Știri
Știri din categoria Externe

SUA acuză China că a făcut un test nuclear secret în 2020, într-un moment în care Washingtonul cere un nou tratat de control al armelor care să includă și Beijingul, potrivit Reuters. Acuzațiile au fost prezentate vineri, 6 februarie, la Conferința pentru Dezarmare de la Geneva, la o zi după expirarea New START, acordul care limita desfășurările de rachete și focoase strategice ale SUA și Rusiei.
În intervenția sa, subsecretarul de stat american pentru controlul armelor și securitate internațională, Thomas DiNanno, a spus că guvernul SUA „este conștient” că China a efectuat teste nucleare explozive și că ar fi pregătit teste cu randamente „în sute de tone”. Oficialul american a indicat explicit un „test cu randament” care ar fi avut loc la 22 iunie 2020.
DiNanno a susținut că armata chineză ar fi încercat să ascundă testarea prin „obfuscare” și prin folosirea unei metode numite „decoupling” (decuplare), descrisă ca o tehnică menită să reducă eficiența monitorizării seismice, astfel încât activitățile să fie mai greu de detectat. În logica prezentată de Washington, această conduită ar încălca angajamentele privind interzicerea testelor.
Reacția Beijingului, exprimată la aceeași reuniune de ambasadorul chinez pentru dezarmare, Shen Jian, nu a răspuns direct acuzației punctuale privind data și natura testului. El a afirmat însă că China a acționat „prudent și responsabil” în chestiuni nucleare și a acuzat SUA că „exagerează” așa-numita amenințare nucleară chineză, respingând „narațiunile false” și susținând că Washingtonul este „vinovat” de agravarea cursei înarmărilor.
Diplomați prezenți la conferință au descris acuzațiile SUA drept noi și îngrijorătoare, pe fondul deteriorării relațiilor dintre Washington și Beijing. Miza este amplificată de faptul că expirarea New START lasă, pentru prima dată în peste o jumătate de secol, SUA și Rusia fără constrângeri obligatorii privind desfășurările de arme nucleare strategice.
În acest context, administrația Trump promovează ideea unui acord mai larg decât New START, care să includă și China, pe argumentul că SUA se confruntă acum cu „amenințări din partea mai multor puteri nucleare”, iar un tratat bilateral ar fi „nepotrivit în 2026 și în anii următori”, după cum a spus DiNanno. Oficialul a reiterat și proiecția americană potrivit căreia China ar putea depăși 1.000 de focoase nucleare până în 2030.
Beijingul a transmis însă că nu este pregătit să participe la negocieri trilaterale cu Washingtonul și Moscova în acest stadiu. China invocă diferența de dimensiune a arsenalelor: estimări menționate în cadrul conferinței indică aproximativ 600 de focoase pentru China, față de circa 4.000 pentru fiecare dintre SUA și Rusia.
Expirarea New START creează un vid de control al armelor, iar analiștii de securitate avertizează că, fără un acord de înlocuire, crește riscul de calcul greșit și stimulentul pentru acumularea de noi capacități, pe baza celor mai pesimiste presupuneri despre intențiile adversarului. În paralel, Rusia a semnalat că preferă dialogul cu SUA, dar se declară pregătită pentru orice scenariu, iar Kremlinul a indicat că ambele părți recunosc nevoia reluării discuțiilor.
Pentru Washington, acuzațiile privind testele nucleare secrete ale Chinei adaugă o dimensiune de urgență politică și de credibilitate în argumentul pentru un nou cadru de control al armelor. Pentru Beijing, respingerea acuzațiilor și refuzul de a intra în negocieri reflectă atât disputa asupra evaluării amenințării, cât și poziționarea într-un moment în care arhitectura tradițională a limitării armelor nucleare se fragmentează, iar un eventual acord nou este considerat, de analiști, dificil și de durată.
