Știri
Știri din categoria Externe
Măsurile de securitate ale președintelui SUA au ajuns la o operațiune de inducere în eroare după o amenințare cu asasinatul atribuită Iranului, Donald Trump părăsind luna trecută Turcia cu un zbor militar secret, în timp ce public Casa Albă susținea că se află la bordul Air Force One, potrivit HotNews.
Informațiile, relatate de The Washington Post și The New York Times și preluate de The Guardian, descriu o manevră neobișnuită: Trump ar fi fost ascuns într-un cărucior de catering al aeroportului pentru a fi transportat discret către o altă aeronavă. Operațiunea a avut loc la întoarcerea de la summitul NATO de la Ankara, din 7-8 iulie.
Potrivit surselor citate, Trump s-a urcat inițial în vechiul avion „Air Force One” sub privirile camerelor de televiziune. La scurt timp, ar fi fost transferat în secret într-un avion mai mic, folosind un cărucior utilizat în mod normal pentru încărcarea meselor și proviziilor înainte de zbor, a declarat un oficial american pentru The Washington Post.
Locația reală a președintelui a fost ținută secretă nu doar față de jurnaliști, ci și față de unii membri ai personalului de la Casa Albă, potrivit aceleiași relatări. Un oficial american a spus că o amenințare „credibilă” legată de Iran a declanșat ceea ce a numit o „operațiune de inducere în eroare”.
Casa Albă susținuse anterior că Trump a părăsit Turcia pe 8 iulie la bordul fostului avion prezidențial Air Force One, iar Trump scrisese pe Truth Social că va folosi „fostul Air Force One” în locul aeronavei cu care zburase la Ankara, un Boeing 747-8 nou, oferit cadou de Qatar (context relatat anterior de HotNews).
După ce a apărut public urcând în vechiul Air Force One, Trump ar fi fost mutat într-un C-32A al Forțelor Aeriene, potrivit unui oficial familiarizat cu operațiunea, citat de The Washington Post.
HotNews notează și un precedent: în 2000, Bill Clinton a folosit un avion executiv fără însemne pentru a zbura în Pakistan, în timp ce aeronava oficială Air Force One a fost folosită ca momeală.
Recomandate
Turcia a început să încetinească tranzitul navelor comerciale spre Marea Neagră , după o creștere a atacurilor asupra transportului maritim, potrivit Kyiv Post . Măsura ridică riscuri operaționale pentru exporturile de petrol și cereale din regiune și adaugă presiune pe rutele care depind de strâmtorile turcești. Ministrul turc de Externe, Hakan Fidan , a cerut Rusiei și Ucrainei să aplice un moratoriu reciproc privind atacurile asupra navelor comerciale în Marea Neagră, avertizând că escaladarea amenință tot mai mult transportul internațional. Declarațiile sale sunt atribuite de publicație ziarului Le Temps . „Conflictul s-a extins la întreaga Mare Neagră. La început au vizat porturi și nave de război. Acum atacă toate navele comerciale fără excepție”, a spus Fidan, potrivit Le Temps. „Sunt lovite și nave care aparțin turcilor sau care arborează pavilion turc.” Ce înseamnă restricțiile: întârzieri la Dardanele și incertitudine pentru destinații După aceste declarații, Turcia a început să restricționeze mișcarea navelor comerciale care se îndreaptă spre Marea Neagră. Potrivit Bloomberg , Direcția Generală pentru Siguranța de Coastă din Turcia a informat mai multe nave cu destinația portul rusesc Novorossiysk că fie reține permisele de tranzit, fie prelungește procesarea cererilor de trecere prin strâmtoarea Dardanele . Novorossiysk este prezentat ca un nod major pentru exporturile rusești de petrol și cereale, însă unele nave ar fi fost avertizate că restricțiile ar putea viza și vasele care se îndreaptă spre porturi ucrainene. Autoritățile turce nu au oferit, potrivit materialului, o explicație oficială pentru întârzieri. Contextul escaladării: atacuri asupra navelor și efecte în lanț asupra porturilor Kyiv Post leagă decizia Turciei de intensificarea „războiului maritim” din zonă. La începutul săptămânii, Ministerul turc de Externe a raportat că mai mulți membri ai echipajelor turce au fost răniți în urma unor atacuri cu drone asupra a două nave turcești din regiune. Publicația mai notează că, în iulie, Ucraina a înregistrat 35 de