Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump spune că armistițiul de trei zile dintre Rusia și Ucraina ar putea fi prelungit, pe fondul unui acord de schimb de prizonieri negociat cu sprijinul Washingtonului, potrivit Kyiv Post. Miza imediată este dacă pauza anunțată pentru 9–11 mai poate deveni un „pod” către o oprire mai amplă a luptelor, în condițiile în care ambele părți continuă să se acuze reciproc de încălcări.
Trump a declarat, într-o discuție cu reporterii ale cărei remarci au fost publicate de Departamentul de Stat al SUA, că încetarea focului „ar putea” dura mai mult decât cele trei zile planificate. El a spus că și-ar dori oprirea războiului și a descris conflictul drept cel mai grav, ca pierderi umane, de la Al Doilea Război Mondial, invocând cifra de „25.000 de tineri soldați în fiecare lună”.
Conform informațiilor din articol, înțelegerea anunțată joi prevede:
Președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski a confirmat aranjamentul și a indicat că schimbul de prizonieri ar urma să aibă loc pe 9 mai, menționând și armistițiul pentru 9–11 mai.
Kyiv Post notează că Ucraina a acceptat oficial să nu perturbe parada de Ziua Victoriei din Moscova ca parte a aranjamentului de armistițiu. Evenimentul din 9 mai este prezentat ca unul dintre cele mai importante momente simbolice pentru Kremlin, legat de comemorarea victoriei Uniunii Sovietice asupra Germaniei naziste în al Doilea Război Mondial.
Armistițiul vine după zile de escaladare a atacurilor cu drone și după acuzații reciproce privind încălcări ale unor încetări ale focului anunțate unilateral anterior. Ucraina a acuzat Rusia că a ignorat o propunere de încetare a focului susținută de Kiev, în timp ce Moscova a acuzat Ucraina de lovituri repetate cu drone pe teritoriul rus.
În același context, Reuters a relatat că luptele și atacurile aeriene au continuat chiar în timp ce armistițiul era negociat, ceea ce, potrivit materialului, evidențiază nivelul ridicat de neîncredere dintre cele două părți.
Din informațiile disponibile, nu există o confirmare că armistițiul va fi extins dincolo de 11 mai. Declarațiile lui Trump indică o deschidere pentru prelungire, însă rămâne de văzut dacă schimbul de prizonieri și respectarea pauzei de trei zile pot crea condiții pentru discuții mai largi, în pofida acuzațiilor persistente de încălcare a înțelegerilor.
Recomandate
Volodimir Zelenski avertizează asupra unui posibil atac aerian masiv al Rusiei, ceea ce ridică imediat riscul de noi perturbări operaționale în Ucraina , inclusiv presiune suplimentară pe apărarea antiaeriană și pe infrastructura critică, potrivit G4Media . Președintele ucrainean și-a întrerupt miercuri vizita la Dublin și a anunțat că pleacă „imediat”, după avertismente primite de la serviciile de informații. Zelenski participa la conferința primei zile a președinției irlandeze a Consiliului Uniunii Europene, iar în prezența premierului irlandez Micheál Martin le-a spus jurnaliștilor că Kremlinul ar putea lansa atacul „posibil chiar în această noapte”. „Știm că Putin pregătește de ceva timp acest atac masiv împotriva Ucrainei. În această seară, aceasta este amenințarea cu care ne confruntăm.” Avertisment către populație și mesaj public pe X Președintele ucrainean le-a cerut cetățenilor să fie atenți la alertele de raid aerian și să se adăpostească, mesaj pe care l-a reiterat și într-o postare pe rețeaua X, conform aceleiași surse. În mesajul public, Zelenski a insistat asupra necesității de precauție, în special pentru protejarea familiilor și a copiilor. Totodată, el i-a mulțumit omologului irlandez, menționând sprijinul constant al Irlandei pentru Ucraina, în pofida politicii de neutralitate militară practicată de această țară. Context: atacuri recente și presiune pe apărarea antiaeriană G4Media amintește că la sfârșitul lunii mai și începutul lunii iunie Rusia a lansat atacuri aeriene masive asupra Ucrainei, soldate cu peste 14 morți și numeroși răniți. În ultimele luni, Kievul s-a confruntat cu dificultăți în apărarea împotriva rachetelor balistice rusești, pe fondul reducerii stocurilor de rachete de interceptare pentru sistemele Patriot , de fabricație americană, care „sunt pe terminate”, potrivit sursei citate. [...]
