Știri
Știri din categoria Externe
Ursula von der Leyen cere redeschiderea Strâmtorii Ormuz fără taxe și garanții de navigație, într-un semnal că un posibil acord SUA–Iran ar putea reduce riscurile pentru comerțul global cu petrol și gaze, potrivit Agerpres.
Președinta Comisiei Europene a transmis, într-o postare pe platforma X, că salută „progresele” în discuțiile privind un posibil acord de pace între Statele Unite și Iran și a indicat explicit mizele: detensionarea conflictului, redeschiderea Strâmtorii Ormuz și „libertate deplină de navigație fără taxe”. În același mesaj, von der Leyen a reiterat că Iranului „nu trebuie să i se permită să dezvolte o armă nucleară”.
În paralel, președintele SUA, Donald Trump, a declarat anterior că Washingtonul și Teheranul au „negociat în mare măsură” un memorandum de înțelegere pentru un acord de pace care ar duce la redeschiderea Strâmtorii Ormuz.
Pe de altă parte, un purtător de cuvânt al armatei iraniene a insistat, tot pe platforma X, că Teheranul va continua să controleze Strâmtoarea Ormuz chiar și în cazul unui acord cu Statele Unite. Potrivit acestuia, strâmtoarea – descrisă ca fiind crucială pentru comerțul global cu petrol și gaze – va rămâne „sub administrație și suveranitate iraniană deplină”.
Mesajele divergente sugerează că, dincolo de ideea redeschiderii, rămâne sensibilă tema condițiilor de operare în zonă, inclusiv eventuale taxe și garanții privind libertatea de navigație.
Recomandate
Posibila redeschidere a Strâmtorii Ormuz ar reduce riscul de șoc pe piața petrolului , după ce secretarul de stat american Marco Rubio a spus că duminică ar putea exista un anunț privind un acord cu Iranul care să pună capăt oficial războiului din Orientul Mijlociu, potrivit Adevărul . Rubio a declarat la New Delhi, în cadrul primei sale vizite în India, că „este posibil ca, în următoarele ore, lumea să primească veşti bune”. Informația este atribuită AFP, iar detalii suplimentare sunt preluate de Agerpres . De ce contează: Ormuz, punct critic pentru fluxurile energetice Șeful diplomației americane a indicat că acordul aflat în lucru ar urma să răspundă preocupărilor SUA legate de Strâmtoarea Ormuz, despre care spune că a fost „efectiv blocată” de Iran de la începutul războiului lansat de Statele Unite și Israel pe 28 februarie. Din perspectivă economică, orice semnal de deblocare a strâmtorii reduce riscul de întreruperi logistice și de volatilitate accentuată în prețurile energiei, într-un context în care Ormuz este un coridor strategic pentru transporturile de petrol. Componenta de securitate: dosarul nuclear iranian Rubio a mai spus că acordul ar deschide un „proces” care ar putea duce la obiectivul declarat al președintelui SUA: o lume care „nu mai trebuie să se teamă sau să se îngrijoreze de o armă nucleară iraniană”. Context: Trump spune că există deja o propunere „negociată pe scară largă” Declarațiile lui Rubio vin după ce președintele american Donald Trump a afirmat că o propunere care include deschiderea Strâmtorii Ormuz a fost „negociată pe scară largă”. Într-un mesaj publicat sâmbătă pe Truth Social, Trump a susținut că: „Un acord a fost negociat pe scară largă, în aşteptarea finalizării, între Statele Unite ale Americii, Republica Islamică Iran şi diverse alte ţări.” Ce urmează, potrivit lui Rubio, este posibilitatea unui anunț „mai târziu duminică”, însă sursa nu oferă detalii despre calendarul exact sau despre forma finală a acordului. [...]