atacuri rusești asupra navelor aflate în port, 22 de atacuri asupra navelor aflate pe mare și 67 de lovituri asupra infrastructurii portuare. În același timp, bombardamentele ar fi determinat armatori să suspende cursele către Odesa, lăsând porturile goale pentru aproape două săptămâni, în vârful sezonului de recoltare. Legătura cu piața energiei: presiune pe fluxurile prin Novorossiysk Restricțiile turcești vin la câteva zile după ce SUA ar fi intervenit pentru a limita riscurile asupra piețelor globale de energie, în contextul tensiunilor din Marea Neagră. Kyiv Post scrie că, în urma unui lobby intens din partea Chevron și a administrației Trump, Ucraina a acceptat recent să nu mai vizeze petrolierele non-ruse și infrastructura maritimă din apropierea terminalului Caspian Pipeline Consortium (CPC) din Novorossiysk. Acordul ar fi fost negociat după atacuri cu drone ucrainene care, în iulie, au perturbat încărcările de țiței la terminalul CPC, descris ca gestionând aproximativ 2% din oferta zilnică globală de țiței. Înțelegerea prevede că navele nu vor fi țintite de Kiev dacă nu sunt deținute de Rusia, nu transportă marfă rusească și nu intră sub incidența sancțiunilor ucrainene. În lipsa unor explicații oficiale de la Ankara privind întârzierile, rămâne neclar cât vor dura restricțiile și cât de larg vor fi aplicate, inclusiv pentru navele care se îndreaptă spre porturi ucrainene. Pentru operatori și comercianți, semnalul imediat este creșterea incertitudinii pe o rută critică pentru exporturile de energie și agricole din bazinul Mării Negre. [...]
Ucraina își poate accelera dotarea cu ATACMS printr-un reexport aprobat automat în SUA potrivit news.ro , care citează portalul ucrainean Militarnî și un document al Departamentului de Stat al SUA publicat în procesul-verbal oficial al lucrărilor Congresului din 6 august 2026. Documentul indică achiziția din Turcia a 70 de rachete balistice M39 ATACMS și a 12 lansatoare M270, într-un transfer care ar urma să înceapă după expirarea termenului legal de 15 zile de examinare în Congres. Miza este una de reglementare și calendar: în acest caz, Congresul SUA nu trebuie să voteze separat pentru aprobarea reexportului. Dacă, în 15 zile calendaristice, ambele camere nu adoptă o rezoluție comună de interzicere, acordul guvernului SUA intră automat în vigoare. Departamentul de Stat a transmis documentele către legislatori pe 3 august, iar Camera Reprezentanților este în vacanță până pe 31 august, respectiv Senatul până pe 14 septembrie, potrivit Ukrainska Pravda. Ce include transferul notificat Congresului În total, Congresul a fost informat cu privire la transferul către Ucraina al următoarelor echipamente și muniții: 12 lansatoare M270 MLRS ; 70 de rachete balistice M39 ATACMS; 2.524 de proiectile neghidate M26 de 227 mm cu încărcături de luptă cu submuniție DPICM; 47.000 de proiectile de artilerie cu submuniție M509A1 de calibru 203 mm pentru tunurile autopropulsate 2S7 „Pion” și M110. Transferul ar urma să fie realizat prin intermediul unor companii turce, bulgare și americane de apărare și logistică, specializate în exporturi. De ce poate trece fără vot: pragurile din legea americană Materialul arată că legea americană impune notificarea Congresului atunci când valoarea inițială a echipamentelor de apărare principale este de cel puțin 14 milioane de dolari (aprox. 64 milioane lei) sau valoarea totală a altor bunuri și servicii de apărare este de cel puțin 50 de milioane de dolari (aprox. 230 milioane lei). În astfel de situații, mecanismul este unul de „aprobare tacită”, în lipsa unei rezoluții comune de blocare în termenul prevăzut. Departamentul de Stat a informat Congresul că este dispus să autorizeze transferul, motivând că acesta corespunde obiectivelor SUA în domeniul asistenței de securitate. Context: interesul Turciei și al Ucrainei, plus detalii tehnice Documentele citate indică faptul că Turcia urmărește să își reducă stocurile de echipamente militare învechite, pentru a-și concentra resursele financiare pe modernizarea și întreținerea sistemelor existente. Ucraina, la rândul său, vizează consolidarea