Știri
Știri din categoria Externe
Marea Britanie a aprobat ca SUA să folosească baze britanice pentru lovituri în Iran, într-un context de escaladare în Strâmtoarea Ormuz, despre care sursa afirmă că ar fi fost blocată de Iran de la începutul lunii martie.
Guvernul condus de Keir Starmer a confirmat vineri decizia, după o reuniune a miniștrilor dedicată situației din regiune, relatează Reuters. Acordul ar viza operațiuni destinate distrugerii unor baze de rachete iraniene care ar fi fost folosite pentru atacarea navelor din Strâmtoarea Ormuz.
Conform informațiilor citate, Starmer respinsese inițial solicitarea SUA, invocând nevoia de a fi convins că orice acțiune militară este legală. Ulterior, și-ar fi schimbat poziția după ce Iranul a atacat aliați britanici din regiune, notează aceeași relatare.
Accesul SUA ar fi fost autorizat la RAF Fairford și la baza comună SUA–Marea Britanie Diego Garcia, în Oceanul Indian. Reuters indică faptul că aceste facilități ar urma să fie folosite în cadrul operațiunilor menționate.
Teheranul a reacționat imediat, iar ministrul de externe Abbas Araqchi l-a acuzat pe Starmer că „pune în pericol viețile britanicilor” și a spus că Iranul „își va exercita dreptul la autoapărare”, potrivit relatării citate.
În paralel, Downing Street a cerut „o dezescaladare urgentă și o rezolvare rapidă a războiului”. Totodată, un sondaj YouGov menționat de Reuters arată că 59% dintre britanici se opun atacurilor SUA–Israel asupra Iranului.
Recomandate
JD Vance susține că SUA au „distrus” programul nuclear al Iranului , o afirmație care ridică miza negocierilor privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz , un punct-cheie pentru fluxurile globale de petrol. Informația apare într-un material Al Jazeera , publicat pe 8 august 2026. Vicepreședintele american JD Vance a declarat că Washingtonul a „distrus” programul nuclear al Iranului și i-a degradat capacitățile militare. Materialul nu oferă detalii suplimentare despre natura acțiunilor invocate sau despre evaluări independente care să confirme afirmația. În același timp, Teheranul cere Statelor Unite compensații și încetarea blocadei navale înainte de a redeschide Strâmtoarea Hormuz. Condiționarea redeschiderii de aceste cerințe indică faptul că disputa are o componentă operațională directă asupra transportului maritim într-una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Din perspectiva piețelor și a companiilor dependente de transportul maritim, mesajul relevant este că redeschiderea Strâmtorii Hormuz rămâne legată de un pachet politic mai larg, în care Iranul cere concesii concrete, iar SUA își afirmă public poziția de forță. Materialul nu precizează un calendar sau pași agreați pentru reluarea traficului prin strâmtoare. [...]
Iran vrea să introducă taxe de până la 7% din valoarea mărfii pentru navele comerciale care tranzitează Strâmtoarea Hormuz , într-un plan aflat în analiza Parlamentului de la Teheran, cu potențial de a crește costurile de transport pe una dintre cele mai importante rute pentru petrol și gaze, potrivit NPR . Proiectul prevede și interzicerea tranzitului pentru nave asociate SUA, Israelului și altor „țări ostile”, până când Iranul ar fi „compensat pentru pagubele de război”, conform presei de stat iraniene citate de publicație. Planul ar introduce un mecanism de cost direct pentru companii: o taxă de până la 7% din valoarea încărcăturii pentru navele comerciale care trec prin strâmtoare. În plus, ar exista amenzi de 20% din valoarea mărfii pentru navele care ar încălca condițiile impuse de Iran. Rute „temporare” și disputa privind controlul strâmtorii Iranul a transmis miercuri că finalizează un acord privind rutele de navigație cu Oman , aliat al SUA aflat pe cealaltă parte a Strâmtorii Hormuz. Potrivit presei de stat iraniene, Ministerul de Externe de la Teheran ar fi indicat că navele ar urma să intre prin coridorul nordic, aproape de coasta iraniană, și să iasă prin coridorul sudic, aproape de coasta Omanului. Oman nu a comentat, notează NPR. Administrația Trump contestă însă această interpretare. Un oficial american, citat de NPR sub protecția anonimatului, a spus că eventualele rute temporare nu ar implica „aprobări sau permisiuni și nici taxe ori tarife”, argumentând că Strâmtoarea Hormuz este o cale navigabilă internațională. Ulterior, președintele Donald Trump a afirmat că SUA „controlează” în prezent strâmtoarea prin blocada navală