Știri
Știri din categoria Externe
Războiul cu Iranul ar putea întări poziția geopolitică a Teheranului pe termen lung, în timp ce dominația americană în regiune ar putea fi subminată, susțin cinci experți de top, conform Libertatea. Conflictul, declanșat pe 28 februarie 2026 de către Statele Unite și Israel, a dus la o criză energetică globală prin suspendarea transporturilor de petrol și gaze prin Strâmtoarea Ormuz.
Scott Lucas, profesor de politică internațională, afirmă că războiul a distrus cadrele care preveneau astfel de conflicte și a subminat leadership-ul american. Statele din Golf se simt mai nesigure ca niciodată, iar piețele energetice rămân instabile. Asasinarea liderului suprem iranian, Ali Khamenei, și lipsa unui plan coerent din partea administrației Trump complică și mai mult situația diplomatică.
Andrew Thomas, lector în studii despre Orientul Mijlociu, consideră că războiul va întări poziția geopolitică a Iranului pe termen lung, în ciuda pierderilor suferite de regim. Strategia de apărare „mozaic” a Gărzilor Revoluționare Islamice a demonstrat eficiență, iar închiderea Strâmtorii Ormuz a transformat conflictul într-o problemă globală.
„Unitățile noastre militare acționează acum în mod independent, pe baza unor instrucțiuni generale oferite în avans”, a declarat ministrul iranian de Externe, Seyed Abbas Araghchi, în prima zi a conflictului.
Potrivit Jessicăi Genauer, profesor asociat de relații internaționale, conflictul a spulberat eforturile de integrare regională ale Israelului. Acordurile Abraham, vizând consolidarea legăturilor economice și de securitate între Israel și statele arabe, au fost grav afectate, iar atacurile iraniene au subminat rațiunea cooperărilor.
Kristian Coates Ulrichsen, cercetător la Baker Institute, atrage atenția asupra impactului războiului asupra relațiilor de securitate din Golf. Statele din Golf ar putea apela la China sau India pentru a contracara influența Iranului, diversificându-și rețelele diplomatice și de securitate.
Chris Ogden, profesor asociat, estimează că Iranul își va consolida controlul asupra Strâmtorii Ormuz, continuând să fie un jucător-cheie în tranzitul de petrol și gaze. Țările care nu s-au opus Iranului, precum China și India, ar putea beneficia cel mai mult, aprofundându-și parteneriatele strategice cu Teheranul.
Pe lângă aceste aspecte, Statele Unite nu au reușit să îndeplinească mai multe obiective majore în conflictul cu Iranul, inclusiv prevenirea obținerii armei nucleare și oprirea programului de rachete balistice. De asemenea, influența regională a Iranului nu a fost redusă, iar grupurile proxy susținute de Teheran continuă să fie active în Orientul Mijlociu.
Recomandate
Iran sugerează că SUA ar fi fost forțate să accepte concesii pentru a încheia războiul cu Teheranul , într-o formulă de pace „în stil persan”, potrivit Al Jazeera . Mesajul, atribuit purtătorului de cuvânt al Ministerului iranian de Externe , indică o posibilă repoziționare a negocierilor în favoarea Iranului, cu implicații directe pentru stabilitatea regională și riscul de escaladare. În materialul NewsFeed, purtătorul de cuvânt invocă un episod din istoria Persiei antice, descris ca o victorie în fața unei invazii eșuate a Imperiului Roman. Referința este folosită ca paralelă pentru a susține ideea că Statele Unite ar fi ajuns să facă „concesii” într-un acord care ar urma să pună capăt războiului „în termenii Teheranului”. Din informațiile publicate nu reiese care ar fi concesiile vizate, dacă există un acord formal sau un calendar de implementare. Al Jazeera notează doar că postarea „sugerează” această direcție, fără detalii despre conținutul negocierilor sau despre poziția oficială a SUA. [...]
