Știri
Știri din categoria Externe
Un acord de armament de 14 miliarde de dolari pentru Taiwan a intrat sub semnul întrebării după ce președintele SUA, Donald Trump, a spus că încă „deliberează” dacă va merge mai departe cu vânzarea, la scurt timp după întâlnirea cu liderul chinez Xi Jinping la Beijing, potrivit Politico.
Trump a declarat, la bordul Air Force One, în drumul de întoarcere din China, că va lua o decizie „într-o perioadă destul de scurtă” și că vrea să discute cu persoana „care conduce Taiwanul”. El a recunoscut că Xi a ridicat subiectul vânzărilor de arme către Taiwan în discuția lor.
Incertitudinea afectează un pachet de armament în valoare de 14 miliarde de dolari (aprox. 63 miliarde lei), aprobat de Congres în ianuarie, iar comentariile lui Trump sugerează o posibilă schimbare de linie cu efect direct asupra angajamentelor de securitate ale SUA în regiune.
Politico notează că una dintre „Șase Asigurări” oferite Taiwanului în 1982, în timpul administrației Reagan, era că Washingtonul nu va consulta Beijingul în privința vânzărilor de arme către insulă. În acest context, faptul că Trump a discutat tema cu Xi și a lăsat deschisă posibilitatea unei decizii diferite ridică semne de întrebare pentru susținătorii Taiwanului.
Trump a insistat însă că nu a schimbat politica externă americană în conversația cu Xi, argumentând că nu vede de ce ar refuza să discute subiectul doar din cauza unui acord vechi.
Potrivit publicației, avocații Taiwanului se tem de luni de zile că dorința lui Trump de a întări relația economică a SUA cu China ar putea duce la slăbirea sprijinului tradițional pentru Taipei, deși administrația Trump a respins în mod repetat ideea că președintele ar abandona Taiwanul.
David Sacks, fost expert politico-militar la reprezentanța diplomatică a SUA în Taiwan, a avertizat că o eventuală „tocmeală” privind vânzările de arme sau o consultare despre ce ar vinde ori nu ar vinde SUA ar însemna o abatere de la precedent, dacă Beijingul a cerut așa ceva și dacă președintele ar accepta.
Trump a refuzat, de asemenea, să se angajeze că SUA ar apăra Taiwanul în cazul unui atac chinez, revenind la „ambiguitatea strategică” practicată de predecesori, după ce fostul președinte Joe Biden se îndepărtase de această linie. Trump a spus că Xi i-a adresat aceeași întrebare în aceeași zi, dar a refuzat să răspundă public.
Ce urmează: Trump a indicat că va lua o decizie în curând, iar până atunci vânzarea de armament aprobată de Congres rămâne incertă, cu potențiale implicații atât pentru securitatea Taiwanului, cât și pentru echilibrul relației SUA–China.
