Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump amenință din nou Spania cu represalii comerciale, acuzând guvernul de la Madrid că „nu cooperează deloc” în campania militară a Statelor Unite și Israelului împotriva Iranului.
Președintele american a criticat public executivul condus de premierul spaniol Pedro Sánchez și a sugerat că Washingtonul ar putea lua măsuri economice împotriva Spaniei. „Probabil vom întrerupe comerțul cu Spania”, a spus Trump, susținând că autoritățile spaniole s-au comportat „foarte rău” în contextul conflictului cu Iranul.
Tensiunile au apărut după ce Madridul a refuzat să permită folosirea unor baze militare importante de pe teritoriul său pentru operațiunile aeriene împotriva Iranului.
Guvernul spaniol nu a autorizat utilizarea bazelor aeriene Rota și Morón de la Frontera pentru atacurile asupra Iranului. Ca urmare, armata americană a fost nevoită să își relocheze din Spania o parte din infrastructura militară implicată în operațiuni.
În special, 15 avioane cisternă KC-135, folosite pentru realimentarea în zbor a avioanelor de luptă și bombardament, au fost mutate către alte baze din Europa.
Trump a criticat și poziția Spaniei în cadrul NATO, afirmând că guvernul de la Madrid este singurul care a respins solicitarea Washingtonului ca statele aliate să aloce 5% din PIB pentru cheltuieli de apărare.
Deși liderul american a vorbit despre posibilitatea întreruperii relațiilor comerciale cu Spania, aplicarea unei astfel de măsuri ar fi complicată. Spania este stat membru al Uniunii Europene, iar schimburile economice cu SUA sunt reglementate în cadrul relațiilor comerciale dintre UE și Statele Unite.
Prin urmare, eventuale sancțiuni comerciale ar putea declanșa un conflict economic mai amplu între Washington și Bruxelles.
Recomandate
Donald Trump a respins propunerea lui Vladimir Putin privind mutarea uraniului iranian în Rusia , un plan care ar fi fost discutat ca posibil pas diplomatic pentru reducerea tensiunilor din conflictul ce implică Statele Unite, Israelul și Iranul. Oferta ar fi fost făcută în cursul unei convorbiri telefonice recente între președintele american și liderul rus. Conform unor surse citate de Axios , Moscova a propus ca uraniul îmbogățit al Iranului să fie transferat pe teritoriul Rusiei , măsură care ar fi putut reprezenta un compromis pentru limitarea programului nuclear iranian și pentru reducerea tensiunilor din Orientul Mijlociu. Planul ar fi fost conceput ca parte a unor discuții mai ample privind încheierea conflictului dintre SUA, Israel și Iran , însă Donald Trump a decis să nu accepte propunerea în forma prezentată. O soluție diplomatică respinsă Ideea transferului uraniului iranian într-o altă țară nu este complet nouă în diplomația nucleară. În trecut, scenarii similare au fost discutate în negocierile internaționale pentru limitarea capacităților nucleare ale Teheranului , astfel încât materialul nuclear sensibil să fie depozitat sau procesat în afara Iranului. În acest caz, Rusia ar fi devenit depozitarul uraniului îmbogățit , reducând astfel cantitatea de material nuclear aflată pe teritoriul iranian și, teoretic, riscul unei escaladări nucleare. Context geopolitic complicat Refuzul Washingtonului reflectă complexitatea negocierilor diplomatice din jurul crizei din Orientul Mijlociu. Conflictul dintre Iran și alianța formată din Statele Unite și Israel a tensionat puternic situația regională, iar marile puteri încearcă să evite o escaladare care ar putea destabiliza și mai mult piața energetică și securitatea globală. Deși detaliile exacte ale propunerii nu au fost făcute publice, episodul evidențiază rolul Rusiei în încercările de mediere și dificultatea găsirii unui compromis acceptabil pentru toate părțile implicate. Pentru moment, negocierile diplomatice rămân blocate, iar viitorul programului nuclear iranian continuă să fie unul dintre cele mai sensibile subiecte ale securității internaționale. [...]
