Știri
Știri din categoria Externe
Negocierile SUA–Iran pentru prelungirea armistițiului rămân fără calendar, iar incertitudinea menține presiunea pe rutele energetice și pe prețul petrolului, în condițiile în care Strâmtoarea Hormuz este un punct major de blocaj în discuții, potrivit Al Jazeera. Pakistanul, care mediază contactele, spune că părțile discută organizarea unei a doua întâlniri, dar „nu a fost stabilită o dată”.
Armistițiul „fragil” anunțat pe 8 aprilie, după aproape șapte săptămâni de război, urmează să expire pe 22 aprilie. În paralel, blocadele navale și disputele politice nerezolvate complică reluarea negocierilor și cresc riscul unei reveniri la ostilități, cu efect direct asupra transportului maritim și a piețelor.
Ministerul de Externe pakistanez a confirmat că Washingtonul și Teheranul poartă discuții „prin Islamabad” pentru o a doua rundă, după întâlnirea din 12 aprilie, încheiată fără acord. Purtătorul de cuvânt Tahir Andrabi a spus că detalii precum componența delegațiilor țin de părți și a invocat confidențialitatea rolului de mediator.
„Nu a existat nici un progres major, nici un eșec”, a declarat Andrabi despre prima rundă.
El a confirmat că dosarul nuclear rămâne între subiectele-cheie, fără a intra în detalii.
Deși încetarea focului încă se menține, ea este descrisă ca fiind „sub presiune”. Al Jazeera notează că blocada navală a SUA asupra porturilor iraniene este încă în vigoare, iar Comandamentul Central al SUA a afirmat că a întors din drum nouă nave până miercuri.
Pe fondul acestor tensiuni, analiștii citați anticipează scenarii diferite:
Un punct central rămâne Strâmtoarea Hormuz, rută prin care trece aproximativ o cincime din petrolul mondial în timp de pace, potrivit sursei. Al Jazeera relatează că Iranul a blocat „efectiv” strâmtoarea de la începutul războiului, cu excepția navelor aparținând unor țări care au încheiat înțelegeri separate cu Teheranul. În plus, SUA au impus de luni o blocadă navală proprie, pentru a împiedica trecerea oricărei nave „legate de Iran”.
Grace Wermenbol, fost oficial american pe securitate națională și visiting fellow la German Marshall Fund, spune că redeschiderea strâmtorii este „crucială” pentru reducerea presiunii de creștere asupra prețurilor petrolului și pentru încrederea piețelor, dar că nu există o soluție militară ușoară, iar ieșirea ar necesita un acord diplomatic.
Teheranul insistă ca Libanul să fie inclus în orice înțelegere, argumentând că loviturile israeliene de acolo nu pot fi separate de conflictul mai larg. Washingtonul respinge această legare a dosarelor și susține că un eventual acord privind Libanul trebuie să rămână separat de negocierile SUA–Iran.
În acest context, SUA au organizat pe 14 aprilie o întâlnire trilaterală la Washington cu ambasadorii Israelului și Libanului, mediată de secretarul de stat Marco Rubio; discuțiile au fost descrise drept „productive”, dar fără un armistițiu sau o întâlnire de follow-up agreată.
Pakistanul s-a poziționat public mai aproape de perspectiva iraniană pe tema Libanului. Andrabi a spus că „pacea în Liban este esențială” pentru discuțiile SUA–Iran și a invocat „semne încurajatoare” recente pe frontul Israel–Liban.
Pe teren, Islamabadul își intensifică efortul diplomatic: premierul Shehbaz Sharif este într-un tur regional (Jeddah, Doha, apoi Antalya), iar șeful forțelor de apărare Asim Munir a mers la Teheran. Iranul, prin ambasadorul său la Islamabad, a transmis că nu ia în calcul alt loc pentru discuții decât Pakistanul.
Dinspre SUA și Iran, mesajele publice rămân prudent optimiste: Casa Albă a spus că noi discuții „foarte probabil” vor avea loc la Islamabad, iar Iranul afirmă că au fost schimbate mai multe mesaje prin Pakistan după 12 aprilie. Totuși, în lipsa unei date pentru runda a doua și cu armistițiul aproape de expirare, riscul de volatilitate rămâne ridicat, mai ales prin prisma blocajului din Hormuz și a disputelor legate de Liban și programul nuclear iranian.