Benjamin Netanyahu leagă negocierile SUA–Iran de „dezafectarea” capacităților nucleare iraniene , invocând asigurări primite de la Donald Trump că orice acord cu Teheranul ar trebui să ducă la eliminarea completă a programului nuclear al Iranului, potrivit Digi24 . Miza, din perspectiva Israelului, este una de securitate și de reglementare diplomatică: condițiile puse într-un eventual acord ar putea limita sau, dimpotrivă, ar putea lăsa loc pentru acțiuni unilaterale ale Israelului. Declarațiile premierului israelian vin pe fondul unor discuții „avansate” între Washington și Iran. Netanyahu susține că a primit garanții privind „libertatea de acțiune” a Israelului în fața amenințărilor de securitate, iar informația este atribuită de Digi24 publicației israeliene The Times of Israel . Într-o postare pe X, Netanyahu a spus că a discutat cu Trump despre un „memorandum de înțelegere” care vizează redeschiderea Strâmtorii Ormuz și despre viitoarele negocieri pentru un acord final privind programul nuclear iranian. Potrivit lui Netanyahu, cei doi ar fi convenit că orice acord final trebuie să „elimine pericolul nuclear”. Ce condiții spune Netanyahu că ar implica „eliminarea” programului nuclear Netanyahu a detaliat ce înțelege prin eliminarea riscului nuclear, indicând două elemente operaționale: „dezafectarea” instalațiilor de îmbogățire nucleară ale Iranului; îndepărtarea materialului nuclear îmbogățit de pe teritoriul iranian. Digi24 notează însă că nu este clar dacă Trump i-a oferit asigurări specifice privind aceste condiții. Contextul negocierilor și legătura cu Libanul Potrivit informațiilor prezentate, Iranul ar fi refuzat să includă problema nucleară în memorandumul de înțelegere care ar urma să fie semnat, fiind dispus să o discute doar în negocierile pentru un acord final. În același timp, presa israeliană este citată cu informația că un armistițiu inițial de 60 de zile, care ar urma să fie încheiat, ar include și un armistițiu cu Hezbollah , grupare susținută de Iran în Liban. Netanyahu a mai afirmat că Trump ar fi „reafirmat” dreptul Israelului de a se apăra „împotriva amenințărilor de pe toate fronturile, inclusiv din Liban”. Separat, liderul Hezbollah, Naim Qassem, a îndemnat guvernul libanez să renunțe la negocierile directe cu Israelul, iar aripa militară a grupării a transmis pe Telegram că dezarmarea Hezbollah este „inacceptabilă” și ar echivala cu „anihilarea”. Aceste poziții apar în contextul în care Libanul se pregătește pentru o nouă rundă de negocieri cu Israelul la Washington, la începutul lunii viitoare. [...]
Blocada porturilor iraniene din Strâmtoarea Ormuz rămâne integral în vigoare până la semnarea unui acord cu Teheranul, o poziție care prelungește presiunea asupra unui punct-cheie pentru transportul global de energie, potrivit Agerpres , care citează AFP și Reuters. Donald Trump a transmis pe Truth Social că blocada va fi menținută „până la încheierea, certificarea și semnarea unui acord”, argumentând că „ambele părți trebuie să își facă timpul necesar” și că „nu pot exista greșeli”. Condițiile puse pentru acord: nuclearul, în centrul negocierii Într-o convorbire telefonică avută sâmbătă seara cu premierul israelian Benjamin Netanyahu, Trump ar fi dat asigurări că orice acord final cu Iranul va include două condiții, potrivit unui oficial israelian citat sub anonimat: dezmembrarea programului nuclear al Iranului; transferul în afara țării al stocului de uraniu puternic îmbogățit. Aceeași sursă a susținut că președintele SUA nu va semna un acord final fără aceste condiții. Poziția Israelului și tensiunile de strategie În timpul discuției, Netanyahu a afirmat că Israelul își va păstra „libertatea de acțiune” în fața amenințărilor de pe mai multe fronturi, inclusiv din Liban, iar Trump și-ar fi reafirmat sprijinul pentru acest principiu, conform oficialului israelian. Pe fond, SUA și Iranul încearcă să finalizeze un acord pentru a pune capăt războiului din Orientul Mijlociu, însă instituții de presă iraniene și americane au indicat anterior că dosarul nuclear ar urma să fie amânat. În paralel, presa americană a relatat în ultimele zile despre strategii divergente între Trump și Netanyahu: liderul de la Washington ar insista pe o soluție diplomatică, în timp ce aliatul israelian ar prefera reluarea ostilităților. [...]
