Știri
Știri din categoria Externe
Diferențele de obiective dintre SUA și Israel devin vizibile în războiul cu Iranul, la două săptămâni de la declanșarea operațiunii militare comune, în timp ce Washingtonul și Ierusalimul par să aibă viziuni diferite despre cum ar trebui să se încheie conflictul. Potrivit The New York Times, tensiunile politice dintre președintele american Donald Trump și premierul israelian Benjamin Netanyahu devin tot mai evidente pe măsură ce campania militară continuă.
Războiul a început pe 28 februarie 2026, când Statele Unite și Israelul au lansat lovituri aeriene surpriză asupra unor obiective iraniene, vizând în special infrastructura nucleară și sistemele de rachete ale Teheranului. În primele două săptămâni, aviația celor două state a reușit să domine spațiul aerian iranian și să provoace pagube importante capacităților militare ale Iranului.
Totuși, diferențele de abordare dintre liderii celor două state devin tot mai clare. În prima sa conferință de presă de la începutul războiului, Benjamin Netanyahu a declarat că Israelul „zdrobește” Iranul și că operațiunea a produs „realizări uriașe” împotriva infrastructurii nucleare și de rachete. Retorica premierului israelian s-a moderat însă față de primele zile ale conflictului. Dacă inițial vorbea despre eliminarea „amenințării existențiale”, acum obiectivul este descris mai degrabă ca reducerea capacităților Iranului, cu speranța că populația iraniană va schimba regimul politic.
În același timp, Donald Trump a transmis mesaje contradictorii privind finalul conflictului. Într-un interviu pentru CBS News a afirmat că războiul este „aproape încheiat”, sugerând că luptele ar putea înceta curând. Ulterior, la Fox News Radio, a spus că schimbarea regimului de la Teheran „se va întâmpla”, dar probabil nu imediat.
Un punct major de tensiune între aliați a apărut după atacurile israeliene din 8 martie asupra a aproximativ 30 de depozite de combustibil din Iran, o operațiune despre care Axios a relatat că a depășit așteptările Washingtonului. Loviturile au generat coloane uriașe de fum deasupra Teheranului și au atras reacții prudente din partea unor politicieni americani. Senatorul Lindsey Graham, aliat apropiat al lui Trump, a avertizat Israelul să fie atent la țintele energetice, argumentând că industria petrolieră a Iranului ar putea fi necesară pentru reconstrucția economică după eventualul colaps al regimului.
În Israel însă, unele voci cer măsuri și mai dure. Liderul opoziției, Yair Lapid, a susținut că infrastructura petrolieră iraniană de pe insula Kharg - responsabilă pentru aproximativ 90% din exporturile de petrol ale Iranului - ar trebui distrusă complet pentru a paraliza economia țării.
Analizele citate de presa americană arată că problema centrală a alianței este lipsa unui obiectiv final comun. Israelul urmărește slăbirea rețelelor militare regionale ale Iranului și eliminarea amenințărilor pe termen lung, inclusiv a grupărilor proxy. Statele Unite au vorbit, pe rând, despre oprirea programului nuclear, capitularea Iranului sau chiar schimbarea regimului, fără a defini clar condițiile de încheiere a conflictului.
Această incertitudine creează o situație în care operațiunile militare continuă, dar fără o strategie comună clară privind momentul și condițiile în care războiul ar trebui declarat încheiat.