Recomandate

SUA și China reduc tarifele pentru mărfuri de 60 mld. dolari (aprox. 270 mld. lei), într-un aranjament care poate tempera presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare și a costurilor la import potrivit Antena 3 . Măsura vizează o gamă largă de produse – de la cărbune și produse agricole americane până la bunuri de consum fabricate în China – și vine după întâlnirea de la Washington dintre Donald Trump și Xi Jinping. Acordul este construit pe un mecanism numit „30 pentru 30”, prin care fiecare țară poate importa din cealaltă bunuri „nesensibile” în valoare de 30 de miliarde de dolari, beneficiind de tarife vamale reduse. Ce produse intră pe listele de tarife reduse Pe partea chineză, lista produselor americane pentru care se vor aplica tarife mai mici include 1.619 articole. Printre acestea se regăsesc porumb, grâu, carne congelată, fructe de mare, produse din lemn, cosmetice și dispozitive medicale, conform unei liste publicate de Casa Albă . Soia americană nu este inclusă, ceea ce este prezentat ca o lovitură pentru fermierii americani afectați de războiul comercial. În oglindă, lista SUA pentru importuri din China cu tarife reduse cuprinde 77 de produse, între care jucării, veselă, accesorii de bucătărie, perdele, aparate de ras electrice și mingi gonflabile. Angajamente pe energie și miza deficitului comercial Casa Albă a mai anunțat că China va importa cel puțin 10 milioane de tone metrice de cărbune din SUA în 2027 și din nou în 2028. Publicația notează însă că angajamente anterioare privind importuri de anumite mărfuri (inclusiv produse agricole) „nu au fost întotdeauna respectate în totalitate”. În plan mai larg, tarifele au fost folosite de Trump pentru a reduce deficitul comercial al SUA cu China. Reprezentantul comercial al SUA, Jamieson Greer, a declarat într-un interviu pentru CNBC că deficitul comercial pe mărfuri a scăzut cu 40% de când Trump a preluat funcția și că ar urma să ajungă la 140 de miliarde de dolari în acest an, în timp ce datele Biroului de Recensământ al SUA indică un deficit de aproximativ 295 de miliarde de dolari în 2024. Context: armistițiul tarifar și ce urmează Anunțul vine după ce SUA și China conveniseră anterior să pună pe pauză escaladarea măsurilor tarifare până la 10 ianuarie. Armistițiul comercial – cu tarife de 30% pentru produsele chineze și de 10% pentru produsele americane – a fost prelungit de mai multe ori din mai 2025, când cele două țări s-au întâlnit la Geneva pentru negocieri. Potrivit informațiilor prezentate, produsele incluse în lista anunțată duminică ar fi „cel mai probabil” exceptate de la viitoare măsuri tarifare, ceea ce sugerează o încercare de a izola o parte din comerțul bilateral de noi runde de taxe. Separat de comerț, SUA și China au convenit să creeze un canal bilateral de comunicare pentru a discuta despre eventuale „incidente” legate de inteligența artificială și au înființat Dialogul SUA–China privind „Superinteligența”, conform Casei Albe. [...]

