâna trecută la Havana pentru întâlniri cu oficiali de rang înalt, potrivit aceleiași surse. [...]
Kremlinul își concentrează aparatul de influență asupra Armeniei înainte de alegeri , într-o mișcare care poate aduce presiuni economice și instabilitate politică într-o țară aflată pe un curs de apropiere de UE și SUA, potrivit Libertatea . Miza, conform informațiilor prezentate, este înfrângerea partidului „Contractul Civil” al premierului Nikol Pașinian la alegerile parlamentare, după ce Kremlinul ar fi înregistrat eșecuri în încercări similare în Republica Moldova și Ungaria. Publicația rusă din exil The Insider susține că a identificat cine coordonează „dosarul armean” la Moscova și numele unor persoane trimise la Erevan pentru implementarea „obiectivelor”. Presiune politică, cu avertismente economice Un element cu impact direct pentru economie este rolul atribuit vicepremierului rus Aleksei Overciuk, prezentat drept responsabil de „afacerea armeană” în Guvernul Rusiei. Acesta ar amenința Armenia „aproape zilnic” cu „probleme economice majore” dacă își continuă apropierea de Uniunea Europeană și Statele Unite, potrivit materialului citat. În paralel, sunt descrise canale de influență care combină mesajele politice cu pârghii instituționale și rețele locale, într-un context în care Armenia încearcă să-și repoziționeze politica externă. Cine ar coordona operațiunea, potrivit The Insider The Insider indică faptul că o campanie anti-Pașinian ar fi coordonată de o structură nouă din Administrația Prezidențială rusă: Direcția Prezidențială pentru Parteneriat Strategic și Cooperare (PSPC). Aceasta ar fi înlocuit o direcție mai veche, după demiterea lui Dmitri Kozak, pe fondul nereușitei de a impune politicieni proruși în Republica Moldova. În arhitectura descrisă în articol apar mai multe niveluri: Coordonare la nivel prezidențial: PSPC, condusă de Vadim Titov, prezentat ca protejat al lui Serghei Kirienko. Supervizare pe linia „Armenia”: Valeri Cernîșov și adjunctul său Dmitri Avanesov, ambii descriși ca reprezentanți ai serviciilor de spionaj, care ar fi vizitat de mai multe ori Erevan și s-ar fi întâlnit cu aliați locali. Componentă guvernamentală și diplomatică: Aleksei Overciuk (vicepremier) și Mihail Kalughin (MAE rus), despre care se afirmă că a fost asociat în trecut cu acuzații de activități de informații și cu episoade legate de amestecul Moscovei în alegeri din SUA. „Putere soft” și rețele de influență Materialul descrie și o componentă de „putere soft” (influență prin cultură, educație, organizații și comunicare publică), prin: Fondul Gorceakov, NIIRC, Institutul Rus pentru Studii Strategice (RISS) și „pseudo-experți” finanțați de Kremlin, conform relatării; Rossotrudnicestvo, prin Ambasada Rusiei la Erevan și „Casa Rusă”, cu activități orientate spre tineri; numirea lui Igor Ceaika la conducerea Rossotrudnicestvo, menționat ca aflat din 2022 pe listele de sancțiuni ale SUA și UE. Dimensiunea operațională: acuzații privind activitatea serviciilor Articolul mai susține, citând The Insider, că la Erevan ar opera persoane cu acoperire diplomatică, inclusiv un reprezentant comercial descris drept șef al stației SVR în Armenia, precum și un detașament FSB care ar monitoriza atât conducerea armeană, cât și rușii refugiați în Armenia pentru a evita mobilizarea. În același context este menționată și supravegherea Centralei Nucleare Metsamor, situată la 26 km de Erevan, prin reprezentantul Rosatom în Armenia, despre care se afirmă că ar fi, de fapt, ofițer GRU sub acoperire. Ce urmează și de ce contează Din perspectiva riscurilor, relatarea indică o intensificare a presiunilor rusești înaintea alegerilor parlamentare din Armenia, cu potențiale consecințe în plan economic (prin amenințări cu „probleme economice majore”) și instituțional (prin operațiuni de influență și spionaj descrise de sursa citată). O parte dintre detalii rămân, însă, la nivel de afirmații atribuite The Insider și unor „surse dintr-un serviciu de informații”, fără elemente independente de verificare prezentate în textul disponibil. [...]
