Știri
Știri din categoria Externe
Plecarea lui Donald Trump de la summitul NATO din Ankara a fost gestionată ca o operațiune de securitate, cu un avion „momeală”, pe fondul unei amenințări iraniene, potrivit Digi24, care citează o investigație The Washington Post.
Miza nu ține doar de episodul în sine, ci de semnalul operațional: administrația americană ar fi ascuns, pentru câteva ore, locația reală a președintelui inclusiv față de o parte din aparatul de la Casa Albă și față de presa acreditată, într-un context de escaladare militară cu Iranul.
Conform informațiilor obținute de The Washington Post, Trump a fost văzut urcând în vechiul Air Force One în fața camerelor, însă ar fi părăsit ulterior aeronava și ar fi fost transportat discret către un avion mai mic, un C-32A al Forțelor Aeriene (un Boeing 757 modificat folosit pentru transportul oficialilor americani).
Transferul s-ar fi făcut cu ajutorul unui camion de catering al aeroportului, utilizat de regulă pentru încărcarea proviziilor. În acest timp, vechiul Air Force One ar fi decolat cu reprezentanți ai presei și cu o parte din personalul Casei Albe, devenind practic „momeala”, potrivit unui oficial american citat de publicația americană.
Operațiunea ar fi fost declanșată de o amenințare considerată credibilă, legată de Iran, iar detaliile ar fi fost ținute departe inclusiv de jurnaliști și de unii angajați ai Casei Albe. În material se arată că, istoric, este rar ca președinții SUA să călătorească fără corpul de presă, tocmai pentru rolul acestuia de „martor” public al activității prezidențiale.
În paralel, episodul indică o preocupare ridicată a aparatului de securitate american în momentul plecării din Turcia, aliat NATO aflat la granița cu Iranul, pe fondul ostilităților dintre Washington și Teheran.
În același tablou intră și controversa legată de aeronava Boeing 747-8 mai nouă, oferită Statelor Unite de Qatar, pe care Trump o folosise pentru a ajunge în Turcia. Securitatea acesteia a fost pusă sub semnul întrebării, iar președintele a spus ulterior că avionul va trece prin modernizări suplimentare.
Directorul de comunicare al Casei Albe, Steven Cheung, a apărat public aeronava, susținând că are protocoale de securitate de nivel înalt.
„Noul Air Force One este o aeronavă de ultimă generație, dotată cu protocoale de securitate de nivel înalt care asigură siguranța președintelui și a personalului său.”
Un purtător de cuvânt al Pentagonului a redirecționat întrebările către Casa Albă, iar Secret Service nu a răspuns solicitărilor de comentarii, potrivit relatării.
La câteva săptămâni de la incident, nu este clar în ce măsură administrația a făcut publică operațiunea și nici cum s-a realizat exact transferul lui Trump între aeronave după aterizarea în Marea Britanie, potrivit informațiilor citate.
Recomandate
Ucraina încearcă să taie finanțarea războiului prin presiune asupra cumpărătorilor de petrol rusesc , iar președintele Volodîmîr Zelenski le-a cerut explicit Chinei și Indiei să-și folosească influența asupra Moscovei, pe fondul unei intensificări a atacurilor rusești din ultima săptămână, potrivit Kyiv Post . Într-o declarație publicată duminică, 27 septembrie, pe Telegram (link în sursă), Zelenski a spus că Rusia a lansat „peste 2.200” de drone de atac, aproximativ 1.650 de bombe aeriene ghidate (KAB) și 38 de rachete asupra Ucrainei „doar în această săptămână”. El a adăugat că o parte semnificativă dintre rachetele folosite au fost balistice. De ce miza este China și India: petrolul și lanțurile de aprovizionare Zelenski a susținut că lipsește „o poziție constant puternică” din partea Chinei și Indiei, dar și a altor state mari din afara Occidentului, inclusiv Brazilia și Africa de Sud, precum și din partea unor țări din G20 și „Sudul Global”. Mesajul central: fiecare dintre aceste țări „are influență asupra Rusiei” și ar putea contribui la transformarea păcii „în realitate”. Contextul economic invocat de publicație este că China și India sunt cei mai mari cumpărători de țiței rusesc