Donald Trump susține că un acord cu Iranul este aproape finalizat și ar include redeschiderea Strâmtorii Ormuz , un coridor esențial pentru transportul de petrol, a cărui închidere a destabilizat piețele energetice globale, potrivit Reuters . Președintele SUA a scris pe rețelele sociale că un memorandum de înțelegere privind un „acord de pace” este „în mare parte negociat” și că „aspectele finale și detaliile” sunt încă discutate, urmând să fie anunțate „în scurt timp”. Trump nu a precizat ce alte elemente ar cuprinde înțelegerea. Miza imediată pentru economie este Strâmtoarea Ormuz , descrisă ca „pasaj vital” pentru transportul maritim: închiderea ei a „dat peste cap piețele energetice globale” după izbucnirea conflictului în februarie, când SUA și Israel au lansat lovituri asupra Iranului. În acest context, redeschiderea ar putea reduce presiunea asupra fluxurilor de energie și asupra prețurilor, deși Reuters notează că acordul este încă în lucru. Negocierile: progres raportat, dar și contradicții publice În paralel cu mesajul lui Trump, mediatori și oficiali pakistanezi au raportat progrese. Pakistanul a încercat să reducă diferențele dintre Iran și SUA după săptămâni de război, perioadă în care Ormuz a rămas închisă pentru cea mai mare parte a transportului, în pofida unei încetări a focului descrise ca „fragile”. Totuși, la Teheran, agenția iraniană Fars a relatat (duminică dimineață) că acordul ar permite Iranului să administreze Strâmtoarea Ormuz și a susținut că afirmația lui Trump, potrivit căreia un acord ar fi aproape final, este „inconsistentă cu realitatea”. Ce ar conține cadrul propus, potrivit surselor Reuters Surse citate de Reuters spun că un cadru propus ar urma să se deruleze în trei etape: încheierea formală a războiului; rezolvarea crizei din Strâmtoarea Ormuz; deschiderea unei ferestre de 30 de zile pentru negocieri privind un acord mai amplu, cu posibilitatea de prelungire. Unul dintre cei doi oficiali pakistanezi citați a avertizat că nu există garanții că SUA vor accepta memorandumul; dacă îl acceptă, ar urma discuții suplimentare după încheierea sărbătorii Eid (vineri). Condițiile SUA și cererile Iranului Secretarul de stat american Marco Rubio a reiterat condițiile administrației Trump pentru oprirea luptelor: Iranul „nu poate avea niciodată o armă nucleară”; strâmtorile „trebuie să fie deschise fără taxe”; Iranul trebuie să predea uraniul îmbogățit. Rubio, aflat în vizită în India, a spus că s-au înregistrat unele progrese și că negocierile continuă, sugerând că ar putea exista un anunț „mai târziu astăzi, mâine, în câteva zile”. Iranul neagă că urmărește obținerea unei arme nucleare și afirmă că are dreptul să îmbogățească uraniu în scopuri civile. Teheranul cere, între altele, supravegherea strâmtorii, încetarea blocadei americane asupra porturilor sale și ridicarea sancțiunilor privind vânzările de petrol. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmail Baghaei, a declarat că disputele s-au redus în această săptămână, dar că rămân probleme de discutat prin mediatori, iar evoluția ar putea deveni mai clară în „următoarele trei sau patru zile”. Ce urmează: decizie privind reluarea atacurilor și presiune politică internă în SUA Reuters mai relatează că Trump i-a spus publicației Axios că se aștepta să decidă duminică dacă reia atacurile asupra Iranului. În același timp, președintele american a discutat telefonic sâmbătă cu lideri din Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Egipt, Turcia și Pakistan, iar Axios a relatat că aceștia l-ar fi încurajat să accepte cadrul emergent. Pe plan intern, Trump a menționat că războiul i-a afectat ratingurile de aprobare din cauza impactului prețurilor la energie asupra consumatorilor americani, un element care adaugă presiune pentru o soluție rapidă, dar care nu schimbă faptul că detaliile acordului rămân, deocamdată, nepublice. [...]
