Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump afirmă că Iranul ar fi acceptat să oprească sprijinul pentru Hezbollah și Hamas, o mișcare care, dacă se confirmă, ar putea reduce riscul de escaladare în Orientul Mijlociu și ar deschide calea către un acord SUA–Iran, potrivit G4Media.
Într-un interviu telefonic, Trump a susținut că Iranul „a fost de acord cu tot” și că ar urma să colaboreze cu SUA pentru eliminarea uraniului îmbogățit, informație atribuită de G4Media postului CBS News. El a mai spus că demersul nu ar implica trupe americane, dar, întrebat cine va recupera materialul, a răspuns „oamenii noștri”, adăugând că acesta ar urma să fie transportat în SUA.
Din relatarea citată de G4Media, Trump a indicat trei elemente principale:
Întrebat când ar putea fi anunțat un „acord de pace”, Trump a spus că cele două părți se întâlnesc în acest weekend și că SUA își vor continua „blocada” până la finalizarea discuțiilor.
Informațiile prezentate sunt, în acest stadiu, afirmații ale președintelui SUA, fără detalii suplimentare despre termenii tehnici ai înțelegerii sau confirmări independente în materialul citat.
Recomandate
Un posibil acord SUA–Iran ar putea reduce riscul de șoc pe piața petrolului , după ce Donald Trump a spus că documentele finale pentru „încheierea războiului cu Iranul” sunt aproape gata și că semnarea ar urma să aibă loc rapid în Europa, potrivit Libertatea . Miza economică majoră este legată de infrastructura petrolieră iraniană și de riscul de escaladare militară într-o zonă-cheie pentru exporturile de energie. Trump a declarat, de la Biroul Oval, că a ajuns la „un acord foarte bun” și că, după finalizarea documentelor „în următoarele zile”, ar putea exista o ceremonie de semnare „poate în Europa”. Președintele american a precizat că nu va participa personal, dar că vicepreședintele JD Vance ar urma să fie prezent și să semneze, inclusiv „chiar în acest weekend”. În aceeași zi, Trump a anunțat că a anulat atacurile planificate împotriva Iranului , într-un mesaj publicat pe platforma Truth Social, invocând faptul că discuțiile ar fi fost „vizualizate și aprobate” de autorități iraniene de rang înalt. De ce contează economic: petrolul și riscul de întrerupere a exporturilor În contextul tensiunilor, Trump amenințase anterior cu acțiuni militare „foarte puternice” și cu preluarea controlului asupra infrastructurii petroliere iraniene, inclusiv asupra insulei Kharg, descrisă drept cel mai important terminal petrolier al Iranului. Libertatea notează că insula Kharg, situată în Golful Persic, este vitală pentru economia iraniană, procesând aproximativ 90% din exporturile de petrol ale țării. Potrivit unor oficiali americani citați de CNN, o operațiune de preluare a insulei sau distrugerea infrastructurii energetice ar putea paraliza economia Iranului și capacitatea sa de a susține un conflict armat. Ce știm despre sprijinul politic și ce rămâne neclar Trump a susținut că negocierile și detaliile finale ale acordului ar avea sprijinul mai multor părți, enumerând: Statele Unite, Israel, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Turcia, Pakistan, Bahrain, Kuweit, Iordania și Egipt. În același timp, a indicat că blocada porturilor iraniene va rămâne în vigoare până la finalizarea „tranzacției”. Detaliile acordului nu sunt publice, iar Trump a spus doar că data și locația semnării vor fi anunțate în curând. În lipsa conținutului documentelor, rămâne incert dacă înțelegerea va produce rapid efecte operaționale (ridicarea unor restricții, dezescaladare militară) sau dacă va rămâne vulnerabilă la schimbări de poziție, pe fondul precedentelor recente menționate în articol. [...]