Recomandate
Donald Trump își apără public secretarul Apărării, Pete Hegseth , dar presiunea politică asupra conducerii Pentagonului crește după alegerile de la jumătatea mandatului, care au adus democraților controlul asupra ambelor camere ale Congresului, potrivit Digi24 . Miza imediată este una operațională: capacitatea administrației de a împinge prin Congres un pachet major de cheltuieli pentru apărare, în condițiile în care Hegseth ar putea deveni ținta unor investigații și chiar a unor discuții interne privind înlocuirea sa. Trump a respins ideea schimbării lui Hegseth, întrebat dacă ia în calcul înlocuirea acestuia, și a spus că „face o treabă foarte bună”. Totuși, în același timp, surse citate în material afirmă că președintele SUA „l-ar putea înlocui totuși” pe Hegseth, pe măsură ce republicanii își evaluează pierderile electorale. De ce contează: pachetul de 1,5 trilioane de dolari pentru apărare Un punct central al tensiunilor este legat de relația lui Hegseth cu legislatorii și de impactul asupra agendei bugetare. Senatorul republican Thom Tillis a declarat pentru CBS News că Hegseth va avea de dat socoteală, iar relația sa tensionată cu Congresul subminează eforturile administrației de a promova un pachet de cheltuieli pentru apărare de 1,5 trilioane de dolari . Tillis a indicat și o fereastră de timp scurtă pentru decizii, afirmând că, după alegeri, trebuie stabilit dacă Hegseth este persoana potrivită pentru a susține aceste nevoi în fața Congresului, în condițiile în care sesiunea curentă ar mai avea „doar 60 de zile”. Războiul cu Iranul, cost politic și potențial „țap ispășitor” Contextul politic al apărării lui Hegseth este legat de nemulțumirea alegătorilor față de războiul cu Iranul, menționată ca factor în rezultatul alegerilor. Vicepreședintele JD Vance a pus public sub semnul întrebării dacă războiul „a meritat efortul” și a spus că acesta i-a costat pe republicani controlul asupra Congresului. Un consilier al lui Trump, citat în articol, a susținut că Hegseth „ar putea fi pe lista celor care vor fi dați afară” din cauza războiului, pe logica găsirii unui vinovat pentru costul politic al conflictului. Investigații și riscuri de demitere Pe lângă presiunea politică, Hegseth se confruntă cu riscuri de anchete și proceduri în Congres: un legislator republican, Thomas Massie, a depus la începutul anului o cerere de impeachment împotriva lui Hegseth, acuzându-l de abuz în serviciu prin declanșarea ostilităților împotriva Iranului fără aprobarea Congresului; democrații au promis să-l investigheze pe Hegseth și modul în care a condus Pentagonul, investigațiile putând viza, potrivit materialului, inclusiv gestionarea războiului cu Iranul și „epurările” unor ofițeri militari de rang înalt. Casa Albă a îndrumat Reuters către declarațiile publice ale lui Trump despre Hegseth, iar Departamentul Apărării a transmis că acesta este „100 la sută dedicat” conducerii Pentagonului până la finalul mandatului lui Trump, care se încheie pe 20 ianuarie 2029. [...]
Sprijinul partidelor arabe poate decide cine formează guvernul în Israel după alegerile din 29 octombrie, în condițiile în care niciun bloc nu a obținut majoritatea de 61 de mandate, potrivit Libertatea . Partidul arabo-israelian Ra’am (Lista Unită Arabă) a anunțat că îl va susține pe liderul opoziției, Gadi Eisenkot , pentru a primi mandatul de formare a viitorului executiv. Ra’am a transmis că grupul său parlamentar a decis să îl recomande pe Eisenkot, înaintea unei întâlniri cu președintele Isaac Herzog, aflat în consultări cu partidele pentru desemnarea unui candidat la funcția de prim-ministru. Informația este atribuită de Libertatea publicației RTE. Consultările lui Herzog și miza majorității de 61 de mandate Președintele Israelului a început miercuri, 4 noiembrie, consultările cu formațiunile politice, pe fondul unui rezultat electoral fără „câștigător” clar. Discuțiile sunt programate să dureze două zile, iar Herzog a anunțat că va începe cu partidele mai mici, urmând apoi întâlniri cu principalele formațiuni: Likud (condus de premierul Benjamin Netanyahu) și Yashar (partidul de centru-dreapta al lui Gadi Eisenkot). În mesajul său, Herzog a cerut „originalitate și creativitate, curaj și bunăvoință” pentru a evita prelungirea blocajului politic. Cum arată aritmetica parlamentară și de ce contează voturile partidelor arabe Blocul politic al lui Netanyahu a obținut 53 de locuri, iar cel al lui Eisenkot 48. În acest context, partidele minorității arabe — care au câștigat un număr record de 19 mandate — pot deveni decisive pentru atingerea pragului de 61 de locuri necesar formării unei majorități. Totuși, Libertatea notează că unele partide din opoziție ezită să se bazeze pe sprijinul parlamentarilor arabi, iar Netanyahu a criticat dur scenariul unei majorități construite cu voturile acestora, susținând că listele arabe ar fi „furat” voturi. Pe acest fond, procurorul general al Israelului a cerut serviciului de securitate Shin Bet să prezinte stadiul investigației privind acuzații de fraudă electorală aduse partidelor arabe. Până acum, nu au fost prezentate dovezi care să susțină aceste acuzații, iar liderii arabi-israelieni le-au respins. Eisenkot l-a acuzat, la rândul său, pe Netanyahu și Likud că încearcă să orchestreze un „pogrom împotriva democrației”. Ce urmează: termenele pentru formarea guvernului Conform Constituției Israelului, candidatul desemnat de președinte are: 28 de zile pentru a forma guvernul; posibilitatea unei prelungiri de încă 14 zile. Dacă nu reușește, mandatul trece la un alt candidat; dacă nici atunci nu se formează un guvern, parlamentul poate propune un alt nume în termen de 21 de zile. În lipsa unei soluții, sunt declanșate noi alegeri. [...]