Sprijinul militar Rusia–Iran rămâne tranzacțional, iar limitele lui devin vizibile în contextul escaladării din Iran și al războiului din Ucraina, potrivit unei analize Al Jazeera . Deși cooperarea a produs efecte concrete pe câmpul de luptă (în special prin drone), Moscova evită angajamente care ar implica costuri directe, cum ar fi trimiterea de trupe, ceea ce alimentează întrebarea dacă „alianța” rezistă atunci când unul dintre parteneri are nevoie de ajutor decisiv. De la „neutralitate” la sprijin direct pentru Rusia în Ucraina La începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei, în februarie 2022, Iranul și-a reafirmat „neutralitatea”, inclusiv prin abțineri sau voturi împotriva rezoluțiilor ONU care condamnau războiul. Totuși, liderul suprem Ali Khamenei a adoptat public o linie antioccidentală și a reluat narațiunea Moscovei despre NATO și „Occidentul colectiv” ca factor declanșator al conflictului. Ulterior, Teheranul a trecut de la poziționare politică la sprijin militar: a furnizat Rusiei drone Shahed (numite în Rusia „Geran-2”), folosite inclusiv în atacuri asupra Kyivului. Conform informațiilor citate din serviciile de informații militare ale Ucrainei, unele dintre aceste drone au fost modificate substanțial, iar cele mai recente versiuni ar avea motoare cu reacție sau capacitatea de a lansa rachete mici asupra avioanelor de vânătoare (detaliu relatat de presa ucraineană, inclusiv NV.ua). Iranul ar fi livrat și muniție, căști și veste antiglonț. „Reciprocitatea” Moscovei: tehnologie și informații, nu trupe După declanșarea atacurilor SUA–Israel asupra Iranului (menționate în analiză ca începând în februarie), Rusia ar fi trimis înapoi către Iran drone Shahed modificate, echipate cu modulul de navigație prin satelit Kometa-B, menit să reducă vulnerabilitatea la bruiaj. Un astfel de aparat, lansat de Hezbollah din sudul Libanului, ar fi lovit la 1 martie o bază aeriană britanică din Cipru, potrivit publicației britanice The Times, citată de Al Jazeera. În plus, expertul militar Pavel Luzin afirmă că Moscova ar fi furnizat Teheranului date din Liana, descris ca singurul sistem rusesc complet funcțional de sateliți de spionaj, privind localizarea infrastructurii militare americane din Orientul Mijlociu. În același timp, analiza notează o limită majoră: deși Rusia a condamnat atacurile israeliene și americane care l-au ucis pe Khamenei la 28 februarie, Vladimir Putin „nu a luat în calcul” trimiterea de trupe pentru a ajuta Iranul. Pentru unii analiști, această reținere afectează credibilitatea Rusiei ca aliat. „Această situație este o lovitură pentru imaginea lui Putin, care arată din nou că este incapabil să-și ajute cu adevărat partenerii, aliații”, a spus Ruslan Suleymanov, associate fellow la New Eurasian Strategies Center. Miza de negociere: Iranul ca „monedă” pentru Ucraina, dar cu spațiu limitat O parte din tensiune vine din percepția că Moscova ar putea încerca să „tranzacționeze” relația cu Teheranul pentru concesii occidentale pe dosarul ucrainean. Fostul diplomat Bondarev, citat în analiză, susține că Rusia „cu siguranță poate propune” un astfel de schimb, însă „ce pot oferi [pe Iran] este evident mai puțin decât ce vor să obțină în Ucraina”, în condițiile în care Moscova ar cere cedarea restului regiunii Donbas ca precondiție pentru discuții de pace. Nikita Smagin (Carnegie Endowment) afirmă că un asemenea schimb ar fi fost în interesul Kremlinului și că, dacă ar fi fost posibil, Rusia l-ar fi făcut, însă „timpul pentru asta a trecut”, inclusiv din cauza rolului Uniunii Europene în negocierile privind Ucraina. În această logică, Rusia ar putea cel mult promite oprirea furnizării de date satelitare și de informații către Iran, dacă Washingtonul ar opri furnizarea de date similare către armata ucraineană, potrivit lui Smagin. De ce contează: o „alianță” care funcționează doar cât timp costurile sunt controlabile Pentru mediul de afaceri și pentru evaluarea riscurilor geopolitice, concluzia practică este că relația Rusia–Iran pare construită pe beneficii punctuale (drone, muniție, tehnologie, informații), nu pe garanții de securitate comparabile cu o alianță formală. În momentul în care unul dintre parteneri ar avea nevoie de sprijin militar direct, Moscova pare să evite escaladarea care i-ar crește costurile și expunerea. Analiza mai notează că Rusia nu a fost aleasă mediator în discuțiile SUA–Israel–Iran, rol atribuit Pakistanului, ceea ce este interpretat ca un semnal al influenței limitate a Moscovei și al deficitului de încredere, pe fondul precedentului legat de Memorandumul de la Budapesta din 1994 și evoluțiile ulterioare din Ucraina. [...]