la nivel global , iar aceste achiziții generează venituri care ajută la susținerea efortului de război al Moscovei. În plus, materialul notează că Beijingul furnizează Rusiei componente folosite la fabricarea de armament, iar India rămâne unul dintre cei mai mari cumpărători de armament rusesc. Atacuri asupra infrastructurii civile și a centrelor de date În aceeași declarație, Zelenski a afirmat că loviturile rusești din timpul nopții au ucis trei persoane în regiunea Zaporojie și un bărbat la Kiev. Tot duminică dimineață, forțele ruse ar fi lovit de două ori un centru de date din Kiev; în primul atac, potrivit lui Zelenski, trei persoane – inclusiv doi copii – au fost rănite. Materialul mai menționează că atacurile au vizat și clădiri rezidențiale, facilități energetice și alte obiective de infrastructură civilă în mai multe regiuni, între care Odesa, Harkiv, Sumî, Nikolaev, Herson, Poltava, Jîtomîr și Kiev. Separat, primarul Kievului, Vitali Kliciko, este citat cu informația că o femeie și doi adolescenți de 16 ani au fost internați duminică dimineață, după o lovitură asupra unei clădiri nerezidențiale din districtul Șevcenkivskîi. Presiune suplimentară prin tarife americane: instrumentul există, aplicarea e incertă Kyiv Post notează că președintele SUA Donald Trump a obținut noi puteri legislative pentru a viza principalii cumpărători de petrol și gaze rusești cu tarife de până la 100%, după ce a promulgat pe 18 septembrie „Lindsey O. Graham Sanctioning Russia and Iran Act”. Publicația subliniază însă că nu este clar dacă Trump va folosi aceste instrumente împotriva Chinei , întrucât astfel de tarife ar putea afecta stabilitatea relațiilor comerciale pe care Washingtonul încearcă să o păstreze cu Beijingul. În acest context, Zelenski a cerut în mod repetat ca Trump să-și folosească noile prerogative, pe măsură ce Rusia își intensifică loviturile asupra infrastructurii civile, potrivit aceleiași surse. Ce urmează: apeluri diplomatice, dar semnale slabe de la Moscova Pe linie diplomatică, materialul arată că 51 de țări au susținut miercuri o declarație comună la Adunarea Generală a ONU , cerând Kremlinului să accepte o încetare completă a focului și să intre în negocieri „semnificative”. În paralel, Washingtonul l-a invitat pe Vladimir Putin la summitul G20 din Miami, în decembrie, iar Trump i-ar fi cerut să „încheie războiul”. În contrapondere, Kyiv Post relatează că ministrul rus de externe Serghei Lavrov a spus că Rusia nu își va opri „operațiunea militară specială” nici măcar în timpul negocierilor, iar Putin a respins până acum propunerile pentru o întâlnire directă. Zelenski a rezumat poziția sa astfel: „A fost la fel cu el ani de zile – și toți partenerii noștri simt asta. Caută scuze ca să continue războiul.” [...]
Respingerea de către Trump a armistițiului propus de Iran prelungește riscul de șoc pe piața energiei , într-un moment în care Strâmtoarea Hormuz rămâne practic blocată, iar costurile politice și economice ale conflictului cresc pentru ambele părți, potrivit Al Jazeera . Donald Trump a spus sâmbătă că respinge propunerea Teheranului de a opri războiul și de a redeschide Hormuz, argumentând că Iranul „pierde foarte rău” și că vrea un acord, dar „acel acord nu ar fi acceptabil”. Duminică, ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a declarat că Iranul a văzut reacția inițială a lui Trump, însă nu a primit încă un răspuns prin intermediari; Qatar ar fi avut un rol de mediere în discuții purtate în marja Adunării Generale a ONU de la New York. Ce cerea Iranul și de ce contează pentru fluxurile de energie Propunerea iraniană, descrisă ca un plan pe șapte zile, includea o succesiune de pași care ar fi legat redeschiderea Strâmtorii Hormuz de concesii economice și de securitate din partea SUA. Concret, Teheranul cerea: ridicarea blocadei navale asupra porturilor iraniene; renunțarea la sancțiuni privind vânzările de petrol iranian; eliberarea a circa 12 miliarde de dolari (aprox. 