Știri
Știri din categoria Externe
Serbia și Albania propun o integrare parțială în Uniunea Europeană, care ar permite accesul la piața unică și la spațiul Schengen înainte de aderarea completă, însă fără drept de veto și fără reprezentare în instituțiile europene, potrivit unui articol semnat de liderii celor două țări și citat de Euronews.
Propunerea a fost formulată într-un text comun publicat în ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung de președintele Serbiei, Aleksandar Vučić, și premierul Albaniei, Edi Rama. Cei doi lideri vorbesc despre o „cale realistă” de apropiere de Uniunea Europeană pentru statele din Balcanii de Vest, în contextul în care procesul clasic de aderare avansează foarte lent.
Inițiativa ar introduce o etapă intermediară de integrare, în care statele candidate ar putea participa la unele mecanisme ale UE, dar fără toate drepturile unui stat membru.
Principalele elemente ale planului:
Potrivit celor doi lideri, o astfel de formulă ar permite accelerarea integrării economice și ar stimula reformele interne, fără a obliga Uniunea Europeană să accepte imediat noi membri cu drepturi depline.
Procesul de aderare pentru Serbia și alte state din Balcanii de Vest este blocat de ani de zile. Bruxellesul critică frecvent lipsa progreselor în domenii esențiale precum:
În opinia liderilor de la Belgrad și Tirana, perspectiva integrării europene rămâne cel mai important motor pentru stabilitate și dezvoltare în regiune.
„Balcanii de Vest sunt o regiune înconjurată geografic de Uniunea Europeană și legată istoric de destinul Europei”, au scris cei doi, argumentând că extinderea ar consolida influența UE într-o zonă strategică.
Ei susțin că regiunea ar trebui privită de Bruxelles drept „un nou front pentru investiții în consolidarea forței Uniunii Europene”, într-un context geopolitic marcat de competiția cu alte puteri pentru influență în Balcani.
Recomandate
Aleksandar Vučić avertizează că amânarea extinderii UE poate deschide spațiu pentru o influență americană mai puternică în Europa de Est, inclusiv în România , potrivit Mediafax . Mesajul are o miză de coeziune politică pentru Uniunea Europeană, în condițiile în care discuția se leagă direct de ritmul integrării statelor candidate și de capacitatea Bruxelles-ului de a rămâne actorul dominant în regiune. Declarațiile au fost făcute într-un episod al podcastului „The Rest Is Politics: Leading”, realizat de Alastair Campbell și Rory Stewart, în care liderul sârb a vorbit despre poziționarea Serbiei între UE, Rusia, China și Statele Unite. „Cred că America își va construi propria structură, luând cinci până la zece țări din Europa, în principal din Europa de Est, nu sub controlul lor, dar sub influența predominantă a Statelor Unite ale Americii, creând probleme pentru Uniunea Europeană.” Întrebat dacă se referă la o posibilă desprindere a unor țări din Est de nucleul vest-european al UE, Vučić a răspuns afirmativ. El a invocat explicit Polonia, România și Bulgaria, susținând că americanii ar putea discuta cu „o structură în Polonia”, „alta în România” și „alta în Bulgaria”, ceea ce ar complica menținerea coeziunii politice europene. Extinderea UE, prezentată ca decizie „strategică” În același context, Vučić a reluat ideea accelerării integrării statelor candidate în piața unică europeană. El a menționat propunerea promovată împreună cu premierul Albaniei, Edi Rama: acces mai rapid la piața comună și la spațiul Schengen pentru țările candidate pregătite, fără solicitări imediate precum drept de veto, comisari europeni sau locuri în Parlamentul European. Liderul de la Belgrad a pledat și pentru o abordare „la pachet” a statelor candidate, argumentând că primirea doar a unor țări precum Muntenegru sau Moldova, fără Serbia, „nu are sens”. Serbia este stat candidat la UE din 2012, iar negocierile de aderare au început în ianuarie 2014; potrivit Consiliului UE , 22 de capitole de negociere au fost deschise până acum. Referirea la România și Bulgaria, folosită ca argument în disputa despre extindere Vučić a criticat reticența marilor puteri europene față de extindere și a numit blocarea procesului „o mare greșeală strategică”. „Dacă nu vor, fac o mare greșeală strategică.” În același interviu, el a comparat situația actuală cu aderarea României și Bulgariei, susținând că cele două țări nu ar fi îndeplinit toate cerințele la momentul intrării în UE. Totodată, Vučić a indicat greșit anul aderării, vorbind despre 2004; România și Bulgaria au devenit membre ale Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. „Cred că era 2004 când România și Bulgaria au aderat la Uniunea Europeană. Îndeplineau ele toate cerințele, toate solicitările, chiar și astăzi? Nu este cazul.” Context: respingerea etichetei de „marionetă a Rusiei” Vučić a respins și acuzațiile că Serbia ar fi „marioneta Rusiei”, susținând că prezentarea relației Occident–Rusia este adesea simplificată. „Există nuanțe, multe nuanțe de gri. Nu totul este alb și negru.” El a legat atitudinea publicului sârb față de Rusia de bombardamentele NATO din 1999 și de statutul Kosovo, acuzând statele occidentale că au schimbat frontierele Serbiei și că acest precedent a fost observat ulterior și de alte state. [...]