Ordinul European de Merit , acordat în premieră, poziționează Republica Moldova ca proiect politic susținut la nivelul UE , după ce președinta Maia Sandu a primit distincția în plenul Parlamentului European de la Strasbourg, potrivit Antena 3 . Sandu, vizibil emoționată, a dedicat premiul cetățenilor moldoveni și a legat recunoașterea de efortul de integrare europeană și de presiunile venite dinspre Rusia. În discursul susținut la Strasbourg, Maia Sandu a spus că „meritul” aparține oamenilor din Republica Moldova, invocând trei decenii de eforturi pentru „viitorul european”, inclusiv o tranziție economică dificilă, proteste atunci când democrația a fost în pericol și opoziție față de tentativele oligarhilor de a „captura statul”, precum și voturi repetate „pentru Europa”, în pofida „amenințărilor și șantajului rusesc”. „Dacă este să măsurăm meritul, atunci această distincție aparține oamenilor din Moldova. Ei sunt cei care au câștigat-o.” Ce este Ordinul European de Merit și de ce contează Ordinul European de Merit este o distincție instituită cu ocazia celei de-a 75-a aniversări a Declarației Schuman, documentul care a pus bazele proiectului european. Este prezentat ca prima distincție europeană de acest tip acordată de instituțiile UE, menită să completeze decorațiile naționale prin recunoașterea contribuțiilor la „consolidarea Europei în ansamblu”. Ordinul are trei clase, în ordine crescătoare: membru al Ordinului; membru de onoare al Ordinului; membru distins al Ordinului. Numirile pot fi propuse de președinții Parlamentului European, Consiliului European și Comisiei Europene, de șefii de stat sau de guvern ai statelor membre ale Consiliului European și de președinții parlamentelor naționale. Decizia este luată de un comitet de selecție numit de Biroul Parlamentului European, cu mandat de patru ani. Cine a mai fost printre laureați Treisprezece dintre primii douăzeci de laureați au participat la ceremonia din hemiciclul Parlamentului European de la Strasbourg. Printre numele menționate se numără: Angela Merkel și Lech Wałęsa, numiți membri distinși ai Ordinului; Volodimir Zelenski, al treilea membru distins, absent de la ceremonie, potrivit Agerpres; Jean-Claude Trichet, Javier Solana, Jerzy Buzek, Aníbal Cavaco Silva și cardinalul Pietro Parolin, între cei numiți membri de onoare. Lista membrilor Ordinului include și nume din afara sferei politice, precum bucătarul-șef José Andrés (fondator al ONG-ului World Central Kitchen), baschetbalistul Giannis Antetokounmpo și membrii trupei U2 (Bono, The Edge, Adam Clayton și Larry Mullen Jr.). [...]