Recomandate
Discuțiile Iran–statele din Golf despre redeschiderea Strâmtorii Hormuz au fost amânate pe termen nedeterminat , ceea ce prelungește incertitudinea asupra unui coridor esențial pentru transportul de petrol și menține presiunea pe costurile de securitate și pe fluxurile comerciale din regiune, potrivit CNN . Reuniunea era programată luni, la Salalah (Oman), și urma să aibă ca temă un plan omanez pentru reluarea traficului regulat al petrolierelelor prin strâmtoare, fără participarea SUA. Ministrul de externe al Omanului, Badr Albusaidi, a anunțat duminică amânarea, invocând „interesul consensului” și reafirmând angajamentul pentru dialog regional. De ce contează: fără un cadru stabil, escortele militare devin „noua normalitate” Deși traficul maritim rămâne sub nivelurile obișnuite, administrația Trump susține că situația este „acceptabilă” pe termen scurt, în condițiile în care armata americană escortează petroliere. În același timp, diplomați din Golf și surse regionale indică faptul că statele din regiune nu vor să accepte actualul aranjament – bazat pe escortare și risc ridicat – ca soluție permanentă. În paralel cu eforturile de dezvoltare a unor rute alternative, discuțiile urmăreau să creeze impuls pentru un acord care să permită redeschiderea strâmtorii în baza unui cadru juridic. Un obiectiv concret al întâlnirii era agrarea unor hărți de rutare pentru tranzit, potrivit uneia dintre surse. Miza financiară: „taxe” respinse, dar apar „contribuții voluntare” Un punct sensibil rămâne posibilitatea ca Iranul și Omanul să colecteze plăți legate de tranzit. Potrivit surselor citate, ideea unor taxe obligatorii (toll-uri) este în continuare respinsă pe scară largă, însă există deschidere pentru „contribuții voluntare” asociate ghidajului, siguranței navigației și protecției mediului, elemente incluse în cadrul juridic omanez. Saudiții au transmis amendamente, pe fondul temerilor că formulările propuse ar putea consolida un „nou status quo” inacceptabil pentru Arabia Saudită și pentru alte state din Consiliul de Cooperare al Golfului . Absența SUA complică un acord, deși Washingtonul monitorizează Deși întâlnirea era gândită fără SUA, surse diplomatice și regionale apreciază că un plan cuprinzător de redeschidere ar fi „practic imposibil” fără Washington la masă. Administrația americană nu ar fi încercat să blocheze reuniunea, dar a transmis că va urmări îndeaproape discuțiile. Un oficial american a declarat duminică, înainte de anunțul Omanului, că SUA sunt în „comunicare strânsă” cu partenerii regionali și că „Iranul nu controlează Strâmtoarea Hormuz și nu o va controla niciodată”. Presiune operațională: escortele cresc tranzitul, dar consumă resurse și nu elimină riscul În ultimele săptămâni, numărul petrolierelelor care tranzitează strâmtoarea a crescut semnificativ datorită escortelor militare americane, însă nave comerciale continuă să fie lovite în atacuri iraniene în timpul tranzitului, potrivit sursei. Marina SUA ar fi escortat cu succes până la 40 de nave comerciale într-o singură zi, dar complexitatea operațiunilor ridică întrebări privind cât timp poate fi menținut un asemenea angajament de nave și resurse. Evaluarea americană este că Iranul rămâne o amenințare reală atât pentru shipping, cât și pentru personalul militar implicat în protecție. Legătura cu dosarul nuclear și ce urmează Oficiali ai administrației Trump ar fi transmis în privat că vor să reorienteze eventualele negocieri SUA–Iran către programul nuclear, nu către redeschiderea strâmtorii. În același timp, iranienii ar fi semnalat actorilor regionali că ar fi deschiși la negocieri nucleare cu SUA după rezolvarea problemei strâmtorii, inclusiv ridicarea blocadei americane, potrivit unei surse regionale. Pe termen scurt, amânarea discuțiilor lasă regiunea dependentă de escortele militare și de aranjamente provizorii. Pe termen mediu, rămâne de văzut dacă Omanul poate reconvoca reuniunea și dacă statele din Golf pot avansa un cadru acceptabil fără SUA, în condițiile în care tema plăților asociate tranzitului și securitatea rutelor rămân principalele blocaje. [...]