NATO analizează reducerea frecvenței summiturilor, o schimbare care ar putea diminua presiunea politică și de coordonare asupra Alianței în anii electorali din SUA , potrivit Agerpres , care citează declarații făcute pentru Reuters de o înaltă oficialitate europeană și cinci diplomați din state membre. Miza, conform surselor, este evitarea unei posibile interacțiuni tensionate cu președintele american Donald Trump în ultimul său an de mandat. Administrația Trump a criticat aliații europeni pentru nivelul insuficient al fondurilor alocate apărării și, mai recent, pentru lipsa unui sprijin suplimentar pentru operațiunile militare ale SUA împotriva Iranului. În ultimii ani, liderii statelor NATO s-au întâlnit în fiecare vară începând din 2021, iar și în 2026 summitul este programat la Ankara, pe 7 și 8 iulie. Totuși, unii membri fac demersuri pentru scăderea frecvenței acestor reuniuni, au spus sursele citate. Ce scenarii sunt discutate pentru 2027–2028 Un diplomat a indicat că summitul din 2027, care urmează să fie găzduit de Albania, ar avea „probabil” loc în toamna anului viitor. Aceeași sursă a adăugat că NATO ia în considerare să nu organizeze nicio reuniune de acest tip în 2028, an al alegerilor prezidențiale din SUA și ultimul an calendaristic al celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump. Separat, un alt diplomat a afirmat că unele țări promovează varianta organizării summiturilor o dată la doi ani. Decizia nu este luată, iar Mark Rutte ar avea ultimul cuvânt Potrivit surselor, nu există încă o decizie, iar secretarul general al NATO, Mark Rutte, ar urma să aibă ultimul cuvânt. Într-un răspuns transmis la solicitarea Reuters, un oficial aliat a precizat: „NATO va continua să aibă reuniuni periodice ale șefilor de stat și de guvern și între summituri aliații vor continua să se consulte, să planifice și să ia decizii despre securitatea noastră comună”. Două dintre surse l-au menționat pe Donald Trump ca factor în discuții, dar au arătat că sunt în joc și alte elemente. În paralel, unii diplomați și analiști au susținut că summiturile anuale creează presiune suplimentară și pot devia atenția de la planificarea pe termen lung a activităților Alianței. [...]
Destructurarea unei rețele acuzate de asasinate în UE ridică presiunea pe cooperarea de securitate europeană , după ce autoritățile ucrainene au anunțat o operațiune internațională cu rețineri și percheziții în mai multe state, potrivit Libertatea . Poliția Națională a Ucrainei susține că a destructurat o rețea de agenți ai serviciilor secrete ruse, acuzată că pregătea asasinate și atacuri teroriste, inclusiv în state membre ale Uniunii Europene. În rețea ar fi fost implicați și cetățeni ai Republicii Moldova, conform relatării NewsMaker.md . Operațiune transfrontalieră, cu rețineri în UE Rețeaua ar fi fost formată din cetățeni din Rusia, Ucraina, Republica Moldova, Belarus, Georgia, Grecia și Letonia. Descoperirea și destructurarea s-ar fi făcut în cadrul unei operațiuni internaționale denumite „Hart”, care a dus la rețineri în Lituania și în alte state UE, precum și la percheziții în Ucraina, Polonia și Grecia. Cum ar fi funcționat rețeaua: recrutare, comunicare, finanțare Potrivit autorităților ucrainene, membrii rețelei – inclusiv minori, persoane vulnerabile social și persoane strămutate intern – ar fi avut roluri diferite, de la colectare de informații și logistică până la pregătirea mijloacelor pentru comiterea crimelor. Comunicarea cu reprezentanți ai serviciilor secrete din Rusia ar fi fost realizată prin canale securizate, folosind conturi anonime și cartele SIM temporare. Finanțarea ar fi fost făcută printr-un sistem pe mai multe niveluri, cu persoane interpuse, instrumente bancare și criptomonede. Ținte și acuzații: 13 suspecți, 9 reținuți Printre potențialele victime menționate se numără jurnaliști ucraineni, un ofițer al Direcției Generale de Informații din cadrul Ministerului Apărării de la Kiev, un opozant rus și un activist lituanian care critică public Rusia. Conform informațiilor prezentate, țintele ar fi fost supravegheate ilegal, iar rețeaua ar fi colectat date despre locații, trasee și contacte, în vederea „lichidării fizice”. Autoritățile lituaniene au formulat acuzații împotriva a 13 suspecți: 9 au fost reținuți, iar pentru ceilalți patru au fost emise mandate europene de arestare . [...]