Retragerea completă a trupelor SUA din Irak schimbă direct ecuația de securitate și riscul operațional din regiune , într-un moment în care Bagdadul spune că va marca plecarea printr-o „Zi a independenței”, potrivit HotNews . Un oficial guvernamental irakian a declarat pentru DPA (informație preluată de Agerpres) că armata americană și-a încheiat complet retragerea din Irak, inclusiv forțele combatante și trupele de sprijin logistic. DPA notează însă că informația nu a fost confirmată oficial, deocamdată, de Washington. Conform Pentagonului, în ultimii ani în Irak mai erau desfășurați în jur de 2.500 de militari americani, staționați la Erbil (Kurdistanul irakian), la o bază din apropierea aeroportului din Bagdad și în Zona Verde, cartierul guvernamental din capitală. Retragerea a fost convenită de SUA și Irak în 2024 . Context: de la campania anti-ISIS la escaladarea regională Trupele americane din Irak au participat la campaniile împotriva organizației teroriste Stat Islamic (ISIS) , lansate în 2014 de SUA și țări aliate. Gruparea a fost declarată învinsă militar în Irak în 2017 și în Siria în 2019, dar celule ale Statului Islamic rămân active și continuă să întreprindă sau să revendice atacuri ocazionale. În același timp, sursa arată că situația de securitate din Irak s-a deteriorat din nou după declanșarea războiului americano-israelian împotriva Iranului la sfârșitul lunii februarie. În ultimii ani, Washingtonul și Teheranul s-au confruntat repetat pe teritoriul Irakului, iar în contextul actualului conflict legat de Iran au avut loc sute de atacuri care au vizat instalații și trupe americane din Irak, precum și ținte aparținând forțelor kurde. Ce urmează: „Ziua independenței” și dosarul milițiilor DPA mai notează că este de așteptat ca Iranul și forțele aliniate cu el să salute retragerea trupelor americane. Irakul va organiza patru zile de sărbătoare oficiale începând de miercuri, când expiră oficial termenul-limită pentru retragerea americană. Evenimentul va fi celebrat drept „Ziua independenței”, iar instituțiile publice vor fi închise. În paralel, planul inițial prevedea ca milițiile puternice aliate cu Iranul să se dezarmeze și să fie integrate în aparatul de securitate al statului, în același timp cu retragerea SUA. Măsura anunțată de premierul Ali al-Saidi a fost însă amânată și ar urma să fie pusă în practică începând cu vara anului viitor. SUA și aliații lor au invadat Irakul în 2003 și l-au înlăturat de la putere pe Saddam Hussein. După retragerea din 2011, armata americană a revenit în 2014, la solicitarea guvernului irakian, pentru a lupta împotriva ISIS. [...]

Retragerea forțelor americane din Irak până la finalul lui septembrie 2026 riscă să lase regiunea autonomă Kurdistan fără un „scut” militar într-un moment în care Iranul a intensificat atacurile cu rachete și drone , potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Regiunea kurdă din nordul Irakului, cu capitala la Erbil, a beneficiat de autonomie încă din anii ’90 și a fost sprijinită de SUA, inclusiv după 2003, când autonomia a fost consacrată în Constituția irakiană. În prezent, însă, plecarea militarilor americani din Irak include și retragerea din Kurdistan, unde SUA erau desfășurate la Erbil și într-o a doua locație. Americanii vor rămâne prin consulatul mare din Erbil, dar analiza notează că autoritățile regionale privesc cu îngrijorare ce urmează. Presiune de securitate: peste 1.000 de atacuri cu rachete și drone În contextul loviturilor SUA și Israelului asupra Iranului, Teheranul ar fi declanșat atacuri asupra regiunii Kurdistan, depășind pragul de 1.000 de atacuri cu rachete și drone, conform analizei. Țintele principale ar fi fost grupuri kurde disidente aflate în Kurdistanul irakian, formate din kurzi care au fugit din Iran în ultimele decenii. Sunt menționate mai multe organizații, între care Partidul Democrat al Kurdistanului Iranian, Komala, PJAK, Xhabat și Kurdistan Freedom Party (PAK). PAK este prezentat ca având un rol în lupta