Donald Trump a relativizat acuzațiile privind un posibil sprijin chinez pentru Iran , sugerând că spionajul și schimburile de informații sunt practici reciproce între marile puteri, potrivit Economica . Declarațiile vin pe fondul relatărilor despre un presupus transfer de informații între China și Iran, într-un context sensibil pentru relația Washington–Beijing, înaintea unei vizite de stat a lui Xi Jinping în SUA, așteptată la final de septembrie. Trump a comentat subiectul la bordul avionului Air Force One, la o zi după ce Wall Street Journal a publicat un articol despre un presupus schimb de informații între China și Iran, informație preluată de Agerpres . Mesajul său a fost că acuzațiile de spionaj nu sunt unilaterale. „Ştiţi, când oamenii spun că China ne spionează, eu spun că au dreptate şi că şi noi îi spionăm.” „Asta facem noi. Practic, ei fac ce facem noi.” Contextul militar: atacul din Iordania Pe 17 iulie, Iranul a lansat rachete asupra bazei aeriene Muwaffaq Salti din Iordania, unde sunt staționate forțe americane. Atacul s-a soldat cu moartea a trei soldați americani. Ce se știe (și ce nu) despre rolul Chinei Potrivit Wall Street Journal, oficiali americani anonimi nu au identificat entitățile chineze implicate și nu au sugerat că guvernul chinez ar fi direct responsabil. Aceiași oficiali ar fi ridicat problema cu partea chineză, care ar fi cerut dovezi privind transferul unor imagini din satelit și nu ar fi recunoscut implicarea unor entități chineze în furnizarea lor către Teheran. Separat, în luna mai, Washingtonul a sancționat trei companii de sateliți cu sediul în China, acuzându-le că ar fi facilitat operațiuni militare iraniene. Miza economică și diplomatică China este unul dintre principalii parteneri economici ai Iranului, cumpărând o mare parte din producția sa de petrol, și un susținător diplomatic important al Teheranului. În acest context, orice acuzații legate de sprijin tehnologic sau informațional pentru operațiuni militare iraniene pot amplifica tensiunile dintre SUA și China, inclusiv în preajma vizitei de stat a lui Xi Jinping în SUA, programată pentru sfârșitul lunii septembrie. [...]
Statele din Golf își calibrează rapid poziția față de Iran, pe fondul riscurilor directe pentru infrastructura energetică și rutele maritime , iar discuțiile din BRICS și reuniunea pregătită în Oman indică o orientare spre dezescaladare și gestionarea pragmatică a crizei, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . În centrul semnalelor din ultimele zile sunt două canale paralele: întâlniri politice la vârf în marja summitului BRICS din New Delhi, unde Iranul și Emiratele Arabe Unite au fost prezente, și o reuniune anunțată în Oman pentru luni, axată pe Strâmtoarea Hormuz – punct critic pentru transportul global de petrol și gaze. BRICS: dialog politic pe fundalul unei crize regionale în adâncire La summitul BRICS din India, prințul moștenitor al Abu Dhabi, șeicul Khaled bin Mohamed bin Zayed Al Nahyan, s-a întâlnit cu președintele Iranului, Masoud Pezeshkian. Potrivit relatării citate în analiză, discuțiile au vizat teme regionale și internaționale și „importanța sprijinirii eforturilor de calm, dezescaladare și stabilitate”. Analiza notează și contextul economic-politic al BRICS: Emiratele sunt membre din 2024, iar India încearcă să-și consolideze rolul de lider în cadrul blocului, cu o agendă formulată în jurul „rezilienței, inovării, cooperării și sustenabilității”. Presiune operațională: Arabia Saudită oprește o conductă după lovituri Pe teren, riscurile au devenit mai concrete. Gulf News, citat în analiză, afirmă că Arabia Saudită a oprit conducta East-West „ca măsură de precauție” după lovituri care au afectat linia în regiunile Riyadh și Madinah și au provocat răniți. Materialul menționează și o imagine satelitară cu pagube la o facilitate a conductei în regiunea Hejaz (11 septembrie 2026), creditată Reuters. În același tablou, analiza indică presiunea exercitată asupra Riadului de grupări susținute de Iran în Irak și Yemen, inclusiv avansul houthiților, și notează că SUA ar transmite semnale că ar