Știri
Știri din categoria Externe
Retragerea forțată a „Africa Corps” din nordul Mali pune sub semnul întrebării capacitatea Rusiei de a livra securitate în schimbul accesului la resurse, după ce unități rusești ar fi cedat poziții-cheie și ar fi acceptat inclusiv o capitulare formală pentru a-și asigura un retragere ordonată, potrivit Focus.
Conform publicației, „Africa Corps” – structura care a înlocuit în mare parte mercenarii Wagner în Mali – ar fi abandonat mai multe baze importante în nordul țării și ar fi suferit pierderi grele, informații atribuite platformei finlandeze mtv uutiset. În aprilie și mai, unități rusești s-ar fi retras sau ar fi fost împinse înapoi din localități cu importanță strategică precum Tessalit, Kidal și Aguelhok. În Kidal, soldați ruși ar fi acceptat o capitulare formală pentru a permite o retragere organizată.
Robert Hamilton, de la centrul de cercetare american Delphi Global Research Center, este citat spunând că Rusia se află în Mali „în dificultăți serioase” și a suferit „pierderi semnificative”. Din perspectivă operațională, retragerile din noduri strategice reduc capacitatea de control asupra teritoriului și cresc presiunea asupra parteneriatului Moscovei cu junta militară din Bamako, pe care Rusia o sprijină.
Adversarii sunt descriși ca un amestec de rebeli și combatanți islamiști, despre care se afirmă că au legături cu al-Qaida și cu așa-numitul Stat Islamic.
Violența ar fi crescut după ce ministrul apărării din Mali, Sadio Camara, a fost ucis în aprilie, ceea ce ar fi amplificat presiunea asupra forțelor armate, potrivit Washington Post, citat de Focus. În evaluările unor experți menționați în articol, abordarea militară dură a Moscovei ar contribui suplimentar la instabilitate, ceea ce erodează promisiunea Rusiei către guverne africane că poate oferi protecție și securitate.
Hamilton este citat cu o evaluare a tacticii Kremlinului:
„Rusia a încercat să creeze instabilitate și apoi s-a oferit ca soluție. Este un mod de a acționa foarte cinic, dar destul de eficient.”
În analiza prezentată, obiectivul principal al Kremlinului în Africa ar fi reducerea influenței Occidentului – inclusiv a SUA și a unor state europene precum Franța și Germania, prezente de mult timp în regiune politic, economic și militar. În același timp, Moscova ar fi remunerată frecvent în resurse: state mai sărace ar acorda drepturi miniere unor companii rusești sau ar livra diamante și alte resurse valoroase.
Dacă pierderile și retragerile din Mali se confirmă, miza imediată este una de credibilitate: capacitatea Rusiei de a susține, pe teren, „garanția de securitate” care stă la baza acestor aranjamente.
Recomandate
Președintele Finlandei cere ca Europa să pregătească discuții directe cu Rusia , pe fondul riscului ca linia Washingtonului față de Moscova și Kiev să nu mai coincidă cu interesele europene, potrivit Focus . Mesajul lui Alexander Stubb mută accentul pe coordonarea internă a UE și a principalelor capitale europene, într-un moment în care arhitectura de securitate a continentului rămâne dependentă de deciziile SUA. Într-un interviu acordat publicației italiene Corriere della Sera , Stubb a spus că „este timpul să începem discuții cu Rusia”, deși a admis că nu știe când s-ar putea întâmpla acest lucru. El a argumentat că, dacă politica americană față de Rusia și Ucraina nu este în interesul Europei, atunci europenii „trebuie să se implice direct”. Cine ar putea deschide canalul și ce condiție pune Helsinki Stubb a afirmat că liderii europeni au discutat deja „cine va stabili contactul”, însă decizia nu este luată. În viziunea sa, cheia este alinierea între statele europene, cu un nucleu de coordonare care să includă în special: Germania, Franța, Italia, Marea Britanie și Polonia; statele nordice și baltice care au frontieră cu Rusia. Formatul rămâne deschis, potrivit președintelui finlandez: ar putea fi fie un emisar special, fie „un grup de șefi de stat și de guvern”. Trei scenarii pentru război și un semnal despre calendar În aceeași intervenție, Stubb a descris trei posibile evoluții ale războiului din Ucraina: continuarea conflictului, o încetare a focului urmată de un acord de pace sau „colapsul uneia dintre părți”, pe care îl consideră mai probabil în cazul Rusiei. Totodată, el a indicat o limitare importantă privind perspectiva negocierilor: „Cred că posibilitatea unei păci cel puțin pentru acest an nu este pe masă.” Mesajul sugerează că, dincolo de discuția despre „cine vorbește cu Moscova”, miza imediată pentru Europa este să-și construiască o poziție comună și un mecanism de reprezentare, înainte ca eventuale schimbări de politică la Washington să forțeze decizii rapide în capitalele europene. (Materialul este atribuit de Focus agenției dpa.) [...]