Cuba a confirmat oficial că a început discuții cu Statele Unite , după luni în care autoritățile de la Havana au negat existența unor negocieri, pe fondul presiunii economice crescânde exercitate de administrația președintelui Donald Trump. Președintele cubanez Miguel Díaz-Canel a declarat într-un mesaj difuzat la televiziunea de stat că dialogul urmărește găsirea unor soluții pentru disputele bilaterale dintre cele două țări. El a precizat că negocierile sunt conduse de partea cubaneză împreună cu fostul lider Raul Castro și alți oficiali ai Partidului Comunist, însă nu a menționat cine reprezintă partea americană. O schimbare de poziție a Havanei Confirmarea vine după luni în care guvernul cubanez a respins informațiile despre eventuale întâlniri cu Washingtonul, deși presa relatase despre discuții neoficiale desfășurate în culise. Anunțul a fost făcut la scurt timp după ce Cuba a decis eliberarea a 51 de deținuți , gest prezentat drept unul de bunăvoință în urma unor discuții cu Vaticanul. Sfântul Scaun ar avea un rol discret de mediator în dialogul dintre cele două state. Presiune economică puternică Negocierile au loc într-un moment dificil pentru economia cubaneză. După capturarea liderului venezuelean Nicolás Maduro de către forțele americane la începutul anului, livrările de petrol către Cuba – principala sursă de energie a insulei – au fost întrerupte. În paralel, administrația Trump a impus sancțiuni suplimentare și măsuri care limitează accesul Cubei la combustibil și resurse energetice. Consecințele sunt vizibile în viața de zi cu zi: penele de curent pot dura mai multe zile ; lipsa alimentelor, combustibilului și medicamentelor s-a accentuat; economia insulei se confruntă cu o criză profundă. Pe fondul acestei situații, mulți locuitori ai Havanei spun că populația este epuizată de criză și speră ca negocierile cu Washingtonul să aducă o ameliorare, chiar și modestă. Poziția Statelor Unite Președintele Donald Trump a afirmat în mai multe rânduri că regimul cubanez ar putea fi aproape de colaps. El l-a desemnat pe secretarul de stat Marco Rubio , fiul unor emigranți cubanezi, să coordoneze partea americană a discuțiilor. Deocamdată, Washingtonul nu a oferit detalii oficiale despre negocieri. [...]
Creșterea PIB-ului SUA în T4 2025 a fost revizuită la 0,7% anualizat , de la 1,4% estimat anterior, potrivit Mediafax . Revizuirea, publicată vineri, 13 martie 2026, a surprins piețele, care mizau pe o ajustare ușor în sus a activității economice, conform consensului citat de MarketWatch. Informația este atribuită de Mediafax publicației franceze Le Figaro, care relatează datele furnizate de Biroul de Analiză Economică (BEA), instituția statistică americană care calculează produsul intern brut. BEA explică revizuirea prin faptul că, în estimarea anterioară, au fost supraevaluate nivelurile exporturilor, consumului, investițiilor și cheltuielilor guvernamentale. În metodologia americană, accentul cade pe „rata anualizată”, adică ritmul de creștere dintr-un trimestru este proiectat ca și cum s-ar menține pe tot parcursul unui an. Estimarea inițială fusese publicată pe 20 februarie și provocase deja reacții, fiind sub performanța celor două trimestre precedente, notează sursa citată. În plan politic, președintele Donald Trump a reacționat pe rețeaua sa Truth chiar înainte de publicarea oficială a revizuirii, punând scăderea pe seama opoziției democrate. Contextul invocat în material este disputa dintre democrați și republicani pe tema bugetului anual, care a dus la o închidere a guvernului în toamnă, descrisă drept cea mai lungă din istoria Statelor Unite. Separat de datele despre PIB, BEA a publicat vineri și indicele PCE (indicator de inflație urmărit îndeaproape de Rezerva Federală) pentru luna ianuarie. Potrivit datelor prezentate, inflația PCE a încetinit ușor la 2,8% față de anul precedent, de la 2,9% în decembrie, însă rămâne peste ținta Rezervei Federale de 2%. În același timp, inflația de bază (care exclude prețurile volatile la energie și alimente) s-a accelerat în ianuarie la 3,1%, de la 3% în luna anterioară. Analiștii citați se așteaptă ca inflația să revină pe o traiectorie ascendentă, pe fondul impactului războiului din Orientul Mijlociu asupra prețurilor la energie și a costurilor de producție. [...]