prefera reducerea conflictului și că nu ar urma să lovească houthiții. Totodată, Riadul „se abține” de la atacuri asupra Irakului, conform textului. Oman și Strâmtoarea Hormuz: discuții fără garanția unui acord semnat O a doua pistă este reuniunea planificată în Oman, unde statele din Golf ar urma să discute cu Iranul despre Strâmtoarea Hormuz, pe care Iranul ar fi menținut-o „blocată” în cadrul conflictului mai larg, potrivit Gulf News (citat în analiză). Oman este prezentat ca având o relație „amiabilă” cu Teheranul și ca fiind dispus să găzduiască discuții regionale. Participarea nu este însă sigură pentru toate statele: Bahrain nu este așteptat să participe, potrivit Gulf News, citat în analiză. Pe de altă parte, Reuters este citată cu o nuanță importantă pentru așteptările pieței și ale operatorilor maritimi: la întâlnirea de luni nu ar fi de așteptat „un acord semnat” privind Hormuz, deși discuțiile ar urma să acopere inclusiv situația strâmtorii. Ce indică „tendința” comună: dezescaladare, dar fără soluții rapide Analiza leagă cele două formate (BRICS și Oman) printr-un mesaj convergent de temperare a tensiunilor. Declarația BRICS citată în text vorbește despre „profundă îngrijorare” față de escaladarea din Orientul Mijlociu/Asia de Vest și cere „maximum de reținere” și evitarea acțiunilor care ar agrava situația. În paralel, sunt menționate și relatări din presa de stat chineză (Xinhua) despre mesajul lui Xi Jinping privind „transformarea accelerată” a lumii și consolidarea „Sudului Global”, precum și o relatare Anadolu care susține că ar urma să fie semnat un acord pentru o rută comună Iran–Oman prin Hormuz. În același timp, citarea Reuters introduce o limitare explicită: chiar dacă întâlnirea are loc, un rezultat formal imediat nu este garantat. Pentru regiune, miza imediată rămâne una operațională și economică: reducerea riscului de noi lovituri asupra infrastructurii energetice și de perturbări prelungite pe una dintre cele mai importante rute maritime ale lumii. [...]
Folosirea de către Iran a unor imagini satelitare de înaltă rezoluție din surse chinezești pentru a viza baze americane ridică miza diplomatică și de reglementare înaintea întâlnirii Trump–Xi din 24 septembrie , pe fondul suspiciunilor Washingtonului privind rolul companiilor chineze în sprijinirea capacităților militare iraniene, potrivit The Jerusalem Post . Informația pornește dintr-un articol The Wall Street Journal, care citează oficiali americani familiarizați cu subiectul: Iran ar fi obținut imagini satelitare cu rezoluție mare ale unei baze americane din Iordania din „surse chinezești” înainte de atacul cu rachete din 17 iulie asupra bazei aeriene Muwaffaq Salti. Atacul a lovit o zonă de cazare unde dormeau militari americani, omorând trei soldați și rănind alți patru, care au fost evacuați pentru tratament. Ce susțin oficialii americani și ce nu confirmă Potrivit WSJ, Washingtonul ar fi trasat o legătură directă între imaginile provenite din surse chineze și lovitura din 17 iulie, însă nu ar fi confirmat o implicare directă a guvernului chinez. Oficialii citați nu au numit firmele chineze implicate și au evitat să acuze explicit Beijingul. WSJ mai notează că Iran ar fi obținut imagini atât înainte, cât și după atac, iar la câteva zile de la lovitură ar fi publicat imagini de înaltă rezoluție care documentau pagube în trei secțiuni ale bazei. Acestea ar fi fost mai detaliate decât imaginile comerciale cu rezoluție mai mică analizate de WSJ, care arătau avarii la peste 20 de structuri. Reacții oficiale și presiune diplomatică înaintea summitului Trump–Xi Dezvăluirea apare cu câteva săptămâni înaintea întâlnirii planificate din 24 septembrie dintre președintele SUA, Donald Trump, și liderul chinez Xi Jinping. Conform WSJ, oficiali americani de rang înalt au ridicat direct subiectul în discuții cu omologii chinezi, care ar fi cerut dovezi și ar fi respins acuzațiile. Un purtător de cuvânt al Ambasadei Chinei la Washington, Liu Chang, nu a răspuns direct acuzațiilor punctuale, dar a acuzat „părți” neprecizate că „leagă și denigrează în mod malițios