Știri
Știri din categoria Externe
Administrația Trump ridică plafonul de refugiați la 17.600 pentru 2026, o schimbare de politică ce redeschide parțial programul SUA și îl orientează explicit către un grup țintă, potrivit G4Media, care citează o decizie semnată la care agenția Reuters a obținut acces.
Documentul, datat 21 mai, arată că președintele american Donald Trump a majorat cu 10.000 numărul-limită de refugiați care pot fi primiți anul acesta în Statele Unite, pentru a permite intrarea mai multor sud-africani albi de etnie afrikander (buri). Decizia ridică plafonul total la 17.600 de refugiați pentru anul fiscal 2026, care se încheie în septembrie.
Conform informațiilor citate, Trump stabilise inițial un plafon de 7.500 de refugiați pentru anul fiscal 2026, descris ca un minim istoric. Până la sfârșitul lui aprilie, sosiseră deja 6.000 de buri, potrivit datelor oficiale menționate în material.
În același context, este reamintit că Trump a blocat primirea refugiaților din întreaga lume la începutul celui de-al doilea mandat, în ianuarie 2025, iar după câteva săptămâni a lansat un program dedicat exclusiv imigrației albilor din Africa de Sud.
Decizia semnată susține că sud-africanii de etnie afrikander se confruntă cu o situație de urgență din cauza „incitării la violență cu motivație rasială” din partea guvernului de la Pretoria și a partidelor din Africa de Sud, într-o țară cu populație majoritar de culoare.
Casa Albă, Departamentul de Stat de la Washington și guvernul sud-african nu au răspuns imediat solicitărilor Reuters de a comenta, potrivit aceleiași relatări.
Recomandate
Rusia acuză SUA că a blocat participarea unui vice-ministru la ONU prin refuzul de a-i acorda viză, un episod care riscă să alimenteze tensiunile diplomatice în jurul funcționării ONU la New York, potrivit Reuters . Ambasadorul Rusiei la ONU, Vassily Nebenzia , a declarat marți, într-o ședință a Consiliului de Securitate (15 membri), că SUA nu i-a acordat viză adjunctului ministrului rus de Externe, Alexander Alimov, care ar fi urmat să participe la reuniune. Ședința a fost prezidată de ministrul chinez de Externe, Wang Yi, iar Nebenzia a spus că Alimov intenționa să fie prezent. Miza: obligațiile SUA ca stat-gazdă al sediului ONU Nebenzia a calificat refuzul vizei drept o încălcare a obligațiilor SUA în baza Acordului privind sediul ONU (U.N. Headquarters Agreement), argumentând că accesul la sediul ONU din New York trebuie asigurat „pentru toți oficialii statelor membre, fără excepție”. Totodată, Rusia a prezentat cazul și ca pe „un exemplu flagrant de lipsă de respect” față de președinția chineză a Consiliului de Securitate și față de tema discutată la reuniune, respectiv Carta ONU . Departamentul de Stat și misiunea SUA la ONU nu au răspuns imediat solicitărilor de comentarii privind afirmațiile lui Nebenzia, notează Reuters. Contextul reuniunii: Carta ONU și escaladarea riscurilor de securitate În intervenția sa, Nebenzia a susținut că Carta ONU este supusă unei presiuni puternice și a acuzat statele occidentale că folosesc „duble standarde” pentru a-și menține dominația. El a invocat, de asemenea, remilitarizarea din Germania și Japonia ca evoluții periculoase pentru securitatea globală. La aceeași reuniune, Wang Yi a spus că este nevoie de „revigorarea” Cartei ONU pe fondul instabilității și conflictelor în creștere, avertizând că „o navă uriașă a civilizației globale navighează în ape periculoase”. Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a declarat că lumea se confruntă cu cel mai mare număr de conflicte de la înființarea Națiunilor Unite, după al Doilea Război Mondial, precum și cu „riscuri noi și neexplorate” pentru pace și securitate. [...]