Summitul NATO de la Ankara va evita tema drepturilor omului, pe fondul unei relații tot mai „tranzacționale” cu Turcia , într-un moment în care aliații pun accentul pe securitate și cooperare în apărare cu un stat considerat tot mai indispensabil pe flancul sud-estic al Europei, potrivit Reuters . Reuniunea liderilor celor 32 de state membre NATO este programată la Ankara în 7-8 iulie și, conform unor diplomați occidentali și turci implicați în pregătiri, nu este de așteptat să includă critici publice la adresa represiunii juridice împotriva principalului partid de opoziție, Partidul Republican al Poporului (CHP). Reuters notează că această schimbare de ton s-a accentuat mai ales după invazia Rusiei în Ucraina, când Europa s-a simțit mai expusă și a prioritizat consolidarea legăturilor de securitate cu Turcia. De ce contează: apărarea și industria militară cântăresc mai mult decât condiționalitatea politică În logica actuală a alianței, Turcia este văzută tot mai mult ca un actor-cheie: are a doua cea mai mare armată din NATO și este un exportator important de armament, inclusiv drone. Ankara vrea ca summitul să evidențieze unitatea alianței și să ajute la extinderea parteneriatelor din industria de apărare. Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a declarat că urmează să fie anunțate acorduri în valoare de „zeci de miliarde de dolari”, fără ca Reuters să detalieze ce tranzacții sau companii ar fi vizate. Tăcerea occidentală și semnalele către Ankara Reuters amintește un episod din 2021, când 10 ambasadori au cerut eliberarea filantropului Osman Kavala, pe care îl considerau deținut politic, iar președintele Tayyip Erdogan a reacționat ordonând expulzarea lor. Criza diplomatică a fost evitată după două zile, în urma unor declarații conciliatoare ale diplomaților, iar Erdogan a spus atunci că vor fi „mai atenți” pe viitor. „Și au fost”, notează Reuters, descriind o evitare sistematică a criticilor publice privind drepturile și libertățile. Criticii acestei abordări susțin că tăcerea relativă încurajează deriva autoritară și izolează opoziția. Fostul ambasador american la Ankara David Satterfield a spus că este important ca Occidentul să continue să vorbească despre degradarea instituțiilor democratice din Turcia și ca publicul turc să audă astfel de evaluări. Măsuri înainte de summit: restricții pentru presă și rețineri Pe fondul pregătirilor pentru summit, zeci de jurnaliști turci din instituții media independente ar fi fost refuzați la acreditare pentru a acoperi evenimentul, iar autoritățile au reținut peste 200 de persoane invocând motive de securitate, potrivit Reuters. Biroul lui Erdogan nu a comentat aceste aspecte, iar NATO a transmis că se bazează pe țara gazdă pentru îndrumare în chestiuni de acreditare. Între timp, puține capitale străine au comentat public represiunea împotriva CHP. Unii diplomați occidentali citați de Reuters spun că preferă să ridice îngrijorările în discuții private, considerând că criticile deschise au eficiență limitată. Context politic: vizita lui Trump și relația „caldă” cu Erdogan Summitul de la Ankara marchează prima vizită a lui Donald Trump în Turcia în calitate de președinte în actualul mandat, iar acesta ar urma să aibă și o întâlnire bilaterală cu Erdogan, pe care îl numește în mod regulat „prieten”, potrivit Reuters. Publicația descrie momentul ca pe un semnal al celor mai bune relații SUA–Turcia din ultimii ani. În ansamblu, mesajul transmis de aliați este că relația cu Ankara devine tot mai pragmatică, centrată pe securitate și apărare, în timp ce presiunea publică pe tema statului de drept și a drepturilor omului este, cel puțin pe termen scurt, împinsă în plan secund. [...]
