Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump ia în calcul o operațiune militară în Iran pentru a extrage uraniu, potrivit Digi24, care citează The Wall Street Journal (WSJ) via EFE.
Conform informațiilor WSJ, planul ar viza trimiterea de trupe americane pe teren pentru a recupera aproximativ 450 kg de uraniu din Iran, însă președintele SUA nu ar fi luat încă o decizie. Publicația notează, citând surse oficiale americane, că o astfel de operațiune ar putea prelungi războiul peste estimările Casei Albe și ar expune direct militarii americani la represalii iraniene.
În declarații făcute duminică, Trump a spus „Ne vor da pulberea nucleară”, fără să menționeze explicit o posibilă operațiune de capturare a uraniului iranian, consemnează Agerpres, citat de Digi24.
Teheranul a confirmat că deține aproximativ 440 kg de material nuclear îmbogățit la 60%, un nivel considerat apropiat de pragul de 90% necesar pentru fabricarea armelor nucleare. Iranul susține că nu urmărește obținerea armei nucleare, însă SUA și Israelul își exprimă îndoieli privind aceste declarații.
Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) acuză că, din 2019, i-a fost refuzat accesul pentru inspecții la instalațiile nucleare iraniene și apreciază că rezervele de uraniu ar putea fi încă în două dintre cele trei situri atacate de SUA și Israel în iunie anul trecut: un complex de tuneluri din Isfahan și un depozit din Natanz. WSJ descrie scenariul unei intervenții care ar presupune zborul forțelor speciale în zonă, posibil sub tiruri de rachete sol-aer și drone, urmat de securizarea perimetrului și operațiuni de excavare și verificare a capcanelor sau minelor.
Experți consultați de WSJ estimează că uraniul îmbogățit ar fi depozitat în circa 40-50 de cilindri, care ar trebui încărcați în containere de transport și ar umple mai multe camioane. Operațiunea ar putea dura aproximativ o săptămână, iar evacuarea materialului nuclear ar putea necesita amenajarea ad-hoc a unui aerodrom, ceea ce ar crește semnificativ riscurile; generalul în rezervă Joseph Votel a spus pentru WSJ că „nu este vorba de o operațiune rapidă, de genul intrăm și ieșim”. Ca alternativă, SUA ar putea încerca să obțină uraniul prin negocieri de pace, WSJ amintind precedente din 1994 (Kazahstan) și 1998 (Georgia), în timp ce Iranul a avertizat că orice operațiune terestră s-ar încheia cu o „capturare umilitoare” a trupelor americane.
Recomandate
Escaladarea tensiunilor dintre SUA și Iran menține volatilitatea pe piețele de energie , pe fondul riscului ca Strâmtoarea Ormuz să fie folosită ca pârghie economică și de securitate, într-un conflict care a produs deja mișcări bruște ale cotațiilor petrolului. Potrivit Stirile Pro TV , Teheranul a respins ultimatumul lansat de Donald Trump și a transmis că nu va ceda „intimidării”, în timp ce liderul american spune că „nu se grăbește”. Iranul afirmă că a primit „punctele de vedere” ale părții americane și că le analizează, însă Ministerul de Externe de la Teheran vorbește despre o „mare neîncredere” în Statele Unite. În același timp, partea iraniană își reiterează cerințele: „dezghețarea averilor iraniene blocate” în străinătate și oprirea blocadei americane impuse porturilor iraniene. Negocieri blocate, ultimatum respins Declarațiile vin după o a doua vizită, în doar câteva zile, la Teheran a ministrului pakistanez de Interne Mohsen Naqvi, în contextul în care Pakistanul este prezentat ca mediator. De partea americană, Donald Trump a spus că negocierile ar fi „în ultima fază” și a lăsat deschisă opțiunea diplomației, avertizând totodată că, în lipsa unui acord, SUA ar putea lua „măsuri un pic mai dure”. El indicase anterior un termen de „două sau trei zile” pentru un răspuns din partea Teheranului. Iranul a respins însă ultimatumul. Negociatorul-șef iranian Mohammad Bagher Ghalibaf a avertizat că „Iranul nu va ceda niciodată intimidării” și a cerut consolidarea pregătirilor pentru un răspuns „în forță” la orice nou atac, susținând că adversarul urmărește declanșarea unui nou război. Gardienii Revoluției au avertizat, la rândul lor, împotriva extinderii războiului „dincolo de regiunea” Orientului Mijlociu. Strâmtoarea Ormuz, miza cu efect direct asupra petrolului Sursa descrie un armistițiu „fragil”, intrat în vigoare la 8 aprilie, după o lună de război, dar cu negocieri care „bat pasul pe loc”. A existat o singură întâlnire de negociere, la 11 aprilie, în