împotriva ISIS alături de peshmerga (forțele kurde) și ca fiind interesat acum să se implice împotriva regimului iranian. Lecția referendumului din 2017: izolarea politică poate reveni Analiza reamintește referendumul pentru independență din 25 septembrie 2017, când aproximativ 2,8 milioane de persoane au votat, iar peste 92% s-au pronunțat pentru independență. După acel moment, Bagdadul a sancționat regiunea, inclusiv prin încercări de închidere a aeroporturilor din Erbil și Sulimaniyeh și prin presiune militară în zona Kirkuk, oraș cu o prezență kurdă importantă. În acel episod, Turcia și Iranul au sprijinit Bagdadul, iar regiunea a rămas izolată. Analiza susține că atacurile și presiunile de atunci au fost coordonate inclusiv de Qasem Soleimani , comandantul Forței Quds din cadrul IRGC, împreună cu lideri ai unor miliții șiite. Ce se schimbă acum: Bagdadul își consolidează controlul în zone-cheie În prezent, relațiile dintre Erbil și Bagdad par „mult mai bune”, însă analiza indică o tendință care reduce spațiul de manevră al guvernului regional kurd (KRG): Irakul își consolidează controlul în alte zone, inclusiv printr-un acord cu gruparea armată yazidită YBS pentru depunerea armelor și printr-un acord cu Turcia privind preluarea bazei turcești Bashiqa, care ar urma să devină un obiectiv federal irakian. Consecința operațională pentru KRG, potrivit analizei, este creșterea influenței Bagdadului în Nineveh Plains și Sinjar, zone care se învecinează cu regiunea Kurdistan și pe care KRG le-a considerat în trecut „disputate”. În acest context, KRG ar fi puțin probabil să mai aibă un rol semnificativ în Sinjar sau Kirkuk. Miza imediată: apărare antidrone și finanțarea peshmerga Îngrijorarea centrală pentru KRG, atribuită premierului Masrour Barzani, este că regiunea ar putea deveni mai vulnerabilă la atacuri, în special cu drone și rachete. Analiza notează și riscul ca nu doar trupele SUA să plece, ci și finanțarea americană pentru peshmerga să se reducă sau să se oprească. În paralel, peshmerga au fost presați să se reformeze și să se unifice, iar KRG afirmă că a început acest proces, potrivit aceleiași surse. Calendarul retragerii: Washingtonul reconfirmă termenul-limită Publicația citează o relatare a Rudaw din Erbil, potrivit căreia un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat a reafirmat că Washingtonul rămâne angajat să își retragă forțele militare din Irak până la termenul stabilit și că SUA urmează „calendarul de tranziție stabilit de comun acord” pentru încheierea operațiunilor militare ale coaliției în Irak. În lipsa unor detalii suplimentare despre aranjamentele de securitate post-retragere, analiza conturează un risc major pentru regiunea kurdă: diminuarea prezenței militare americane exact când amenințarea cu atacuri dinspre Iran și din partea milițiilor susținute de Teheran rămâne ridicată. [...]

Ucraina încearcă să taie finanțarea războiului prin presiune asupra cumpărătorilor de petrol rusesc , iar președintele Volodîmîr Zelenski le-a cerut explicit Chinei și Indiei să-și folosească influența asupra Moscovei, pe fondul unei intensificări a atacurilor rusești din ultima săptămână, potrivit Kyiv Post . Într-o declarație publicată duminică, 27 septembrie, pe Telegram (link în sursă), Zelenski a spus că Rusia a lansat „peste 2.200” de drone de atac, aproximativ 1.650 de bombe aeriene ghidate (KAB) și 38 de rachete asupra Ucrainei „doar în această săptămână”. El a adăugat că o parte semnificativă dintre rachetele folosite au fost balistice. De ce miza este China și India: petrolul și lanțurile de aprovizionare Zelenski a susținut că lipsește „o poziție constant puternică” din partea Chinei și Indiei, dar și a altor state mari din afara Occidentului, inclusiv Brazilia și Africa de Sud, precum și din partea unor țări din G20 și „Sudul Global”. Mesajul central: fiecare dintre aceste țări „are influență asupra Rusiei” și ar putea contribui la transformarea păcii „în realitate”. Contextul economic invocat de