Donald Trump a introdus un termen de „două, trei zile” pentru negocieri cu Iranul , înaintea unei posibile reluări a loviturilor SUA , ceea ce menține riscul unei escaladări rapide în Orientul Mijlociu, cu efecte directe asupra piețelor de energie și a costurilor de transport. Potrivit Digi24 , Trump a spus că era „la o oră distanță” de a ordona un atac asupra Iranului, dar a ales să amâne decizia pentru a lăsa loc negocierilor. În declarații făcute pe șantierul sălii de bal de la Casa Albă, președintele SUA a afirmat că „totul era pregătit” pentru a da ordinul și că navele militare erau încărcate cu rachete și alte arme, „gata de acțiune”. În același timp, Trump a precizat că „nu a decis încă” să ordone noi lovituri împotriva Iranului. Fereastra scurtă de decizie și riscul de escaladare Trump a indicat că Teheranul mai are „două, trei zile” pentru ca negocierile să înregistreze progrese, menționând ca repere posibile „vineri, sâmbătă, duminică” sau chiar „până la începutul săptămânii viitoare”. În lipsa unui acord, a spus că armata americană ar putea fi nevoită să lanseze „o altă lovitură puternică” asupra Iranului. În același context, Trump a susținut că Iranul „imploră să încheie un acord” și a legat urgența de obiectivul de a împiedica Iranul să obțină „o nouă armă nucleară”. „Păi, adică, spun două sau trei zile, poate vineri, sâmbătă, duminică, ceva, poate la începutul săptămânii viitoare, o perioadă limitată de timp, pentru că nu putem să-i lăsăm să aibă o nouă armă nucleară.” Presiune diplomatică din Golf și mesaj către China Trump a reiterat că partenerii din Golf i-ar fi cerut să nu atace Iranul, pentru a prioritiza calea diplomatică. Separat, el a afirmat că președintele chinez Xi Jinping i-ar fi făcut o „promisiune frumoasă” – să „nu trimită nicio armă” în Iran – și a spus că îl crede „pe cuvânt”. Digi24 notează că luna trecută Beijingul a respins drept „informații nefondate” acuzațiile potrivit cărora China ar fi intenționat să trimită arme în Iran. Ce urmează Din informațiile prezentate, următoarele zile sunt decisive: Trump a lăsat deschisă atât opțiunea reluării loviturilor, cât și continuarea negocierilor, fără a anunța un calendar ferm sau condiții concrete pentru un acord. [...]
Administrația Trump mizează pe un acord cu Iranul care să reducă riscul unor noi lovituri și să stabilizeze fluxurile de petrol prin Strâmtoarea Hormuz , în condițiile în care vicepreședintele SUA, JD Vance , spune că în negocieri s-au făcut „multe progrese”, potrivit Reuters . Vance a declarat, la un briefing la Casa Albă, că atât Statele Unite, cât și Iranul „nu vor să vadă reluarea campaniei militare” și că Washingtonul consideră că Teheranul „vrea să încheie un acord”. Miza economică: Strâmtoarea Hormuz și riscul pentru piețele de energie În relatarea Reuters, președintele Donald Trump este descris ca fiind sub presiune să ajungă la un acord care ar redeschide Strâmtoarea Hormuz, o rută-cheie pentru aprovizionarea globală cu petrol și alte materii prime. Un astfel de deznodământ ar reduce riscul de întreruperi logistice și de volatilitate a prețurilor la energie, cu efecte în lanț asupra inflației și costurilor pentru companii. Trump a mai spus anterior că speră ca un acord să fie aproape de finalizarea conflictului, dar a amenințat și cu reluarea loviturilor militare asupra Iranului dacă nu se ajunge la o înțelegere. Linia roșie a Washingtonului: Iranul să nu obțină armă nucleară Vance a afirmat că a discutat recent cu Trump, care a insistat că „problema centrală” pentru SUA este ca Iranul să nu poată avea niciodată o armă nucleară. Vicepreședintele a argumentat că, în caz contrar, statele din zona Golfului ar putea căuta propriile arme, iar proliferarea s-ar extinde și în alte regiuni. Totodată, SUA urmăresc un proces prin care Iranul să lucreze cu Washingtonul pentru a se asigura că nu își va reconstrui capacitatea de a produce arme nucleare în anii următori, acesta fiind obiectivul negocierilor, potrivit declarațiilor lui Vance. Ce nu este pe masă, deocamdată: transferul uraniului îmbogățit către Rusia Întrebat dacă Rusia ar putea prelua uraniul îmbogățit al Iranului, Vance a spus că „acesta nu este în prezent planul guvernului SUA” și că iranienii nu au ridicat subiectul. [...]