Pakistan, care s-a încheiat cu un eșec, iar ulterior discuțiile ar continua „în culise”. Pe piețe, speranța unor progrese în negocieri a dus la o prăbușire a cotațiilor petrolului și la creșteri pe burse, cu piețele europene închizând „într-o creștere clară”, potrivit aceleiași relatări. Contextul rămâne însă sensibil: conflictul a perturbat economia mondială prin salturi ale prețului petrolului și penurii de materii prime, pe fondul „cvasi-blocării” Strâmtorii Ormuz. Teheranul controlează în continuare strâmtoarea și a anunțat înființarea unui nou organism care să o supervizeze și să impună taxe de trecere. Marina Gardienilor Revoluției a anunțat că aproximativ 26 de nave au tranzitat strâmtoarea în ultimele 24 de ore. Presiuni regionale și incidente care pot reaprinde conflictul În paralel, Arabia Saudită a îndemnat Iranul să „profite de ocazie” pentru a evita „repercusiunile periculoase ale unei escaladări”. În pofida armistițiului, Emiratele Arabe Unite au fost vizate de noi atacuri cu dronă în apropierea Centralei Nucleare Barakah, identificate ca provenind din Irak, iar armata EAU a cerut Bagdadului să împiedice „urgent” orice act ostil de pe teritoriul irakian. În Israel, armata a ridicat nivelul de alertă la maximum și s-a declarat „pregătită de orice evoluție”. Separat, armata americană a anunțat că a imobilizat un petrolier sub pavilion iranian, suspectat că ar fi încercat să încalce blocada americană impusă porturilor iraniene. În acest context, riscul pentru economie rămâne legat de Ormuz: orice nouă escaladare sau măsură de control/taxare a tranzitului poate alimenta din nou volatilitatea petrolului și, implicit, costurile de transport și prețurile la energie. [...]
Discuția tensionată Trump–Netanyahu complică ieșirea din conflictul cu Iranul , în condițiile în care Washingtonul ar fi virat spre o soluție diplomatică, iar premierul israelian ar fi cerut reluarea acțiunilor militare, potrivit Mediafax , care citează relatări Axios și Wall Street Journal bazate pe surse anonime. Convorbirea, descrisă ca „tensionată”, a avut loc marți și ar fi scos la iveală o ruptură în negocierile de încetare a focului cu Iranul. Miza imediată este strategia de final a războiului și forma unui posibil acord care să oprească ostilitățile și să deschidă o fereastră de negocieri. Ce propunere ar fi fost pe masă Potrivit Axios, apelul s-a concentrat pe o propunere revizuită a SUA transmisă Iranului prin Pakistan. Documentul ar contura un cadru pentru încetarea ostilităților și ar deschide o perioadă de negocieri de o lună, în care discuțiile ar urma să vizeze programul nuclear al Iranului și redeschiderea Strâmtorii Ormuz . Divergența: diplomație vs. reluarea loviturilor În aceeași relatare, Netanyahu ar fi fost „foarte critic” față de calea diplomatică și ar fi preferat o revenire la acțiuni militare. O sursă citată de Axios a descris reacția premierului israelian după convorbire astfel: „Părul lui Netanyahu ardea.” Separat, CNN (citat de Mediafax) notează că dezacordul ar fi venit după o schimbare rapidă a planurilor militare americane: Trump i-ar fi spus duminică lui Netanyahu că SUA vor lansa probabil atacuri aeriene țintite la începutul săptămânii, dar ar fi oprit atacurile aproximativ 24 de ore mai târziu. Un oficial american a declarat pentru CNN că decizia ar fi fost luată la cererea unor aliați din Golf – Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite – care ar fi cerut timp pentru o alternativă diplomatică. Într-un apel de circa o oră, Netanyahu l-ar fi îndemnat pe Trump să continue atacurile, argumentând că întârzierile îi oferă Iranului timp să se redreseze. În schimb, Trump ar fi insistat că merită continuată diplomația pentru câteva zile, potrivit unei analize publicate de i24NEWS, linkuită în material. Ce urmează: noi texte de acord și răspunsul Iranului Materialul mai arată că SUA ar fi trimis Iranului o nouă propunere, după ce Teheranul ar fi prezentat, cu trei zile înainte, un răspuns în 14 puncte. Agenția iraniană Tasnim, citând o sursă, susține că Pakistanul ar media între Teheran și Washington și ar încerca să reducă diferențele dintre poziții. Conform Axios, partea americană ar fi considerat noul text iranian „insuficient”, un oficial american apreciind că ar conține „doar îmbunătățiri simbolice” față de prima versiune. Iranul ar fi început să examineze propunerea SUA, dar nu ar fi răspuns încă, potrivit aceleiași relatări. [...]