Înfrângerea republicanilor la alegerile de la jumătatea mandatului riscă să blocheze agenda Casei Albe , pe fondul unui climat intern descris de colaboratori drept „haos” și „iad”, potrivit Digi24 , care citează interviuri realizate de canalul MS NOW cu persoane din anturajul administrației Trump. Miza, dincolo de episodul politic, este una operațională: sursele intervievate vorbesc despre un moral „la pământ”, despre plecări iminente și despre dificultatea de a menține aparatul prezidențial funcțional și concentrat pe programul politic în următorii doi ani. Moral scăzut și risc de plecări din administrație Potrivit mai multor colaboratori ai Casei Albe intervievați de MS NOW, faptul că Donald Trump „nu își asumă nicio responsabilitate” după eșecul electoral i-a făcut pe unii să își piardă speranța și să se teamă că președintele va fi greu de ținut „concentrat asupra programului său politic”. Un fost funcționar, care spune că păstrează contacte regulate cu oameni rămași la Washington, descrie o administrație în care intenția de plecare nu mai este ascunsă și în care unii caută deja ieșiri. „Nimeni nu-și mai ascunde dorința de a pleca. Unii dau deja telefoane pentru a încerca să părăsească nava.” Același fost oficial afirmă că unor angajați li s-ar recomanda, „din precauție”, să solicite aviz juridic, fără ca materialul să detalieze motivele concrete ale acestei recomandări. „Doi ani de haos” și recrutare mai dificilă Sursele citate anticipează intensificarea luptelor interne în următorii doi ani, într-un context politic pe care îl descriu drept tot mai conflictual. „Toată lumea își va pune bețe în roate. Va fi un adevărat iad.” În paralel, apare și o problemă de resurse umane: găsirea de noi colaboratori ar urma să fie mai grea, în condițiile în care, potrivit unui fost funcționar citat, candidații ar fi reticenți să renunțe la „locurile de muncă bine plătite din sectorul privat” pentru un post perceput ca precar și de scurtă durată. În același context, sursa îl descrie pe Trump drept „o rață șchioapă” – expresie folosită în politica americană pentru un lider aflat spre final de mandat, cu influență redusă. Contextul imediat: reacția publică a lui Trump după eșec Digi24 notează că prima apariție publică a lui Trump după înfrângerea electorală a fost la șantierul noii sale săli de bal de la Casa Albă, unde a discutat cu presa despre detalii precum marmura aleasă pentru pardoseală, limitând comentariile despre scrutin „la strictul necesar”. În ansamblu, tabloul descris de sursele intervievate indică o administrație care intră într-o perioadă cu risc crescut de disfuncționalități interne, ceea ce poate reduce capacitatea executivului de a-și împinge agenda mai departe în următorii doi ani. [...]