alte țări”, potrivit WSJ. Separat, un oficial de la Casa Albă a declarat, ca reacție la articol, că nicio asistență externă nu ar fi îmbunătățit capacitatea Iranului de a lovi ținte americane, fără a aborda direct chestiunea imaginilor. Secretarul de stat Marco Rubio, întrebat la câteva zile după atac dacă China furnizează Iranului date pentru țintire, a evitat un răspuns direct și a spus că acțiunile Beijingului nu au schimbat cursul conflictului. Dimensiunea de reglementare: sancțiuni pe companii și extinderea investigațiilor Administrația Trump a sancționat deja în luna mai trei companii chineze — MizarVision, Earth Eye și Chang Guang — pe baza acuzațiilor că ar fi furnizat sau publicat imagini satelitare care ar putea fi folosite de Iran împotriva forțelor americane. Departamentul de Stat a acuzat anterior Chang Guang că ar fi furnizat imagini care au sprijinit atacuri ale miliției Houthi din Yemen, susținută de Iran. În paralel, administrația a informat în ultimele săptămâni comisiile de informații din Congres despre sprijinul atât chinez, cât și rusesc pentru Iran, potrivit WSJ. De ce contează: precizia loviturilor și „zona gri” a furnizării de imagini WSJ citează analiști și foști oficiali care spun că imaginile satelitare ar fi probabil doar una dintre sursele de informații folosite de Iran pentru țintire, alături de propriii sateliți, informații umane și sprijin din partea Rusiei. În fazele timpurii ale războiului, lovituri americane asupra sistemelor iraniene de radar și satelit ar fi degradat capacitatea Iranului de a înțelege câmpul de luptă, iar atacurile iraniene ar fi ratat frecvent ținte importante militar. Totuși, oficiali citați de WSJ afirmă că precizia țintirii Iranului ar fi părut să se îmbunătățească pe parcursul verii. Fostul analist CIA Jim Lamson a declarat pentru WSJ că imagini actualizate, de înaltă rezoluție, pot ajuta la identificarea mai exactă a țintelor de valoare și la evaluarea pagubelor după lovituri — o zonă sensibilă pentru reglementare și sancțiuni, deoarece poate implica furnizori comerciali, fără a demonstra automat implicarea directă a unui stat. [...]
Danemarca mizează pe un canal de negociere cu SUA pentru Groenlanda, în timp ce cadrul juridic existent permite deja o extindere rapidă a prezenței militare americane , potrivit Agerpres . Șefa guvernului danez, Mette Frederiksen , a spus că discuțiile din grupul de lucru înființat la începutul anului între Groenlanda, Danemarca și Statele Unite generează „un optimism prudent”, deși „este prea devreme pentru a trage concluzii”. Într-o conferință de presă la Summitul European privind Regiunea Arctică, organizat la Rovaniemi, Frederiksen a indicat că vede „semne și semnale foarte clare” și că speră într-o „modalitate de a avansa pașnic”. De ce contează: acordul din 1951 lasă loc pentru desfășurări americane cu notificare Miza practică a negocierilor este amplificată de cadrul legal deja existent. Un acord de apărare din 1951 , actualizat în 2004, oferă „practic libertate” forțelor americane să desfășoare echipamente în Groenlanda, cu condiția informării autorităților. În acest context, potrivit mai multor instituții media citate de Agerpres, Statele Unite ar intenționa să deschidă trei noi baze militare în sudul Groenlandei, peste baza Pituffik, pe care americanii o dețin deja în nordul teritoriului autonom danez. Context: Arctica a urcat pe agenda UE și NATO Frederiksen a legat evoluțiile din Groenlanda de schimbarea priorităților de securitate în regiune, afirmând că, la începutul mandatului său, Arctica nu era „cu adevărat” pe agenda Uniunii Europene sau a NATO, în timp ce „astăzi” zece aliați desfășoară exerciții împreună în Groenlanda. La începutul acestui an, președintele american Donald Trump și-a reluat cererile privind preluarea controlului asupra Groenlandei, argumentând că Danemarca nu poate apăra acest teritoriu autonom. Agerpres nu oferă detalii despre calendarul sau conținutul concret al discuțiilor din grupul de lucru, dincolo de declarațiile premierului danez și informațiile apărute în media despre posibile baze noi. [...]
