Știri
Știri din categoria Externe
Premierul Pakistanului, Shehbaz Sharif, pleacă săptămâna aceasta la Riyadh și Ankara pentru a susține reluarea negocierilor SUA–Iran, într-un moment în care o încetare a focului de două săptămâni a oprit loviturile SUA și Israel asupra Iranului, dar tensiunile din Strâmtoarea Hormuz au împins în sus prețurile globale la petrol, potrivit Al Jazeera.
Vizitele sunt prezentate ca parte a efortului Islamabadului de a menține „procesul de pace” și de a obține o nouă rundă de discuții, în condițiile în care prima sesiune de negocieri directe s-a încheiat fără rezultat. Președintele Pakistanului, Asif Ali Zardari, a transmis că Sharif l-a informat despre demersurile de a discuta cu alți mediatori și de a securiza negocieri suplimentare, cerând totodată ca oficialii pakistanezi să rămână implicați alături de SUA, Iran și „alte puteri-cheie”.
Miza imediată depășește diplomația: în timpul armistițiului, armata SUA a instituit o blocadă navală a porturilor și zonelor de coastă ale Iranului, ca răspuns la „restrângerea” de către Iran a traficului prin Strâmtoarea Hormuz. Al Jazeera notează că această situație a dus la creșterea accentuată a prețurilor globale la petrol, un canal de transmitere rapidă a șocului către inflație și costurile de transport.
În acest context, reluarea discuțiilor ar funcționa ca un instrument de stabilizare, însă armistițiul rămâne descris ca „fragil”, iar negocierile sunt departe de o soluție rapidă.
După informații neconfirmate despre negocieri „din culise”, mai multe semnale publice au indicat că există susținere pentru o nouă rundă:
Guterres a avertizat, totodată, că nu este realist să se aștepte rezolvarea unui „probleme complexe” din prima sesiune și că este nevoie ca negocierile să continue, iar încetarea focului să se mențină:
„Cred că ar fi nerealist să ne așteptăm… ca o problemă atât de complexă, de lungă durată, să poată fi rezolvată în prima sesiune a unei negocieri. Așadar, avem nevoie ca negocierile să continue și avem nevoie ca încetarea focului să persiste pe măsură ce negocierile continuă.”
Optimismul privind reluarea contactelor vine după ce 21 de ore de discuții față în față, la care au participat vicepreședintele SUA JD Vance și președintele Parlamentului Iranului Mohammad Bagher Ghalibaf, s-au încheiat duminică fără rezultate.
Separat, agenția iraniană Tasnim a relatat marți că ministrul iranian de externe Abbas Araghchi și omologul său turc Hakan Fidan au discutat la telefon despre negocierile dintre Teheran și Washington, ceea ce întărește rolul Ankarei în ecuația diplomatică pe care Sharif încearcă să o consolideze prin vizita sa.
În teren, corespondentul Al Jazeera din Islamabad, Kamal Hyder, a indicat două elemente-cheie: faptul că încetarea focului „rezistă” și că SUA și Iran „recunosc” că liniile de comunicare rămân deschise.
Recomandate
Șase nave comerciale au fost întoarse din drum în primele 24 de ore ale blocadei navale americane asupra porturilor și coastelor Iranului , potrivit The Jerusalem Post , care citează o informare a Comandamentului Central al SUA (CENTCOM). Măsura ridică imediat riscurile operaționale pentru transportul maritim din zonă și amplifică incertitudinea pe o rută care susține o parte semnificativă din fluxurile globale de energie. CENTCOM a transmis că „nicio navă nu a reușit să treacă de blocada SUA”, iar șase nave comerciale au respectat indicațiile forțelor americane de a se întoarce pentru a reintra într-un port iranian de pe Golful Oman. Este prima raportare cu detalii despre efortul început cu o zi înainte, după ce președintele Donald Trump a ordonat blocada în urma eșuării discuțiilor de pace dintre SUA și Iran. Ce acoperă blocada și cum este aplicată Armata SUA a precizat că blocada, începută luni, se aplică doar navelor care merg către sau vin din Iran, incluzând toate porturile iraniene de la Golful Persic și Golful Oman. Potrivit declarației, aplicarea este „imparțială” față de navele tuturor statelor care intră sau ies din porturile și zonele de coastă iraniene. Pentru impunerea blocadei sunt implicați peste 10.000 de militari americani, peste o duzină de nave de război și zeci de aeronave, conform aceleiași informări. Riscul pentru operatori: interceptare, deviere, capturare Într-o notificare către navigatori transmisă luni, armata SUA a avertizat că orice navă care intră sau părăsește zona blocată fără autorizare poate fi „interceptată, deviată și capturată”. Notificarea mai arată că blocada ar include întreaga coastă a Iranului, însă transporturile umanitare — inclusiv alimente, medicamente și alte bunuri esențiale — ar urma să fie permise, sub rezerva inspecției. De ce contează: presiune pe piața energiei și pe tranzitul prin Strâmtoarea Hormuz Blocada se suprapune peste tensiunile generate de războiul de șase săptămâni dintre SUA și Iran și vine după prăbușirea negocierilor din weekend, context în care Trump a anunțat măsura, iar prețul petrolului a urcat din nou peste 100 de dolari pe baril (aprox. 460 lei). Publicația notează că blocada adaugă incertitudine privind tranzitul navelor prin Strâmtoarea Hormuz, un punct strategic prin care trece aproximativ o cincime din livrările mondiale de petrol și gaze. [...]
