Știri
Știri din categoria Externe
Republica Moldova este tratată de Kremlin ca o piesă operațională pentru presiune asupra UE și NATO, printr-un amestec de influențare electorală, sabotaj informatic și pregătire paramilitară, potrivit unei investigații prezentate de HotNews, care citează The New York Times și Meduza.
Miza, conform unor oficiali ai serviciilor secrete din trei țări citați de The New York Times, este ca Moldova să devină un punct de sprijin pentru acțiuni rusești atât împotriva Ucrainei, cât și a Occidentului. În aceeași logică, surse din servicii vestice de informații susțin că prioritatea principală a Kremlinului rămâne subjugarea Ucrainei, urmată de preluarea controlului asupra Republicii Moldova.
Un element-cheie al scenariului descris este crearea unui coridor terestru prin sudul Ucrainei, care să lege Rusia de Moldova, idee pe care sursele citate afirmă că Vladimir Putin încă o are în vedere.
Investigația citată descrie operațiuni atribuite Rusiei pentru a influența alegerile parlamentare din Republica Moldova din septembrie 2025 și pentru a împiedica menținerea la putere a guvernării proeuropene. Printre acțiunile menționate se numără:
Potrivit The New York Times, preoți moldoveni ar fi fost aduși în Rusia și ar fi primit carduri emise de banca rusă Promsvyazbank. La întoarcerea în Republica Moldova, aceștia ar fi urmat să primească 1.000 de dolari (aprox. 4.600 lei) pentru a-i convinge pe enoriași să voteze împotriva referendumului privind aderarea la Uniunea Europeană și împotriva politicilor pro-occidentale.
Investigația indică și o componentă paramilitară. În vara lui 2025 ar fi fost organizată în Serbia o tabără în care participanți – majoritatea cetățeni moldoveni – au fost instruiți să folosească arme, să străpungă cordoane ale poliției și să incendieze clădiri. Participanții ar fi primit câte 400 de dolari (aprox. 1.800 lei) pentru cursuri de trei-patru zile, iar instructorii ar fi avut legături cu GRU, serviciul rus de informații militare, potrivit surselor citate.
Tabere similare ar fi funcționat în Bosnia și în apropierea Moscovei. Procurorii moldoveni au afirmat că peste 100 de tineri din Republica Moldova au participat la pregătirea din Rusia, unde ar fi învățat inclusiv să fabrice și să utilizeze materiale incendiare și dispozitive explozive improvizate și să opereze drone adaptate pentru transportarea explozibililor sau provocarea incendiilor.
Potrivit relatării, autoritățile moldovene ar fi intervenit înaintea votului: poliția a percheziționat sute de locuințe și a reținut persoane care se antrenaseră în tabere, iar specialiștii în securitate cibernetică – sprijiniți de aliați occidentali – ar fi respins atacurile informatice. În final, partidul proeuropean al președintei Maia Sandu și-ar fi păstrat majoritatea parlamentară.
„Am câştigat bătălia, dar nu am câştigat războiul”, a declarat pentru The New York Times Mihai Lupaşcu, directorul Agenţiei pentru Securitate Cibernetică din Republica Moldova.
În termeni practici, tabloul descris sugerează că riscul pentru Chișinău nu se reduce la un ciclu electoral, ci ține de capacitatea statului de a limita finanțarea rețelelor locale, de a contracara atacurile cibernetice și de a preveni escaladări cu componentă violentă, într-un context regional dominat de războiul din Ucraina.