Uniunea Europeană pregătește extinderea sancțiunilor asupra unor noi zone sensibile ale economiei rusești, de la transportul petrolului și sectorul bancar până la comerțul cu cereale din teritorii ocupate , potrivit Digi24 , care citează informații publicate de Politico despre discuțiile pentru al 21-lea pachet de măsuri restrictive. Pe lângă componenta economică, pachetul ar urma să includă și sancțiuni cu încărcătură simbolică și politică, prin vizarea patriarhului Kirill , șeful Bisericii Ortodoxe Ruse, precum și a unor preoți. În trecut, Ungaria condusă de Viktor Orbán s-a opus sancționării reprezentanților Bisericii Ortodoxe Ruse, notează Politico, însă contextul politic de la Budapesta s-a schimbat după alegerile din aprilie, în urma cărora Orbán și-a pierdut funcția. Ce măsuri sunt discutate în pachetul 21 Potrivit informațiilor prezentate de Politico și preluate de Digi24, discuțiile includ: sancțiuni împotriva companiilor care comercializează cereale din teritoriile ucrainene aflate în prezent sub control rusesc; extinderea sancțiunilor asupra „flotei fantomă” care transportă petrol rusesc (rețea de nave folosite pentru a ocoli restricțiile), inclusiv reluarea discuțiilor privind interzicerea deservirii acestor nave în porturile europene – o măsură blocată anterior de Grecia și Malta; includerea pe lista sancțiunilor a unor noi bănci rusești și a unor întreprinderi din complexul militar-industrial. De ce contează: presiune pe finanțare și pe logistica exporturilor Miza economică a pachetului este să îngusteze canalele prin care Rusia își finanțează efortul de război: accesul la servicii portuare pentru transporturile de petrol, funcționarea unor bănci și activitatea unor companii conectate la industria militară. Un diplomat citat de Politico afirmă că, în evaluarea conducerii UE, economia rusă ar fi într-o situație „cea mai gravă de la începutul războiului”, ceea ce ar justifica intensificarea presiunii. Calendar și context: discuții la început, alte sancțiuni anunțate pe 11 mai Politico precizează că negocierile pentru al 21-lea pachet sunt într-o fază incipientă. Separat, șefa diplomației europene, Kaya Kallas, ar urma să anunțe pe 11 mai noi sancțiuni împotriva persoanelor implicate, potrivit datelor UE, în deportarea copiilor din teritoriile ucrainene ocupate. Cel mai recent pachet de sancțiuni, al 20-lea, a fost aprobat la sfârșitul lunii aprilie. Digi24 mai notează că adoptarea lui a fost întârziată față de planul inițial (februarie), după ce Ungaria s-a opus și a cerut, înainte, restabilirea livrărilor prin conductele de petrol „Druzhba”. [...]