Statele Unite și Iranul au convenit, în principiu, asupra redeschiderii Strâmtorii Ormuz , un pas care ar putea reduce presiunea asupra fluxurilor de energie și a transportului maritim, dar care rămâne condiționat de aprobări politice și de detalii încă negociate, potrivit Mediafax . Un oficial american de rang înalt, citat de The New York Times, a spus că înțelegerea ar include și un angajament al Iranului de a elimina uraniul „puternic îmbogățit”, însă a subliniat că acordul nu a fost semnat, iar părțile descriu diferit termenii. Acordul nu este semnat și poate dura „câteva zile” până la o decizie finală Până acum, nu au existat declarații publice imediate din partea Iranului. În ultimele 24 de ore, oficiali iranieni și americani au oferit descrieri contradictorii despre conținutul posibilului acord. Oficialul american a precizat că documentul este încă supus aprobării finale atât din partea președintelui Donald Trump , cât și a liderului suprem al Iranului, proces care „ar putea dura câteva zile”. Uraniumul îmbogățit și blocada porturilor, puncte încă sensibile Mecanismul prin care Iranul ar elimina uraniul puternic îmbogățit este „încă în curs de negociere”, potrivit oficialului american. Mediafax notează că Trump a insistat ca Statele Unite să confiște materialul, în linie cu obiectivul său de a limita programul nuclear iranian. Într-o postare pe rețelele de socializare, Trump a transmis că le-a ordonat negociatorilor săi „să nu se grăbească să încheie un acord”, după ce cu o zi înainte afirmase că un acord preliminar a fost „în mare parte negociat”. Dacă acordul va fi „certificat”, Trump a spus că SUA ar putea pune capăt blocadei porturilor iraniene, folosită ca instrument de presiune asupra Teheranului pentru redeschiderea strâmtorii. Ce rămâne în afara cadrului inițial Trei oficiali iranieni au declarat sâmbătă că un potențial acord ar prevedea doar că dosarul nuclear va fi negociat în 30 până la 60 de zile. Atât oficialii americani, cât și cei iranieni ar fi descris înțelegerea ca pe un „cadru inițial” pentru negocieri ulterioare, nu ca pe o soluție finală. Potrivit oficialului american citat, cadrul nu ar aborda furnizarea de rachete de către Iran și nici nu ar include un moratoriu asupra îmbogățirii, urmând ca aceste teme să fie discutate în etape viitoare. [...]