Recomandate
Mesajul lui Xi către Trump sugerează că Taiwanul rămâne linia roșie care poate împinge relația SUA–China spre conflict , într-un moment în care cei doi lideri au discutat explicit despre riscuri de război, potrivit HotNews . În discuțiile dintre Donald Trump și Xi Jinping au apărut atât războiul din Iran, cât și posibilitatea unui conflict legat de Taiwan, despre care liderul chinez a spus că ar putea izbucni dacă subiectul „nu este tratat corespunzător”. În paralel, Xi a introdus în discursul său o referință istorică cu încărcătură strategică: „ Capcana lui Tucidide ”, asociată ideii că rivalitatea dintre o putere în ascensiune și una consacrată ajunge adesea la război. De ce contează referirea la „Capcana lui Tucidide” Conceptul, invocat frecvent în analize de politică externă (inclusiv de fostul strateg al lui Trump, Steve Bannon), pleacă de la interpretarea lui Tucidide asupra Războiului Peloponesiac: ascensiunea Atenei și teama pe care a stârnit-o în Sparta au făcut conflictul inevitabil. Transpus în prezent, mesajul este că ascensiunea Chinei riscă să genereze o confruntare cu SUA. Xi a formulat direct întrebarea în debutul discursului de joi: „Pot China și Statele Unite să depășească așa-numita «Capcană a lui Tucidide» și să creeze o nouă paradigmă pentru relațiile dintre marile puteri?” Taiwanul, punctul de maximă tensiune Observatorii citați în material remarcă faptul că Xi folosește termenul de ani buni, însă reluarea lui în timpul vizitei lui Trump este interpretată ca un indiciu privind poziția Beijingului față de Taiwan. Ulterior, Xi l-a avertizat pe Trump că un „pas greșit” în privința Taiwanului ar putea împinge cele două țări într-un „conflict”. „Problema Taiwanului este cea mai importantă chestiune în relațiile dintre China și SUA.” „Dacă este gestionată greșit, cele două țări ar putea intra în conflict, împingând întreaga relație dintre China și SUA într-o situație extrem de periculoasă.” Reacția lui Trump: între compliment și respingerea ideii de „declin” În același context, Xi a adoptat și un ton mai conciliant la un banchet de miercuri seara, susținând că obiectivele politice simbolice ale celor două țări pot coexista: „Realizarea marii renașteri a națiunii chineze și readucerea Americii la măreție pot merge perfect mână în mână și pot promova bunăstarea întregii lumi.” Trump a reacționat pe rețelele sociale, spunând că Xi „s-a referit foarte elegant” la SUA ca fiind „poate” o națiune în declin, dar a respins ideea că acest lucru s-ar aplica sub conducerea sa. El a atacat administrația Biden și a afirmat că, în prezent, SUA sunt „cea mai dinamică națiune” și că speră într-o relație „mai puternică și mai bună ca niciodată” cu China. Pentru mediul economic și companii, semnalul central rămâne că dosarul Taiwanului este tratat de Beijing drept factorul care poate destabiliza rapid relația bilaterală, indiferent de mesajele publice mai conciliatoare. [...]
Vizita lui Donald Trump la Beijing scoate în evidență avantajul strategic al Chinei în industriile „verzi” și în lanțurile de aprovizionare , într-un moment în care Washingtonul mizează pe câștiguri rapide, iar Beijingul pe repoziționări structurale, potrivit Focus . În analiza publicației, China folosește întâlnirea mai degrabă ca parte dintr-un joc pe termen lung – în comerț, tehnologie și climă – decât ca pe un eveniment de imagine. Trump ajunge la Beijing însoțit de o „caravană” de directori executivi, într-o vizită cu miză politică internă, în timp ce Xi Jinping ar urmări să capitalizeze pe continuitate și pe avantajul timpului. Mesajul central: China nu ar încerca să înlocuiască brusc SUA, ci să le depășească treptat, prin investiții și politici industriale care schimbă echilibrele economice. Comerț: mai probabil un armistițiu decât un acord major Discuțiile oficiale vizează tarifele, accesul pe piață și proprietatea intelectuală. Totuși, analiza consideră improbabil un „salt” real în negocieri; scenariul mai plauzibil este un armistițiu limitat, cu concesii simbolice. Pentru Beijing, câștigul ar fi timpul: o perioadă de calm ar ajuta China să-și diversifice lanțurile de aprovizionare, să reducă dependențele de tehnologia americană și să deschidă piețe noi în „Sudul global”, prin ajustări structurale, nu printr-un „mare târg”. Tehnologie: decuplare în etape și investiții masive Modelul vechi – cipuri americane, fabrici chineze și lanțuri globale integrate – este descris ca depășit, pe fondul controalelor la export și al sancțiunilor. China ar investi puternic