Războiul cu Iranul riscă să lovească în stabilitatea energetică globală și să ridice costurile de securitate în regiune, în condițiile în care Teheranul și-a consolidat poziția în Strâmtoarea Hormuz , pe unde trece „aproximativ 20%” din livrările mondiale de petrol, potrivit unei analize publicate de Al Jazeera . Textul susține că, la o lună și jumătate de la începutul conflictului, Israel nu a reușit să obțină o înfrângere decisivă a Iranului, în pofida sprijinului american, iar această evoluție ar fi întărit capacitatea Iranului de a proiecta putere în regiune. În plan economic, miza imediată este riscul de perturbare a fluxurilor de țiței și de creștere a primei de risc în prețurile energiei, într-un punct de tranzit critic precum Hormuz. De ce contează Hormuz și ce semnal transmite analiza Potrivit autorului, Iranul ar fi obținut un „câștig geopolitic” prin consolidarea controlului asupra Strâmtorii Hormuz. Chiar și fără a detalia mecanismele concrete, ideea centrală este că simpla percepție a unei poziții mai puternice a Teheranului într-un astfel de nod energetic poate amplifica volatilitatea pe piețele de petrol și poate schimba calculele de risc ale companiilor care depind de rutele din Golf. În același timp, analiza afirmă că războiul a scos la iveală dependența Israelului de sprijin extern: ar fi fost necesară implicarea directă a SUA pentru apărarea împotriva atacurilor cu rachete ale Iranului, în timp ce Israelul nu ar avea capacitatea independentă de a susține o ofensivă de amploare. În această lectură, limitările operaționale pot influența durata conflictului și, implicit, perioada în care riscul asupra transporturilor energetice rămâne ridicat. Implicații regionale: costuri de securitate și presiune pe alianțe Analiza argumentează că efectele depășesc confruntarea Israel–Iran și că acțiunile Israelului ar putea determina o schimbare de abordare la nivelul altor actori regionali, inclusiv un posibil val mai larg de rezistență. Pentru mediul economic, o astfel de dinamică înseamnă, de regulă, costuri mai mari de securitate, incertitudine pentru investiții și o probabilitate mai mare de episoade de întreruperi logistice. Autorul mai susține că fereastra de sprijin „necondiționat” al SUA pentru Israel s-ar putea îngusta, invocând schimbări în opinia publică americană și posibile efecte electorale la alegerile de la mijloc de mandat din 2026 și la ciclul electoral din 2028. Dacă sprijinul american devine mai condiționat, calculele strategice ale părților se pot modifica, cu potențialul de a prelungi incertitudinea regională. Contextul politic invocat: „Israel Mare” și logica escaladării În interpretarea autorului, înfrângerea Iranului ar fi văzută de elitele politice și de securitate israeliene ca un pas-cheie pentru un proiect mai amplu, denumit „Israel Mare”, descris ca o strategie ce urmărește nu doar extindere teritorială, ci și dominanță militară regională și o sferă de influență politică. Analiza trece în revistă elemente precum controlul asupra unor zone și aranjamente de securitate regionale, inclusiv integrarea Israelului în aria de responsabilitate a Comandamentului Central al SUA (CENTCOM) , menționând că acest pas ar fi facilitat operarea avioanelor israeliene în regiune prin acces la sisteme de identificare „prieten–inamic”. (Referința indicată în text: Defense News, link către materialul despre CENTCOM: https://www.defensenews.com/global/mideast-africa/2021/09/07/us-central-command-absorbs-israel-into-its-area-of-responsibility/ ) Notă: articolul este un text de opinie; evaluările privind intențiile și rezultatele strategice sunt prezentate ca interpretări ale autorului, nu ca fapte confirmate independent în material. [...]