Războiul din Iran a generat pentru SUA o factură de 29 mld. dolari și un șoc pe energie , cu efecte care se văd deja în inflație și în costurile economiei americane, potrivit unei prime evaluări prezentate de Focus . Pe lângă pierderile umane și militare, blocarea Strâmtorii Hormuz a împins în sus prețul petrolului, alimentând presiuni inflaționiste. Conform publicației, un proiect de înțelegere ar prevedea prelungirea armistițiului cu 60 de zile, timp în care Strâmtoarea Hormuz – rută critică pentru economia globală – ar urma să fie navigabilă fără taxe. Iranul s-ar angaja să curețe minele amplasate acolo și să promită că nu va urmări obținerea de arme nucleare, iar SUA ar ridica blocada porturilor iraniene. Costul direct pentru SUA: 29 miliarde de dolari Costurile războiului sunt estimate la 29 miliarde de dolari (aprox. 131 miliarde lei), potrivit lui Jules W. Hurst III, prezentat drept angajat al Pentagonului, care a menționat cifra recent în fața Camerei Reprezentanților. Pierderi umane și degradarea capacității militare Pe partea de personal, CBS News este citat cu un bilanț de 13 militari americani uciși de la începutul războiului, la 28 februarie. Detaliile menționate includ: șase membri ai unei unități de rezervă uciși pe 1 martie într-un atac în Kuweit; un militar ucis tot pe 1 martie într-un atac asupra unei baze aeriene din Arabia Saudită; alți șase militari uciși pe 12 martie, în urma prăbușirii unui avion cisternă american deasupra Irakului. În plus, presa americană ar fi relatat despre peste 500 de militari răniți, potrivit aceleiași sinteze. La nivel de echipamente, The Hill este citat cu informația că cel puțin 42 de aeronave militare ale Forțelor Aeriene ale SUA au fost avariate, iar „o mare parte” ar fi fost pierdute (adică scoase din uz operațional). Conform sursei, cel puțin două avioane de luptă ar fi fost complet distruse și cel puțin trei ar fi fost avariate semnificativ. Efectul economic: petrol mai scump, inflație mai mare Pe fondul blocadei Strâmtorii Hormuz și al scumpirii petrolului, inflația anuală în SUA a urcat la 3,8%, potrivit datelor citate de la Trading Economics , cel mai ridicat nivel din mai 2023. Înainte de război, inflația era la 2,4%, conform aceleiași surse. În piața petrolului, prețul Brent a coborât cu circa 0,5% la 110,76 dolari pe baril (aprox. 500 lei), dar rămâne la un nivel ridicat; de la începutul războiului, petrolul s-a scumpit cu 50%, potrivit datelor prezentate în articol. Bilanțul civil Pentru populația civilă, organizația pentru drepturile omului HRAI este citată cu o estimare de aproximativ 1.700 de civili uciși, dintre care 254 de copii. În plan politic, Focus notează că președintele Donald Trump ar fi anunțat un „progres” în conflict, însă costurile economice și militare acumulate cresc presiunea pentru o soluție negociată, mai ales prin prisma riscului ca perturbările din Hormuz să continue să se reflecte în prețurile la energie și în inflație. [...]
Ursula von der Leyen cere redeschiderea Strâmtorii Ormuz fără taxe și garanții de navigație , într-un semnal că un posibil acord SUA–Iran ar putea reduce riscurile pentru comerțul global cu petrol și gaze, potrivit Agerpres . Președinta Comisiei Europene a transmis, într-o postare pe platforma X, că salută „progresele” în discuțiile privind un posibil acord de pace între Statele Unite și Iran și a indicat explicit mizele: detensionarea conflictului, redeschiderea Strâmtorii Ormuz și „libertate deplină de navigație fără taxe”. În același mesaj, von der Leyen a reiterat că Iranului „nu trebuie să i se permită să dezvolte o armă nucleară”. În paralel, președintele SUA, Donald Trump, a declarat anterior că Washingtonul și Teheranul au „negociat în mare măsură” un memorandum de înțelegere pentru un acord de pace care ar duce la redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Dispută asupra controlului Strâmtorii Ormuz Pe de altă parte, un purtător de cuvânt al armatei iraniene a insistat, tot pe platforma X, că Teheranul va continua să controleze Strâmtoarea Ormuz chiar și în cazul unui acord cu Statele Unite. Potrivit acestuia, strâmtoarea – descrisă ca fiind crucială pentru comerțul global cu petrol și gaze – va rămâne „sub administrație și suveranitate iraniană deplină”. Mesajele divergente sugerează că, dincolo de ideea redeschiderii, rămâne sensibilă tema condițiilor de operare în zonă, inclusiv eventuale taxe și garanții privind libertatea de navigație. [...]