Criticile vicepreședintelui JD Vance la adresa poziției Vaticanului privind imigrația adâncesc tensiunile dintre administrația Trump și Sfântul Scaun , într-un moment în care politica americană de deportări și control la frontieră este contestată public de Papa Leon al XVI-lea, potrivit News . Vance a spus că nu este de acord cu declarațiile Vaticanului despre imigrație, pe care le-a calificat drept „îngrijorătoare”, după comentariile repetate ale Papei Leon privind măsurile dure promovate de președintele Donald Trump. Vicepreședintele, care este catolic, a făcut afirmațiile într-un interviu la emisiunea „The Ingraham Angle” de la Fox News. „Consider că unele dintre declaraţiile venite din partea Vaticanului cu privire la problema imigraţiei, în special, au fost îngrijorătoare şi, în cele din urmă, nu sunt de acord cu ele.” În același interviu, Vance a susținut că invită liderii catolici la dialog, dar le cere să țină cont de efectele migrației în masă. „Îi invit la dialog, dar îi încurajez, de asemenea, să ţină cont de faptul că migraţia în masă are victime.” Ce reproșează Papa Leon administrației Trump Papa Leon al XVI-lea, descris ca primul papă american, a cerut o „reflecție profundă” în SUA despre modul în care sunt tratați migranții sub administrația Trump. În declarațiile citate, el a criticat administrația ca fiind „extrem de lipsită de respect” față de imigranți și a vorbit despre un tratament „inuman”. Contextul politicii de imigrație și acuzațiile ONG-urilor Donald Trump a promovat o politică dură de combatere a imigrației și o campanie de deportare care, potrivit grupurilor pentru drepturile omului, ar fi încălcat dreptul la liberă exprimare și dreptul la un proces echitabil și ar fi creat un mediu nesigur, în special pentru minoritățile etnice, pe fondul îngrijorărilor legate de profilarea rasială. Trump afirmă că urmărește să îmbunătățească securitatea internă și să reducă imigrația ilegală. Divergențe mai largi între Vatican și Casa Albă Dincolo de imigrație, Papa Leon a criticat și alte politici promovate de Trump. Vaticanul a refuzat să se alăture inițiativei numite „ Consiliul Păcii” pentru Gaza , iar Papa a criticat războiul cu Iranul început pe 28 februarie, când SUA și Israelul au lansat atacuri asupra Iranului. Totodată, el a lăudat un acord provizoriu între Washington și Teheran, exprimând speranța că acesta va pune capăt conflictului. [...]
Ultimatumul Ucrainei a deschis un nou front de presiune economică asupra Belarusului , după ce echipamente folosite pentru ghidarea dronelor rusești deasupra teritoriului belarus ar fi fost oprite la câteva zile de la avertismentul public lansat de Volodimir Zelenski , potrivit Digi24 . Miza nu este doar militară: analiști citați în material indică faptul că riscul unor lovituri asupra rafinăriilor – una dintre puținele surse de venit ale regimului – poate schimba calculele lui Aleksandr Lukașenko și, indirect, echilibrul sprijinului economic acordat Rusiei. Echipamentele ar fi încetat să funcționeze pe 22 iunie, „cel puțin potrivit lui Zelenski”, iar Belarusul nu a confirmat informația. Nu este clar nici dacă oprirea va fi menținută pe termen lung, însă ar fi primul semn vizibil că Ucraina nu mai tratează Belarusul doar ca pe o bază de operațiuni a Rusiei, ci începe să exercite presiune direct asupra Minskului. Ce a cerut Kievul și ce s-a întâmplat după ultimatum Pe 19 iunie, Zelenski a spus că în două regiuni belaruse de la granița cu Ucraina ar exista sisteme de retransmisie (repetoare de semnal) instalate pe turnuri de comunicații, folosite pentru