Știri
Știri din categoria Externe
Israelul își extinde zona tampon din Liban și va continua loviturile asupra Hezbollah, într-o mișcare care indică menținerea presiunii militare și o repoziționare operațională pe frontiera de nord, potrivit The Jerusalem Post. Premierul Benjamin Netanyahu a spus că zona tampon va fi extinsă și „spre est”, pentru ca Israelul „să îi poată ajuta mai bine pe frații noștri druzi în momentul lor de nevoie”.
Netanyahu a afirmat că luptele curente din Liban sunt concentrate în jurul localității Bint Jbail, pe care a descris-o drept „capitala Hezbollah în sudul Libanului”, și a adăugat că armata israeliană (IDF) este „aproape” de a prelua controlul asupra orașului.
În paralel cu operațiunile militare, Netanyahu a spus că discuțiile în curs cu Libanul au loc „datorită forței Israelului” și ar avea două obiective:
„Pace prin forță”, a spus Netanyahu, conform relatării.
Netanyahu a mai declarat că Israelul este în contact constant cu Statele Unite în legătură cu negocierile Washingtonului cu Iranul. El a susținut că obiectivele sunt „identice” și a enumerat, între țintele urmărite, îndepărtarea materialului îmbogățit din Iran și anularea capacității de îmbogățire, precum și „deschiderea strâmtorilor” (formulare redată de publicație, fără detalii suplimentare în textul sursă).
Totodată, Netanyahu a spus că Israelul este pregătit pentru „orice eventualitate”, inclusiv pentru reluarea luptelor.
În aceeași seară, purtătorul de cuvânt al IDF, generalul de brigadă Effie Defrin, a afirmat că armata este pregătită să atace din nou Iranul „dacă va fi necesar”. Defrin a mai spus că Hezbollah a fost „slăbit sever” în urma acțiunilor IDF în Liban și că gruparea „se retrage” în prezent.
„Teroriștii Hezbollah au crezut că se pot ascunde și că vor fi protejați și imuni. Nu sunt”, a declarat Defrin.
Recomandate
Campania Israelului în Liban este prezentată ca o miză de politică internă pentru Netanyahu, nu ca o necesitate militară , într-un context în care premierul israelian ar căuta o „victorie” după eșecuri în raport cu Gaza și Iran, potrivit unei analize publicate de Al Jazeera . Textul descrie retorica israeliană despre războiul cu Hezbollah ca fiind „simplă” și repetitivă: Israel ar invoca o confruntare de durată (din 1982), amenințarea la adresa comunităților din nordul Israelului și obiectivul de a „curăța” sudul Libanului de infrastructura Hezbollah, punând presiune militară pe statul libanez pentru a dezarma gruparea. De ce contează: „victoria” ca obiectiv politic, după Gaza și Iran Autorul susține că aceste justificări „strategice” ar acoperi, de fapt, rațiunea principală a campaniei: nevoia urgentă a guvernului Netanyahu de a obține un rezultat care să poată fi prezentat drept victorie, pe fondul unor „eșecuri dramatice”. Analiza afirmă că guvernul nu ar fi reușit să garanteze „securitatea” cetățenilor în sensul unei victorii efective împotriva Hamas sau Iranului și că „anihilarea în masă” nu ar echivala cu triumful. În același timp, textul notează că aliatul apropiat al lui Netanyahu, președintele SUA Donald Trump, ar negocia direct cu Iranul, ceea ce ar reduce spațiul de manevră al Israelului. În paralel, discuțiile despre viitorul Palestinei ar fi blocate, iar Hamas ar continua să controleze părți din Gaza. Ce ar presupune obiectivul Israelului, potrivit analizei Analiza afirmă că Israelul ar cere „dezarmarea completă” a Hezbollah, similar cu cererea față de Hamas. Potrivit unor surse anonime din armata israeliană citate în presa israeliană (menționate de autor, fără a fi numite), acest lucru ar fi posibil doar dacă Libanul și Gaza ar fi complet ocupate. Textul insistă asupra diferenței dintre o „operațiune militară” și o ocupație, pe care o descrie ca război, cu costuri și riscuri pe termen lung. De ce Libanul ar fi o țintă „convenabilă” Autorul argumentează că Libanul ar fi un „țintă perfectă” din perspectiva sentimentelor israeliene, invocând: slăbiciunea militară a Libanului; instabilitatea aparatului de stat, pe fondul aranjamentelor de putere între comunități religioase; prezența Hezbollah la granița cu Israelul, ca adversar militar constant. În plus, analiza susține că, după evacuarea populației din nordul Israelului în urma atacurilor din 7 octombrie, ar fi circulat zvonuri despre o invazie iminentă a Hezbollah în Galileea, alimentate de discursuri din studiourile TV israeliene despre un plan de atac „din șapte fronturi” coordonat de la Teheran. Autorul afirmă că, în logica politică internă, „prevenirea” unei invazii descrise ca fictive ar fi promisiunea pe care Netanyahu ar spera să o poată livra alegătorilor. Ce urmează și care sunt limitele escaladării Spre final, analiza notează că, deși ar exista un număr necunoscut de trupe israeliene care operează în sudul Libanului, armata israeliană nu ar fi lansat încă o invazie la scară largă precum cea din 1982 (și, posibil, începută din nou în 2006). Autorul adaugă că nici SUA nu ar fi încercat o invazie terestră a teritoriului iranian, sugerând că ambele țări ar înțelege riscurile și „prețurile” imediate ale unei astfel de decizii. Materialul este un articol de opinie; punctele de vedere aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția editorială a Al Jazeera. [...]
Israelul spune că nu există, deocamdată, un plan pentru un armistițiu iminent în Liban , în pofida unui raport din presa afiliată Hezbollah care susține că încetarea focului ar urma să intre în vigoare în cursul serii, potrivit The Jerusalem Post . Un oficial israelian de rang înalt a declarat publicației că „nu există în prezent planuri” pentru un armistițiu în Liban, reacționând la informațiile difuzate de Al Mayadeen, un post afiliat Hezbollah. Al Mayadeen a citat o sursă iraniană de securitate de rang înalt care ar fi afirmat că un armistițiu va intra în vigoare miercuri seară, pe fondul presiunilor din partea Teheranului și după prima rundă de discuții între ambasadorii Israelului și Libanului la Washington. Potrivit aceluiași raport, armistițiul ar putea dura o săptămână și s-ar încheia în același timp cu încetarea temporară a focului dintre SUA și Iran. Ce ar presupune armistițiul, potrivit raportului Al Mayadeen Sursa citată de Al Mayadeen susține că SUA ar urma să fie sponsorul armistițiului și „partener” al Israelului pe durata acestuia, având și rolul de a monitoriza acțiunile Israelului pe perioada încetării focului. Separat, doi oficiali libanezi de rang înalt au declarat pentru Reuters că au fost informați despre eforturi în desfășurare pentru a ajunge la un armistițiu, dar că nu au detalii despre momentul începerii sau despre durata acestuia. Unul dintre oficiali a spus că SUA ar fi exercitat presiuni asupra Israelului pentru a lucra în direcția unui armistițiu în Liban. Miza economică invocată: Strâmtoarea Hormuz ca „pârghie” Un membru de rang înalt al Hezbollah, Ibrahim al-Moussawi, a declarat pentru Reuters că eforturile Iranului și ale altor țări din regiune ar putea duce la un armistițiu „curând”, descriind presiunea iraniană asupra SUA în termeni economici. „Dacă nu o fac, vor continua blocada Hormuz. Este cartea economică”, a spus Moussawi, potrivit Reuters. Acesta a mai afirmat că Iranul a discutat cu mai multe părți regionale și internaționale pentru atingerea acestui obiectiv, dar a refuzat să comenteze dacă Hezbollah ar respecta un eventual armistițiu. [...]