Recomandate
Rusia ridică miza diplomatică acuzând SUA că sprijină atacuri ucrainene în interiorul teritoriului său , prin furnizarea de informații secrete, într-un moment în care negocierile pentru încheierea războiului sunt blocate, potrivit HotNews . Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov , a declarat la televiziunea de stat că Moscova a adresat „o serie de întrebări” Departamentului de Stat al SUA, solicitând un comentariu inclusiv despre „problema datelor de informații” și despre ceea ce el numește o implicare „mult mai profundă ” a Washingtonului în „organizarea și executarea” unor atacuri „în adâncul teritoriului rus” împotriva unor „ținte civile”. Până la momentul relatării, SUA nu au oferit un comentariu public privind acuzațiile. Negocierile de pace, în impas și cu versiuni contradictorii Lavrov a susținut că președintele Vladimir Putin i-ar fi spus președintelui american Donald Trump, la un summit „de acum un an”, că Moscova era gata să susțină propunerile de pace ale SUA, în forma primită, cu mențiunea că unele aspecte ar necesita compromisuri. Această versiune a fost contrazisă anterior de secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, care a negat că s-ar fi ajuns la un acord la acel summit și a argumentat că, dacă ar fi existat, războiul s-ar fi încheiat deja. În același timp, Lavrov a afirmat că Putin ar fi dispus să primească din nou emisari ai lui Trump pe tema Ucrainei, adăugând: „Întrebarea este ce vor aduce cu ei”. Amenințări privind lovirea livrărilor occidentale și presiune pe infrastructura energetică Pe fondul acestor acuzații, Lavrov a spus că Rusia își va intensifica eforturile de a distruge aprovizionarea occidentală destinată armatei ucrainene, vorbind despre „metode mult mai dure” pentru a „demonta” ceea ce „alimentează din Occident mașina de război a Kievului”. În paralel, Ucraina își concentrează tot mai mult atacurile asupra infrastructurii energetice și logistice a Rusiei — rafinării, terminale petroliere, conducte și petroliere — cu obiectivul de a reduce veniturile energetice ale Moscovei și de a perturba logistica ce susține efortul de război. Publicația notează că portul petrolier baltic Ust-Luga a fost atacat cu 54 de drone, iar atacul a venit la două zile după lovirea terminalului petrolier Sheskharis din Novorossisk. Pentru context despre Ust-Luga, HotNews trimite la articolul său anterior: HotNews . În lipsa unui răspuns public al SUA și cu negocierile înghețate, acuzațiile Moscovei și amenințările privind intensificarea loviturilor asupra fluxurilor de armament occidental indică o escaladare pe linia diplomatică, cu potențial de a complica și mai mult orice reluare a discuțiilor. [...]
Rusia ridică miza diplomatică în disputa cu Japonia după vizita lui Vladimir Putin în insulele Kurile , respingând public criticile Tokyo și acuzând „revizionism” – o escaladare de retorică ce complică și mai mult un diferend teritorial vechi și menține tensiunile într-o zonă sensibilă din Extremul Orient, potrivit Agerpres . Moscova a catalogat drept „nefondate” reacțiile Japoniei la deplasarea președintelui rus în arhipelag și a transmis, prin purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse, Maria Zaharova , că declarațiile Tokyo sunt „politic inoportune, jignitoare” și fără bază juridică. În același mesaj, Rusia a acuzat Japonia de o „politică anti-rusă care frizează ostilitatea” și a invocat argumentul că insulele Kurile „au fost transferate” Rusiei la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, „conform acordurilor cu puterile aliate și Cartei Națiunilor Unite”. Zaharova a insistat că „suveranitatea și jurisdicția Rusiei asupra acestor insule sunt în afara oricărui dubiu” și a criticat liderii japonezi pentru faptul că ar încerca să „dicteze” Moscovei unde poate merge șeful statului rus. Rusia a legat disputa teritorială și de contextul mai larg al relațiilor bilaterale, criticând Japonia pentru sprijinul acordat Ucrainei și pentru sancțiunile impuse Moscovei după declanșarea ofensivei militare ruse. Vizita lui Vladimir Putin a fost prima în insulele Kurile, în Extremul Orient rus, iar Japonia a descris-o drept „absolut inacceptabilă”. Tokyo revendică patru insule din sudul arhipelagului, cucerite de armata sovietică în 1945, în ultimele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial. [...]