asupra Iranului. Context: războiul și efectele economice ale închiderii Evoluția vine la peste cinci luni după ce SUA și Israel au început războiul împotriva Iranului, la 28 februarie, conform NPR. Strâmtoarea Hormuz a rămas deschisă pentru transportul maritim până la declanșarea conflictului, însă, după atacurile comune ale Israelului și SUA, Iranul a ripostat în regiune și a susținut că a preluat controlul asupra acestei rute critice. În acest context, SUA au impus o blocadă navală asupra Iranului în aprilie și din nou în iulie, pe care o mențin, potrivit aceleiași surse. NPR notează că închiderea strâmtorii a produs „o perturbare majoră” a aprovizionării cu combustibil și îngrășăminte, a împins prețurile în sus și a afectat economii din întreaga lume. Ce urmează: negocieri pentru redeschidere și presiune regională Președintele Trump a declarat joi că negocierile pentru redeschiderea strâmtorii avansează. Tot joi, ministrul de externe al Turciei, implicat în mediere, a spus că un acord temporar între SUA și Iran ar putea fi anunțat curând, potrivit NPR. Statele din Golf, expuse represaliilor iraniene asupra unor situri militare americane în timpul războiului, împing părțile către un acord interimar de detensionare, de teama unei noi escaladări care ar putea pune în pericol infrastructura lor petrolieră, vulnerabilă la atacuri cu drone și rachete, mai arată publicația. [...]
Acordul Iran–Oman pentru un nou traseu prin Ormuz riscă să nu deblocheze rapid comerțul cu petrol , deoarece Teheranul condiționează înțelegerea de absența „părților terțe” și susține că factorii de insecuritate rămân, potrivit HotNews . Iranul a anunțat miercuri că a ajuns la un acord cu Sultanatul Oman privind „un nou traseu” pentru tranzitul navelor prin Strâmtoarea Ormuz , după ce „coordonatele geografice” ale rutei au fost aprobate de ambele părți, conform declarațiilor purtătorului de cuvânt al ministerului iranian de externe, Esmail Baghaei, citat de agenția Irna. Oficialul iranian a spus că cele două state lucrează la o „declarație comună”, dar a introdus o condiție explicită: „Părțile terțe să nu vină să împiedice procesul”. De ce contează: Ormuz rămâne blocată, iar riscul operațional persistă De la reluarea ostilităților cu Statele Unite la începutul lunii iulie, Iranul „blochează din nou” Strâmtoarea Ormuz, rută strategică prin care, înainte de război, trecea „o cincime din comerțul mondial cu hidrocarburi”, potrivit aceleiași surse. În acest context, chiar și un acord tehnic cu Omanul nu garantează automat o trecere sigură și predictibilă pentru nave. Baghaei a susținut că, inclusiv în scenariul unui acord, tranzitul nu ar deveni „lipsit de riscuri”, deoarece „factorii care fac ca Strâmtoarea Ormuz să fie nesigură” ar veni „din partea Statelor Unite”. El a invocat blocada navală impusă de Washington ca represalii, precum și „alte acțiuni agresive și amenințătoare” împotriva Iranului și intereselor sale. Negocieri paralele și mesaje contradictorii SUA–Iran Președintele american Donald Trump a afirmat în repetate rânduri că Teheranul ar dori un acord pentru redeschiderea rutei navale, însă Iranul neagă existența discuțiilor cu Washingtonul și indică drept alternativă o înțelegere cu Omanul. Vicepreședintele SUA, JD Vance, a declarat miercuri la Fox News că negocierile cu Iranul au fost dificile și că procesul va fi de durată: „Va fi complicat și va dura mult timp până se va ajunge la un acord”. Totodată, Trump a spus marți că strâmtoarea se va redeschide „foarte curând”, avertizând că, în caz contrar, Iranul ar urma să fie lovit „foarte puternic”, și a indicat că un acord ar putea fi încheiat până joi. Teheranul a negat însă orice discuție cu Washingtonul. (În context, HotNews trimite la un material anterior despre declarațiile lui Trump: HotNews .) Miza imediată: rute, taxe și dreptul mării Iranul nu vizează o revenire la situația de dinainte de război și permite, „deocamdată”, doar o singură rută, de-a lungul coastelor sale. În plus, Teheranul ia în calcul introducerea unor „taxe de serviciu”, idee respinsă de Statele Unite și de alte țări și care, potrivit sursei, contravine dreptului internațional al mării. Pe fondul tensiunilor, instituirea unei rute omaneze în luna iunie a provocat reacția Iranului și a fost urmată de „o serie de atacuri asupra navelor”, ceea ce amplifică incertitudinea pentru operatorii maritimi și pentru lanțurile de aprovizionare cu energie. [...]
