Știri
Știri din categoria Externe
Amenințarea lui Trump privind Strâmtoarea Hormuz ridică riscul unui șoc pe piața petrolului, într-un moment în care negocierile SUA–Iran din Elveția sunt deja tensionate, potrivit Libertatea.
Președintele SUA, Donald Trump, a sugerat că Statele Unite ar putea „prelua controlul” asupra Strâmtorii Hormuz dacă nu se ajunge la un acord oficial cu Iranul, relatează CNN, citată de publicație. Hormuz este prezentată drept una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul global de petrol, iar orice blocaj sau control militar în zonă ar putea destabiliza piețele energetice și financiare.
Negociatorul-șef al Iranului, Mohammad Bagher Ghalibaf, a denunțat public „disperarea” Washingtonului și a respins eficiența amenințărilor americane, într-o postare pe platforma X.
„Oare nu se gândesc niciodată că, dacă amenințările lor ar fi funcționat cu adevărat, nu ar fi ajuns astăzi la acest nivel de disperare?”
În același mesaj, oficialul iranian a susținut că Teheranul nu se va lăsa intimidat la masa tratativelor și a avertizat că forțele armate iraniene sunt în stare de alertă pentru a răspunde la orice provocare în regiunea Golfului Persic.
„Nu luăm absolut deloc în serios amenințările americanilor.”
„Ar face bine să își măsoare cuvintele cu mare atenție. Forțele noastre armate sunt pregătite să le ofere un răspuns într-un mod complet diferit. Indiferent cât de mult vorbesc ei, noi suntem cei care trecem la acțiune.”
Pe fondul escaladării verbale, vicepreședintele SUA, JD Vance, a transmis înaintea reuniunii la nivel înalt cu delegația Iranului că Washingtonul este dispus să „transforme în mod fundamental” relațiile bilaterale cu Teheranul, descriind discuțiile drept fără precedent la acest nivel.
„Niciodată până acum conducerea iraniană și cea americană nu s-au mai întâlnit la un nivel atât de înalt.”
Potrivit declarațiilor citate, deschiderea SUA vine însă cu condiții: Iranul ar trebui să renunțe la rolul de factor de instabilitate regională și să ofere garanții pe termen lung că nu va dezvolta arme nucleare.
În logica prezentată de publicație, miza imediată este riscul ca o confruntare sau o militarizare a Strâmtorii Hormuz să afecteze fluxurile de petrol și, implicit, prețurile energiei. În acest context, evoluția negocierilor din Elveția și tonul declarațiilor publice rămân elemente-cheie pentru percepția de risc din piețe.
Recomandate
Donald Trump își apără public secretarul Apărării, Pete Hegseth , dar presiunea politică asupra conducerii Pentagonului crește după alegerile de la jumătatea mandatului, care au adus democraților controlul asupra ambelor camere ale Congresului, potrivit Digi24 . Miza imediată este una operațională: capacitatea administrației de a împinge prin Congres un pachet major de cheltuieli pentru apărare, în condițiile în care Hegseth ar putea deveni ținta unor investigații și chiar a unor discuții interne privind înlocuirea sa. Trump a respins ideea schimbării lui Hegseth, întrebat dacă ia în calcul înlocuirea acestuia, și a spus că „face o treabă foarte bună”. Totuși, în același timp, surse citate în material afirmă că președintele SUA „l-ar putea înlocui totuși” pe Hegseth, pe măsură ce republicanii își evaluează pierderile electorale. De ce contează: pachetul de 1,5 trilioane de dolari pentru apărare Un punct central al tensiunilor este legat de relația lui Hegseth cu legislatorii și de impactul asupra agendei bugetare. Senatorul republican Thom Tillis a declarat pentru CBS News că Hegseth va avea de dat socoteală, iar relația sa tensionată cu Congresul subminează eforturile administrației de a promova un pachet de cheltuieli pentru apărare de 1,5 trilioane de dolari . Tillis a indicat și o fereastră de timp scurtă pentru decizii, afirmând că, după alegeri, trebuie stabilit dacă Hegseth este persoana potrivită pentru a susține aceste nevoi în fața Congresului, în condițiile în care sesiunea curentă ar mai avea „doar 60 de zile”. Războiul cu Iranul, cost politic și potențial „țap ispășitor” Contextul politic al apărării lui Hegseth este