54 miliarde lei) din active iraniene înghețate; respectarea unui armistițiu regional mai larg, inclusiv în Liban și Yemen. În schimb, Iranul ar fi redeschis Hormuz și ar fi început negocieri cu Washingtonul pentru un acord final. Miza economică este directă: închiderea „esențială” a strâmtorii a perturbat fluxurile de petrol și gaze din statele din Golf, care depind de exporturile energetice pentru finanțarea bugetelor, notează publicația. De ce Casa Albă crede că poate „aștepta” un acord mai bun Experții citați de Al Jazeera spun că respingerea indică o strategie de negociere în care Washingtonul mizează pe faptul că presiunea economică asupra Iranului nu și-a epuizat efectele. Andreas Krieg (King’s College London) apreciază că Trump vede propunerea Teheranului mai degrabă ca pe un semn de slăbiciune decât ca pe o oportunitate care trebuie acceptată imediat. În acest cadru, administrația Trump ar fi intensificat presiunea prin: întărirea blocadei navale; sancțiuni care vizează veniturile Iranului din petrol; amenințarea cu sancțiuni secundare (adică penalizări pentru țări/companii terțe care fac afaceri cu Iranul); sancțiuni în domeniul aviației, menite să perturbe zborurile. Richard Weitz (NATO Defence College) a declarat că Washingtonul ar putea crede că poate „aștepta puțin și obține termeni mai buni”, inclusiv din cauza îngrijorărilor legate de ordinea pașilor propusă de Iran. Riscul politic și economic pentru SUA: prețuri mai mari și presiune electorală Așteptarea nu este lipsită de costuri pentru Trump, avertizează analiștii. Un sondaj Reuters/Ipsos din august (citat de Al Jazeera) indica faptul că 63% dintre americani se opun războiului SUA-Israel cu Iranul, iar 31% îl susțin. În plus, creșterea costurilor cu combustibilul și transportul poate alimenta nemulțumiri legate de costul vieții înaintea alegerilor de la mijloc de mandat din noiembrie. Mohamad Elmasry (Doha Institute for Graduate Studies) spune că oferta Iranului poate fi interpretată ca o încercare de a-i oferi lui Trump o cale către scăderea prețurilor la petrol și gaze înainte de vot, dar avertizează că Teheranul ar putea decide să „îl facă să plătească” pentru refuz, inclusiv prin escaladare în apropierea alegerilor. De ce prelungirea conflictului poate lovi și transportul maritim global Krieg avertizează că Trump ar putea confunda „durerea” economică a Iranului cu disponibilitatea de a capitula, iar presiunea suplimentară nu garantează concesii suplimentare. În schimb, Iranul ar putea crește costurile conflictului pentru adversari, inclusiv prin Hormuz, infrastructură regională și, potențial, Bab al-Mandeb (strâmtoare între Yemen și Cornul Africii). În acest context, Al Jazeera notează că importanța Bab al-Mandeb a crescut după ce houthiții aliniați Iranului și-au extins controlul asupra coastei yemenite la Marea Roșie, obținând acces „neîngrădit” la această rută îngustă, cu implicații pentru transportul maritim. Gruparea a anunțat deja o blocadă navală asupra navelor saudite în Marea Roșie, după ce Riadul a început să folosească ruta ca alternativă pentru exporturile sale de petrol. Ce urmează: un conflict „prelungit” și o negociere pe termen Ross Harrison (Middle East Institute) apreciază că Teheranul ar putea fi acum „mai puțin îngrijorat” să nu exagereze și mai preocupat să nu pară dispus la compromisuri prea devreme. Într-un interviu difuzat sâmbătă de Al Jazeera, președintele iranian Masoud Pezeshkian a spus că Iranul nu mai are încredere în negocierile cu Washingtonul după atacuri în timpul rundelor anterioare și sancțiuni ulterioare: „Nu avem nicio încredere în partea americană și nu știm pe ce bază se poate ajunge la o înțelegere cu ea.” Concluzia experților citați este că „prelungirea” conflictului este scenariul cel mai probabil: ambele părți ar avea nevoie de un acord, dar fiecare crede că timpul îi va îmbunătăți poziția de negociere. Pentru piețele de energie și transport, asta înseamnă menținerea riscului de perturbări și a presiunii asupra prețurilor atât timp cât Hormuz rămâne un punct de blocaj. [...]