Războiul dintre Statele Unite și Iran ar putea avea mai multe finaluri posibile , de la un acord diplomatic până la prăbușirea regimului de la Teheran sau retragerea unilaterală a Washingtonului. Analiza este prezentată într-un material publicat de Axios , care examinează principalele scenarii discutate în mediul politic și militar american. Conflictul a început într-un context geopolitic tensionat, iar declarațiile contradictorii ale administrației americane au creat incertitudine privind modul în care s-ar putea încheia războiul. Potrivit analizei citate, fiecare săptămână fără o soluție politică riscă să amplifice instabilitatea internațională și presiunile economice interne asupra administrației de la Washington. Cinci scenarii analizate pentru finalul conflictului 1. Acord negociat și încetarea focului Unul dintre scenariile luate în calcul este reluarea negocierilor privind programul nuclear iranian și semnarea unui acord care să limiteze definitiv dezvoltarea armelor nucleare. Înaintea izbucnirii conflictului, Iranul și SUA au avut mai multe runde de discuții indirecte la Geneva, însă acestea nu au dus la un acord. 2. Modelul Venezuela Președintele Donald Trump a făcut comparații cu situația din Venezuela, unde SUA au sprijinit schimbarea conducerii politice. Într-un scenariu similar, Washingtonul ar putea încerca să susțină apariția unei conduceri alternative la Teheran. Experții avertizează însă că structura politică și religioasă a Iranului face o astfel de strategie mult mai dificilă. 3. Revoltă populară și prăbușirea regimului Moartea liderului suprem Ali Khamenei, criza economică și protestele interne ar putea genera o revoltă populară care să ducă la căderea regimului. Totuși, opoziția iraniană nu are în prezent o conducere unificată sau o structură organizată capabilă să preia puterea. 4. Operațiune militară pentru distrugerea programului nuclear Un alt scenariu discutat ar implica trimiterea unor forțe speciale americane și israeliene în Iran pentru a captura sau distruge stocurile de uraniu îmbogățit. O astfel de operațiune ar încheia conflictul prin eliminarea directă a amenințării nucleare, dar ar presupune trupe la sol într-un teritoriu unde Iranul încă dispune de capacități militare active. 5. Declarație de victorie și retragere americană În acest scenariu, administrația americană ar decide că infrastructura militară a Iranului a fost suficient slăbită și ar anunța victoria, retrăgând forțele fără o schimbare politică majoră la Teheran . Analiștii spun însă că o astfel de soluție ar putea lăsa deschisă posibilitatea reluării conflictului în viitor. Un final dificil de anticipat Potrivit analizei, conflictul a izbucnit relativ brusc și ar putea să se încheie la fel de imprevizibil. Evoluțiile politice din Iran, poziția Israelului și presiunile interne din Statele Unite vor influența decisiv modul în care acest război se va încheia. [...]
Iranul cere garanții că nu va mai fi atacat de SUA și Israel pentru a accepta un acord de încetare a focului , condiție pe care Teheranul a transmis-o prin intermediari regionali în cadrul discuțiilor informale privind oprirea conflictului din Orientul Mijlociu, potrivit Bloomberg . Potrivit unor oficiali familiarizați cu negocierile, Iranul a transmis că ar putea accepta un armistițiu doar dacă primește garanții clare că nici Statele Unite, nici Israelul nu vor relua atacurile militare în viitor . Temerea principală a Teheranului este că Israelul ar putea continua loviturile chiar și după încheierea actualului conflict. Negocieri indirecte prin intermediari Discuțiile dintre părți nu se desfășoară direct, ci prin canale neoficiale, facilitate de state europene și din Orientul Mijlociu. Sursele citate spun că aceste contacte încearcă să identifice o formulă acceptabilă pentru oprirea ostilităților, însă nu este clar dacă Washingtonul ar fi dispus să ofere garanțiile cerute de Iran sau dacă ar putea determina Israelul să facă același lucru. În paralel, liderii iranieni transmit mesaje publice privind condițiile pentru pace. Condițiile anunțate de Teheran Președintele iranian Masoud Pezeshkian a declarat că oprirea războiului depinde de trei elemente principale: recunoașterea „drepturilor legitime ale Iranului”; plata unor reparații pentru pagubele provocate ; oferirea unor garanții internaționale ferme împotriva viitoarelor atacuri . Potrivit liderului iranian, acest mesaj a fost transmis inclusiv liderilor din Rusia și Pakistan. Poziția administrației americane De partea cealaltă, administrația de la Washington transmite un mesaj mult mai dur. Oficialii americani spun că președintele Donald Trump va decide momentul încheierii războiului , iar condiția impusă până acum de liderul american este „capitularea necondiționată” a Iranului. Această poziție ridică semne de întrebare cu privire la șansele reale ale unui acord rapid de încetare a focului, deoarece cerințele celor două părți par, în acest moment, dificil de reconciliat. În aceste condiții, negocierile indirecte continuă, iar evoluția conflictului din Orientul Mijlociu depinde în mare măsură de deciziile politice ale Washingtonului, ale Israelului și ale conducerii iraniene. [...]