Kievul își aliniază public poziția cu Japonia în disputa pentru Kurile , acuzând Rusia că încearcă să normalizeze o ocupație ilegală prin vizita lui Vladimir Putin pe insulele contestate, potrivit Kyiv Post . Mesajul are o miză de politică externă și de securitate: Ucraina leagă explicit „manualul imperial” al Moscovei din Asia de cel folosit în războiul din Europa și își consolidează parteneriatul cu Tokyo într-un moment în care depinde de sprijin extern. Putin a vizitat Insulele Kurile pentru prima dată joi, 13 august, reaprinzând disputa teritorială veche de decenii dintre Rusia și Japonia. Ministrul ucrainean de externe, Andrii Sybiha , a spus într-o postare pe X că vizita pe insula Etorofu (Iturup, în rusă) arată „lipsă totală de respect” față de Japonia și reprezintă o încercare deliberată de „intimidare”, „escaladare a tensiunilor” și „normalizare a ocupației ilegale”. De ce contează: Kurilele au și valoare strategică, nu doar simbolică Insulele, cunoscute în Japonia drept „Teritoriile de Nord”, au fost ocupate de fosta Uniune Sovietică spre finalul celui de-al Doilea Război Mondial și au rămas un punct de fricțiune major. Disputa a împiedicat Rusia și Japonia să semneze formal un tratat de pace care să încheie războiul, în pofida negocierilor repetate din ultimele șapte decenii. Dincolo de simbolism, Kyiv Post notează că arhipelagul are relevanță militară și economică: strâmtoarea dintre insule „nu îngheață niciodată”, ceea ce oferă Flotei ruse din Pacific acces la ape deschise pe tot parcursul anului; zona are resurse piscicole și minerale rare folosite în industria aeronautică, un sector vizat de sancțiuni europene asupra exporturilor rusești de pește și minerale. Context: sancțiuni, proiecte înghețate și escaladare de retorică Vizita lui Putin este doar a doua a unui lider rus pe insule, după deplasarea lui Dmitri Medvedev din 2010. Medvedev a reacționat tot pe X, afirmând că insulele „au fost, sunt și vor rămâne pământ rusesc” și avertizând asupra unor „consecințe monstruoase” pentru cei care nu acceptă acest lucru. După invazia pe scară largă a Ucrainei în 2022, Japonia s-a alăturat sancțiunilor occidentale împotriva Moscovei, iar Rusia s-a retras din negocierile pentru tratatul de pace și a înghețat proiecte economice comune legate de insule. Poziția Ucrainei și legătura cu cooperarea cu Japonia Poziția Kievului nu este nouă: în 2022, președintele Volodîmîr Zelenski a semnat un decret prin care recunoaște insulele ca teritoriu japonez aflat sub ocupație rusă temporară. În paralel, cooperarea Ucraina–Japonia continuă prin a cincea fază a „ Emergency Recovery Programme ”, cu un buget de aproximativ 38,5 milioane de dolari (aprox. 173 milioane lei), care acoperă infrastructura, sistemele de apă, sectorul maritim, sănătatea și agricultura. Publicația mai arată că, în această săptămână, oficiali ucraineni au avut întâlniri cu ambasadorul Japoniei la Kiev, Masashi Nakagome, inclusiv pe tema unui posibil rol al Japoniei în inițiativa „Drone Deal” și a cooperării de securitate înainte de iarnă. Sybiha a susținut că „nicio vizită” și „nicio trecere a timpului” nu pot legitima ocupația, iar Nakagome a avertizat, într-o declarație oficială, că „Ucraina de azi poate fi Asia de Est de mâine”, reiterând sprijinul Japoniei pentru Kiev. [...]
Dependența economică a UE de resursele rusești a subminat ani la rând credibilitatea discursului european despre „valori” , iar Vladimir Putin a exploatat această contradicție, potrivit unui interviu acordat de laureatul Nobel pentru Pace Dmitri Muratov , relatat de HotNews . Muratov, fost redactor-șef și cofondator al „ Novaya Gazeta ”, spune că liderul de la Kremlin „cunoaște foarte bine adevărata valoare a liderilor europeni”, care, pe de o parte, invocă drepturile omului, iar pe de altă parte au semnat sau „obișnuiau să semneze” acorduri cu Rusia pentru comerț cu petrol, gaze și diamante. În această logică, Putin „râde cu voce tare” când i se vorbesc despre „valorile europene”, tocmai pentru că vede diferența dintre retorică și interesele economice. Războiul și miza escaladării: „o poți distruge, dar nu o poți cuceri” În același interviu pentru BBC , Muratov susține că președintele rus nu mai poate pretinde că a obținut victoria în Ucraina și afirmă că „nu va exista niciodată o «victorie»”, indiferent cum se va încheia conflictul. El argumentează că ceea ce se întâmplă „de aproape cinci ani” nu poate fi considerat o victorie în condițiile unor pierderi uriașe, pe care le descrie drept „un milion de oameni. Sau mai mult de un milion”. Muratov mai afirmă că Ucraina poate fi „distrusă”, dar nu „cucerită”, iar prin „distrugere” înțelege o escaladare continuă „până la utilizarea unei arme nucleare”. Represiunea internă și controlul politic: rolul FSB și eticheta de „agent străin” Jurnalistul descrie o represiune accelerată împotriva libertății de exprimare în Rusia după invazia pe scară largă din 2022. El spune că „majoritatea liderilor de opinie” au fost declarați „agenți străini”, „extremiști” sau „teroriști” și avansează o „estimare prudentă” potrivit căreia cel puțin 1.500 de persoane ar fi în închisoare pentru poziții împotriva politicii statului, un nivel pe care îl compară cu perioadele cele mai dure ale KGB-ului. În privința stabilității regimului, Muratov respinge ideea unor conspirații sau fracturi în elită și afirmă că „țara este condusă de Vladimir Putin”, iar teama este întărită de „principala sa bază de sprijin: Serviciul Federal de Securitate (FSB)”. „Novaya Gazeta”, închisă pe tipar, menținută online din afara Rusiei Muratov spune că „Novaya Gazeta” „nu mai există” ca ziar tipărit: tipografiile ar fi fost naționalizate prin decret, iar înregistrarea publicației ar fi fost revocată. Publicația își păstrează prezența online, însă accesul la site este blocat în Rusia și poate fi folosit „doar din străinătate sau prin rețele private virtuale (VPN)”, care ocolesc restricțiile. În acest context, Muratov afirmă că, deși opoziția publică implică riscuri majore, există un sprijin discret în societate, exprimat „în șoaptă”, pe care îl consideră relevant pentru a înțelege starea reală a opiniei publice. [...]