Refuzul lui Donald Trump de a accepta planul Iranului pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz menține incertitudinea asupra unei rute maritime strategice , în condițiile în care Washingtonul contestă explicit că Teheranul ar avea control asupra pasajului, potrivit Euronews . Propunerea iraniană a fost transmisă Statelor Unite în timpul negocierilor indirecte de la New York, desfășurate săptămâna aceasta la ONU. Teheranul nu a făcut public conținutul documentului, dar a susținut că aplicarea lui ar permite redeschiderea rutei maritime în șapte zile. Donald Trump a declarat că respinge oferta și a susținut că SUA au „control total” asupra Strâmtorii Ormuz. „Resping propunerea lor. Vor să încheie un acord prin care să deschidă imediat strâmtoarea, pentru că pierd rău de tot. (...) Avem control total asupra Strâmtorii Ormuz. (...) acest acord nu poate fi acceptat.” Ce cere Iranul și cum își justifică planul „în șapte zile” Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi , a afirmat că Iranul a transmis un „plan concret” prin intermediul Qatarului și că reluarea traficului maritim normal ar fi posibilă în termen de șapte zile, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de Teheran. Iranul nu a detaliat public aceste condiții. „Iranul a transmis Statelor Unite, prin intermediul Qatarului, un plan concret pe șapte zile. Dacă sunt îndeplinite condițiile necesare, strâmtoarea poate fi redeschisă (...) Alegerea aparține acum Statelor Unite.” În aceeași declarație, Araghchi a spus că Iranul „nu acceptă constrângerea, amenințările sau intimidarea” și că nu va renunța la „drepturile sale suverane sub presiune”. Poziția Washingtonului: Iranul „nu controlează” strâmtoarea Un oficial american citat în material a indicat că, în pofida refuzului exprimat de Trump, discuțiile dintre Washington și Teheran continuă prin mediatori regionali, inclusiv pe dosarul nuclear. În plus, potrivit unei surse citate de publicația Axios (menționată de Euronews), negociatorii americani le-ar fi transmis omologilor iranieni că Teheranul nu controlează calea navigabilă strategică și, „prin urmare, nu poate ridica pretenții” în legătură cu aceasta. Separat, înainte de respingerea oficială, Trump a publicat pe rețeaua sa de socializare o hartă în care Strâmtoarea Ormuz era redenumită „Strâmtoarea Trump”, ca semnal că nu intenționează să cedeze. [...]
Acceptarea de către Donald Trump a unei vizite în China în noiembrie mută discuția comercială SUA–China într-un nou calendar politic , cu două repere majore în următoarele luni (APEC și G20), potrivit Agerpres . Anunțul vine după vizita de stat de trei zile a lui Xi Jinping la Washington, în care tensiunile comerciale dintre cele mai mari două economii ale lumii au fost un subiect central. Trump a transmis pe platforma Truth Social că se va întâlni din nou cu Xi Jinping în noiembrie, în China, și apoi la summitul G20 din decembrie, la Miami, Florida, susținând că „multe lucruri au fost realizate și vor fi realizate”. Ce s-a decis și cum a fost făcut anunțul Invitația a fost adresată de Xi Jinping în timpul unei ceremonii de servire a ceaiului la Casa Albă, unde liderul chinez a spus că cei doi ar mai putea avea două ocazii să se întâlnească în acest an: summitul APEC din China și summitul G20 din Miami, în decembrie. În relatarea Agerpres, Xi a formulat invitația explicit, iar Trump a acceptat-o pe loc: „Îl invităm pe președinte și pe soția sa să viziteze China”, a declarat Xi. „Ei bine, vă mulțumesc foarte mult, vom veni”, a răspuns Trump. „Și vom vorbi mult.” Xi Jinping și soția sa, Peng Liyuan, au sosit miercuri la Washington pentru vizita de stat de trei zile, pe care Trump a descris-o drept marcată de „prietenie, forță și succes” pentru ambele țări. Miza: disputa comercială și următorii pași anunțați Potrivit oficialilor chinezi citați în material, discuțiile au vizat și conflicte internaționale, inclusiv războiul din Orientul Mijlociu și războiul Rusiei împotriva Ucrainei, însă un loc important l-au avut tensiunile comerciale SUA–China. Deși cei doi lideri și-au adresat public „cuvinte călduroase”, întâlnirile directe au produs „puține rezultate concrete”, iar Statele Unite urmează să prezinte luni mai multe detalii despre progresele înregistrate în soluționarea disputei comerciale, mai notează Agerpres. Calendarul întâlnirilor: APEC în Shenzhen, G20 la Miami China găzduiește în acest an summitul APEC, programat la jumătatea lunii noiembrie, în Shenzhen, iar Statele Unite vor găzdui summitul G20 la Miami, în decembrie. În acest context, președintele rus Vladimir Putin a declarat că intenționează să participe la reuniunea APEC, ceea ce a alimentat speculațiile privind o posibilă întâlnire trilaterală între Xi Jinping, Donald Trump și Vladimir Putin. O astfel de întâlnire nu a fost însă confirmată. Trump și Xi s-au întâlnit ultima dată la Beijing, în luna mai. Cei doi au mai avut discuții și în jurul summitului APEC de anul trecut, în Coreea de Sud, când părțile au convenit asupra unui armistițiu mai amplu în disputa comercială, cunoscut ulterior drept „ acordul de la Busan ”. [...]