Vizita lui Vladimir Putin la Beijing vine cu o agendă economică și instituțională amplă , inclusiv semnarea a circa 40 de documente și o delegație rusă extinsă, într-un moment în care comerțul bilateral China–Rusia a ajuns la aproximativ 228 miliarde de dolari (aprox. 1.026 miliarde lei) în 2025, potrivit Global Times . Președintele rus a sosit marți seară la Beijing și a fost întâmpinat de Wang Yi, iar autoritățile chineze au transmis oficial că „China îl întâmpină” pe Putin, prin vocea purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe, Guo Jiakun. Vizita este a 25-a a lui Putin în China, mai mult decât a oricărui alt lider în funcție al unei mari puteri, notează publicația. Miza: extinderea cooperării economice, dincolo de energie Înaintea deplasării, Putin a afirmat într-un mesaj video că relațiile Rusia–China au ajuns la „un nivel cu adevărat fără precedent”, potrivit agenției Xinhua, citată de Global Times . El a amintit că se împlinesc 25 de ani de la semnarea Tratatului de bună vecinătate și cooperare prietenească și 30 de ani de la stabilirea parteneriatului strategic de coordonare. Pe componenta operațională, consilierul prezidențial rus Iuri Ușakov a spus că delegația rusă este „destul de reprezentativă”, incluzând cinci vicepremieri și opt miniștri (agricultură, cultură, transporturi, economie, finanțe, construcții, educație), precum și guvernatorul băncii centrale, Elvira Nabiullina, lideri regionali și directori ai unor mari companii și corporații de stat. Tot Ușakov a indicat că cele două părți vor semna „în jur de 40 de documente”, potrivit Tass, citată în articol. În paralel, Li Yongquan, director la Development Research Center of the State Council, a susținut că schimburile comerciale au crescut rapid în ultimii ani, iar structura comerțului se schimbă față de dependența anterioară de energie: exporturile Chinei de automobile și produse electronice către Rusia au crescut, iar cooperarea pe lanțuri industriale și de aprovizionare în știință și tehnologie „este de așteptat să se adâncească”, conform sursei. Comerț de 228 miliarde dolari și un parteneriat fără „alianță” Ministerul Comerțului din China a raportat că schimburile bilaterale au atins aproximativ 228 miliarde de dolari (aprox. 1.026 miliarde lei) în 2025, depășind pragul de 200 miliarde de dolari pentru al treilea an consecutiv. China a rămas cel mai mare partener comercial al Rusiei timp de 16 ani la rând, potrivit datelor citate. Pe fondul atenției internaționale, inclusiv al unor interpretări din presa occidentală privind o posibilă „alianță”, Ușakov a declarat că Moscova și Beijingul „nu se aliază împotriva nimănui” și că lucrează „în numele păcii și prosperității tuturor”, potrivit Tass. În aceeași linie, experți citați de Global Times insistă asupra principiilor de „non-alianță, non-confruntare” și a angajamentului de a nu viza terțe părți. Ce urmează: documente semnate și o declarație despre „lumea multipolară” Dincolo de acordurile sectoriale, Ușakov a mai spus că cele două părți vor adopta o „Declarație comună privind emergența unei lumi multipolare și un nou tip de relații internaționale”. Putin a afirmat, tot într-un mesaj video citat de Xinhua, că relația strategică Rusia–China are un rol „stabilizator” la nivel global și că cele două state cooperează în formate multilaterale precum ONU, Organizația de Cooperare de la Shanghai și BRICS. Pentru mediul de afaceri, semnalul principal al vizitei este că relația bilaterală este împinsă spre o coordonare mai densă – cu instrumente formale (documente și declarații) și cu o agendă economică mai diversificată – într-un context geopolitic în care Beijingul și Moscova încearcă să-și consolideze opțiunile comerciale și industriale pe termen mediu. [...]