SUA acuză China că folosește pretexte de mediu pentru a restricționa pescuitul filipinez în jurul recifului Scarborough, într-o dispută care riscă să amplifice tensiunile într-un coridor maritim prin care trec anual bunuri de peste 3.000 de miliarde de dolari, potrivit Al Jazeera . Departamentul de Stat al SUA a transmis sâmbătă că Beijingul ar încerca să le refuze pescarilor filipinezi accesul la zona din jurul recifului Scarborough, în apropiere de insula Luzon. Washingtonul respinge, totodată, afirmația Chinei că aria ar constitui o „rezervație naturală”, pe care o descrie drept o încercare de a-și avansa ambițiile teritoriale. În declarația citată, SUA susțin că „rezervația naturală națională” invocată de China ar fi un instrument „destabilizator” folosit pentru a bloca accesul la „terenul tradițional de pescuit” al filipinezilor și pentru a împinge revendicări maritime „extinse”, prin „pretexte de mediu și legale îndoielnice”, sprijinite de coerciție. De ce contează: presiune pe accesul la resurse și pe un culoar comercial major Disputa are o componentă economică directă prin accesul la resursele de pescuit, dar și una sistemică: Marea Chinei de Sud este o rută comercială globală, iar în zonă tranzitează anual bunuri în valoare de peste 3.000 de miliarde de dolari, notează publicația. În acest context, orice escaladare poate crește riscurile operaționale pentru transportul maritim și poate alimenta volatilitatea regională. Context: incidente recente și arbitrajul de la Haga În ultimele săptămâni, tensiunile au crescut după ce nave chineze au folosit tunuri cu apă împotriva unor ambarcațiuni filipineze în apropiere de Scarborough Shoal, potrivit relatării. Zona este revendicată de China și Filipine într-un litigiu vechi de decenii. Filipine a dus cazul la Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga , care a respins în mare parte revendicările ample ale Chinei ca fiind neconforme cu dreptul maritim internațional, însă Beijingul a refuzat să participe la procedură și își susține poziția prin așa-numita „ linie cu nouă liniuțe ”, care acoperă o mare parte din Marea Chinei de Sud. Ce urmează: sprijin american pentru Manila și risc de escaladare Declarația SUA se încheie cu reafirmarea sprijinului pentru Filipine și pentru un „Indo-Pacific liber și deschis”. În paralel, Washingtonul continuă să se implice în regiune alături de aliați, inclusiv prin operațiuni militare comune, pe fondul unei Chine descrise ca tot mai asertive, inclusiv prin construirea de insule artificiale și interceptarea pescarilor filipinezi în apele disputate. [...]
Iran și Oman au convenit un cadru pentru Strâmtoarea Hormuz , dar decizia finală rămâne la nivel politic , potrivit Al Jazeera , care citează presa de stat iraniană și un oficial. Înțelegerea vizează un „cadru” de cooperare privind Strâmtoarea Hormuz, unul dintre cele mai importante puncte de tranzit pentru transporturile maritime de energie, însă oficialul citat a precizat că „o decizie finală urmează să fie luată la niveluri superioare”. Informația este limitată la acest element din actualizarea în timp real publicată pe 8 august 2026, fără detalii despre conținutul cadrului convenit, calendar sau mecanisme de implementare. [...]