Uniunea Europeană își asumă un rol financiar mai mare în susținerea Ucrainei , pe fondul blocajului diplomatic și al percepției că implicarea Statelor Unite scade, potrivit Adevărul . Miza pentru capitalele europene devine gestionarea unui război de uzură, nu apropierea unei păci negociate pe termen scurt. În lipsa unor progrese pe front și a unei „căi clare” spre victorie sau pace pentru oricare dintre părți, conflictul tinde să se transforme într-un război prelungit, arată publicația, care citează o analiză The New York Times. În acest context, oficiali și analiști citați avertizează că Ucraina riscă să rămână, în mare măsură, singură într-un conflict de durată, dacă nu există o strategie coerentă de încheiere a războiului. Pivotul european: bani și sancțiuni, în locul unei soluții rapide Materialul indică drept element-cheie poziția Washingtonului: fără implicare activă și fără presiuni consistente asupra Moscovei, șansele unui acord rămân reduse, iar administrația Donald Trump este descrisă ca reticentă. În absența unui mediator cu influență reală asupra ambelor părți, negocierile rămân blocate. Pe acest fundal, UE își intensifică sprijinul prin instrumente cu impact economic și de reglementare: un împrumut de 90 de miliarde de euro (aprox. 450 de miliarde de lei), fără dobândă , pentru Ucraina, prezentat ca semnal puternic în condițiile diminuării implicării americane; al 20-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, care vizează inclusiv sectorul energetic și așa-numita „flotă fantomă” (rețele de transport maritim folosite pentru a ocoli restricțiile), în paralel cu lucrul la un nou set de măsuri. De ce contează: războiul se mută în zona de rezistență financiară Analistul James Sherr, citat în articol, susține că europenii ajung la concluzia că interesele Ucrainei și ale Rusiei sunt „fundamental incompatibile”, ceea ce împinge strategia occidentală spre un obiectiv mai limitat: sprijinirea Kievului astfel încât Moscova să nu obțină o victorie nici militară, nici politică. În același timp, presiunea economică asupra Rusiei s-ar fi redus parțial în contextul creșterii prețurilor la energie, factor care, potrivit materialului, diminuează urgența unui acord. Pe teren, Ucraina își menține pozițiile, iar Rusia ar înregistra pierderi semnificative pentru câștiguri teritoriale limitate. Ce urmează: negocieri tot mai îndepărtate, sprijin extern diversificat Încercările de a organiza negocieri trilaterale cu Rusia nu au avut succes, Moscova respingând ideea, iar discuțiile fiind „înghețate”, potrivit articolului. Europa ar spera, în cele din urmă, ca Vladimir Putin să accepte negocieri, însă mai degrabă direct cu Washingtonul decât cu Bruxelles-ul. În paralel, Volodimir Zelenski ar încerca să diversifice sprijinul extern, inclusiv prin consolidarea relațiilor cu state din Golf și cu aliați europeni precum Marea Britanie și Germania. În același timp, liderul ucrainean a criticat administrația Trump, acuzând-o că relaxarea sancțiunilor asupra petrolului rusesc a oferit Moscovei un avantaj și exprimând nemulțumiri față de contactele directe ale oficialilor americani cu Kremlinul. [...]
