Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump a vorbit despre o posibilă „preluare prietenoasă” a Cubei, într-o declarație făcută vineri, 27 februarie 2026, pe fondul crizei economice și energetice profunde de pe insulă. Potrivit Reuters, președintele SUA a spus că secretarul de stat Marco Rubio ar negocia „la un nivel foarte înalt” cu autoritățile cubaneze și a sugerat că un astfel de scenariu ar fi „destul de posibil”, fără să detalieze ce ar presupune concret.
Declarația vine într-un moment critic pentru Havana. Conform Al Jazeera, Cuba se confruntă cu una dintre cele mai grave crize de combustibil din ultimele decenii, cu pene frecvente de curent, blocaje în transport și dificultăți majore în sistemul sanitar. Lipsa livrărilor externe de petrol a accentuat colapsul economic, iar presiunea sancțiunilor americane complică suplimentar situația.
Trump a afirmat că guvernul cubanez „este în mare dificultate” și că ar exista discuții cu Washingtonul. Totuși, nu a explicat:
Autoritățile cubaneze au respins ideea unor negocieri la nivel înalt și au transmis că nu există un dialog formal în desfășurare.
În paralel, Departamentul Trezoreriei al SUA a anunțat că va permite companiilor să solicite licențe pentru a revinde petrol venezuelean către sectorul privat cubanez, dar nu direct guvernului comunist, potrivit The Washington Times. Măsura este interpretată ca o încercare de a sprijini inițiativa privată și de a reduce influența economică a statului.
Declarațiile lui Trump adaugă o dimensiune politică puternică crizei din Caraibe și ridică întrebări privind intențiile reale ale administrației americane. Deocamdată, „preluarea prietenoasă” rămâne o formulare ambiguă, fără contur diplomatic clar.
În perioada următoare, atenția se va concentra pe:
Recomandate
Președintele Iranului afirmă că un decret religios interzice arma nucleară , în timp ce a treia rundă de negocieri cu SUA, desfășurată la Geneva pe 26 februarie 2026, s-a încheiat fără un acord. Potrivit Reuters , Masoud Pezeshkian a invocat fatwa emisă în anii 2000 de liderul suprem Ali Khamenei, care interzice producerea, stocarea și utilizarea armelor nucleare, susținând că „liderul religios al unei societăți nu poate minți” și că, odată ce a declarat că Iranul nu va avea arma nucleară, acest angajament este obligatoriu. Declarația vine ca răspuns direct la solicitările președintelui american Donald Trump, care a cerut public Teheranului să rostească explicit formula „nu vom avea niciodată armă nucleară”, relatează The Times of Israel . Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a transmis la rândul său că Iranul „nu va dezvolta niciodată o armă nucleară”, mesaj întărit și de consilierul Ali Shamkhani. Negocierile indirecte au fost mediate de ministrul de Externe al Omanului, Badr al-Busaidi. Delegația americană a fost condusă de emisarul special Steve Witkoff , iar partea iraniană de Abbas Araghchi. Oficialul omanian a vorbit despre „progrese semnificative”, însă fără un compromis final, următoarea rundă tehnică fiind programată la Viena. Punctele de blocaj rămân clare: Washingtonul cere oprirea totală a îmbogățirii uraniului; Teheranul insistă că îmbogățirea este un drept suveran; Iranul solicită ridicarea sancțiunilor internaționale. Potrivit unei analize a Atlantic Council , există dezbateri privind caracterul obligatoriu al fatwa-ei, unii experți susținând că interdicția vizează în principal utilizarea armelor nucleare, nu neapărat producția sau stocarea. În acest context, rămâne incert dacă reasigurările Teheranului vor fi suficiente pentru Washington, în condițiile în care termenul-limită invocat de Trump pentru un acord se apropie, iar tensiunile militare din regiune sunt în creștere. [...]
Serviciile britanice ar fi transmis Washingtonului interceptări în care oficiali ruși îl ironizează pe Donald Trump , potrivit revistei The Spectator , care citează o sursă de securitate britanică. Conform publicației, mesajele și convorbirile interceptate ar arăta că membri ai conducerii de la Kremlin îl consideră pe liderul american naiv în raport cu intențiile lui Vladimir Putin . „Le-am arătat constant informații care indică faptul că rușii mint”, a declarat sursa citată de The Spectator, susținând că Moscova nu are intenția reală de a încheia războiul. Informațiile ar fi fost împărtășite în contextul discuțiilor dintre Londra și Washington privind strategia diplomatică pentru Ucraina. Contextul este tensionat. În timp ce oficiali americani și ucraineni s-au întâlnit la Geneva pentru a discuta pașii următori, Rusia a continuat atacurile asupra Ucrainei. Potrivit CBS News , ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat că Moscova nu are „niciun termen-limită” pentru un acord, iar Kremlinul a respins ideea unor negocieri accelerate. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski i-a cerut lui Trump să viziteze Kievul pentru a vedea direct situația din teren, în timp ce liderul american a menționat doar succint conflictul în discursul său recent privind starea națiunii, fără a anunța noi angajamente, potrivit relatărilor din presa britanică și americană. Dezvăluirile privind interceptările scot în evidență diferențe de evaluare între aliați. The Spectator notează că Londra încearcă să convingă Washingtonul să adopte o poziție mai prudentă față de promisiunile Moscovei, pe fondul temerilor că Rusia folosește negocierile pentru a câștiga timp. Până în prezent, nu au fost publicate dovezi independente ale conținutului interceptărilor, iar administrația americană nu a comentat oficial informațiile apărute în presă. [...]