legat de nemulțumirea alegătorilor față de războiul cu Iranul, menționată ca factor în rezultatul alegerilor. Vicepreședintele JD Vance a pus public sub semnul întrebării dacă războiul „a meritat efortul” și a spus că acesta i-a costat pe republicani controlul asupra Congresului. Un consilier al lui Trump, citat în articol, a susținut că Hegseth „ar putea fi pe lista celor care vor fi dați afară” din cauza războiului, pe logica găsirii unui vinovat pentru costul politic al conflictului. Investigații și riscuri de demitere Pe lângă presiunea politică, Hegseth se confruntă cu riscuri de anchete și proceduri în Congres: un legislator republican, Thomas Massie, a depus la începutul anului o cerere de impeachment împotriva lui Hegseth, acuzându-l de abuz în serviciu prin declanșarea ostilităților împotriva Iranului fără aprobarea Congresului; democrații au promis să-l investigheze pe Hegseth și modul în care a condus Pentagonul, investigațiile putând viza, potrivit materialului, inclusiv gestionarea războiului cu Iranul și „epurările” unor ofițeri militari de rang înalt. Casa Albă a îndrumat Reuters către declarațiile publice ale lui Trump despre Hegseth, iar Departamentul Apărării a transmis că acesta este „100 la sută dedicat” conducerii Pentagonului până la finalul mandatului lui Trump, care se încheie pe 20 ianuarie 2029. [...]
Liderul suprem al Iranului transmite că schimbarea majorității în Congresul SUA nu va modifica linia Washingtonului față de Teheran , într-un mesaj care sugerează continuitate în tensiunile geopolitice cu potențial efect direct asupra riscului regional și, implicit, asupra piețelor energetice, potrivit Digi24 . Mojtaba Khamenei a declarat că „oricine crede că rezultatele alegerilor de la jumătatea mandatului vor schimba poziţia Washingtonului faţă de Teheran se înşală amarnic”, într-o intervenție preluată de CNN și Reuters, potrivit News.ro. În același mesaj, liderul iranian a respins ideea că eventuale concesii către SUA ar reduce ostilitatea față de Iran. „Oricine se agaţă încă de o speranţă, oricât de mică, că sistemul de dominaţie şi-ar putea schimba comportamentul (...) se înşală profund.” Mesajul Teheranului: presiune și descurajare, nu detensionare În declarațiile citate, Khamenei a invocat drept elemente ale unei „campanii împotriva hegemoniei SUA” atât distrugerea de către Teheran a bazelor americane din regiune, cât și controlul asupra Strâmtorii Ormuz — un punct-cheie pentru tranzitul petrolului la nivel global. „SUA consideră că sfârşitul hegemoniei lor este îndepărtat; noi îl vedem ca fiind aproape.” Din perspectiva impactului economic, referirea la Strâmtoarea Ormuz menține în prim-plan riscul de perturbare a fluxurilor energetice, într-un context în care războiul din regiune a fost asociat deja cu scumpiri la benzină și motorină pentru consumatori, inclusiv în SUA. Contextul politic din SUA: războiul, costul vieții și schimbarea majorității Materialul notează că războiul comun al SUA și Israelului împotriva Iranului a devenit un subiect central în campania pentru alegerile de la jumătatea mandatului, pe fondul nemulțumirilor legate de conflict și de costul ridicat al vieții. În același context, președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a scris pe X că „americanii au spus NU războiului”. Totodată, Donald Trump a recunoscut că războiul din Iran a afectat candidații republicani, dar și-a menținut decizia de a începe conflictul. Potrivit informațiilor prezentate, democrații au preluat controlul atât asupra Senatului, cât și asupra Camerei Reprezentanților, iar rezultatul deschide o perioadă de „guvernare divizată” la Washington. Ce urmează și de ce contează Mesajul liderului suprem iranian indică faptul că Teheranul nu se așteaptă la o recalibrare a politicii SUA după schimbarea echilibrului politic din Congres. În termeni practici, asta înseamnă că riscul geopolitic asociat conflictului și tensiunilor din jurul Strâmtorii Ormuz rămâne ridicat, iar volatilitatea din energie poate continua să fie alimentată de evoluțiile din regiune. [...]