Un proiect de acord SUA–Iran pe 60 de zile ar putea debloca Strâmtoarea Hormuz și exporturile de petrol ale Iranului , cu potențial impact direct asupra fluxurilor energetice globale, potrivit The Jerusalem Post , care citează informații publicate de Axios despre un Memorandum de Înțelegere (MOU) aflat în lucru. Documentul, pe care părțile „se așteaptă” să îl semneze, ar include concesii de ambele părți și ar putea fi prelungit în interiorul perioadei de 60 de zile, conform detaliilor prezentate de Axios. Strâmtoarea Hormuz: redeschidere fără taxe și demilitarizare Un element central al proiectului de MOU este redeschiderea Strâmtorii Hormuz. Draftul ar prevedea ca trecerea să fie permisă „fără taxe”, iar Iranul să curețe minele pe care le-ar fi amplasat în zonă, potrivit Axios. În schimb, SUA ar urma să ridice blocada asupra porturilor iraniene și să renunțe la o parte dintre sancțiunile impuse, ceea ce ar permite Iranului „să vândă petrol liber”, conform aceleiași surse. Sancțiuni și petrol: concesia americană, miza economică Ridicarea unor sancțiuni și relaxarea măsurilor asupra porturilor iraniene ar echivala, în practică, cu o revenire mai ușoară a petrolului iranian pe piață, în condițiile în care proiectul de acord leagă explicit redeschiderea rutei maritime de posibilitatea Teheranului de a exporta. Articolul nu oferă estimări privind volumele sau calendarul exact al livrărilor și nici detalii despre ce sancțiuni ar fi eliminate. Dosarul nuclear rămâne în negociere, cu o condiție politică Potrivit Axios, chestiunile legate de capacitățile nucleare ale Iranului și stocul de uraniu îmbogățit ar rămâne „în mare parte” sub negociere, însă MOU ar include o prevedere ca Iranul să înceteze orice demers pentru obținerea unei arme nucleare. Un oficial american citat de Axios a avertizat că înțelegerea ar putea să nu reziste întreaga perioadă de 60 de zile dacă SUA ajung la concluzia că Iranul nu tratează serios negocierile nucleare. „Va fi interesant de văzut până unde va fi Iranul cu adevărat dispus să meargă, dar dacă sunt capabili și vor să-și schimbe traiectoria, această etapă următoare îi va forța să ia câteva decizii critice despre ce vor să fie ca țară”, a declarat oficialul, potrivit Axios. Dispută internă în Iran pe tema taxelor de tranzit În paralel, Hossein Shariatmadari, redactor-șef al ziarului conservator iranian Kayhan, a susținut că Iranul ar trebui să perceapă taxe de tranzit navelor care trec prin Strâmtoarea Hormuz, potrivit Iran International, citat de The Jerusalem Post. „Strâmtoarea Hormuz face parte din apele teritoriale ale Iranului și păstrăm dreptul legal de a colecta taxe de tranzit de la navele și vasele care trec prin apele noastre teritoriale”, a scris Shariatmadari, potrivit Iran International. Extinderea acordului: și un capăt de război în Liban, în aceeași logică Proiectul de MOU ar aborda și războiul din Liban dintre Israel și Hezbollah, precizând că ostilitățile se vor încheia, potrivit Axios. Un oficial american a declarat pentru publicație că nu ar fi vorba despre o încetare a focului „unilaterală” și a condiționat comportamentul Israelului de comportamentul Hezbollah. „Bibi are considerentele lui interne, dar Trump are interesele SUA și ale economiei globale la care trebuie să se gândească”, a spus oficialul, potrivit Axios. The Jerusalem Post notează că informațiile sunt în curs de dezvoltare, iar elemente ale acordului rămân încă în negociere. [...]
Donald Trump susține că un acord de pace cu Iranul este „aproape”, iar miza imediată este reluarea traficului prin Strâmtoarea Hormuz , un punct-cheie pentru piețele energetice și transportul comercial după luni de perturbări, potrivit Politico . Președintele a scris că „aspectele finale și detaliile” acordului sunt încă în discuție și „vor fi anunțate în curând”. În avanpremieră, Trump a indicat că înțelegerea ar include redeschiderea Strâmtorii Hormuz, o prioritate majoră pentru Casa Albă și pentru aliații din statele din Golf, în contextul în care tensiunile din zonă au afectat atât piețele globale de energie, cât și rutele de shipping (transport maritim comercial). Anunțul ar fi cel mai important moment al conflictului de la încetarea focului pe care Trump a declarat-o la începutul lunii aprilie, care a oprit brusc, dar „șubred”, cea mai intensă perioadă a luptelor de până atunci. Politico notează că Iranul a continuat să își afirme controlul asupra strâmtorii după încetarea focului, iar