Administrația Trump a venit la Geneva cu cereri dure pentru Iran iar Teheranul susține că negocierile au înregistrat „progrese semnificative”, relatează The Independent . Discuțiile de joi, 26 februarie 2026, au lăsat însă multe semne de întrebare privind continuarea dialogului, în condițiile în care echipele au evitat să ofere detalii despre cât de mult s-au apropiat pozițiile. Potrivit informațiilor citate de publicație, Washingtonul ar fi pus pe masă o listă amplă de condiții pentru o înțelegere diplomatică legată de programul nuclear iranian. Un oficial american a descris rezultatul rundei drept „pozitiv”, în timp ce Ministerul de Externe iranian a vorbit despre „progrese semnificative”, fără a clarifica în ce puncte concrete s-au făcut pași înainte. Cererile atribuite SUA și miza principală În centrul discuțiilor se află, potrivit articolului, cerințe care ar viza reducerea rapidă și verificabilă a capacităților nucleare ale Iranului . Printre solicitările atribuite administrației americane se numără: predarea către SUA a uraniului îmbogățit aflat în posesia Iranului; „zero îmbogățire” pentru o perioadă îndelungată; distrugerea completă a trei situri nucleare: Natanz, Isfahan și Fordow. În schimb, SUA ar urma să promită relaxarea sancțiunilor, condiționată de respectarea acordului. Articolul subliniază însă că tocmai nivelul și calendarul relaxării sancțiunilor rămân punctul sensibil, din cauza lipsei de încredere dintre părți. Unde se rupe firul: sancțiuni, încredere și calendar Analistul Trita Parsi (Quincy Institute) afirmă, citat de The Independent, că Teheranul ar avea puține motive să accepte concesii majore dacă „nu primește aproape nimic” la schimb pe termen scurt. În logica prezentată în articol, programul nuclear este principalul atu de negociere al Iranului pentru obținerea unei relaxări consistente a sancțiunilor. Totodată, publicația notează că, deși partea iraniană ar fi indicat că următoarea rundă ar urma să aibă loc la Viena „săptămâna viitoare”, există semnale că negocierile s-ar putea bloca înainte de acel moment, inclusiv prin respingerea unor cereri americane considerate inacceptabile. Presiunea militară din fundal The Independent scrie că la Washington se discută și scenarii în cazul eșecului negocierilor, de la lovituri „limitate” până la o operațiune mai amplă. În același timp, în articol se menționează că sprijinul public pentru o intervenție militară este scăzut, chiar dacă o parte importantă a americanilor consideră programul nuclear iranian o amenințare serioasă. Pe scurt, pozițiile par așa Tema Poziția atribuită SUA Rezervele atribuite Iranului Îmbogățirea uraniului oprire pe termen lung („zero îmbogățire”) respingerea restricțiilor permanente Uraniu îmbogățit existent predare către SUA păstrarea ca pârghie de negociere Situri nucleare distrugerea Natanz, Isfahan, Fordow contestarea cererilor considerate excesive Sancțiuni relaxare condiționată, în timp cerință de relaxare „profundă” și credibilă În ansamblu, articolul descrie un proces în care ambele părți vorbesc despre „progrese”, dar fără a arăta ce compromisuri sunt, de fapt, pe masă. Iar faptul că, în paralel, sunt evocate opțiuni militare menține presiunea maximă asupra negocierilor. [...]
Consilieri ai lui Donald Trump ar prefera ca Israelul să lovească primul Iranul , pentru ca o eventuală reacție a Teheranului să ofere Washingtonului un motiv mai ușor de justificat pentru intervenție, potrivit The Independent , care citează un material publicat de Politico. Surse familiare cu discuțiile susțin că, la nivel înalt, există evaluarea că opinia publică americană ar susține mai degrabă sprijinirea unui aliat atacat decât declanșarea unui conflict fără o provocare clară. Potrivit acelorași surse, un scenariu probabil, în cazul unei decizii militare, ar presupune o acțiune comună SUA–Israel, similară loviturilor asupra infrastructurii nucleare iraniene de anul trecut. Contextul este unul sensibil: un sondaj recent arată că 56% dintre americani au puțină sau deloc încredere în capacitatea lui Trump de a decide asupra utilizării forței în afara țării. Între timp, Statele Unite au consolidat prezența militară în regiune. Presa americană relatează că Washingtonul ar fi trimis avioane de vânătoare F-22 în Israel, iar două portavioane, inclusiv USS Gerald R. Ford , se îndreaptă spre estul Mediteranei. Administrația nu a anunțat oficial desfășurarea avioanelor, dar mobilizarea a amplificat temerile privind un conflict regional mai amplu. Trump a declarat că preferă o soluție diplomatică în negocierile privind programul nuclear iranian, însă a avertizat recent că, dacă nu se ajunge la un acord în 10–15 zile, „lucruri foarte rele” s-ar putea întâmpla. Teheranul neagă că urmărește obținerea armei nucleare și afirmă că participă la discuțiile de la Geneva cu „seriozitate și flexibilitate”, dar insistă asupra dreptului la tehnologie nucleară în scopuri pașnice. Escaladarea retoricii și desfășurarea de forțe militare sporesc presiunea asupra negocierilor și ridică miza unei eventuale confruntări directe între SUA, Israel și Iran. [...]