Înfrângerea republicanilor la alegerile de la jumătatea mandatului riscă să blocheze agenda Casei Albe , pe fondul unui climat intern descris de colaboratori drept „haos” și „iad”, potrivit Digi24 , care citează interviuri realizate de canalul MS NOW cu persoane din anturajul administrației Trump. Miza, dincolo de episodul politic, este una operațională: sursele intervievate vorbesc despre un moral „la pământ”, despre plecări iminente și despre dificultatea de a menține aparatul prezidențial funcțional și concentrat pe programul politic în următorii doi ani. Moral scăzut și risc de plecări din administrație Potrivit mai multor colaboratori ai Casei Albe intervievați de MS NOW, faptul că Donald Trump „nu își asumă nicio responsabilitate” după eșecul electoral i-a făcut pe unii să își piardă speranța și să se teamă că președintele va fi greu de ținut „concentrat asupra programului său politic”. Un fost funcționar, care spune că păstrează contacte regulate cu oameni rămași la Washington, descrie o administrație în care intenția de plecare nu mai este ascunsă și în care unii caută deja ieșiri. „Nimeni nu-și mai ascunde dorința de a pleca. Unii dau deja telefoane pentru a încerca să părăsească nava.” Același fost oficial afirmă că unor angajați li s-ar recomanda, „din precauție”, să solicite aviz juridic, fără ca materialul să detalieze motivele concrete ale acestei recomandări. „Doi ani de haos” și recrutare mai dificilă Sursele citate anticipează intensificarea luptelor interne în următorii doi ani, într-un context politic pe care îl descriu drept tot mai conflictual. „Toată lumea își va pune bețe în roate. Va fi un adevărat iad.” În paralel, apare și o problemă de resurse umane: găsirea de noi colaboratori ar urma să fie mai grea, în condițiile în care, potrivit unui fost funcționar citat, candidații ar fi reticenți să renunțe la „locurile de muncă bine plătite din sectorul privat” pentru un post perceput ca precar și de scurtă durată. În același context, sursa îl descrie pe Trump drept „o rață șchioapă” – expresie folosită în politica americană pentru un lider aflat spre final de mandat, cu influență redusă. Contextul imediat: reacția publică a lui Trump după eșec Digi24 notează că prima apariție publică a lui Trump după înfrângerea electorală a fost la șantierul noii sale săli de bal de la Casa Albă, unde a discutat cu presa despre detalii precum marmura aleasă pentru pardoseală, limitând comentariile despre scrutin „la strictul necesar”. În ansamblu, tabloul descris de sursele intervievate indică o administrație care intră într-o perioadă cu risc crescut de disfuncționalități interne, ceea ce poate reduce capacitatea executivului de a-și împinge agenda mai departe în următorii doi ani. [...]