în semiconductori , sisteme de operare proprii și infrastructură digitală, iar vizita lui Trump ar schimba puțin această direcție, chiar dacă ar fi anunțate noi înțelegeri punctuale. Focus notează că Beijingul încearcă să recupereze decalajul tehnologic prin politici industriale și investiții mari, în special în: baterii, mașini electrice, infrastructură de rețea. Clima: avantaj competitiv și export de infrastructură „verde” Unde diferența devine cea mai vizibilă este în zona tranziției energetice. În timp ce Trump ar prezenta politicile climatice internaționale ca pe o povară pentru economia SUA, China se poziționează ca motor pragmatic al tranziției, cu o capacitate de producție și implementare pe care o folosește și ca instrument economic extern. Publicația susține că Beijingul construiește mai multă capacitate eoliană și solară decât orice altă țară, domină piețele globale pentru fotovoltaice și mobilitate electrică și tratează infrastructura „verde” ca produs de export. În același timp, nu este prezentată drept „campion climatic” în sens european: cărbunele rămâne în funcțiune, iar cererea de energie este în continuare foarte mare. Un element economic important în această strategie este modul de finanțare și condiționare: China ar oferi partenerilor din Sudul global proiecte (parcuri solare, rețele electrice) și credite care nu sunt legate de reforme liberale, ci de legături pe termen lung privind materiile prime și piețele de desfacere. De ce contează: mutarea centrului de greutate în lanțurile viitoare de valoare Concluzia analizei este că Beijingul joacă pe termen lung, iar vizita lui Trump produce mai ales titluri de moment, fără să oprească tendințele de fond: decuplarea tehnologică graduală și competiția pentru controlul viitoarelor lanțuri de valoare din energia „verde”. În această logică, miza nu este doar geopolitică, ci și industrială: cine stabilește standardele, cine controlează capacitățile de producție și cine finanțează infrastructura în piețele emergente. Focus avertizează că, dacă alți actori rămân în așteptare, regulile jocului – de la lanțuri de aprovizionare la modele de business – riscă să fie scrise mai degrabă la Beijing decât în capitalele occidentale. [...]
Donald Trump susține că Xi Jinping i-a transmis că Beijingul nu va livra echipament militar Iranului , iar China ar fi dispusă să ajute la menținerea deschisă a strâmtorii Ormuz, un punct-cheie pentru fluxurile globale de petrol, potrivit HotNews . Mesajul, prezentat de Trump după întâlnirea cu liderul chinez la Beijing, vine pe fondul sensibilității piețelor la orice risc de blocaj în zonă. Trump a spus, într-un interviu pentru Fox News, că Xi l-a asigurat că nu va furniza „material militar” Iranului și că își dorește „să vadă Strâmtoarea Ormuz deschisă”. Președintele american a relatat și disponibilitatea exprimată de Xi de a ajuta, dacă poate fi „de vreun folos”. De ce contează: Ormuz, un nod critic pentru energie și transport Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai importante rute maritime pentru exporturile de petrol, iar orice semnal politic privind menținerea deschisă a acesteia poate influența percepția de risc în energie și transport. În acest stadiu, informațiile sunt prezentate ca declarații ale lui Trump despre discuția cu Xi, fără detalii suplimentare independente în material. În paralel: Trump vorbește despre o comandă de 200 de avioane Boeing În același context, Trump a afirmat că China a acceptat să comande 200 de avioane Boeing, ceea ce ar reprezenta prima achiziție de avioane comerciale fabricate în SUA de către Beijing în aproape un deceniu, potrivit Reuters, citată de HotNews. Totuși, detaliile tranzacției nu erau disponibile imediat. Casa Albă nu a răspuns unei solicitări privind dacă Trump s-a referit la întreaga comandă Boeing sau doar la anumite tipuri de aeronave (cu fuselaj îngust sau larg), iar Boeing nu a transmis imediat un punct de vedere. Reacția pieței a fost negativă pe termen scurt: acțiunile Boeing au scăzut cu peste 4% după difuzarea declarațiilor lui Trump. Reuters notează și că cifra de 200 este sub nivelul vehiculat anterior în presă, unde se vorbea despre o posibilă tranzacție de 500 de aeronave sau mai multe. Ce urmează Pentru piață, următorul reper este confirmarea oficială și structurarea comenzii (tipuri de aeronave, calendar de livrare, condiții), precum și eventuale clarificări privind rolul Chinei în menținerea deschisă a strâmtorii Ormuz, dincolo de declarațiile politice prezentate de Trump. [...]