Donald Trump pregătește remanieri în Cabinet după eșecul republicanilor la alegerile de la jumătatea mandatului , semnalând o posibilă schimbare de direcție în administrație într-un moment de presiune politică internă, potrivit Digi24 . Președintele SUA a spus, într-un interviu acordat CBS News (care urmează să fie difuzat duminică, în emisiunea „60 Minutes”), că intenționează să facă „câteva” schimbări și a răspuns afirmativ când a fost întrebat dacă va concedia persoane. Trump a evitat însă să indice nume. „Îmi iubesc Cabinetul. Cred că membrii săi sunt buni, dar probabil voi face câteva schimbări. Nu vreau să spun despre cine este vorba.” Prima schimbare anunțată: șefia de cabinet În aceeași zi, Trump a anunțat că o înlocuiește pe Susie Wiles cu Stephen Miller, descris ca un susținător loial și cunoscut pentru poziții radicale, care a fost anterior consilier principal și a coordonat agenda lui Trump în domeniul imigrației. Digi24 notează că, ulterior, Trump le-a spus jurnaliștilor că plecarea șefei de cabinet „nu are legătură cu alegerile”. „Pur și simplu a venit momentul. Uneori faci schimbări.” Mesaj de continuitate la Apărare, în ciuda criticilor interne Întrebat dacă mai are încredere în secretarul Apărării, Pete Hegseth — pe care unii republicani îl consideră responsabil pentru rezultatele slabe ale partidului — Trump a răspuns că are încredere în el. „Da. Uitați, am câștigat două războaie”. De ce contează Semnalul de remaniere, venit imediat după înfrângerea electorală a Partidului Republican, indică o recalibrare a echipei de la vârful administrației și o încercare de a gestiona consecințele politice ale rezultatului. În perioada următoare, rămâne de urmărit dacă Trump va anunța și alte schimbări în Cabinet și ce portofolii vor fi vizate. [...]
O eventuală reluare a dialogului SUA–Coreea de Nord ar putea tensiona alianțele din Asia , dacă administrația Trump ar accepta concesii care să ocolească obiectivul denuclearizării, cu efecte directe asupra arhitecturii de securitate regionale, potrivit Digi24 , care citează o analiză Reuters. Eșecul suferit de Donald Trump în alegerile intermediare din SUA ar putea să-l împingă să caute un „succes” de politică externă în ultimii doi ani de mandat, iar Asia este văzută de analiști drept zona în care ar avea mai multă marjă de manevră, în condițiile în care dosarele Ucraina și Iran nu au produs încă progrese semnificative. De ce contează: riscul de fractură între Washington, Seul și Tokyo Miza, potrivit analiștilor citați, este că o relansare a negocierilor cu Phenianul ar putea veni cu presiuni pentru concesii americane care să irite aliații regionali. Coreea de Sud și Japonia se opun oricărei înțelegeri care ar lăsa deoparte denuclearizarea, iar oficiali din cele două țări se tem că ar putea fi „excluși” dacă Washingtonul ar negocia direct cu Kim Jong Un, cu un acord tacit al Beijingului și al Moscovei. Leif-Eric Easley, profesor la Universitatea Ewha Womans din Seul, avertizează că un summit care ar evita tema denuclearizării ar submina descurajarea (capacitatea de a preveni un atac prin amenințarea cu represalii) și ar alimenta tensiuni politice între SUA, Coreea de Sud și Japonia. Context: de ce Phenianul are mai puține motive să răspundă Trump s-a întâlnit de trei ori cu Kim în primul mandat, însă summitul din 2019 s-a încheiat fără acord, pe fondul divergențelor privind programul nuclear nord-coreean și ridicarea sancțiunilor. Între timp, potrivit materialului, Coreea de Nord și-a extins arsenalul nuclear și de rachete , iar relațiile sale cu Rusia și China sunt descrise ca fiind la cel mai bun nivel din ultimii ani, ceea ce reduce stimulentele pentru negocieri. Kim Yo Jong, sora liderului nord-coreean, a transmis că dialogul rămâne o cale către pace, dar că Phenianul nu vede acum necesitatea negocierilor și a denunțat „politica ostilă” a Washingtonului. În același timp, Kim Jong Un a indicat anterior că ar fi dispus la discuții dacă SUA ar renunța la cererea