Donald Trump pregătește remanieri în Cabinet după eșecul republicanilor la alegerile de la jumătatea mandatului , semnalând o posibilă schimbare de direcție în administrație într-un moment de presiune politică internă, potrivit Digi24 . Președintele SUA a spus, într-un interviu acordat CBS News (care urmează să fie difuzat duminică, în emisiunea „60 Minutes”), că intenționează să facă „câteva” schimbări și a răspuns afirmativ când a fost întrebat dacă va concedia persoane. Trump a evitat însă să indice nume. „Îmi iubesc Cabinetul. Cred că membrii săi sunt buni, dar probabil voi face câteva schimbări. Nu vreau să spun despre cine este vorba.” Prima schimbare anunțată: șefia de cabinet În aceeași zi, Trump a anunțat că o înlocuiește pe Susie Wiles cu Stephen Miller, descris ca un susținător loial și cunoscut pentru poziții radicale, care a fost anterior consilier principal și a coordonat agenda lui Trump în domeniul imigrației. Digi24 notează că, ulterior, Trump le-a spus jurnaliștilor că plecarea șefei de cabinet „nu are legătură cu alegerile”. „Pur și simplu a venit momentul. Uneori faci schimbări.” Mesaj de continuitate la Apărare, în ciuda criticilor interne Întrebat dacă mai are încredere în secretarul Apărării, Pete Hegseth — pe care unii republicani îl consideră responsabil pentru rezultatele slabe ale partidului — Trump a răspuns că are încredere în el. „Da. Uitați, am câștigat două războaie”. De ce contează Semnalul de remaniere, venit imediat după înfrângerea electorală a Partidului Republican, indică o recalibrare a echipei de la vârful administrației și o încercare de a gestiona consecințele politice ale rezultatului. În perioada următoare, rămâne de urmărit dacă Trump va anunța și alte schimbări în Cabinet și ce portofolii vor fi vizate. [...]
O eventuală reluare a dialogului SUA–Coreea de Nord ar putea tensiona alianțele din Asia , dacă administrația Trump ar accepta concesii care să ocolească obiectivul denuclearizării, cu efecte directe asupra arhitecturii de securitate regionale, potrivit Digi24 , care citează o analiză Reuters. Eșecul suferit de Donald Trump în alegerile intermediare din SUA ar putea să-l împingă să caute un „succes” de politică externă în ultimii doi ani de mandat, iar Asia este văzută de analiști drept zona în care ar avea mai multă marjă de manevră, în condițiile în care dosarele Ucraina și Iran nu au produs încă progrese semnificative. De ce contează: riscul de fractură între Washington, Seul și Tokyo Miza, potrivit analiștilor citați, este că o relansare a negocierilor cu Phenianul ar putea veni cu presiuni pentru concesii americane care să irite aliații regionali. Coreea de Sud și Japonia se opun oricărei înțelegeri care ar lăsa deoparte denuclearizarea, iar oficiali din cele două țări se tem că ar putea fi „excluși” dacă Washingtonul ar negocia direct cu Kim Jong Un, cu un acord tacit al Beijingului și al Moscovei. Leif-Eric Easley, profesor la Universitatea Ewha Womans din Seul, avertizează că un summit care ar evita tema denuclearizării ar submina descurajarea (capacitatea de a preveni un atac prin amenințarea cu represalii) și ar alimenta tensiuni politice între SUA, Coreea de Sud și Japonia. Context: de ce Phenianul are mai puține motive să răspundă Trump s-a întâlnit de trei ori cu Kim în primul mandat, însă summitul din 2019 s-a încheiat fără acord, pe fondul divergențelor privind programul nuclear nord-coreean și ridicarea sancțiunilor. Între timp, potrivit materialului, Coreea de Nord și-a extins arsenalul nuclear și de rachete , iar relațiile sale cu Rusia și China sunt descrise ca fiind la cel mai bun nivel din ultimii ani, ceea ce reduce stimulentele pentru negocieri. Kim Yo Jong, sora liderului nord-coreean, a transmis că dialogul rămâne o cale către pace, dar că Phenianul nu vede acum necesitatea negocierilor și a denunțat „politica ostilă” a Washingtonului. În același timp, Kim Jong Un a indicat anterior că ar fi dispus la discuții dacă SUA ar renunța la cererea