capacităților ofensive și defensive de sprijin de foc în contextul războiului. M39 este prima variantă de serie a rachetei balistice ATACMS, cu o rază maximă de acțiune de aproximativ 165 km. Potrivit informațiilor din articol, racheta folosește ghidare inerțială (autonomă), fără corecție pe semnal GPS, iar efectul este susținut de un focos cu submuniție de 560 kg, care transportă 950 de submuniții M74. Ukrainska Pravda mai amintește că, pe 28 iulie, președintele Volodimir Zelenski s-a întâlnit în SUA cu reprezentanții Lockheed Martin , compania care produce ATACMS, HIMARS, F-16 și rachete pentru sistemele Patriot. [...]
Turcia, Arabia Saudită și Pakistan au semnat un pact de apărare colectivă care poate ridica riscul de escaladare militară în Golf , printr-o clauză de tip „un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor”, într-un moment în care tensiunile cu Iranul rămân ridicate, potrivit Adevărul . Acordul, semnat vineri la Mecca , prevede și exerciții militare comune, schimb de informații și întărirea capacității de descurajare colectivă. În logica acestui aranjament, un nou atac major asupra Arabiei Saudite ar putea activa pactul și ar putea atrage în conflict Pakistanul și Turcia, notează publicația, care citează CNN. Ce schimbă pactul în arhitectura de securitate din regiune Din perspectiva Riadului, înțelegerea adaugă un strat de protecție peste parteneriatul tradițional de securitate cu Statele Unite, pe fondul îndoielilor din regiune privind capacitatea Washingtonului de a-și proteja în continuare aliații din Golf. Adevărul punctează și greutatea militară a celor doi parteneri ai Arabiei Saudite: Turcia are a doua cea mai mare armată din NATO , după SUA, iar Pakistanul este singura țară musulmană care deține arme nucleare. În acest context, pactul este prezentat ca un semnal de descurajare în fața amenințării iraniene. Ce prevede, concret, și ce rămâne neclar Elementul central este angajamentul politic potrivit căruia un atac împotriva uneia dintre cele trei țări „va fi considerat un atac împotriva tuturor”. În plus, alianța include: organizarea de exerciții militare comune; schimb de informații; consolidarea descurajării colective. Totuși, declarația comună nu detaliază ce obligații concrete ar avea fiecare stat și nici în ce măsură pactul ar impune intervenție militară efectivă pentru apărarea reciprocă. Rezerve publice și posibilă extindere Un oficial turc a declarat pentru CNN că acordul nu vizează un actor anume, iar Ministerul saudit de Externe a susținut că nu este un demers de creare a unei „axe militare” sau a unui „bloc sectar”. Același oficial turc a adăugat că și alte țări din regiune s-ar putea alătura, ceea ce ar deschide perspectiva unei alianțe mai largi, pe un model similar NATO. Contextul imediat: Iran, Israel și tensiuni între aliați regionali Acordul vine pe fondul extinderii prezenței militare a Israelului în regiune și al deteriorării relațiilor dintre Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. În paralel, Pakistanul și Turcia au fiecare graniță cu Iranul și au propriile motive pentru a evita extinderea conflictului: Pakistanul gestionează o populație șiită numeroasă și o relație sensibilă cu Teheranul, iar Turcia și Iranul au interese comune legate de separatismul kurd, deși concurează pe alte dosare regionale. Reacția Iranului și miza de descurajare Primele reacții de la Teheran au fost negative. Ebrahim Rezaei, membru al Comisiei pentru securitate națională și politică externă a Parlamentului iranian, a transmis pe X că un „acord pe hârtie” nu ar garanta securitatea Arabiei Saudite, potrivit materialului. În același timp, Adevărul amintește că Iranul a atacat în repetate rânduri ținte din Arabia Saudită în timpul războiului, inclusiv infrastructură civilă și instalații energetice, iar deși atacurile directe s-au redus după armistițiul din 8 aprilie, grupări susținute de Iran din Yemen și Irak au continuat să vizeze regatul. În această logică, pactul de la Mecca funcționează ca avertisment: un atac major ar putea declanșa o reacție în lanț, cu potențial de extindere rapidă a conflictului. [...]