coordonarea atacurilor cu drone rusești, inclusiv asupra zonelor civile. Mesajul a fost explicit: „Dacă el nu-l va opri, o vom face noi.” Timp de aproape o săptămână, Lukașenko nu a comentat public. Pe 24 iunie, Zelenski a afirmat că echipamentul a fost scos din funcțiune, iar pe 25 iunie liderul belarus a declarat că „reprezentanții lui Zelenski au fost chiar aici” și a avertizat că „natura războiului s-ar schimba instantaneu” dacă Ucraina ar continua pe această linie. A doua zi, Lukașenko a plecat la discuții cu Vladimir Putin. Ca indiciu indirect, materialul notează că ar fi scăzut numărul de drone de atac rusești în nordul regiunii Cernihiv, iar raidurile de amploare cu drone Shahed de-a lungul frontierei Belarus–Ucraina ar fi încetat, potrivit unei declarații din 24 iunie a lui Andrii Demchenko, purtător de cuvânt al Gărzii de Frontieră de Stat. De ce contează economic: rafinăriile și exporturile de benzină către Rusia Analiza citată de Digi24 ( Kyiv Independent ) sugerează că presiunea Ucrainei nu se oprește la echipamentele de retransmisie, ci vizează și infrastructura economică ce susține efortul de război al Rusiei, inclusiv rafinăriile din Belarus. Katie Glod, de la Centrul de Strategii New Eurasia, spune că Lukașenko ar fi sensibil la riscul asupra rafinăriilor, descrise drept una dintre puținele surse de venit ale regimului. În același registru, un alt expert citat, Uladzimir Zhyhar (Belpol), susține că stațiile de releu sunt doar „o parte a tabloului de ansamblu”, iar discuția reală include întreprinderile care susțin efortul de război și rafinăriile care furnizează combustibil. În acest context, materialul menționează că Belarus ar fi intervenit pentru a acoperi parțial deficitul de combustibil al Rusiei, exportând în mai 2026 de 26 de ori mai multă benzină către Rusia decât în anul precedent. O eventuală lovire sau blocare a acestui flux ar amplifica presiunea asupra Moscovei, pe fondul penuriilor provocate de atacurile ucrainene asupra infrastructurii ruse de combustibili. O schimbare de strategie: de la prudență la ultimatumuri Digi24 arată că abordarea Ucrainei față de Lukașenko s-a schimbat „cu 180 de grade”: după ani de prudență pentru a evita escaladarea, Kievul ar fi trecut la confruntare deschisă și presiune prin ultimatumuri. Într-o declarație din 19 iunie, Zelenski a inclus și o cerere mai largă: Belarus să înceteze să furnizeze combustibil armatei ruse, prezentând demersul ca pe o succesiune de pași care au început „în culise” și au ajuns la avertisment public. Totuși, experții citați avertizează că oprirea echipamentelor nu echivalează cu îndepărtarea lor și că Lukașenko „încearcă să câștige timp”. Vadzim Kabanchuk, din cabinetul-umbră al opoziției belaruse, spune că, dacă stațiile vor începe să funcționeze din nou, Ucraina „își va pune în aplicare, cel mai probabil, ultimatumul”. Ce urmează: presiune continuă, dar cu multe necunoscute Pe termen scurt, rămâne neclar dacă echipamentele au fost demontate sau doar oprite temporar și dacă Minsk va confirma oficial situația. Pe termen mediu, miza se mută către cooperarea militară și economică Belarus–Rusia: dacă Ucraina își extinde presiunea către infrastructura de combustibili, costurile pot deveni semnificative pentru regimul Lukașenko, care depinde de stabilitate internă și de sprijinul Moscovei. În același timp, materialul notează că menținerea status quo-ului ar rămâne strategia preferată a lui Lukașenko, inclusiv pentru a evita represalii care i-ar afecta economia și una dintre puținele surse de legitimitate internă: promisiunea de „pace”. [...]