Anunțul lui Donald Trump privind un „acord” de oprire a războiului cu Iranul a mișcat rapid piețele , împingând în jos cotațiile petrolului și susținând bursele asiatice, însă Teheranul spune că nu a luat încă o decizie finală, potrivit HotNews . Președintele SUA a declarat, într-o transmisiune televizată de sprijin pentru viceguvernatorul Georgiei, Burt Jones, că Statele Unite „au pus capăt războiului” cu Iranul și că partea iraniană ar fi acceptat să nu dețină niciodată arme nucleare , obiectiv pe care Trump l-a numit „95% din acord”. El a spus și că a anulat noi atacuri asupra Iranului și a sugerat că s-a ajuns la un „memorandum de înțelegere foarte ferm”, fără să detalieze termenii. Într-o declarație ulterioară din Biroul Oval, Trump a afirmat că documentele ar urma să fie finalizate „în următoarele zile”, cu o posibilă semnare „poate în Europa”, și a avansat ideea că vicepreședintele JD Vance ar putea semna chiar „în acest weekend”. Teheranul temperează: „Nu a ajuns încă la o concluzie definitivă” Diplomația iraniană a transmis însă că nu există, deocamdată, o decizie de semnare. Purtătorul de cuvânt Esmaeil Baqaei a declarat pentru mass-media de stat iraniană: „Până în prezent, Iranul nu a ajuns încă la o concluzie definitivă cu privire la acord.” Agenția semi-oficială Tasnim, afiliată IRGC, a reacționat la rândul ei, susținând că declarațiile lui Trump „nu ar trebui luate ad litteram”, în lipsa unor anunțuri oficiale din partea Iranului. Ce elemente au fost invocate și unde rămân goluri Din informațiile prezentate, Trump nu a oferit detalii despre conținutul compromisului, cu două excepții menționate în material: redeschiderea imediată a strâmtorii Ormuz după semnare; imposibilitatea ca Iranul să se doteze cu arme nucleare. Separat, potrivit unui mesaj postat pe X de biroul premierului israelian Benjamin Netanyahu, Trump ar fi promis că orice acord final va include „eliminarea uraniului îmbogățit” din Teheran. Reacția Israelului și efectul imediat în piețe O sursă israeliană citată de CNN a spus că postarea lui Trump l-ar fi surprins pe Benjamin Netanyahu, aflat într-o întâlnire pe teme de securitate legate de Iran, și că Israelul nu avea cunoștință de un acord iminent sau de vreo aprobare. Pe plan economic, speranța unei detensionări a conflictului a dus la scăderea cotației petrolului Brent cu 1,11%, la 89,37 dolari (aprox. 411 lei) pe baril vineri dimineață. În același timp, bursele asiatice au crescut, cu indicele Nikkei din Tokyo în urcare cu aproape 4% și Kospi din Seul cu peste 7%, pe fondul reducerii percepției de risc în regiune. [...]
Eliberarea lui Hassan Youssef readuce în prim-plan folosirea detenției administrative în Israel , un instrument care permite încarcerarea fără acuzații pe perioade de până la șase luni, cu posibilitate de prelungire, potrivit Mediafax . Youssef, unul dintre fondatorii Hamas, fusese deținut fără proces din octombrie 2023. Bărbatul, în vârstă de 71 de ani, a fost „eliberat în apropierea orașului Hebron, în sudul Cisiordaniei”, a declarat fiul său, Owais Youssef. Acesta a precizat că tatăl său a fost ulterior transferat la un spital din Ramallah. De ce contează: detenția fără proces, folosită mai intens după izbucnirea războiului Israelul a intensificat semnificativ utilizarea detenției administrative împotriva palestinienilor de la izbucnirea războiului, notează publicația. Procedura permite reținerea fără acuzații pentru până la șase luni, cu posibilitatea de reînnoire. Autoritățile israeliene susțin că mecanismul este folosit pentru a ține suspecții în detenție și a preveni potențiale atacuri, în timp ce continuă strângerea de probe. În același timp, unele organizații pentru drepturile omului afirmă că sistemul poate duce la abuzuri. Cine este Hassan Youssef și ce se știe despre eliberare Owais Youssef este prezentat ca lider Hamas în Cisiordania și co-fondator al grupării în anii 1980, alături de șeicul Ahmed Yassin și alți membri palestinieni ai Frăției Musulmane. Poliția israeliană nu a răspuns solicitării AFP de a confirma informația. O înregistrare video a AFP, citată de Le Figaro, arată rudele vizitându-l pe Hassan Youssef într-un pat de spital, cu brațul într-o eșarfă. „Nu pot dormi din cauza durerii” Hassan Youssef fusese arestat în octombrie 2023 și încarcerat într-o închisoare israeliană sub detenție administrativă, la scurt timp după atacul Hamas asupra Israelului, care a declanșat războiul din Gaza. Potrivit informațiilor din material, el a mai fost arestat de Israel de mai multe ori, iar ultima eliberare avusese loc în iulie 2020, după 16 luni de detenție administrativă. În plan personal, Youssef este descris ca fiind înstrăinat de fiul său cel mare, Mosab Hassan Youssef, care ar fi spionat mișcarea tatălui său pentru Israel timp de 10 ani și ar fi lucrat pentru Shin Bet între 1997 și 2007, înainte de a se stabili în Statele Unite sub o nouă identitate. [...]