Oficialii SUA și Iran se întâlnesc joi la Geneva într-o rundă de negocieri considerată crucială pentru evitarea unui conflict militar , potrivit HotNews.ro , care citează Reuters. Discuțiile vizează programul nuclear al Teheranului și au loc pe fondul unei mobilizări militare americane masive în Orientul Mijlociu, cea mai amplă de la invazia Irakului din 2003. La negocierile indirecte participă emisarul special al SUA, Steve Witkoff, și Jared Kushner, alături de ministrul iranian de externe, Abbas Araqchi. Medierea este asigurată de șeful diplomației din Oman, Badr Albusaidi, care transmite mesajele între cele două delegații. Washingtonul și aliații săi susțin că Iranul urmărește obținerea armei nucleare, acuzație respinsă constant de Teheran. Mizele imediate Limitarea sau oprirea îmbogățirii uraniului de către Iran Soarta stocului de aproximativ 400 kg de uraniu puternic îmbogățit Posibila creare a unui consorțiu regional pentru îmbogățire Ridicarea sancțiunilor economice impuse Iranului Președintele Donald Trump a afirmat că preferă o soluție diplomatică, dar a avertizat că nu va permite Iranului să dețină arme nucleare . Vicepreședintele JD Vance a reiterat că obiectivul final, dacă diplomația eșuează, ar putea fi unul militar. Presa americană scrie că la Washington sunt analizate scenarii care variază de la un atac limitat asupra unor ținte strategice până la o campanie extinsă. Iranul a transmis că este dispus la un „acord echitabil și rapid”, dar refuză să discute despre programul său de rachete balistice și despre sprijinul acordat aliaților regionali, cunoscuți drept „Axa Rezistenței”. Secretarul de stat Marco Rubio a calificat însă programul balistic drept o problemă majoră care nu poate fi ignorată. Context tensionat Statele Unite au concentrat forțe importante în regiune, iar Arabia Saudită și-ar fi pregătit un plan de creștere a producției de petrol în cazul unei escaladări. Piețele au reacționat printr-o ușoară creștere a prețului petrolului. În paralel, regimul de la Teheran se confruntă cu presiuni interne, pe fondul sancțiunilor și al protestelor. În cazul unui eșec al negocierilor, riscul unui conflict direct ar crește semnificativ, cu implicații regionale majore. [...]
După vizita cancelarului german la Beijing, despre care am scris acum două zile , presa americană analizează miza reală a deplasării și echilibrul delicat dintre China și Statele Unite , potrivit unei editoriale publicate de The New York Times . După întâlnirea cu președintele Xi Jinping, Friedrich Merz se află într-o poziție sensibilă: încearcă să redefinească rolul Germaniei și al Europei într-o lume dominată de competiția dintre marile puteri. Editorialul subliniază că strategia cancelarului este una de echilibru – reducerea dependenței de China și de SUA, fără a rupe relațiile cu niciuna dintre ele. Potrivit analizei semnate de Jim Tankersley și David Pierson, Merz a transmis la Beijing două mesaje paralele. Pe de o parte, a încercat să mențină un ton constructiv în relația cu China, evitând escaladarea tensiunilor comerciale. Pe de altă parte, a ridicat subiecte sensibile pentru Berlin și Bruxelles, precum practicile economice chineze care afectează industria germană și sprijinul oferit de Beijing Rusiei, la patru ani de la invazia pe scară largă a Ucrainei. Publicația americană evidențiază că liderul german încearcă să construiască o Europă mai autonomă, capabilă să își consolideze apărarea și competitivitatea economică, pentru a nu mai fi prinsă între Washington și Beijing. Totuși, Merz a lăsat clar de înțeles că Statele Unite rămân aliatul natural al Germaniei, chiar dacă relația transatlantică traversează momente tensionate. În interpretarea editorialului, deplasarea în China nu a fost doar una diplomatică, ci un test al noii doctrine europene promovate de Berlin: cooperare economică, dar cu prudență strategică și cu o reducere treptată a vulnerabilităților. Vizita marchează astfel un moment de recalibrare a politicii externe germane, într-un context în care Europa încearcă să își afirme mai ferm propria poziție între cele două mari centre de putere globale. [...]