Volodimir Zelenski susține că lipsa licențelor Patriot a blocat producția în Ucraina , ceea ce ar fi putut reduce dependența Europei de livrări limitate de rachete, potrivit Adevărul . Mesajul, transmis sâmbătă din Serbia, pune accentul pe un obstacol de reglementare și industrie de apărare: drepturile de producție (licențele) pentru un sistem american-cheie. Zelenski a afirmat că Ucraina ar fi putut produce deja sisteme Patriot „pentru toată lumea” dacă ar fi primit licențele necesare din partea SUA și a partenerilor europeni cu 3-4 ani în urmă. În lipsa acestora, Kievul rămâne dependent de livrări lunare, despre care spune că există prin acorduri, dar „cantitățile nu sunt suficiente”. De ce contează: licențele, un blocaj de reglementare cu efect direct în teren În logica prezentată de președintele ucrainean, problema nu ține doar de finanțare sau de capacități industriale, ci de aprobări și drepturi de producție care întârzie extinderea rapidă a ofertei. Zelenski a descris situația ca pe o întârziere birocratică („suntem ocupați cu hârtiile”), insistând că nu e vorba de formalități fără consecințe, ci de muniție reală. Ce spune Zelenski despre livrări și cine poate ajuta în Europa Liderul de la Kiev a indicat Germania și Polonia drept principalii parteneri europeni care pot furniza astfel de rachete, în timp ce țările nordice și Țările de Jos ar sprijini în cantități mai mici. El a mai spus că discută zilnic cu state europene sau din Orientul Mijlociu pentru a obține rachete suplimentare, „în afara pachetului american”. În același timp, Zelenski a evitat să ofere cifre privind volumele livrate, motivând că nu poate detalia aceste informații. Discuția cu Biden și așteptările legate de Trump Zelenski a declarat că a vorbit cu Joe Biden în 2022, „în primul an al războiului”, cerând o licență pentru Patriot, și că a solicitat licențe și altor parteneri europeni în primii ani ai conflictului, pe fondul unei producții pe care o descrie drept „foarte mică”. El a mai afirmat că președintele SUA, Donald Trump, „le va oferi licențele necesare”, fără a prezenta însă un calendar sau detalii despre forma acordurilor. Context: vizita în Serbia și posibile consecințe regionale Zelenski a ajuns în Serbia vineri, 7 august, în prima sa vizită în această țară de la invazia rusă din 2022. Adevărul notează că informația despre caracterul „inedit” al vizitei și despre context este atribuită Agerpres, iar Reuters este citată cu evaluarea că deplasarea ar putea duce „foarte probabil” la deteriorarea relației Serbiei cu Rusia, aliat tradițional și furnizor major de gaz. Potrivit aceleiași relatări, președintele sârb Aleksandr Vucic a spus că discuțiile vizează negocierile de aderare la UE și cooperarea economică și energetică. [...]