Ideea unui „NATO islamic” rămâne nefuncțională operațional și nu are ingredientele unei alianțe militare reale, în pofida relansărilor periodice în discursul politic, potrivit unei analize de opinie publicate de The Jerusalem Post . Argumentul central: rivalitățile interne din lumea musulmană și prioritizarea intereselor naționale fac imposibilă, în practică, o structură comună de apărare cu comandă integrată și angajamente obligatorii. Textul arată că cea mai concretă încercare de a construi un astfel de cadru a venit din Arabia Saudită, care a anunțat în decembrie 2015 formarea Islamic Military Counter Terrorism Coalition (IMCTC). Coaliția a pornit cu 34 de state majoritar musulmane și s-a extins ulterior la peste 40 de membri, cu sediul la Riad și, la un moment dat, sub conducerea fostului șef al armatei pakistaneze, generalul Raheel Sharif. În 2016, Arabia Saudită a găzduit și exercițiile militare „North Thunder”, cu participarea a circa 20 de țări, prezentate ca demonstrație de forță colectivă. De ce nu s-a transformat IMCTC într-o alianță militară În pofida simbolismului, analiza susține că IMCTC nu a evoluat într-o alianță coerentă și a rămas, în mare parte, la nivel de conferințe, declarații și mecanisme limitate de coordonare. Evaluările de politici publice invocate în articol indică lipsa elementelor care definesc alianțele militare funcționale: structuri de comandă integrate, doctrine comune și angajamente de apărare cu caracter obligatoriu. Rivalități care blochează orice „umbrela” comună Motivul principal invocat pentru eșecul oricărei formule de tip „NATO islamic” este absența unui consens asupra liderului lumii musulmane. Arabia Saudită își revendică rolul prin statutul de gazdă a Meccăi și Medinei, în timp ce Iranul se poziționează ca pol ideologic al „rezistenței” și contestă autoritatea religioasă saudită. Rivalitatea saudit-iraniană este descrisă ca fiind nu doar geopolitică, ci și teologică, cu competiție pentru influență în Irak, Siria, Liban, Yemen și în spațiul islamic mai larg. Diviziunile nu se opresc la linia saudit-iraniană. Chiar și între puteri sunnite, articolul indică tensiuni și obiective divergente: Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au ajuns în tabere diferite în anumite dosare, Qatar și Bahrain sunt în „câmpuri” opuse, iar în Yemen au apărut diferențe privind sprijinul pentru facțiuni locale și viziuni asupra viitorului țării. În conflictul în desfășurare din Sudan, Abu Dhabi și Riad au fost adesea percepute ca susținând rezultate politice diferite. „Solidaritate” selectivă: unde se vede limita discursului Analiza folosește exemple de conflicte și crize care ar testa, teoretic, o solidaritate militară transnațională. În Afganistan, Pakistanul și Afganistanul s-au acuzat reciproc în repetate rânduri în legătură cu violențe la frontieră, adăpostirea militanților și operațiuni militare, iar loviturile transfrontaliere ale armatei pakistaneze au produs periodic victime civile afgane, inclusiv femei și copii. În acest context, articolul susține că nu a existat o reacție de tip „NATO islamic” pentru protejarea civililor sau mediere eficientă. Un alt exemplu este tratamentul aplicat uigurilor în Xinjiang, unde, potrivit articolului, multe guverne din lumea musulmană au evitat să conteste Beijingul, în contrast cu frecvența poziționărilor publice pe tema Palestinei. Pakistanul este menționat ca evitând criticarea Chinei din cauza dependenței economice și a parteneriatului de apărare cu Beijingul. Reconfigurări pragmatice: Israel–EAU–India, în locul blocurilor identitare În plan operațional, analiza argumentează că regiunea se mișcă spre aranjamente pragmatice, nu spre alianțe bazate pe identitate religioasă. După Acordurile Abraham , Emiratele Arabe Unite sunt prezentate ca unul dintre partenerii semnificativi ai Israelului în lumea arabă, extinzând cooperarea în tehnologie, comerț, informații și investiții. În paralel, India este descrisă ca o componentă importantă a unor cadre economice și strategice emergente care conectează Golful și Israelul, într-o relație „triunghiulară” India–Israel–EAU. În acest tablou, articolul notează și tendința SUA de a supraestima capacitatea Pakistanului de a funcționa ca pilon stabil în aranjamente regionale, în condițiile în care Islamabad combină parteneriate militare cu Arabia Saudită cu legături de apărare profunde cu China, iar retorica internă poate diferi de comportamentul extern. În concluzie, opinia din The Jerusalem Post susține că „NATO-ul islamic” rămâne mai degrabă un slogan politic recurent decât un proiect cu arhitectură militară credibilă, iar direcția dominantă este o ordine regională mai fragmentată și mai tranzacțională, în care calculele naționale prevalează asupra solidarității religioase. [...]