ca Nordul să abandoneze armele nucleare — o linie roșie pentru Seul și Tokyo. Semnalul care ar schimba jocul: acceptarea statutului nuclear al Coreei de Nord Trump a descris Coreea de Nord drept o putere nucleară, statut pe care aliații din regiune și din Occident refuză să-l recunoască. Profesorul Kazuhiro Maeshima, de la Universitatea Sophia din Japonia, spune că dacă discuțiile ar duce la acceptarea de către Washington a acestui statut, „contextul de securitate din Asia s-ar schimba radical”, numind scenariul „o situație gravă”. În paralel, materialul notează că arsenalul nord-coreean este acum mai avansat decât în perioada 2018–2019, incluzând mai multe arme și rachete, vehicule hipersonice planante, o flotă în creștere de nave de război și submarine moderne, precum și capacități îmbunătățite privind dronele. Ce urmează și ce limite există Chiar dacă Trump ar reuși să-l readucă pe Kim la masa negocierilor, analiștii citați sugerează că ar putea fi nevoie de oferte mai mari decât o relaxare parțială a sancțiunilor. În plus, orice concesii ar putea întâmpina obstacole interne, inclusiv din partea unui Congres controlat de democrați, și ar fi afectate de orizontul limitat al mandatului. Stephen Biegun, fost secretar de stat adjunct care a condus negocierile cu Coreea de Nord în primul mandat Trump, apreciază că Phenianul are în prezent puține avantaje și chiar posibile dezavantaje dintr-o astfel de întâlnire. [...]
Ordinul lui Donald Trump care declară Biroul Oval „monument național” ridică semne de întrebare privind forța juridică și limitele de aplicare , întrucât un succesor ar putea, în principiu, să-l revoce sau să-l conteste în instanță, potrivit Libertatea , care citează BBC. Măsura este prezentată ca o încercare de a bloca „orice schimbare semnificativă” care ar afecta structura istorică sau caracterul arhitectural al încăperii, fără să interzică redecorarea sau modificările operaționale necesare. Trump a susținut public că Biroul Oval nu ar trebui „atins” pentru a fi schimbat de „oameni proști”, în contextul în care fiecare președinte a avut, tradițional, libertatea de a reamenaja spațiul. Ce restricționează, concret, ordinul Din informațiile prezentate, ordinul nu oprește schimbările de decor sau mobilier, dar trasează o linie la intervențiile care ar afecta elementele considerate istorice sau arhitecturale. În același timp, documentul cere ca Biroul Oval să fie inclus în administrarea Serviciului Parcurilor Naționale, „într-un mod” care să protejeze caracterul istoric și integritatea arhitecturală, precum și asocierea cu Președinția. Terenul Casei Albe are deja statut de Monument Istoric Național, însă ordinul adaugă o protecție specifică pentru Biroul Oval, care, în forma cunoscută astăzi, datează din anii 1930, când a fost amenajat la inițiativa președintelui Franklin D. Roosevelt. De ce este contestată decizia Experți în conservarea patrimoniului au acuzat ipocrizie, pe fondul altor proiecte atribuite administrației Trump. Avocatul Greg Werkheiser, citat de BBC, a spus că ordinul este „ipocrit” și „lipsit de sens din punct de vedere legal”, invocând, între altele, proiecte controversate și planuri blocate temporar de un judecător federal. În articol este menționat și faptul că ordinul a fost semnat la câteva luni după ce Trump ar fi inițiat un proiect criticat de demolare a Aripii de Est a Casei Albe, fără aprobarea Congresului, pentru a construi o nouă sală de bal, ceea ce a alimentat discuția despre respectarea legislației și prioritățile de conservare. Ce urmează și cât poate dura efectul ordinului Rămâne neclar dacă ordinul va rezista în timp. Libertatea notează că majoritatea ordinelor executive pot fi revocate de un succesor sau contestate în instanță. Ca precedent, este amintit faptul că Trump a redus în 2017 suprafața a două teritorii desemnate anterior drept monumente naționale în Utah, o decizie contestată intens, dar care, potrivit materialului, nu a fost încă anulată prin litigiu. [...]