Războiul cu Iranul pune sub semnul întrebării ruta India–Europa prin Chabahar , potrivit Mediafax , iar New Delhi își recalibrează opțiunile logistice într-un moment în care tensiunile din Orientul Mijlociu afectează deja transportul maritim spre Europa. Pe fondul conflictului dintre SUA, Israel și Iran, India analizează două coridoare majore care ar putea reduce costurile și timpul de livrare către Europa, unul dintre principalii săi parteneri comerciali. Miza este dublă: securizarea unei rute previzibile și limitarea costurilor suplimentare generate de ocoliri și întârzieri. Două coridoare, două riscuri geopolitice diferite India a lucrat în ultimii ani la două rute strategice, notează CNBC, citată de Mediafax. Prima este Coridorul Internațional de Transport Nord–Sud (INSTC), care ar urma să conecteze India de Rusia, Europa și Asia Centrală prin portul iranian Chabahar. A doua opțiune este Coridorul Economic India–Orientul Mijlociu–Europa (IMEC), proiect care ar lega India de Europa prin porturi din Golful Persic și prin portul israelian Haifa, folosind o rețea feroviară în Orientul Mijlociu. În actualul context, diferența cheie este expunerea directă la Iran, în cazul INSTC, față de o rută care îl ocolește, în cazul IMEC. Ruta prin Iran devine incertă, iar sancțiunile rămân un obstacol Pe fondul războiului, experții citați în material susțin că proiectul care traversează Iranul devine tot mai dificil de realizat, iar atenția se mută spre alternativa care evită această zonă. În scenariul în care SUA și Israel ar ieși în avantaj, IMEC ar putea deveni opțiunea preferată în locul relansării rutei prin Chabahar. Un element decisiv este regimul sancțiunilor: chiar și fără o schimbare majoră de regim la Teheran, restricțiile internaționale ar putea continua să limiteze utilizarea rutei prin Iran. În acest cadru, predictibilitatea operațională a INSTC scade, iar riscul de blocaje administrative și financiare crește. „Dacă Iranul nu pierde războiul, va rămâne sub sancțiuni. Dacă îl pierde, beneficiile economice ar putea fi captate de statele care vor ieși câștigătoare din conflict”, a explicat Dossani, sugerând că pentru India ruta prin Iran ar putea deveni un „drum fără ieșire”. Efectul imediat asupra comerțului: ocolirea Mării Roșii și costuri mai mari Dincolo de proiectele strategice, conflictul afectează deja fluxurile curente India–Europa. În mod obișnuit, o parte importantă a mărfurilor circulă prin Canalul Suez, însă tensiunile din regiune au determinat multe companii de transport să evite Marea Roșie, arată textul. Potrivit datelor citate de presa indiană, navele sunt nevoite să ocolească Africa prin Capul Bunei Speranțe. Consecința este o prelungire a duratei transportului cu 10–20 de zile și o creștere a costurilor de transport cu 40%–50% pe rutele dintre India și Europa, ceea ce apasă direct pe lanțurile de aprovizionare și pe prețurile finale. IMEC câștigă atractivitate, dar depinde de stabilitatea regională În acest context, IMEC devine mai atractiv pentru New Delhi, inclusiv prin promisiunea unor economii logistice. Potrivit ministrului indian al comerțului și industriei, Piyush Goyal, proiectul ar putea reduce costurile logistice cu până la 30% și timpul de transport cu aproximativ 40% față de rutele maritime tradiționale. Totuși, materialul subliniază că succesul IMEC depinde de stabilitatea politică și de securitatea în Orientul Mijlociu, condiție care rămâne incertă. Cu alte cuvinte, conflictul împinge India să caute rute alternative către Europa, dar nu elimină riscul geopolitic, ci îl mută pe un alt traseu și îl redistribuie între mai multe puncte sensibile ale regiunii. [...]