Statele Unite iau în calcul extinderea prezenței militare în Groenlanda , pe fondul reluării presiunilor politice ale lui Donald Trump pentru controlul insulei și al interesului strategic tot mai mare în Arctica, potrivit Digi24 . Jeff Landry , trimisul special al SUA în Groenlanda și guvernator republican al statului Louisiana, a declarat pentru AFP că Washingtonul „trebuie să-și consolideze prezența” pe teritoriul autonom danez. În prezent, armata americană are o singură bază pe insulă, la Pituffik (în nord), față de 17 instalații militare în perioada de vârf a Războiului Rece. „Cred că este timpul ca Statele Unite să-și pună din nou amprenta asupra Groenlandei.” Landry a adăugat că președintele Trump discută despre „consolidarea operațiunilor de securitate națională” și despre „realocarea personalului” în anumite baze din Groenlanda. Vizita emisarului a început duminică, fiind prima de la numirea sa în decembrie 2025, însă nu a fost una oficială, iar prezența sa a stârnit controverse la fața locului. De ce contează: Arctica devine un dosar de securitate și resurse Trump a susținut în repetate rânduri că SUA trebuie să controleze Groenlanda din motive de securitate națională, invocând riscul ca teritoriul să ajungă sub influența Chinei sau Rusiei. În același timp, Groenlanda este poziționată pe cea mai scurtă rută dintre Rusia și SUA pentru rachete și are zăcăminte neexploatate de metale rare, iar topirea gheții ar putea deschide noi rute maritime. Potrivit articolului, Washingtonul ar intenționa să deschidă trei noi baze în sudul insulei, informație atribuită unor „articole recente din presă” (fără detalii suplimentare în material despre calendar sau amplasamente). Ce permite cadrul legal și unde apar fricțiunile politice Un pact de apărare din 1951, actualizat în 2004, permite deja Statelor Unite să desfășoare mai multe trupe și să-și consolideze instalațiile militare în Groenlanda, cu condiția informării prealabile a Danemarcei și a Groenlandei. În ianuarie, Trump a revenit asupra amenințărilor de a prelua Groenlanda, iar un grup de lucru americano-dano-groenlandez a fost înființat pentru a răspunde preocupărilor sale. Prim-ministrul Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen , a spus că discuțiile au fost „constructive”, dar că nu există „niciun semn (...) că s-ar fi schimbat ceva” în poziția Statelor Unite. „Chiar dacă dorinţa «stăpânului» de a-şi «asigura controlul asupra Groenlandei (...) este total lipsită de respect, (...) suntem obligaţi să găsim o soluţie.” Autoritățile din Groenlanda și Danemarca au reiterat că doar Groenlanda poate decide asupra viitorului său. Miza economică internă: independența, limitată de dependența financiară Într-un interviu pentru cotidianul groenlandez Sermitsiaq, Landry a încercat să reaprindă speranțele de independență. Deși sondajele indică sprijin majoritar pentru independență în viitor, guvernul local nu are în prezent un plan, deoarece rămân nerezolvate mai multe chestiuni, inclusiv cele economice: economia insulei depinde în mare măsură de Danemarca, notează Digi24. În lipsa unor decizii oficiale anunțate, următorul test va fi dacă intențiile privind extinderea militară se concretizează în pași formali în cadrul pactului existent și în negocieri acceptate de Copenhaga și Nuuk. [...]
Iranul analizează condițiile americane, dar cere ridicarea blocadei portuare și acces la active în timp ce Teheranul încearcă să mențină deschis canalul de negociere cu Washingtonul, potrivit Agerpres . Iranul a transmis miercuri seara că „examinează” o nouă propunere venită din partea SUA, în contextul vizitei la Teheran a ministrului pakistanez de interne, prezentat drept mediator în discuțiile dintre cei doi „beligeranți”, conform Ministerului de Externe iranian , citat de AFP. Purtătorul de cuvânt al MAE iranian, Esmail Baghaei , a declarat la televiziunea de stat că autoritățile iraniene au primit „punctele de vedere ale părții americane” și le analizează, dar a vorbit și despre „marea neîncredere” față de Statele Unite. Care sunt condițiile puse de Teheran În același mesaj, oficialul iranian a reluat două cerințe pe care Teheranul le consideră esențiale pentru orice înțelegere: „dezghețarea activelor iraniene blocate” în străinătate; încetarea „blocadei americane asupra porturilor iraniene”. Pentru mediul economic, miza imediată este legată de fluxurile comerciale și de accesul la lichidități externe: porturile și activele înghețate sunt elemente care pot influența direct capacitatea Iranului de a importa, de a exporta și de a-și finanța operațiunile externe, însă materialul nu oferă detalii despre calendar sau despre conținutul concret al propunerii americane. [...]