Ucraina încearcă să deblocheze negocierile de încetare a focului cu un armistițiu „pe bucăți”, pornind de la infrastructura aeroportuară , o formulă care ar putea crea rapid un rezultat verificabil și ar testa disponibilitatea Moscovei pentru un acord limitat, potrivit Kyiv Post . Ministrul ucrainean de externe, Andrii Sybiha , a reluat marți ideea unui „armistițiu la aeroport” ca punct de plecare pentru o încetare a focului „realizabilă”, afirmând că propunerea urmează să fie discutată miercuri cu miniștrii de externe ai UE. Declarațiile au fost făcute în marja forumului „Ucraina-Africa. Trecutul, prezentul și viitorul relațiilor”, iar Sybiha a indicat că formatul exact nu este încă stabilit. Potrivit acestuia, conceptul ar putea lua și alte forme de încetare limitată a focului – de exemplu pe energie sau pe porturi – cu ideea de a alege „o direcție” și de a încerca rezolvarea ei într-un interval de timp clar definit. Sybiha a spus că o astfel de discuție trebuie purtată și cu partea rusă. De ce mizează Kievul pe „armistițiul la aeroport” Propunerea vizează oprirea atacurilor asupra infrastructurii aeroportuare. Rațiunea invocată în material este că Rusia ar putea avea un stimulent să accepte o astfel de înțelegere, în condițiile în care mari hub-uri aviatice rusești – inclusiv aeroportul internațional Șeremetievo din Moscova și Pulkovo din Sankt Petersburg – devin tot mai vulnerabile la lovituri ucrainene cu rază lungă. Sybiha a mai avansat ideea pe 11 mai, când a cerut explicit implicarea Europei în proces, sugerând inclusiv crearea unei platforme sau a unui grup special al aliaților europeni pentru discuții. Context: escaladare militară și rolul UE, tot mai disputat Inițiativa apare pe fondul unei escaladări a războiului, aflat în al cincilea an, notează publicația. În weekend, Rusia a lansat asupra Kievului și regiunii un atac major cu 90 de rachete și 600 de drone, inclusiv racheta strategică Oreșnik. Moscova a sugerat că vor urma lovituri „mai sistematice”, ca represalii pentru un presupus atac ucrainean asupra unui cămin din Starobilsk (Luhansk ocupat) – acuzații pe care Kievul le-a negat. În paralel, Ucraina și-a intensificat loviturile în adâncime asupra infrastructurii petroliere și militare rusești: materialul menționează cel puțin 10 rafinării lovite în ultimele săptămâni, unele de mai multe ori, și cel puțin 6 oprite doar în luna mai. Pe plan diplomatic, SUA ar fi recunoscut că discuțiile de pace au stagnat, iar rolul Europei ca posibil mediator este pus sub semnul întrebării. La începutul lunii mai, președintele Consiliului European , António Costa, a spus că UE vede „potențial” pentru viitoare discuții cu Vladimir Putin, iar Kremlinul a transmis că ar fi deschis dacă UE inițiază demersul. Putin l-a propus ulterior pe fostul cancelar german Gerhard Schröder să conducă discuțiile în numele UE, idee respinsă de Bruxelles și Berlin. Potrivit Politico (citat de Kyiv Post), în UE există diviziuni privind oportunitatea unui dialog cu Putin: unii aliați ai Kievului se opun, argumentând că liderul rus nu ar fi serios în privința unui armistițiu și că discuțiile directe ar slăbi presiunea asupra Rusiei, în timp ce susținătorii ideii invocă nevoia de angajare pentru a obține progrese. În acest cadru, un „armistițiu limitat” – fie pe aeroporturi, fie pe energie sau porturi – ar funcționa ca un test rapid, cu obiectiv restrâns, pentru a reporni negocierile și a produce un rezultat concret, înaintea unei eventuale discuții mai largi despre încetarea focului. [...]