Întâlnirea Trump–Xi a prelungit armistițiul comercial, dar a lăsat nerezolvate mizele care apasă pe lanțurile globale de aprovizionare , iar Beijingul pare confortabil cu o „stabilizare” de formă, potrivit unei analize CNN despre vizita lui Xi Jinping la Washington. Cei doi lideri au schimbat complimente și cadouri, au extins un armistițiu în comerț și au admis posibilitatea de a coopera pentru a limita riscurile dezvoltării inteligenței artificiale. Pentru un summit prezentat drept „istoric”, menit să gestioneze tensiunile dintre cele mai mari puteri economice și geopolitice, deplasarea la Washington a fost, însă, „relativ lipsită de evenimente”, notează analiza. De ce contează: tensiunile structurale rămân, chiar dacă tonul s-a îmblânzit Dincolo de fastul vizitei de stat, disputele de fond au rămas pe masă. CNN subliniază că, în pofida măsurilor protecționiste americane – inclusiv restricții privind importurile chineze, investițiile și utilizarea tehnologiei din SUA – China a continuat să înregistreze exporturi record, să avanseze în AI și robotică și să păstreze controlul asupra unor bunuri și materiale de care SUA au nevoie, precum metalele rare. Acest context îi oferă lui Xi mai multă pârghie decât la precedenta sa vizită la Washington, ceea ce face ca „stilul în locul substanței” să fie suficient, cel puțin pe termen scurt. Analiza plasează această întâlnire și în contextul în care confruntările SUA–China au perturbat geopolitica globală și lanțurile de aprovizionare; de aceea, o stabilizare a relației, obținută mai devreme în acest an, fusese deja văzută ca un câștig de mulți observatori. Semnale slabe pentru mediul de afaceri Un detaliu cu relevanță economică: Xi a venit la Washington fără un grup de executivi de business, spre deosebire de vizita lui Trump la Beijing din mai. Cui Hongjian, cercetător în relații internaționale la Beijing Foreign Studies University, a spus pentru CNN că absența reprezentării corporative indică faptul că relația bilaterală nu a înregistrat „progrese substanțiale” în afaceri sau comerț. „Chiar acum, ambele părți sunt încă într-o fază în care vor să stabilizeze puțin mai mult situația politică”, a declarat Cui Hongjian. Taiwan și AI: subiectele care pot reaprinde fricțiunile Pe fond, una dintre prioritățile lui Xi rămâne reducerea sprijinului american pentru Taiwan. În discuții cu ușile închise, liderul chinez i-a cerut lui Trump să „se opună” independenței Taiwanului, potrivit agenției de presă de stat Xinhua. CNN amintește că SUA mențin de mult timp o ambiguitate intenționată privind suveranitatea Taiwanului, dar au obligația de a-i vinde arme pentru autoapărare în baza Taiwan Relations Act . Deocamdată, SUA nu au emis o declarație despre întâlnirea de joi, potrivit analizei. Un alt punct sensibil este inteligența artificială. Xi a cerut ca SUA să gestioneze „responsabil” dezvoltarea AI împreună cu China, pe fondul îngrijorărilor că modele avansate ar putea scăpa de sub controlul uman. În același timp, analiza notează tensiunile generate de avansul rapid al AI în China, în pofida controalelor americane la exportul de tehnologie, și faptul că oficiali americani au acuzat companii chineze că ar copia modele din SUA, cu posibilitatea unor sancțiuni – la care China a amenințat cu contramăsuri. Context politic la Washington și efecte de imagine CNN mai arată că summitul a fost umbrit de decizia lui Trump de a exclude anumiți reporteri din grupul de presă al Casei Albe, ceea ce a afectat imaginile difuzate și a creat un contrast puternic cu acoperirea „coregrafiată” din presa de stat chineză. Deși o instanță a anulat ulterior interdicția, episodul a ridicat semne de întrebare despre percepția publică a întâlnirii. În plan intern, Trump se confruntă cu presiuni politice înaintea alegerilor de la mijloc de mandat din noiembrie, pe fondul războiului prelungit cu Iranul și al inflației în creștere, potrivit analizei. În concluzie, întâlnirea a livrat o prelungire a armistițiului comercial și un ton mai cooperant, dar fără pași concreți care să reducă riscurile majore pentru comerț, tehnologie și securitate – exact zonele care pot produce noi șocuri în economia globală și în lanțurile de aprovizionare. [...]