Acuzațiile reciproce de încălcare a armistițiului de trei zile mențin blocat frontul diplomatic și prelungesc riscul operațional în regiune , în condițiile în care Kievul și Moscova reclamă atacuri în weekend, după încetarea focului anunțată de președintele american Donald Trump , potrivit Mediafax . Armistițiul a fost comunicat vineri de Trump, într-o postare pe Truth Social, însă președintele ucrainean Volodimir Zelenski a spus duminică seara că, deși Rusia s-ar fi abținut de la atacuri aeriene și cu rachete „la scară largă”, luptele au continuat pe porțiuni ale frontului. „Cu alte cuvinte, armata rusă nu respectă nicio încetare a focului pe front și nici măcar nu încearcă în mod special să o facă”, a spus Zelenski, potrivit Reuters. Victime raportate în Ucraina și reacția Moscovei Oficiali ucraineni au raportat că trei persoane au fost ucise în atacuri cu drone rusești asupra zonelor din apropierea liniei frontului. Alte 15 persoane au fost rănite, dintre care opt în regiunea Harkov și șapte în regiunea Herson. De cealaltă parte, Ministerul rus al Apărării susține că a doborât 57 de drone ucrainene în ultima zi și că a „răspuns cu aceeași monedă” pe câmpul de luptă. Negocierile susținute de SUA, în impas În același timp, negocierile de pace susținute de SUA între Kiev și Moscova sunt descrise ca fiind în impas, pe fondul reorientării atenției Washingtonului către Orientul Mijlociu, unde SUA și Israel au lansat un război împotriva Iranului la sfârșitul lunii februarie. În lipsa unui mecanism credibil de verificare și aplicare a armistițiului, schimbul de acuzații reduce șansele ca încetarea focului să se transforme într-o pauză operațională reală și, implicit, într-un punct de relansare a discuțiilor politice. [...]
Erodarea „contractului” dintre Kremlin și elitele economice devine un risc operațional pentru regimul Putin, pe fondul confiscărilor de active și al impredictibilității regulilor, potrivit unei analize prezentate de Adevărul , care citează un text publicat în revista britanică The Economist și semnat anonim de un fost înalt funcționar de la Kremlin. În esență, autorul susține că, deși regimul își păstrează aparatul represiv și „monopolul forței”, pierde o componentă critică pentru stabilitate: capacitatea de a oferi o viziune credibilă despre viitor. Un indicator al schimbării ar fi limbajul folosit în cercurile puterii, unde războiul din Ucraina nu mai este descris ca „proiectul nostru”, ci ca „războiul lui Putin”. „Până anul trecut, toți spuneau «noi» și «al nostru». Acum, vorbesc despre «deciziile lui», «războiul lui», «agenda lui»”, notează autorul. De ce contează economic: capital repatriat, dar fără protecție juridică Analiza indică drept al doilea motiv major al erodării autorității lui Putin nemulțumirea elitelor economice, accentuată după sancțiunile occidentale. În lipsa „protecției tribunalelor occidentale și a sistemului juridic internațional”, disputele dintre grupuri de interese ar ajunge să fie rezolvate într-un cadru intern descris ca arbitrar și impredictibil. În acest context, autorul afirmă că, în ultimii trei ani, active private de aproximativ 5 mii de miliarde de ruble , echivalentul a circa 60 de miliarde de dolari (aprox. 276 miliarde lei) , ar fi fost „confiscate, naționalizate sau transferate către persoane apropiate Kremlinului”. „Nici măcar cei loiali regimului nu mai cer democrație, ci reguli clare și instituții capabile să arbitreze conflictele”, afirmă fostul oficial rus. Contextul mai larg: costurile războiului și represiunea fără „promisiune” Pe lângă tensiunile din zona economică, textul mai enumeră trei factori care ar alimenta sentimentul de „punct mort” în interiorul sistemului: Costurile războiului ar deveni tot mai greu de mascat, prin efecte precum inflație, taxe mai mari, degradarea infrastructurii și extinderea restricțiilor și cenzurii. Lipsa unui model extern de referință , pe fondul unei crize identitare: Rusia s-ar fi definit istoric în raport cu Occidentul, însă „Occidentul, ca model cultural și politic unitar, este el însuși în criză”. Represiune intensificată fără o perspectivă , după prăbușirea vechiului „contract social” (statul nu intervine în viața privată, cetățenii nu se implică în politică), înlocuit cu supraveghere, cenzură și restricții. „Problema nu este doar represiunea, ci represiunea fără scop”, avertizează fostul oficial. „Zugzwang”: orice mutare ar înrăutăți poziția Concluzia analizei este că Rusia ar fi intrat într-un „zugzwang” (termen din șah care descrie o situație în care orice mutare îți înrăutățește poziția): sistemul poate continua să funcționeze cât timp Putin rămâne la putere, dar fiecare măsură de consolidare a controlului ar accelera degradarea regimului. „El poate intensifica represiunea. Poate începe un nou război. Dar nu mai poate reconstrui legătura dintre putere și viitor”, este concluzia atribuită revistei The Economist. [...]