Atacurile cu drone ale Ucrainei asupra rutelor de aprovizionare spre Crimeea riscă să schimbe dinamica operațională a frontului , prin slăbirea logisticii ruse și crearea condițiilor pentru reluarea unor acțiuni ofensive mecanizate, potrivit unei analize citate de Antena 3 . În ultimele săptămâni, Ucraina și-ar fi intensificat loviturile asupra logisticii și liniilor de aprovizionare ale armatei ruse, cu accent pe „ coridorul terestru” către Crimeea . Țintele ar fi, preponderent, camioanele și cisternele care aprovizionează trupele ruse din Crimeea, iar efectul urmărit este perturbarea fluxului de resurse către front. Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) apreciază că Ucraina „a reluat inițiativa” pe câmpul de luptă, în special prin utilizarea dronelor, care devin tot mai eficiente în distrugerea și perturbarea logisticii. În acest context, ISW anticipează că forțele ucrainene ar putea reiniția acțiuni ofensive de manevră cu blindate, dacă reușesc să degradeze suficient capacitatea de aprovizionare a Rusiei. De ce contează: logistica poate decide trecerea de la „pozițional” la „manevră” ISW susține că Ucraina ar putea schimba caracterul războiului pozițional care domină frontul din 2023, în condițiile în care „câștigurile teritoriale ruse tind către zero”, iar forțele ucrainene ar crea condițiile pentru manevre tactice prin reintroducerea unor elemente mecanizate limitate. Totuși, analiza notează și o constrângere majoră: din cauza dronelor, „nici Rusia și nici Ucraina nu pot iniția manevre cu blindate” pentru spargerea frontului sau obținerea de avansuri teritoriale, ceea ce sugerează că avantajul operațional depinde de capacitatea uneia dintre părți de a se adapta mai rapid. Indicii din teren și avertismente din spațiul pro-rus Potrivit materialului, forțele ucrainene au publicat „zeci de clipuri” care ar arăta drone de atac lovind și distrugând convoaie, camioane și cisterne ale armatei ruse pe rutele terestre spre Crimeea, Herson sau Zaporojie. În paralel, unul dintre bloggerii militari ruși menționați în articol avertizează că forțele ucrainene ar fi „paralizat parțial” logistica rusă pe coridorul către Crimeea și că situația s-ar putea agrava dacă Ucraina ar reuși să străpungă apărarea rusă în regiune. ISW concluzionează că ar putea urma o perioadă în care luptele devin „mai puțin poziționale” și includ elemente de manevră tactică, cel puțin până când Rusia se adaptează tehnologic la inovațiile ucrainene. Analiza vorbește despre o „fereastră limitată de oportunitate” pentru Ucraina de a exploata vulnerabilitățile logistice ale forțelor ruse. [...]
Amenințarea Rusiei cu „lovituri sistematice” asupra Kievului riscă să prelungească presiunea asupra activității economice și a funcționării orașului , în condițiile în care locuitorii și o parte dintre misiunile diplomatice spun că nu își schimbă planurile, potrivit Reuters . Moscova a transmis luni că intenționează să lanseze „lovituri sistematice” asupra unor ținte din capitala Ucrainei și a cerut străinilor și diplomaților să părăsească orașul. În pofida acestui mesaj, locuitori intervievați de Reuters au descris amenințările drept o încercare de a induce panică și au spus că își vor continua viața în Kiev. Atacurile recente au avut deja efecte directe. Autoritățile ucrainene au declarat că un bombardament masiv cu rachete și drone, produs duminică, a ucis trei persoane, a rănit peste 90 și a avariat aproximativ 300 de obiective. Un alt atac, la 14 mai, a ucis 24 de civili în Kiev. Diplomații rămân, dar tensiunea crește în relațiile cu statele europene Unele misiuni diplomatice nu au indicat planuri de plecare, în pofida apelului Rusiei. Ambasadoarea Uniunii Europene în Ucraina, Katarina Mathernova, a respins amenințările ruse drept „o capodoperă a ipocriziei”, potrivit relatării. În paralel, Olanda, Germania și Norvegia s-au numărat printre țările care au convocat diplomați ruși în urma atacurilor asupra capitalei și a amenințărilor la adresa trimișilor străini. Dmitri Medvedev , vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, a ironizat pe platforma X decizia UE de a rămâne la Kiev. Secretarul general al ONU, Antonio Guterres , și-a exprimat „profunda îngrijorare” față de amenințările Rusiei. Cât de realistă este o escaladare a ritmului atacurilor Rusia a prezentat atacul de duminică și anunțul privind noi lovituri ca represalii pentru o lovitură ucraineană cu dronă, vineri, asupra unui cămin studențesc din regiunea Luhansk, aflată sub ocupație rusă. Armata ucraineană a afirmat că a lovit o unitate rusă de drone. În același timp, un analist de la Institutul Național pentru Studii Strategice din Ucraina, Mykola Bielieskov, a pus sub semnul întrebării capacitatea Rusiei de a crește semnificativ ritmul și amploarea atacurilor aeriene, argumentând că pentru atacuri combinate la scara celor din 13–14 mai sau 23–24 mai ar fi nevoie de acumularea de rachete, în condițiile în care nu ar exista „capacitate de rezervă, oameni și bani” pentru a produce mult peste ritmul atins în 2024–2025. Pentru Kiev, mesajul dominant rămâne unul operațional: locuitorii spun că sunt epuizați, dar că procedurile de protecție au devenit rutină, inclusiv deplasarea la adăposturi atunci când alertele se intensifică. [...]