Loviturile ucrainene în adâncimea Rusiei riscă să declanșeze o escaladare care ar lovi direct economia Ucrainei , prin intensificarea atacurilor rusești asupra logisticii și exporturilor, potrivit Digi24 , care citează o analiză The Times. Ucraina a împins campania de atacuri mai departe ca oricând, inclusiv la Ekaterinburg, la peste 1.900 km de graniță, unde a fost lovit un centru logistic al platformei Wildberries . În paralel, au fost vizate rafinării și nave din Marea Azov, cu efecte economice și operaționale vizibile în Rusia, dar fără garanția că presiunea se va traduce într-o „înghețare” a conflictului. Ținte economice în Rusia: efecte mari, dar limitate ca rezultat strategic Analiza descrie o campanie cu rezultate tehnice notabile: în ultima săptămână au fost lovite două rafinării importante (Bashneft-Novoil și Slavneft-Yanos), iar la apogeu loviturile „în adâncime” ar fi scos din funcțiune peste o treime din capacitatea totală de rafinare a petrolului din Rusia. În Marea Azov, atacurile asupra navelor ar fi restricționat puternic traficul comercial: în iulie au fost vizate 236 de nave, iar traficul ar fi scăzut cu aproximativ trei sferturi. Un capitol separat îl reprezintă atacurile asupra Wildberries, platformă descrisă drept „Amazonul Rusiei”, care ar reprezenta până la 10% din cifra de afaceri din comerțul cu amănuntul al țării. Peste o duzină de depozite și centre logistice au fost vizate, iar circa 20% din capacitatea totală de depozitare ar fi fost avariată sau distrusă. Conform unei estimări citate, costul total de până acum ar depăși 280 de miliarde de ruble (2,5 miliarde lire sterline). Totuși, materialul notează că speranțele ca astfel de lovituri să „paralizeze” economia rusă par nefondate: veniturile din petrol și gaze ar fi fost susținute de criza din Golf, iar după o scădere de aproximativ o cincime a veniturilor de bază de la începutul campaniei, cifrele „se stabilizează”. În plus, Ucraina ar avea stocuri limitate de drone și rachete și a fost nevoită să mute resurse de la atacarea rafinăriilor către Wildberries, ceea ce ar fi permis rușilor să repare instalațiile; cozile la benzină raportate luna trecută ar fi început să se reducă sau să dispară. Riscul de bumerang: justificarea unei escaladări și costuri directe pentru Kiev Miza campaniei este prezentată ca fiind și politică: aducerea războiului „în conștiința rușilor”. Potrivit institutului Levada, proporția rușilor care consideră că războiul decurge bine a scăzut la 50% (minim istoric), cu 19 puncte procentuale sub nivelul din aceeași perioadă a anului trecut, iar popularitatea lui Vladimir Putin ar fi coborât la 74%, cel mai scăzut nivel de la invazia din februarie 2022. În același timp, analiza avertizează că nemulțumirea publică se poate orienta împotriva Ucrainei, alimentând susținătorii unei linii dure la Moscova, mai ales pe fondul creșterii victimelor civile pe teritoriul rus. Rusia ar fi început să publice mai des cifre privind victimele interne, într-o încercare de a-și consolida narativul de „victimă”, ceea ce ar putea oferi Kremlinului spațiu politic pentru măsuri nepopulare, inclusiv mobilizare. Pe teren, reacția Rusiei este descrisă ca fiind deja vizibilă: lovituri asupra centrelor logistice ucrainene și asupra benzinăriilor de pe drumurile principale, plus atacuri repetate asupra complexului portuar din zona Odesa, care ar fi dus la suspendarea majorității transporturilor maritime. Cum exporturile ucrainene de cereale, oțel și minereu de fier depind de rutele din Marea Neagră, acest blocaj ar costa Kievul peste 50 de milioane de lire sterline pe zi. Un alt risc major indicat este reluarea, odată cu venirea iernii, a campaniei ruse împotriva infrastructurii energetice, în condițiile în care Ucraina și-ar fi epuizat stocurile de rachete Patriot , iar capacitatea de producție energetică ar fi scăzut deja la mai puțin de o treime din nivelul de dinainte de