Creșterea bruscă a zborurilor de recunoaștere ale SUA lângă Cuba indică o escaladare operațională care, în episoade recente, a precedat intervenții americane , potrivit Meduza , care citează o analiză CNN bazată pe date deschise de aviație. CNN notează că, din 4 februarie, forțele navale și aeriene ale SUA au efectuat cel puțin 25 de astfel de misiuni în apropierea coastelor Cubei, în condițiile în care înainte de februarie o asemenea activitate era aproape inexistentă în zonă. Majoritatea zborurilor au avut loc în apropierea celor mai mari două orașe ale Cubei – Havana și Santiago de Cuba. Principalele platforme folosite au fost: P-8A Poseidon, avion de patrulare destinat supravegherii și recunoașterii; RC-135V Rivet Joint, specializat în recunoaștere radioelectronică (culegere de informații din comunicații și emisii radar); drone de recunoaștere la mare altitudine MQ-4C Triton. Pentagonul a refuzat să comenteze, potrivit aceleiași relatări. De ce contează acum: tipar observat înaintea unor operațiuni în Venezuela și Iran CNN susține că situații similare – în care înăsprirea retoricii administrației Trump a fost însoțită de intensificarea zborurilor de recunoaștere – au precedat capturarea președintelui Venezuelei, Nicolas Maduro, la începutul lui ianuarie 2026, precum și începutul operațiunii SUA în Iran, în februarie. În ultimele săptămâni, declarațiile publice ale lui Donald Trump la adresa Cubei s-ar fi înăsprit, mai arată CNN. Președintele SUA a redistribuit pe rețelele sociale un comentariu potrivit căruia va vizita „o Havana liberă” înainte de a pleca din funcție, iar câteva zile mai târziu a dispus o blocadă petrolieră a insulei. Context: presiune crescută și blocaj pe combustibili Relațiile SUA–Cuba s-au deteriorat odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă în 2025. De la începutul lui 2026, Washingtonul a intensificat presiunea asupra Cubei și ar fi introdus, în fapt, o blocadă a livrărilor maritime de combustibil, ceea ce a dus la o criză energetică severă și pene de curent pe insulă, potrivit CNN. În același context, Meduza trimite și la un material anterior despre afirmațiile lui Trump privind o posibilă „preluare prietenoasă” a Cubei: Meduza . [...]
Iranul condiționează orice ieșire din impas de deblocarea activelor înghețate și ridicarea restricțiilor asupra porturilor , cerințe care mută discuția din zona strict militară în cea a presiunii economice și a accesului la resurse, potrivit Agerpres . Ministerul de Externe de la Teheran a transmis că răspunsul la propunerile SUA include și solicitarea de „încheiere a războiului în regiune”, inclusiv în Liban. Purtătorul de cuvânt al diplomației iraniene, Esmail Baghaei , a declarat că Teheranul cere „drepturile legitime ale Iranului”, menționând explicit deblocarea activelor „înghețate pe nedrept ani de zile” și ridicarea „blocadei americane asupra porturilor iraniene”. Reacția SUA și stadiul negocierilor Președintele american Donald Trump a respins duminică răspunsul Iranului, pe care l-a catalogat drept „total inacceptabil”, într-un mesaj publicat pe rețeaua sa, Truth Social . În același timp, Trump a reluat amenințările la adresa Teheranului, acuzat că și-a vizat vecinii din Golf. La mai bine de o lună de la începutul armistițiului dintre cei doi beligeranți, negocierile sunt descrise ca fiind în impas, iar niciuna dintre părți nu a făcut publice propunerile concrete aflate pe masă. Ce mai cere Teheranul: securitatea navigației maritime Televiziunea de stat iraniană a relatat că răspunsul Teheranului, transmis prin intermediul mediatorului pakistanez, s-a concentrat pe: încheierea războiului „pe toate fronturile”, în special în Liban; garantarea securității navigației maritime. În lipsa detaliilor despre conținutul planului american și al răspunsului iranian, rămâne neclar ce concesii ar fi dispuse să facă părțile și în ce calendar ar putea fi reluate discuțiile. [...]