publicație este că China și India sunt cei mai mari cumpărători de țiței rusesc la nivel global , iar aceste achiziții generează venituri care ajută la susținerea efortului de război al Moscovei. În plus, materialul notează că Beijingul furnizează Rusiei componente folosite la fabricarea de armament, iar India rămâne unul dintre cei mai mari cumpărători de armament rusesc. Atacuri asupra infrastructurii civile și a centrelor de date În aceeași declarație, Zelenski a afirmat că loviturile rusești din timpul nopții au ucis trei persoane în regiunea Zaporojie și un bărbat la Kiev. Tot duminică dimineață, forțele ruse ar fi lovit de două ori un centru de date din Kiev; în primul atac, potrivit lui Zelenski, trei persoane – inclusiv doi copii – au fost rănite. Materialul mai menționează că atacurile au vizat și clădiri rezidențiale, facilități energetice și alte obiective de infrastructură civilă în mai multe regiuni, între care Odesa, Harkiv, Sumî, Nikolaev, Herson, Poltava, Jîtomîr și Kiev. Separat, primarul Kievului, Vitali Kliciko, este citat cu informația că o femeie și doi adolescenți de 16 ani au fost internați duminică dimineață, după o lovitură asupra unei clădiri nerezidențiale din districtul Șevcenkivskîi. Presiune suplimentară prin tarife americane: instrumentul există, aplicarea e incertă Kyiv Post notează că președintele SUA Donald Trump a obținut noi puteri legislative pentru a viza principalii cumpărători de petrol și gaze rusești cu tarife de până la 100%, după ce a promulgat pe 18 septembrie „Lindsey O. Graham Sanctioning Russia and Iran Act”. Publicația subliniază însă că nu este clar dacă Trump va folosi aceste instrumente împotriva Chinei , întrucât astfel de tarife ar putea afecta stabilitatea relațiilor comerciale pe care Washingtonul încearcă să o păstreze cu Beijingul. În acest context, Zelenski a cerut în mod repetat ca Trump să-și folosească noile prerogative, pe măsură ce Rusia își intensifică loviturile asupra infrastructurii civile, potrivit aceleiași surse. Ce urmează: apeluri diplomatice, dar semnale slabe de la Moscova Pe linie diplomatică, materialul arată că 51 de țări au susținut miercuri o declarație comună la Adunarea Generală a ONU , cerând Kremlinului să accepte o încetare completă a focului și să intre în negocieri „semnificative”. În paralel, Washingtonul l-a invitat pe Vladimir Putin la summitul G20 din Miami, în decembrie, iar Trump i-ar fi cerut să „încheie războiul”. În contrapondere, Kyiv Post relatează că ministrul rus de externe Serghei Lavrov a spus că Rusia nu își va opri „operațiunea militară specială” nici măcar în timpul negocierilor, iar Putin a respins până acum propunerile pentru o întâlnire directă. Zelenski a rezumat poziția sa astfel: „A fost la fel cu el ani de zile – și toți partenerii noștri simt asta. Caută scuze ca să continue războiul.” [...]

Iran condiționează redeschiderea Strâmtorii Hormuz de un acord rapid, dar spune că nu mai are încredere în negocierile cu SUA , într-un moment în care ruta prin care trecea înainte de război circa o cincime din petrolul și gazele tranzacționate la nivel global rămâne principalul său instrument de presiune, potrivit Al Jazeera . Președintele iranian Masoud Pezeshkian a declarat, într-un interviu difuzat sâmbătă, că Teheranul „nu mai are încredere” în discuțiile cu Washingtonul, după ce runde anterioare de negocieri ar fi fost urmate de atacuri și sancțiuni. „Nu avem nicio încredere în partea americană și nu știm pe ce bază se poate ajunge la o înțelegere cu ea.” Miza economică: Hormuz, pârghia Iranului în război Pezeshkian și ministrul de Externe Abbas Araghchi au fost în această săptămână în SUA, la reuniunea liderilor mondiali organizată de ONU, unde au prezentat o propunere care ar urma să ducă la încetarea luptelor în războiul SUA–Israel cu Iranul și la deblocarea Strâmtorii Hormuz în termen de șapte zile. Conform planului descris de Araghchi, „pașii inițiali” ar dura patru-cinci zile, strâmtoarea ar fi redeschisă în ziua a șasea, iar „în ziua a șaptea” ar începe discuțiile cu SUA pentru un acord final pe subiecte agreate reciproc, inclusiv programul nuclear al Iranului. Ce cere Teheranul și ce oferă în schimb În cadrul propunerii, Washingtonul ar urma să: ridice blocada navală asupra porturilor iraniene; renunțe la sancțiunile privind vânzările de petrol ale Iranului; elibereze aproximativ 12 miliarde de dolari (aprox. 