ca Nordul să abandoneze armele nucleare — o linie roșie pentru Seul și Tokyo. Semnalul care ar schimba jocul: acceptarea statutului nuclear al Coreei de Nord Trump a descris Coreea de Nord drept o putere nucleară, statut pe care aliații din regiune și din Occident refuză să-l recunoască. Profesorul Kazuhiro Maeshima, de la Universitatea Sophia din Japonia, spune că dacă discuțiile ar duce la acceptarea de către Washington a acestui statut, „contextul de securitate din Asia s-ar schimba radical”, numind scenariul „o situație gravă”. În paralel, materialul notează că arsenalul nord-coreean este acum mai avansat decât în perioada 2018–2019, incluzând mai multe arme și rachete, vehicule hipersonice planante, o flotă în creștere de nave de război și submarine moderne, precum și capacități îmbunătățite privind dronele. Ce urmează și ce limite există Chiar dacă Trump ar reuși să-l readucă pe Kim la masa negocierilor, analiștii citați sugerează că ar putea fi nevoie de oferte mai mari decât o relaxare parțială a sancțiunilor. În plus, orice concesii ar putea întâmpina obstacole interne, inclusiv din partea unui Congres controlat de democrați, și ar fi afectate de orizontul limitat al mandatului. Stephen Biegun, fost secretar de stat adjunct care a condus negocierile cu Coreea de Nord în primul mandat Trump, apreciază că Phenianul are în prezent puține avantaje și chiar posibile dezavantaje dintr-o astfel de întâlnire. [...]
Ordinul lui Donald Trump care declară Biroul Oval „monument național” ridică semne de întrebare privind forța juridică și limitele de aplicare , întrucât un succesor ar putea, în principiu, să-l revoce sau să-l conteste în instanță, potrivit Libertatea , care citează BBC. Măsura este prezentată ca o încercare de a bloca „orice schimbare semnificativă” care ar afecta structura istorică sau caracterul arhitectural al încăperii, fără să interzică redecorarea sau modificările operaționale necesare. Trump a susținut public că Biroul Oval nu ar trebui „atins” pentru a fi schimbat de „oameni proști”, în contextul în care fiecare președinte a avut, tradițional, libertatea de a reamenaja spațiul. Ce restricționează, concret, ordinul Din informațiile prezentate, ordinul nu oprește schimbările de decor sau mobilier, dar trasează o linie la intervențiile care ar afecta elementele considerate istorice sau arhitecturale. În același timp, documentul cere ca Biroul Oval să fie inclus în administrarea Serviciului Parcurilor Naționale, „într-un mod” care să protejeze caracterul istoric și integritatea arhitecturală, precum și asocierea cu Președinția. Terenul Casei Albe are deja statut de Monument Istoric Național, însă ordinul adaugă o protecție specifică pentru Biroul Oval, care, în forma cunoscută astăzi, datează din anii 1930, când a fost amenajat la inițiativa președintelui Franklin D. Roosevelt. De ce este contestată decizia Experți în conservarea patrimoniului au acuzat ipocrizie, pe fondul altor proiecte atribuite administrației Trump. Avocatul Greg Werkheiser, citat de BBC, a spus că ordinul este „ipocrit” și „lipsit de sens din punct de vedere legal”, invocând, între altele, proiecte controversate și planuri blocate temporar de un judecător federal. În articol este menționat și faptul că ordinul a fost semnat la câteva luni după ce Trump ar fi inițiat un proiect criticat de demolare a Aripii de Est a Casei Albe, fără aprobarea Congresului, pentru a construi o nouă sală de bal, ceea ce a alimentat discuția despre respectarea legislației și prioritățile de conservare. Ce urmează și cât poate dura efectul ordinului Rămâne neclar dacă ordinul va rezista în timp. Libertatea notează că majoritatea ordinelor executive pot fi revocate de un succesor sau contestate în instanță. Ca precedent, este amintit faptul că Trump a redus în 2017 suprafața a două teritorii desemnate anterior drept monumente naționale în Utah, o decizie contestată intens, dar care, potrivit materialului, nu a fost încă anulată prin litigiu. [...]