Rusia transmite că reluarea dialogului cu NATO rămâne blocată , un semnal care prelungește incertitudinea de securitate în Europa și menține presiunea asupra planificării militare și bugetelor de apărare ale statelor membre. Declarația a fost făcută de purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova , potrivit Agerpres , care citează EFE. Zaharova a spus că „în prezent, nu există perspective” nici pentru reluarea dialogului, nici pentru „normalizarea relațiilor” cu Alianța Nord-Atlantică, iar discuția despre o revenire la relații funcționale ar fi „de neconceput” în condițiile actuale. Mesaj înainte de summitul NATO de la Ankara Declarațiile vin cu câteva zile înaintea summitului NATO de la Ankara. În acest context, Zaharova a susținut că Moscova nu are „planuri agresive” față de NATO. „Președintele rus Vladimir Putin și ministrul de externe Serghei Lavrov au subliniat în mod repetat că Rusia nu are planuri agresive împotriva membrilor NATO sau ai Uniunii Europene.” Acuzații de „escaladare” și condiții pentru o eventuală detensionare În același timp, purtătoarea de cuvânt a acuzat NATO că „continuă să avanseze spre o escaladare mai mare” și a afirmat că Occidentul ar trebui să „își reconsidere abordările ostile” față de Rusia. Potrivit acesteia, fără o schimbare a acestor abordări, „nu se poate vorbi în mod serios” despre normalizarea relațiilor dintre Rusia și NATO. [...]
Acordul în 14 puncte dintre Liban și Israel mută, cel puțin la nivel declarativ, decizia de război și pace de la Hezbollah către statul libanez , un pas cu potențial de impact major asupra stabilității și a revenirii economice a țării, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Textul susține că, prin cadrul de „normalizare” anunțat în weekend, guvernul libanez transmite atât comunității internaționale, cât și regimului de la Teheran, că „nicio putere străină” și niciun grup înarmat nu are autoritatea să decidă în numele Libanului. Miza ar fi una istorică: pentru prima dată „într-o generație”, Beirutul afirmă explicit că deciziile privind războiul și pacea aparțin exclusiv statului. În argumentația autoarei, această poziționare lovește direct în justificarea pe care Hezbollah și-a construit-o timp de peste patru decenii – aceea de „apărător” al Libanului – în condițiile în care, spune analiza, campaniile militare ale grupării au servit mai degrabă obiectivele regionale ale Iranului decât interesul național libanez. Sunt invocate două momente-cheie: deschiderea unui front împotriva Israelului la 8 octombrie 2023 și reluarea confruntărilor la 2 martie 2026, episoade care ar fi atras Libanul în conflicte pe care nici guvernul, nici populația nu și le-ar fi dorit. De ce contează: suveranitatea ca precondiție pentru ieșirea din criză Analiza leagă pierderea controlului statului asupra deciziilor strategice de degradarea internă din ultimii ani: „colaps economic”, „paralizie politică”, asasinate politice și cicluri repetate de conflict. În acest cadru, acordul este prezentat mai puțin ca un document diplomatic și mai mult ca un semnal că Libanul încearcă să-și recâștige capacitatea de guvernare efectivă – condiție esențială pentru stabilitate și, implicit, pentru orice relansare economică. Ce urmează: testul implementării și reacția Hezbollah Textul avertizează că transformarea declarației în realitate va fi dificilă. Iranul ar fi investit „decenii” în consolidarea Hezbollah ca una dintre cele mai puternice organizații armate non-statale, cu influență politică și militară internă, în afara autorității statului. În plus, eforturile internaționale anterioare de dezarmare ar fi avut rezultate limitate, iar forțele ONU de menținere a păcii nu ar fi împiedicat întărirea militară a grupării în sudul Libanului. În această logică, acordul ar putea rămâne un moment simbolic sau ar putea deveni începutul unui proces „lung” și „contestat” de recâștigare a suveranității. Publicația notează explicit incertitudinea rezultatului final: „rămâne de văzut” dacă viziunea se va materializa, însă, dacă da, momentul ar putea fi reținut ca începutul revenirii controlului statului asupra propriei politici de securitate. [...]