54 miliarde lei) din active iraniene înghețate; respecte o încetare a focului la nivel regional, inclusiv în Liban și Yemen. În schimb, Iranul ar urma să redeschidă Strâmtoarea Hormuz, descrisă de Al Jazeera drept principala pârghie a Teheranului. Pezeshkian a mai spus că mediatorii Qatar și Pakistan transmit mesajele Iranului către Washington și că negocierile ar porni de la un memorandum de înțelegere (MoU) convenit în iunie, pe care SUA ar trebui să-și clarifice poziția, după ce acesta a expirat luna trecută. Teheranul neagă responsabilitatea pentru blocaj și leagă redeschiderea de negocieri Pezeshkian a respins ideea că Iranul ar fi responsabil pentru blocarea strâmtorii, afirmând că SUA „au închis rutele înaintea noastră” și calificând închiderea drept „un răspuns natural” când accesul Iranului este tăiat. El a susținut că ruta ar putea fi redeschisă pentru transportul comercial dacă negocierile ar duce la încheierea războiului. Separat, într-un material video NewsFeed al aceleiași publicații, Al Jazeera notează că declarațiile lui Pezeshkian au venit cu puțin timp înainte ca Donald Trump să respingă propunerea Iranului privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz în șapte zile. [...]

Senatul SUA a votat oprirea oficială a monedei de 1 cent, o măsură care ar aduce economii anuale de 56 de milioane de dolari (aprox. 250 milioane lei), după ce Monetăria americană a încetat deja producția în 2025, potrivit Mediafax . Proiectul de lege cere guvernului federal să nu mai fabrice moneda de un cent, oferind acoperire legală deciziei administrației Trump de anul trecut, conform Associated Press (AP), citată de publicație. Moneda, introdusă printre primele emisiuni după înființarea Monetăriei în 1792, a devenit tot mai costisitoare de produs și este folosită de tot mai puțini consumatori, pe fondul extinderii plăților digitale. De ce contează: cost de producție de aproape patru ori peste valoarea nominală Monetăria SUA susține că producția unui cent costă „aproape 4 cenți”, iar oprirea fabricării ar genera „economii imediate de 56 de milioane de dolari anual” (aprox. 250 milioane lei). Din perspectiva cheltuirii banilor publici, argumentul central este reducerea risipei: statul plătește semnificativ mai mult decât valoarea monedei pe care o pune în circulație. Inițiativa legislativă, denumită „ Legea Cenților Comuni ”, a fost susținută bipartizan de Lisa McClain (republicană, Michigan) și Robert Garcia (democrat, California). Garcia a justificat măsura prin raportul cost–beneficiu al monedei: „Când vine vorba de gestionarea risipei și de asigurarea faptului că banii din taxe sunt cheltuiți cu înțelepciune, este de bun simț să nu mai fabricăm o monedă a cărei producție costă de aproape patru ori mai mult decât merită.” Ce se schimbă în practică pentru retail și consumatori Încetarea producției nu înseamnă dispariția imediată a monedelor de 1 cent din economie. Acestea rămân în circulație, iar consumatorii și magazinele le pot folosi în continuare, notează Mediafax. Proiectul de lege introduce însă proceduri pentru perioada de tranziție, pe măsură ce moneda este „eliminată treptat”, inclusiv posibilitatea ca magazinele să rotunjească valoarea tranzacțiilor în sus sau în jos la cei mai apropiați 5 cenți. Ca reper al dimensiunii circulației, Monetăria a declarat că a produs 3,2 miliarde de monede de un cent în 2024. Ce urmează Potrivit sursei, se așteaptă ca președintele Donald Trump să semneze proiectul de lege. El a scris anul trecut, într-o postare pe rețelele sociale, că SUA a produs moneda de 1 cent „mult prea mult timp”. [...]