Acuzațiile Chinei privind presiuni americane asupra Argentinei riscă să complice proiectele Huawei și investițiile chineze în infrastructura locală, într-un moment în care Buenos Aires încearcă să păstreze simultan sprijinul Washingtonului și legăturile economice cu Beijingul, potrivit Mediafax . Disputa a pornit după ce Beijingul a acuzat SUA că ar încerca să intimideze oficiali argentinieni din cauza colaborării cu Huawei, pe fondul unei reclamații venite de la o companie de utilități din provincia Neuquén. Cazul pune Argentina într-o poziție delicată între cele două puteri, în special pe componenta de infrastructură digitală, unde Washingtonul tratează Huawei ca pe o problemă de securitate. Ce a declanșat conflictul: un acord local cu Huawei și amenințări legate de vize Ambasada Chinei la Buenos Aires a reacționat după ce cooperativa energetică CALF a susținut că reprezentanții săi au fost amenințați cu revocarea vizelor americane din cauza unui acord încheiat cu Huawei. CALF, descrisă drept cel mai mare distribuitor de energie electrică din sudul Argentinei, a spus că unul dintre directorii săi a primit mesaje pe WhatsApp în care era avertizat că persoanele implicate în extinderea operațiunilor Huawei în Argentina ar putea rămâne fără vize pentru SUA. Compania a anunțat că a cerut explicații atât Ambasadei SUA la Buenos Aires, cât și Ministerului de Externe al Argentinei. În iulie, CALF comunicase extinderea parteneriatului cu Huawei pentru dezvoltarea primei sale rețele de fibră optică și pentru alte proiecte de modernizare a infrastructurii. Reacții oficiale: Beijingul invocă suveranitatea, Washingtonul invocă securitatea Într-un comunicat, diplomații chinezi au calificat acțiunile Washingtonului drept o dovadă de „aroganță și prejudecăți”, susținând că reprezintă „o gravă lipsă de respect pentru suveranitatea altor țări” și o încălcare a principiilor pieței libere. Beijingul a cerut SUA „să își corecteze percepția asupra Chinei” și să renunțe la ceea ce a descris drept practici hegemonice. Ambasadorul SUA în Argentina, Peter Lamelas, nu a comentat direct acuzațiile, dar a transmis pe platforma X că fiecare stat are dreptul să decidă cine poate intra pe teritoriul său. „Refuzul sau revocarea unei vize nu este o pedeapsă, ci o decizie luată pentru protejarea securității și intereselor țării” În paralel, Federația Argentiniană a Cooperativelor de Electricitate și Servicii Publice (FACE) a cerut ca disputa să fie rezolvată prin „dialog instituțional, transparent și respectuos” și a anunțat că va solicita o întâlnire oficială cu ambasadorul american. De ce contează pentru economie: Argentina încearcă să nu piardă nici sprijinul SUA, nici banii Chinei Episodul vine într-un moment sensibil pentru președintele argentinian Javier Milei , care, potrivit materialului, încearcă să mențină o relație privilegiată cu administrația președintelui american Donald Trump fără a renunța la legăturile economice tot mai strânse cu China, unul dintre cei mai importanți parteneri comerciali ai țării. În același context, articolul notează că Washingtonul a sprijinit administrația Milei inclusiv printr-un pachet financiar de 20 de miliarde de dolari (aprox. 90 miliarde lei). În același timp, Argentina și China au prelungit pentru încă cinci ani acordul bilateral de swap valutar, iar ministrul de Finanțe, Pablo Quirno, este așteptat să efectueze o vizită oficială în China pentru aprofundarea cooperării economice. Pe fundal, prezența companiilor chineze în Argentina a crescut: sunt menționate popularitatea platformelor Shein, Temu și AliExpress, creșterea cotei de piață a producătorilor auto chinezi și investițiile companiei Ganfeng Lithium în exploatarea zăcămintelor de litiu din nordul țării. Potrivit analiștilor citați, colaborarea cu Huawei este una dintre principalele „linii roșii” pentru Washington, care consideră infrastructura dezvoltată de compania chineză o problemă de securitate națională și încearcă să limiteze influența Beijingului în America Latină. [...]