război. Ce ar putea urma: presiune internă în Rusia și „război hibrid” în Europa În plan politic, analiza notează că loviturile în adâncime afectează credibilitatea lui Putin și pot împinge tehnocrații ruși spre apeluri la reținere. Este citată o poziționare a primarului Moscovei, Serghei Sobianin, care ar fi avertizat indirect că o mobilizare totală ar „distruge economia civilă”. Dar concluzia centrală este că tabăra dură ar putea folosi atacurile ca pretext pentru o etapă mai violentă a războiului, inclusiv prin mobilizarea mai multor trupe pentru o campanie de toamnă. În plus, este menționată o evaluare divulgată a serviciilor de informații americane, potrivit căreia Rusia ar putea intensifica „războiul hibrid” pentru a descuraja Europa să sprijine Kievul, pe fondul unor incidente recente invocate în material (inclusiv intrarea unei rachete ruse rătăcite în spațiul aerian polonez și descoperirea unei drone cu explozibili la aeroportul Leipzig/Halle din Germania). În această logică, pariul Ucrainei de a lovi ținte economice cu vizibilitate mare ar putea avea un efect invers: să întărească argumentele interne pentru escaladare și să crească presiunea asupra economiei ucrainene exact prin punctele sale sensibile — logistică, porturi și energie. [...]
Acuzațiile Rusiei privind portul Giurgiulești ridică un risc de securitate și reputație pentru un activ logistic-cheie al României în regiune , în condițiile în care Moscova susține că infrastructura ar fi folosită pentru livrări către Ucraina, inclusiv pentru nevoile armatei ucrainene, potrivit Biziday . Declarațiile îi aparțin lui Iuri Pilipson , directorul celui de-al Doilea Departament European din Ministerul rus de Externe, care a afirmat pentru TASS că România ar fi „deja implicată în furnizarea de sprijin militar-logistic direct regimului de la Kiev”. În aceeași intervenție, oficialul rus a susținut că portul moldovean Giurgiulești, al cărui operator a fost achiziționat de România, ar fi fost transformat „într-un nod de tranzit pentru livrarea către Ucraina a diverselor mărfuri, inclusiv a celor destinate nevoilor Forţelor Armate ale Ucrainei”. Pilipson a invocat și importanța economică a portului, arătând că prin acesta ar trece peste 70% din importurile și exporturile Republicii Moldova pe cale maritimă. El a mai spus că achiziția operatorului portului a fost prezentată la București drept un pas către „reunificarea economică” și că ar fi fost menționată utilizarea nodului de transport în „reconstrucția Ucrainei”. Reacția MAE: „propagandă stalinistă” și respingerea narativelor Moscovei Ministerul Afacerilor Externe a reacționat după acuzațiile diplomatului rus. Un purtător de cuvânt al instituției a transmis că: „Orice oficial rus vorbind despre identitatea națională a unei țări se află într-o evidentă contradicție. În timp ce debitează acest gen de propagandă stalinistă, Rusia este angajată într-un război brutal de cucerire. Rusia omoară zilnic civili, în timp ce neagă suveranitatea și identitatea națională a unui vecin. Cum să iei în serios orice afirmație despre astfel de subiecte venind de la Moscova?” MAE a mai arătat că „identitățile naționale și aspirațiile naționale nu răspund cerințelor Moscovei” și a legat „războiul și propaganda rusă” de „dorința de control a Moscovei”. Context: acuzații legate și de tema unirii România–Republica Moldova În aceeași declarație, oficialul rus a susținut că majoritatea moldovenilor nu doresc unirea cu România și a contestat sondajele de opinie din România care ar indica o creștere a susținerii pentru unificare. El a invocat date potrivit cărora 76,7% dintre cetățenii moldoveni s-ar fi identificat drept moldoveni, iar 8% drept români, și a descris promovarea subiectului unirii în mass-media drept parte a unei campanii de influențare a opiniei publice din Republica Moldova. Portul este prezentat de operator ca Giurgiulești International Free Port . [...]