Atacul cu dronă asupra infrastructurii feroviare de la granița Ucraina–Polonia indică o presiune crescândă asupra rutelor logistice către Ucraina , într-un context în care oficiali UE avertizează că Moscova urmărește să intimideze și să divizeze statele care susțin Kievul, potrivit HotNews . Ministrul francez de externe, Jean-Noel Barrot, a declarat la Summitul European al Arcticii (Finlanda) că atacul asupra unui tren în apropierea frontierei dintre Ucraina și Polonia a fost lansat cu scopul de a intimida și a diviza Europa. Un mesaj similar a transmis și șefa diplomației UE, Kaja Kallas , care a spus că atacul a urmărit să sperie țările occidentale care sprijină Ucraina. „Cred că ar trebui să acționăm exact invers. Ar trebui să arătăm că suntem alături de Ucraina și că nu ne este frică”, a declarat Kaja Kallas. Ce s-a întâmplat la granița estică a NATO O dronă rusească a lovit duminică un tren în apropierea frontierei Ucraina–Polonia, la scurt timp după ce o delegație de înalți oficiali a trecut prin zonă. Potrivit companiei feroviare ucrainene Ukrzalizniția , un „tren diplomatic” care îi transporta pe Boris Johnson, Carl Bildt și consilieri de securitate din mai multe state membre ale UE a plecat intenționat din gara Iahodin înainte de ora programată. Compania a susținut că este „foarte probabil” ca ținta dronei să fi fost, de fapt, trenul diplomatic, care plecase mai devreme decât era programat. Carl Bildt a publicat pe X un videoclip cu atacul și a afirmat că trenul lovit nu era cel în care se afla el, ci unul care a plecat la câteva minute după. El a precizat că trenul a fost evacuat pe măsură ce drona se apropia și că nu au existat răniți, invocând funcționarea unui „sistem de siguranță foarte bun”. În aceeași zonă, un alt tren în care se afla fostul director al CIA, David Petraeus, era încă în stația Iahodin în momentul loviturii, potrivit Ukrzalizniția. Boris Johnson a comentat, tot pe X, că atacul ilustrează tipul de lovituri „aleatorii și fără sens” pe care ucrainenii le suportă zilnic, inclusiv asupra căilor ferate civile. De ce contează: presiune pe nodurile de frontieră și pe fluxurile de transport Ministrul polonez de externe, Radoslaw Sikorski, a descris atacurile tot mai frecvente ale Rusiei la granițele NATO drept „o escaladare”. Separat, duminică dimineață, un camion aflat la mai puțin de un kilometru de granița Ucrainei cu Polonia a fost lovit, iar punctul de trecere Dorohusk–Iahodin și-a întrerupt temporar activitatea, potrivit grănicerilor. Ministerul Apărării din Rusia a afirmat că a vizat infrastructura care facilitează transportul de mărfuri militare din Europa către vestul Ucrainei. În ultimele săptămâni, Rusia a început să vizeze punctele de trecere a frontierei Ucrainei cu aliații occidentali, ca parte a unei campanii mai intense de subminare a infrastructurii economice a Ucrainei, notează publicația. În plan practic, astfel de atacuri cresc riscul operațional pentru transporturi (inclusiv feroviare) în proximitatea frontierelor UE și pot genera întreruperi temporare în puncte-cheie de trecere, cu efecte în lanț asupra fluxurilor logistice din regiune. [...]