Marina SUA a răspuns în aprilie cu o blocadă proprie a navelor iraniene în coridor. Presiune internă în Partidul Republican: temeri legate de Hormuz Perspectiva unui acord este prezentată ca fiind controversată în interiorul Partidului Republican, unde voci influente cer continuarea campaniei militare și pun sub semnul întrebării dacă Iranul ar renunța, în mod real, la pârghiile sale asupra strâmtorii. Senatorul Lindsey Graham a avertizat, într-o postare pe X, că un acord perceput ca permițând Iranului să supraviețuiască și să păstreze capacitatea de a controla strâmtoarea în viitor ar întări Hezbollah în Liban și milițiile șiite din Irak. Și senatorul Roger Wicker a criticat ideea unui armistițiu de 60 de zile „zvonit”, susținând că ar fi „un dezastru” dacă se pornește de la premisa că Iranul va negocia cu bună-credință și că ar anula rezultatele „Operation Epic Fury”. Diplomație accelerată și semnale contradictorii În pofida acestor obiecții, efortul diplomatic ar fi accelerat rapid în weekend, după ce Trump a confirmat că și-a petrecut sâmbăta la Casa Albă discutând cu mai mulți lideri din Orientul Mijlociu. Publicația descrie această succesiune de apeluri drept un semn al abordării adesea contradictorii a administrației: săptămâni în care Trump și consilierii săi au amenințat cu acțiuni militare suplimentare, dar au insistat simultan că o soluție diplomatică rămâne posibilă. Într-un interviu pentru Axios , Trump a spus că șansele sunt „50/50” fie să obțină un acord „bun”, fie să „îi facă una cu pământul”. Tot sâmbătă, președintele nu avea evenimente publice în calendar, iar Politico menționează că Trump anunțase pe Truth Social cu o zi înainte că rămâne la Casa Albă și nu participă la festivitățile de nuntă din weekend ale fiului său, Donald Trump Jr., invocând „circumstanțe legate de guvernare”. Trump a mai spus că a avut o convorbire cu premierul israelian Benjamin Netanyahu, pe care a descris-o drept una care „a mers foarte bine”. De ce contează: efectul asupra energiei și transportului Dincolo de dimensiunea politică, elementul cu impact economic imediat este Strâmtoarea Hormuz: redeschiderea ei ar reduce presiunea asupra fluxurilor de transport maritim și asupra piețelor energetice, după luni de disfuncționalități. Politico nu oferă un calendar precis pentru anunț, dar indică faptul că „detaliile finale” sunt încă negociate și că o comunicare oficială ar urma „în scurt timp”. [...]
Iran își mută baza de pregătire pentru Cupa Mondială 2026 din Arizona în Tijuana, Mexic, după aprobarea FIFA , într-o decizie cu miză operațională directă: evitarea blocajelor legate de vize și reducerea riscurilor logistice înaintea turneului, potrivit Al Jazeera . Președintele Federației Iraniene de Fotbal, Mehdi Taj , a declarat că lotul va fi cantonat în orașul mexican de graniță Tijuana, „aproape de Oceanul Pacific și la granița dintre Mexic și Statele Unite”, într-un mesaj video publicat pe canalul de Telegram al federației. Mutarea ar urma să ajute echipa să evite „complicații legate de vize” apărute după războiul SUA-Israel asupra Iranului, iar deplasarea către Mexic ar putea fi făcută direct cu Iran Air, a mai spus Taj. În ultimele luni, Iran a avut incertitudini privind aranjamentele de călătorie și securitate pentru turneul găzduit de SUA, Canada și Mexic și ceruse inclusiv mutarea meciurilor din SUA. Impact logistic: mai aproape de meciuri și mai puțină dependență de vizele SUA Iran își va disputa primele două meciuri din Grupa G la Los Angeles – cu Noua Zeelandă pe 15 iunie și cu Belgia pe 21 iunie – înainte de a întâlni Egiptul la Seattle, pe 26 iunie. Taj a susținut că distanța dintre Tijuana și Los Angeles este de „55 de minute cu avionul” și că baza din Mexic este mai aproape de locurile de joc decât cantonamentul planificat anterior în Arizona. În paralel, oficialii iranieni au afirmat luna aceasta că jucătorii și stafful nu primiseră încă vize pentru SUA, cu mai puțin de o lună înaintea startului competiției. Cererile de viză au fost inițiate în timpul stagiului de pregătire din Turcia, iar Taj a precizat că FIFA a fost solicitată să ofere garanții privind vizele, securitatea și tratamentul delegației iraniene. Calendar imediat Iran este programată să joace un amical cu Gambia pe 29 mai, înainte ca selecționerul Amir Ghalenoei să anunțe lotul final de 26 de jucători până la termenul-limită FIFA din 1 iunie. Cupa Mondială 2026 se desfășoară între 11 iunie și 19 iulie. [...]