Confirmarea lui Marco Rubio că Taiwanul a fost discutat la Beijing ridică miza politică a relației SUA–China , într-un moment în care orice nuanță de limbaj diplomatic poate schimba așteptările piețelor și calculele de securitate din Asia, potrivit Libertatea . Secretarul de stat american a declarat, într-un interviu pentru NBC News , că tema Taiwanului „a fost adusă în discuție” în întâlnirea de joi dintre președintele SUA Donald Trump și liderul chinez Xi Jinping, deși comunicatul oficial al Casei Albe nu a menționat subiectul. Rubio îl însoțește pe Trump în vizita oficială la Beijing. „Politica SUA privind problema Taiwanului rămâne neschimbată până în prezent şi în urma întâlnirii pe care am avut-o astăzi aici. Subiectul a fost adus în discuţie.” Rubio a spus că Beijingul ridică „mereu” subiectul, iar Washingtonul își exprimă poziția și trece mai departe, adăugând că ambele părți cunosc pozițiile reciproce. El a mai afirmat că Xi „a clarificat ceea ce ei numesc reunificare” și că aceasta „este ceva ce trebuie să se întâmple la un moment dat”, dar a avertizat că ar fi „o greșeală teribilă” ca reunificarea să fie impusă „prin forță”. De ce contează: limbajul diplomatic și „linia roșie” a Beijingului Materialul notează că susținătorii Taiwanului se tem de posibile concesii făcute de Trump la Beijing, inclusiv de o schimbare de nuanță în formulările diplomatice ale SUA – de la „a nu susține” la „a se opune” independenței Taiwanului – schimbare cerută insistent de Xi Jinping și cu implicații geostrategice majore. În paralel, televiziunea de stat chineză a relatat că Xi i-a transmis lui Trump un avertisment ferm, numind Taiwanul „cea mai importantă” problemă în relațiile bilaterale și sugerând că modul în care este gestionată poate menține stabilitatea globală sau poate împinge cele două țări spre confruntare. „Dacă este tratată prost, cele două ţări se vor ciocni, eventual vor intra în conflict.” Libertatea precizează că Xi a folosit un termen în mandarină care ar sugera o confruntare generală, nu neapărat una militară. Armamentul pentru Taiwan, în plan secund în discuții Rubio a mai declarat că vânzările de arme ale SUA către Taiwan „nu au ocupat un loc important” în discuțiile dintre Trump și Xi. Totuși, el a precizat că furnizarea de armament nu a făcut obiectul unei discuții detaliate în ziua respectivă și că Washingtonul cunoaște deja poziția Beijingului. În context, articolul amintește că Trump a abordat frecvent chestiunea Taiwanului dintr-o perspectivă tranzacțională, cerând insulei să își asume costuri mai mari pentru apărare și criticând industria taiwaneză de semiconductori, lider global, despre care a spus că „fură” locuri de muncă din SUA. Context: „ambiguitatea strategică” a SUA și riscul de escaladare Beijingul revendică Taiwanul ca provincie și, deși susține oficial reunificarea pașnică, nu exclude intervenția în forță. SUA nu recunosc oficial Taiwanul, dar sunt principalul susținător și furnizor de arme al insulei; în virtutea legii, oferă echipament defensiv, menținând totodată o „ambiguitate strategică” privind o intervenție militară directă în cazul unei invazii. În același timp, Trump a refuzat să comenteze public, în timpul vizitei la Templul Cerului, când a fost întrebat dacă a discutat despre Taiwan cu Xi Jinping. Confirmarea a venit ulterior de la Rubio, prin interviul acordat NBC News. [...]