China a confirmat arestarea unui cetățean american suspectat de spionaj , un nou episod care poate amplifica tensiunile diplomatice dintre Beijing și Washington, potrivit The Jerusalem Post . Ministerul chinez de Externe a transmis vineri că U Min Zin, cetățean american, este suspectat că ar fi desfășurat activități de spionaj și că ar fi pus în pericol securitatea națională a Chinei. Informația a fost comunicată de purtătorul de cuvânt Lin Jian, într-o conferință de presă. Autoritățile chineze au notificat consulatul general al SUA din Guangzhou cu privire la arestare. Declarația a venit după o întrebare legată de un articol din The New York Times , care relata că Min Zin a dispărut săptămâna trecută în Kunming, în sud-vestul Chinei. Cazul este în evoluție, iar publicația notează că, deocamdată, nu au fost oferite detalii suplimentare despre acuzații sau despre stadiul procedurilor. [...]
Opinia unui avocat general al CJUE pune presiune pe Comisia Europeană să deschidă mai mult accesul public la contractele de vaccinuri anti-COVID , într-un litigiu care poate întări standardele de transparență pentru achizițiile publice la nivelul UE, potrivit Digi24 . Avocatul general Athanasios Rantos a apreciat că executivul european ar fi trebuit să ofere publicului mai multe informații despre contractele de milioane de euro pentru vaccinurile anti-COVID, într-o dispută alimentată și de controversa „ Pfizergate ”. În analiza citată de Digi24, informația este relatată de POLITICO . Ce reproșează consilierul Curții de Justiție În opinia avocatului general, publicarea de către Comisia Europeană doar a unor „versiuni anonimizate ale declarațiilor privind absența conflictelor de interese” face imposibil de stabilit dacă funcționarii care au negociat contractele au fost imparțiali. Comisia a argumentat în instanță că dezvăluirea identității persoanelor implicate în negocieri le-ar fi putut expune la abuzuri din partea „conspiraționiștilor”. Un avocat al Comisiei, Antonios Bouchagiar, a invocat la o audiere din martie, la Luxemburg, riscul ca „lipsa de încredere” legată de aceste contracte să ducă la hărțuire „fizică sau psihologică” a oficialilor europeni. De ce contează: precedent pentru accesul la documente în UE Cazul a ajuns la Curtea de Justiție a UE după ce Comisia Europeană a contestat o decizie din 2024 a Tribunalului UE, care stabilise că executivul european ar fi trebuit să furnizeze mai multe informații despre contractele „extrem de valoroase” și despre persoanele care le-au negociat. Solicitările au venit de la eurodeputați din grupul Verzilor și de la membri ai publicului. În perioada de vârf a pandemiei (2020–2021), Comisia a semnat șase acorduri de achiziție anticipată cu companii farmaceutice, angajându-se să cumpere un număr stabilit de doze pentru cetățenii europeni, în cadrul strategiei comune a UE de combatere a virusului. La solicitările de acces la documente, Comisia a publicat versiuni redactate, eliminând nume și anumite clauze contractuale. Ce urmează în instanță Opinia avocatului general, emisă joi, nu este obligatorie juridic, dar va influența decizia finală a Curții de Justiție a UE. Data hotărârii nu a fost încă stabilită. Disputa se înscrie într-un șir mai larg de litigii privind accesul la documente: anul trecut, Tribunalul UE a decis că executivul european a greșit când a refuzat să dezvăluie mesajele text schimbate între Ursula von der Leyen și directorul executiv al Pfizer, într-un caz cunoscut drept „Pfizergate” (context detaliat în materialul Digi24: „Pfizergate” ). Context cu impact în România Digi24 notează că dezbaterea despre transparența contractelor are loc în timp ce România se confruntă cu consecințe financiare ale acordurilor din pandemie: ministrul Sănătății, Cseke Attila, a anunțat că statul român a primit notificarea oficială privind plata a peste 3,4 miliarde de lei către Pfizer, după pierderea în primă instanță a litigiului legat de vaccinurile anti-COVID. [...]