Vizita lui Vladimir Putin pe insula Iturup reaprinde disputa teritorială ruso-japoneză, care blochează de decenii semnarea unui tratat de pace , potrivit news.ro , care citează agenția rusă TASS. Președintele rus s-a deplasat pe Iturup, una dintre insulele arhipelagului Kurile revendicate atât de Moscova, cât și de Tokyo. Arhipelagul este situat între peninsula rusă Kamceatka și insula japoneză Hokkaido. De ce contează: tratatul de pace rămâne blocat Litigiul asupra Insulelor Kurile este descris drept un conflict care „otrăvește” de zeci de ani relațiile dintre Rusia și Japonia și reprezintă principalul obstacol în calea semnării unui tratat de pace oficial între cele două state. La peste 80 de ani de la capitularea Japoniei în 1945, Rusia și Japonia nu au încheiat oficial pacea, tocmai din cauza acestui diferend teritorial. Care sunt insulele revendicate de Japonia Japonia revendică patru insule din sudul arhipelagului, pe care le numește „Teritoriile de Nord”: Iturup Kunashir Shikotan insulițele Habomai Acestea sunt administrate de Rusia de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. [...]
Reluarea blocadei americane asupra porturilor iraniene pune sub semnul întrebării fluxurile de petrol din regiune , în condițiile în care Teheranul spune că nu a decis încă dacă va reveni la negocierile cu Washingtonul, potrivit Economica . Ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi , a declarat agenției ISNA că SUA ar fi încălcat un memorandum de înțelegere convenit în urmă cu aproximativ două luni și că luptele au fost reluate. În aceste condiții, susține el, „nu a existat niciun armistițiu convenit” care să poată fi prelungit. Negocierile, în așteptare, deși mediatorii rămân în contact Araghchi a precizat că țările mediatoare Pakistan și Qatar sunt în contact cu Iranul, dar a insistat că această comunicare nu înseamnă că există negocieri active în desfășurare. Contextul este un acord-cadru convenit la mijlocul lunii iunie între reprezentanți ai Washingtonului și Teheranului, care urmărea: o perioadă de negocieri de 60 de zile; redeschiderea completă a Strâmtorii Ormuz ; deschiderea către o soluționare durabilă a conflictului. Totuși, conform informațiilor din aceeași sursă, luptele au continuat în timpul armistițiului, cu atacuri puternice din când în când de ambele părți. Strâmtoarea Ormuz și presiunea pe exporturile de petrol După atacuri asupra unor nave în Strâmtoarea Ormuz atribuite Iranului, armata americană a reluat blocada porturilor iraniene, cu obiectivul de a împiedica Teheranul să obțină venituri din exporturile de petrol. Din perspectivă economică, miza imediată este legată de capacitatea Iranului de a-și monetiza exporturile și de riscurile operaționale pentru transportul maritim într-un punct-cheie al comerțului energetic. Separat, comandantul-șef al Gărzii Revoluționare din Iran, generalul-maior Ahmad Vahidi, a susținut sâmbătă că forțele iraniene au reușit „să îngenuncheze” armata SUA în timpul celor aproape șase luni de război, potrivit EFE, citată de Agerpres. Declarația a fost difuzată de agenția Tasnim și se referă la conflictul început pe 28 februarie, menționat în material. [...]