Reconstrucția Cubei ar cere investiții private de ordinul miliardelor, dar riscul juridic și lipsa infrastructurii țin companiile americane pe loc , potrivit unei analize preluate de Digi24 , care citează Politico . În timp ce administrația Trump intensifică presiunea economică asupra regimului de la Havana, mediul de afaceri rămâne reticent: fără un cadru predictibil și fără garanții, promisiunea „reconstrucției” riscă să rămână mai degrabă un mesaj politic decât un plan finanțabil. Miza este una operațională și economică: Cuba ar avea nevoie de refacerea infrastructurii de bază și de capital privat consistent, însă insula nu oferă, spre deosebire de Venezuela, o industrie dominantă care să poată funcționa ca motor rapid de relansare. În plus, degradarea serviciilor publice și slăbirea sectorului privat după decenii de regim comunist complică orice scenariu de deschidere. De ce companiile americane evită Cuba: infrastructură, stat de drept, procese Un om de afaceri cubano-american implicat în Consiliul pentru Libertatea Cubei, Horacio Garcia Jr., descrie situația ca pe o reconstrucție „de la zero”, invocând lipsa infrastructurii pentru apă și electricitate și absența unui sistem bancar „cu adevărat echitabil”. Senatorul republican Rick Scott leagă direct investițiile de riscul politic și instituțional: „Nimeni nu investește în ceva riscant, decât dacă e un idiot. Așadar, este nevoie de o democrație solidă și de un stat de drept bine definit.” Pe lângă riscul de țară, există și un risc juridic specific: o lege americană din 1996 permite celor ale căror proprietăți au fost confiscate după revoluția cubaneză să dea în judecată companii care obțin profit din acele active. Camera de Comerț a SUA a avertizat, potrivit materialului, că astfel de litigii pot expune companiile la procese. Obstacolul reglementărilor: sancțiuni și embargou, greu de schimbat Orice deschidere economică majoră ar presupune eliminarea sancțiunilor impuse de SUA de-a lungul deceniilor, un proces care „ar necesita probabil aprobarea Congresului”, potrivit articolului. În paralel, Curtea Supremă a SUA a decis recent că un port deținut de SUA în largul coastelor cubaneze poate da în judecată patru companii de croazieră care au folosit cheiurile între 2016 și 2019, iar instanța analizează și un alt dosar, în care Exxon Mobil intenționează să deschidă un proces legat de petrol și gaze confiscate. Acest context face ca, pentru multe companii, costul de conformare și riscul de litigii să fie greu de cuantificat înaintea oricărei investiții. Ce ar putea mișca lucrurile: alimente, agricultură și infrastructură Materialul indică două direcții imediate, dacă relația economică s-ar debloca: ajutor și comerț agricol : Paul Johnson, președintele Coaliției Agricole a Statelor Unite pentru Cuba, vorbește despre o nevoie rapidă de sprijin, pe fondul reducerii efectivelor de porcine și păsări și al riscului unei crize alimentare; în prezent, SUA exportă în Cuba carne de pui, orez și carne de vită, iar aceste exporturi „ar putea crește”; reparații și modernizare de infrastructură : fostul ambasador al Canadei în Cuba, Mark Entwistle, estimează că modernizarea rețelelor de apă și electricitate și îmbunătățirea accesului la internet ar costa „miliarde”, după decenii de neglijare. În paralel, există interes istoric în turism (hoteluri, croaziere), mai ales în perioada de