Administrația Trump ridică miza față de Beijing, cerând oprirea oricărui sprijin pentru Iran , după ce președintele SUA i-a transmis lui Xi Jinping că ajutorul chinez – direct sau indirect – este „total inacceptabil” și spune că a primit asigurări că acesta nu va continua, potrivit Reuters . Mesajul a fost transmis în timpul discuțiilor purtate la Washington în această săptămână, pe fondul relatărilor privind livrări chineze către Iran de lansatoare portabile de rachete antiaeriene și al unor mecanisme prin care Teheranul ar ocoli sancțiunile la exporturile de petrol cu ajutor chinez. Ambasadorul SUA în China, David Perdue , a declarat într-un interviu pentru CNBC că Trump a reiterat către Xi că sprijinul pentru Iran este „total inacceptabil”. Întrebat separat la Fox News dacă asta înseamnă că Beijingul va opri asistența, Perdue a spus că Washingtonul a primit joi asigurări din partea Chinei și că SUA au văzut deja „mișcare” în acest sens. Context: războiul cu Iran și presiunea internă din SUA Trump a confirmat ulterior, vineri, că cei doi lideri au discutat și despre războiul pe care SUA și Israel l-au lansat împotriva Iranului la final de februarie, fără a oferi detalii. În paralel, parlamentari americani i-au cerut lui Trump să îl confrunte pe Xi în legătură cu informații despre sprijin chinez pentru Iran, inclusiv temeri că entități chineze ar fi oferit „ajutor de țintire” care ar fi contribuit la pierderi americane în conflict. Ce spune Teheranul și ce indică investigațiile Reuters Un oficial iranian de rang înalt a declarat pentru Reuters că oficiali chinezi au asigurat Iranul că, și după întâlnirea Trump–Xi, China nu își va limita legăturile economice, politice sau militare cu Teheranul sub presiunea președintelui american. În iulie, Reuters a relatat că Iranul se aștepta să primească „în câteva săptămâni” un prim transport dintr-un total de până la 400 de lansatoare portabile antiaeriene fabricate în China. Tot Reuters a relatat, la începutul lunii, că Iranul a folosit un aranjament de tip barter (schimb de bunuri) pentru a ocoli sancțiunile la vânzările de petrol și pentru a cumpăra bunuri din China în valoare de miliarde de dolari, inclusiv echipamente militare, potrivit unor surse iraniene și altor persoane familiarizate cu subiectul. Agenția chineză de presă Xinhua a transmis joi că Xi a îndemnat SUA și Iranul să revină la negocieri pentru a pune capăt războiului, însă liderul chinez nu a comentat public acuzațiile privind sprijinul pentru Iran. De ce contează Pentru companii și piețe, miza imediată este riscul de înăsprire a aplicării sancțiunilor și de extindere a măsurilor secundare (care pot lovi terți implicați în tranzacții), dacă Washingtonul consideră că asigurările Beijingului nu se traduc în schimbări verificabile. În același timp, declarațiile contradictorii – asigurări către SUA, dar semnale de continuitate către Iran – indică o zonă de fricțiune care poate alimenta volatilitatea în energie și transporturi, pe fondul războiului și al presiunii asupra fluxurilor comerciale. [...]