Administrația Trump ia în calcul reluarea negocierilor cu Iranul, pe fondul unei blocade în Strâmtoarea Hormuz care lovește direct în fluxurile globale de petrol , însă deocamdată nu există un calendar oficial, potrivit Ziarul Financiar . Un oficial al Casei Albe a declarat pentru CNBC că o a doua rundă de discuții este „în prezent în discuție”, dar „nimic nu a fost programat oficial încă”. Informația vine după ce negocierile de pace ar fi eșuat cu câteva zile în urmă și ar putea fi reluate înainte de expirarea unui armistițiu „fragil” de două săptămâni. Ce se discută și unde ar putea avea loc Oficiali din ambele țări ar putea reveni în Pakistan pentru a relua discuțiile, potrivit Reuters, care citează surse pakistaneze și iraniene. Un oficial al ambasadei Iranului la Islamabad a spus pentru Reuters că următoarele runde ar putea avea loc „mai târziu în această săptămână sau la începutul săptămânii viitoare”, dar a precizat că „nimic nu este finalizat”. Negocierile dintre negociatorii americani și iranieni, desfășurate în weekend la Islamabad, s-au încheiat fără acord. Potrivit relatării, divergențele privind ambițiile nucleare ale Teheranului au rămas nerezolvate, iar fiecare parte a acuzat-o pe cealaltă că schimbă „regulile jocului”. De ce contează: Strâmtoarea Hormuz și riscul pentru piața petrolului Președintele Donald Trump a reacționat la eșecul negocierilor anunțând o blocadă în Strâmtoarea Hormuz, rută comercială vitală prin care trece în mod normal 20% din petrolul mondial. Ulterior, Comandamentul Central al SUA a precizat că blocada se aplică navelor care „intră sau ies din porturi și zone de coastă iraniene”, inclusiv toate porturile iraniene din Golful Persic și Golful Oman. Măsura este menționată în contextul în care traficul prin strâmtoare rămâne „foarte redus”, deși Trump declarase pe 7 aprilie că un acord de încetare a focului de două săptămâni depinde de redeschiderea completă a rutei maritime. Pozițiile publice: „mingea” la Teheran, acuze de „maximalism” Vicepreședintele JD Vance, care a condus delegația americană alături de trimișii speciali Steve Witkoff și Jared Kushner, a spus că următorul pas diplomatic aparține Iranului. „Dacă vom avea discuții suplimentare, dacă vom ajunge în cele din urmă la un acord, cred cu adevărat că mingea este în terenul Iranului, pentru că noi am pus multe pe masă.” De cealaltă parte, oficiali iranieni de rang înalt au sugerat că SUA nu ar fi acționat cu bună credință după eșecul discuțiilor. Ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi , a scris pe X că echipa Teheranului s-a confruntat cu „maximalism, schimbarea condițiilor și blocadă”, iar președintele parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, a spus că SUA nu au reușit să câștige încrederea Iranului. Ce urmează (și ce nu e confirmat) În acest moment, reluarea negocierilor rămâne posibilă, dar neconfirmată printr-un program oficial. Singurele repere de timp din informațiile publice sunt estimările citate de Reuters privind o fereastră „mai târziu în această săptămână” sau „la începutul săptămânii viitoare”, cu mențiunea explicită că detaliile nu sunt finalizate. [...]