apropiere diplomatică inițiată de Barack Obama în 2015, iar companii din Spania și Canada au investit, însă „la o scară limitată”. Presiune politică în creștere, investiții încă în așteptare Casa Albă a refuzat să comenteze, însă o sursă familiarizată cu discuțiile interne spune că administrația este în contact cu lideri de business privind posibile investiții viitoare, fără a oferi detalii. În același timp, Departamentul Justiției l-a pus sub acuzare pe fostul președinte cubanez Raul Castro, într-un moment în care țara se confruntă cu întreruperi repetate de electricitate. În acest climat, John Kavulich, președintele Consiliului Economic și Comercial SUA–Cuba, descrie o piață blocată de incertitudine: interes există, dar companiile fie își văd de operațiunile deja permise, fie „adună informații” fără să facă pași publici, pentru că „riscurile sunt pur și simplu prea mari”. [...]
Sondajele indică o polarizare care poate împinge Franța spre un duel al extremelor în 2027 , cu efect direct asupra predictibilității politicilor economice și a climatului investițional, potrivit Mediafax , care citează o analiză Politico bazată pe date Odoxa. Un sondaj Odoxa publicat marți arată că Jordan Bardella, liderul partidului de extremă dreapta Adunarea Națională, ar câștiga președinția Franței în 2027. În scenariul de tur doi testat, Bardella l-ar învinge pe candidatul conservator și fostul premier Édouard Philippe cu 52% la 48%. Ce se schimbă în ecuația electorală: avansul lui Mélenchon Pe lângă avantajul lui Bardella în turul doi, datele indică și o creștere a sprijinului pentru Jean-Luc Mélenchon (Franța Neînfrântă), ceea ce complică traseul candidaților de centru spre finală. Sondajul îl plasează pe Mélenchon la 16% în primul tur, față de 12% într-o măsurare similară luna trecută, în timp ce Philippe scade la 17%, de la 21%, ajungând „practic la egalitate” cu liderul stângii radicale. În același timp, Mélenchon este indicat drept cel mai popular politician de stânga în rândul alegătorilor de stânga, devansându-i pe François Hollande și Raphaël Glucksmann: 49% dintre alegătorii de stânga l-ar susține pe Mélenchon, față de 43% pentru Hollande și 36% pentru Glucksmann. De ce contează pentru economie: risc mai mare de volatilitate politică Analiza descrie drept „scenariu de coșmar” perspectiva ca, după plecarea lui Emmanuel Macron, alegătorii să ajungă să aleagă între extrema dreaptă și extrema stângă, ambele în creștere. Pentru partidele de centru-dreapta și centru-stânga, calificarea lui Mélenchon în turul doi este văzută ca problematică deoarece sondajele ar indica o înfrângere semnificativă în fața extremei drepte. Gaël Sliman, directorul Odoxa, notează că măsurarea din mai este „un semnal de alarmă” pentru Édouard Philippe, întrucât îl arată atât în urma lui Bardella în turul al doilea, cât și „în raza de acțiune” a lui Mélenchon în primul tur. Într-un alt reper menționat, un sondaj Odoxa publicat în noiembrie estima că liderul Adunării Naționale l-ar învinge pe candidatul de extremă stânga cu 74% la 26%. Ce urmează Materialul indică o dinamică în care întrebarea-cheie devine dacă Édouard Philippe poate ajunge în turul doi ca opțiune „consensuală” pentru liberali și centriști, în condițiile în care Mélenchon recuperează rapid în intențiile de vot. Datele prezentate sunt scenarii de sondaj și nu reprezintă un rezultat electoral. [...]