Șansele unei păci negociate în Ucraina rămân reduse cât timp Vladimir Putin este la putere , iar un final al războiului ar putea veni doar printr-o schimbare de regim produsă din interiorul cercului său de apropiați, potrivit unei declarații făcute de ministrul polonez de Externe, Radosław Sikorski , citată de Libertatea . Sikorski susține că, istoric, războaiele de cucerire se încheie adesea nu printr-un compromis al liderului care le-a declanșat, ci prin înlăturarea acestuia de către oameni din anturajul său. În acest cadru, oficialul polonez a făcut o paralelă cu Roma Antică și cu rolul „gărzii pretoriene”, sugerând că un mecanism similar ar putea funcționa și în Rusia de azi. „Garda pretoriană” ca metaforă pentru cercul de putere al Kremlinului În interviul acordat publicației italiene Corriere della Sera , Sikorski a invocat „garda pretoriană” ca simbol al unei elite de securitate și putere care poate decide soarta liderului. În Roma Antică, Garda Pretoriană a fost o unitate de elită care asigura protecția împăratului și a familiei imperiale, dar care a ajuns să aibă și influență politică majoră. A fost înființată oficial de Augustus în 27 î.Hr. și a funcționat până în anul 312 d.Hr. „Războaiele coloniale se termină, de obicei, fără echipa care le-a început. Aici, la Roma, nu trebuie să vă spun câți împărați au fost înlăturați cu o hotărâre extraordinară chiar de propria gardă pretoriană.” De ce ar evita Putin o pace „fără victorie” Ministrul polonez argumentează că Vladimir Putin ar fi puțin probabil să accepte negocieri de pace „constructive”, deoarece o încetare a focului fără o victorie evidentă ar putea fi interpretată, în logica internă a regimului, ca o slăbiciune care îi pune în pericol supraviețuirea politică. „Problema dictatorilor care intră într-un război este că le este teamă: dacă ei opresc conflictul fără o victorie evidentă, puterea lor ajunge în pericol. Mă tem că un război eșuat este preferabil unei păci periculoase pentru Putin.” În această cheie, Sikorski spune că un proces real de pace ar putea fi condus, în viitor, doar de un succesor al actualului lider de la Kremlin. Context: o perioadă dificilă anticipată pentru 2026 Declarațiile vin pe fondul unor analize și previziuni internaționale care indică faptul că Ucraina ar urma să traverseze o perioadă dificilă în primăvara și vara anului 2026, atât pe front, cât și pe linia diplomatică, în încercarea de a opri războiul. Materialul citat nu detaliază însă ce analize sunt avute în vedere sau pe ce indicatori se bazează aceste estimări. [...]
Australia introduce o taxă de 2,25% pe veniturile locale ale Google, Meta și TikTok dacă nu plătesc presa pentru știri , într-o mișcare care ridică direct costurile de operare ale platformelor și le împinge spre acorduri comerciale cu editorii, potrivit Antena 3 . Autoritățile australiene au prezentat marți legislația care taxează companiile Meta, Google și TikTok pentru știrile preluate de la organizațiile media din țară, relatează France 24, citată de Antena 3. Taxa este stabilită la 2,25% din valoarea veniturilor obținute în Australia de aceste companii. Platformele au însă o alternativă: pot plăti voluntar editorii locali pentru conținutul media preluat pe platforme, pentru a evita taxarea directă. Miza este să direcționeze o parte din valoarea economică generată de distribuția știrilor către redacții, într-un moment în care consumul de știri se mută tot mai mult pe rețele sociale. Ce urmărește legislația și cum limitează opțiunile platformelor Inițiativa este prezentată ca un sprijin pentru companiile media „aflate în dificultate”, pe fondul migrării audienței către platforme sociale. Prim-ministrul Anthony Albanese a spus că firmele de tehnologie vor avea oportunitatea de a încheia acorduri de conținut cu editorii de știri din Australia. Un element-cheie al proiectului este că platformele nu pot evita obligațiile prin eliminarea știrilor de pe platforme, opțiune pe care Meta și Google au folosit-o „în străinătate”, conform materialului. „Marile platforme digitale nu pot evita obligațiile, conform codului de negociere privind conținutul mass-media . În acest moment, organizațiile vizate sunt Meta, Google și TikTok”, a declarat Anthony Albanese. De ce contează economic: publicitate, trafic și bani către redacții Susținătorii demersului argumentează că platformele atrag utilizatorii cu știri și monetizează atenția prin publicitate online, bani care altfel ar ajunge la redacții. În sprijinul acestei idei, Antena 3 citează un studiu al Universității din Canberra, potrivit căruia mai mult de jumătate din publicul australian folosește rețelele de socializare ca sursă de știri. În practică, noul cadru pune platformele în fața unei alegeri cu impact financiar: fie acceptă costul fiscal (2,25% din veniturile locale), fie negociază plăți directe către editori pentru utilizarea conținutului de presă. [...]