Donald Trump a spus că va vorbi cu președintele Taiwanului, o mișcare cu potențial de escaladare diplomatică cu China , potrivit Agerpres . O astfel de discuție ar fi semnificativă deoarece liderii SUA și Taiwanului nu au mai avut o conversație directă de când Washingtonul a mutat recunoașterea diplomatică de la Taipei la Beijing, în 1979. Trump a făcut declarația miercuri, în fața presei, indicând că intenționează să discute cu Lai Ching-te . „Voi vorbi cu el. Voi vorbi cu toată lumea... Vom lucra la asta, la problema Taiwanului.” De ce contează: riscul de reacție din partea Beijingului O conversație directă între SUA și Taiwan ar putea irita China, care consideră insula guvernată democratic drept parte a teritoriului său. În acest context, deschiderea lui Trump pentru un contact direct cu liderul de la Taipei este prezentată ca o posibilă evoluție diplomatică importantă. Trump a legat această disponibilitate de vizita sa în China de săptămâna trecută, pe care a descris-o drept „uluitoare”, conform relatării citate de Agerpres. Context: vânzări de arme și obligațiile SUA față de Taiwan După întâlnirea cu președintele chinez Xi Jinping , Trump a spus că nu a decis dacă va continua o „vânzare majoră de arme” către Taiwan, în valoare de până la 14 miliarde de dolari (aprox. 64 miliarde lei). Potrivit legislației americane, Washingtonul este obligat să ofere Taiwanului mijloace de apărare, iar aleși atât republicani, cât și democrați au cerut administrației Trump să continue vânzările de arme. [...]
Germania propune un statut intermediar pentru Ucraina în UE, ca pârghie în negocierile de pace , potrivit Reuters . Cancelarul Friedrich Merz le-a transmis liderilor europeni o scrisoare în care sugerează crearea unei calități de „membru asociat” pentru Ucraina, care ar oferi Kievului acces direct la structurile UE fără drept de vot, într-o formulă menită să facă mai ușor de închis un acord de încetare a războiului declanșat de invazia Rusiei. În propunerea văzută de Reuters, Merz spune că Ucraina ar putea participa la summituri UE și la reuniuni ministeriale, dar fără a vota. În paralel, el cere statelor membre să își asume un „angajament politic” de a aplica Ucrainei clauza de asistență reciprocă a UE , pentru a crea o garanție de securitate „substanțială”. „Propunerea mea reflectă situația particulară a Ucrainei, o țară în război. Va ajuta la facilitarea negocierilor de pace în curs ca parte a unei soluții de pace negociate”, a scris Merz, adăugând că acest lucru este „esențial nu doar pentru securitatea Ucrainei, ci a întregului continent”. De ce contează: UE caută o soluție între „aderare rapidă” și blocajul procedural Miza inițiativei este să creeze o etapă intermediară credibilă între statutul actual de țară candidată și aderarea deplină, pe care oficiali europeni o consideră nerealistă „în următorii câțiva ani”. Potrivit unor analiști citați de Reuters, o perspectivă mai clară de integrare europeană ar putea fi importantă pentru președintele Volodîmîr Zelenski în a susține intern un eventual acord de pace, mai ales dacă Ucraina nu își recâștigă întreg teritoriul sau nu intră în NATO. Reuters notează că, deși într-un plan de pace în 20 de puncte discutat între SUA, Ucraina și Rusia a fost menționată o țintă de 2027, oficiali europeni spun că aderarea completă într-un orizont atât de scurt este improbabilă. Ce ar însemna „membru asociat” și ce riscuri încearcă să limiteze Berlinul Merz descrie „membrul asociat” ca o categorie care nu există în prezent în regulile UE, dar care ar putea veni cu beneficii instituționale fără drept de vot, inclusiv: un comisar asociat ucrainean în Comisia Europeană (fără vot); reprezentanți ucraineni în Parlamentul European (fără vot). Pentru a reduce riscul ca un astfel de statut să fie acordat fără condiționalități, cancelarul german propune și un mecanism de revenire („snap-back”) sau o clauză de expirare („sunset clause”) dacă Ucraina ar înregistra reculuri privind statul de drept sau procesul de aderare. Ce urmează Merz spune că își va discuta ideile cu ceilalți lideri europeni și că obiectivul său ar fi un acord rapid, urmat de înființarea unui grup de lucru dedicat („Task Force”) care să detalieze mecanismul. În scrisoare, el susține că propunerea nu ar afecta alte țări candidate și cere UE să caute „soluții inovatoare” și pentru statele care încearcă de mult timp să adere. [...]