Europa pregătește o misiune defensivă în trei faze pentru Strâmtoarea Ormuz , fără SUA la comandă , într-o mișcare care ar putea redesena controlul operațional asupra uneia dintre cele mai sensibile rute maritime pentru energie și comerț, potrivit HotNews . Planul, relatat de The Wall Street Journal și preluat de HotNews, vizează o coaliție internațională „largă”, dar din care ar fi excluse statele „beligerante” – adică Statele Unite, Israelul și Iranul – după cum a spus președintele francez Emmanuel Macron. În același timp, diplomați europeni citați în material susțin că navele europene nu vor opera sub comanda americană. Cum ar arăta operațiunea: trei etape, cu accent pe deminare Publicația americană descrie o operațiune în trei faze, construită în jurul capacităților europene de deminare: stabilirea logisticii pentru eliberarea sutelor de nave blocate; un efort amplu de deminare, folosind flota europeană de peste 150 de nave de dragare a minelor; desfășurarea de fregate și distrugătoare pentru escorte militare, pe modelul Operațiunii Aspides din Marea Roșie. Un element-cheie al planului este că Europa ar avea, potrivit WSJ, capacități de deminare „cu mult” peste cele ale Statelor Unite, care și-au dezafectat o parte importantă din flotă. Format politic: Paris și Londra, fără Washington Inițiativa ar fi prins avânt odată cu „implicarea probabilă” a Germaniei, iar participarea acesteia ar putea fi anunțată chiar joi, potrivit materialului. Vineri, Macron și premierul britanic Keir Starmer urmează să găzduiască o reuniune în format video cu câteva zeci de țări pentru a discuta supravegherea strâmtorii, în condițiile în care SUA nu va lua parte la discuție. Condiția de pornire și coordonarea regională Șeful diplomației franceze, Jean-Noël Barrot, a precizat că misiunea poate fi desfășurată doar după „restabilirea calmului” și încetarea ostilităților. El a mai spus că acțiunile ar urma să fie coordonate cu Iran și Oman, statele aflate la nordul, respectiv la sudul Strâmtorii Ormuz. În paralel, porturile iraniene sunt vizate de o blocadă a armatei americane, care susține că nicio navă nu a reușit să treacă în primele 24 de ore ale operațiunii, desfășurate cu peste 10.000 de militari americani, peste o duzină de nave de război și zeci de avioane de luptă. [...]
Ambasadorul Israelului în SUA susține că există „un interes comun” cu Libanul pentru a reduce influența Hezbollah , după discuții cu omologul său libanez, potrivit Al Jazeera . Yechiel Leiter , ambasadorul Israelului la Washington, a declarat că aceste discuții ar fi scos la iveală „o dorință reciprocă” de a „subjuga” Hezbollah, sugerând o convergență de poziții între cele două părți pe tema grupării șiite susținute de Iran, actor central în ecuația de securitate de la granița israeliano-libaneză. „Am descoperit astăzi că suntem de aceeași parte a ecuației.” Materialul nu oferă detalii despre cadrul discuțiilor, nivelul de reprezentare al părții libaneze sau eventuale măsuri concrete care ar urma să decurgă din această „aliniere” descrisă de diplomat. În lipsa acestor elemente, impactul practic rămâne, deocamdată, neclar. [...]
Volodimir Zelenski respinge ideea unei aderări „cu drepturi reduse” a Ucrainei la UE , un mesaj care apasă pe o temă de reglementare: Kievul nu acceptă o integrare în care ar intra formal în Uniune, dar ar avea puteri decizionale limitate, potrivit Digi24 . Declarația a fost făcută la Berlin, într-o conferință de presă comună cu cancelarul german Friedrich Merz , după ce jurnaliștii l-au întrebat despre un concept de „aderare parțială” discutat în interiorul Uniunii Europene. Conform propunerii menționate, Ucraina ar putea adera la UE, dar cu puteri decizionale „semnificativ reduse”. Zelenski a respins categoric atât ideea unei aderări parțiale la UE, cât și la NATO, argumentând că Europa ar avea nevoie de Ucraina ca partener „puternic” și „cu drepturi depline”. El a făcut o paralelă cu rolul militar al Ucrainei în arhitectura de securitate europeană. „Toată lumea din Europa cunoaște poziția noastră. Nu avem nevoie de o UE «light», la fel cum nu avem nevoie de un NATO «light». De asemenea, cred că țările din Europa și din NATO au nevoie de Ucraina ca partener puternic cu drepturi depline. Au nevoie de armata noastră - o armată puternică. Pentru că nimeni nu are nevoie de o armată ucraineană «light». Ce fel de protecție ar fi aceea?” Ce înseamnă miza de reglementare În termeni practici, o „aderare parțială” ar presupune o apartenență la UE fără acces deplin la mecanismele de decizie, ceea ce ar schimba echilibrul de drepturi și obligații pe care îl implică, în mod normal, statutul de stat membru. Mesajul lui Zelenski indică faptul că Ucraina nu vrea o soluție de compromis care să formalizeze integrarea, dar să limiteze influența politică a Kievului în instituțiile europene. Context: calendarul rămâne incert În aceeași conferință de presă, Friedrich Merz a spus că aderarea Ucrainei la UE „nu se poate realiza rapid”. În plus, European Pravda a relatat că UE nu a încheiat discuțiile privind posibilitatea aderării Ucrainei în 2027, iar în acest moment „nu există un plan convenit” al procesului, potrivit informațiilor citate de Digi24. [...]