Mesajul lui Xi către Trump sugerează o încercare de detensionare cu miză economică în relația China–SUA, într-un moment în care competiția dintre cele două puteri apasă pe comerț și investiții, potrivit Agerpres . Xi Jinping a declarat, la un dineu organizat la Beijing în onoarea președintelui american Donald Trump , aflat într-o vizită de stat în China, că „redarea măreției Americii” – sloganul politic asociat lui Trump – este compatibilă cu „marea reînnoire” a Chinei, concept central în retorica liderului chinez. „Realizarea marii reînnoiri a națiunii chineze și redarea măreției Americii pot merge perfect mână în mână, se pot hrăni una din alta și pot aduce binefaceri lumii întregi.” De ce contează: semnal de „coexistență” într-o relație cu efecte directe asupra economiei globale Mesajul lui Xi se aliniază doctrinei oficiale a Beijingului, care evită să se prezinte public drept rival sau concurent al SUA și promovează ideea unei relații de „parteneriat câștigător pentru toată lumea” cu Washingtonul. În termeni practici, o astfel de poziționare are rolul de a reduce presiunea politică asupra relației bilaterale, cu efecte potențiale asupra fluxurilor comerciale și a climatului investițional. În același discurs, Xi a insistat pe dimensiunea simbolică a relației dintre cele două state: „Popoarele chinez și american sunt două mari popoare.” Context: ce înseamnă „marea reînnoire” în narativul Beijingului „Marea reînnoire a națiunii chineze” este descrisă ca ideea că China, după „peste un secol de slăbiciune, războaie și umilințe”, trebuie să-și recapete statutul de mare putere prosperă, influentă și respectată la nivel global. Declarațiile au fost făcute în cadrul unui banchet oficial, în timpul vizitei de stat a lui Donald Trump în China. Agerpres notează că relatarea este atribuită agenției AFP. [...]
Banchetul oferit de Xi Jinping lui Donald Trump a fost construit ca un gest de „diplomație gastronomică”, cu un meniu care combină bucătăria chineză și influențe occidentale, într-un format menit să acomodeze preferințele delegației americane , potrivit Antena 3 . Masa a avut loc joi, la Marea Sală a Poporului din Beijing, după o întâlnire între cei doi lideri. În sală, oaspeților li s-a servit un meniu descris ca îmbinând tradiția chineză cu elemente occidentale. Antena 3 notează că, potrivit Casei Albe, felurile au fost gândite să combine bucătăria tradițională chineză cu arome internaționale „pentru a se potrivi gusturilor președintelui american”, informație relatată de Il Messaggero. Ce a inclus meniul Printre preparatele menționate s-au numărat: supă de roșii cu homar; coaste crocante de vită; legume de sezon înăbușite; somon gătit la foc mic cu sos de muștar; rață la cuptor de Beijing; chifle cu carne de porc prăjite în tigaie; desert tiramisu, urmat de fructe și înghețată, după o selecție de produse de patiserie mici. Context: precedentul din 2017 și semnalul către delegația americană Articolul amintește că, la vizita lui Trump în China din 2017, meniul a inclus supă de pește, pui kung pao și tocană de vită cu sos de roșii, descrisă ca o versiune rafinată a unui fel preferat de liderul american (friptură cu ketchup). De această dată, selecția de feluri este prezentată ca o abatere „probabilă” de la tradiția strictă, cu scopul de a-și mulțumi oaspetele, într-o logică similară cu un exemplu dat din Japonia, unde la un banchet anterior au fost incluse ingrediente americane, deși obiceiul local ar fi folosirea exclusivă a ingredientelor locale. [...]