Senatul SUA , controlat de republicani, a blocat din nou o limitare a puterilor de război ale lui Trump , respingând o rezoluție care ar fi obligat administrația să retragă forțele americane din conflictul cu Iranul până la o autorizare explicită a Congresului, potrivit Mediafax . Miza imediată este una de reglementare și control instituțional: cine decide continuarea operațiunilor militare, Casa Albă sau Congresul. Votul de miercuri este a patra ocazie din acest an în care Senatul a ales, în practică, să lase puterile de război la nivelul președintelui, într-un conflict pe care democrații îl consideră „ilegal și nejustificat”. Republicanii au argumentat că își mențin, deocamdată, încrederea în conducerea lui Donald Trump în timp de război, invocând capacitățile nucleare ale Iranului și riscurile unei retrageri. Termenul legal care apasă pe decizie Materialul amintește că Legea puterilor de război din 1973 impune ca, în termen de 60 de zile de la începerea unui conflict, Congresul să declare război sau să autorizeze folosirea forței. Acest termen urmează să expire la finalul lunii, iar legea permite o prelungire de încă 30 de zile. În acest context, legislatorii au transmis că vor ca administrația să prezinte „în curând” un plan pentru încheierea conflictului. Sprijin politic, dar cu limite Deși au respins rezoluția democraților, unii republicani ar fi semnalat deja că privesc spre viitoarele alegeri, care ar putea deveni un test pentru președinte dacă războiul se prelungește, potrivit AP, citată de Mediafax. Aceeași sursă notează și o nuanță importantă: republicanii ar fi nerăbdători ca războiul să se încheie și este posibil să nu accepte la nesfârșit extinderea puterii executive în acest dosar. [...]
FIFA mizează pe prezența Iranului la CM 2026, în pofida tensiunilor cu SUA , ceea ce reduce riscul unor schimbări logistice majore pentru organizatorii turneului și pentru calendarul meciurilor din faza grupelor, potrivit G4Media . Președintele FIFA, Gianni Infantino , a declarat că Iranul „vine cu siguranță” la Cupa Mondială din 2026 , competiție care va începe pe 11 iunie și va fi găzduită de SUA, Canada și Mexic. Participarea Iranului devenise incertă după izbucnirea războiului dintre SUA și Iran, iar G4Media notează că informația a fost relatată de CNBC, cu trimitere la Mediafax. Infantino a spus că a vizitat recent echipa Iranului în cantonamentul din Antalya (Turcia) și că a aflat de la jucători că își doresc să joace. În același context, șeful FIFA a argumentat că Iranul s-a calificat și că echipa reprezintă populația țării. De ce contează: presiune pe organizare și securitate, nu pe program Din perspectiva organizării, mesajul FIFA indică faptul că meciurile Iranului rămân, cel puțin deocamdată, planificate în SUA, ceea ce mută discuția din zona „relocării” către cea a gestionării riscurilor de securitate și a tensiunilor politice asociate prezenței delegației și suporterilor. În material sunt menționate și poziții publice care au alimentat incertitudinea: „Având în vedere că acest regim corupt l-a asasinat pe liderul nostru, sub nicio formă nu putem participa la Cupa Mondială”, a declarat, luna trecută, ministrul Sporturilor din Iran. Totodată, în martie, președintele american Donald Trump a spus că, deși echipa Iranului este „binevenită” la Cupa Mondială, „nu cred că este potrivit ca ei (iranienii n.r.) să fie acolo, pentru propria lor viață și siguranță”. Programul Iranului și tentativa de mutare a meciurilor Conform articolului, Iranul urmează să joace toate cele trei meciuri din faza grupelor în SUA: cu Noua Zeelandă, la Los Angeles, pe 15 iunie; cu Belgia, tot la Los Angeles, pe 21 iunie; cu Egiptul, la Seattle, pe 26 iunie. Dacă Iranul avansează în turneu, meciurile următoare ar urma să aibă loc tot în SUA. Federația iraniană de fotbal a cerut FIFA mutarea meciurilor în Mexic, însă cererea a fost respinsă, potrivit aceleiași surse. [...]
Refuzul SUA de a implica Rusia în gestionarea uraniului iranian complică orice „pachet” de dezescaladare în dosarul nuclear al Teheranului, într-un moment în care stocurile de uraniu îmbogățit sunt invocate ca justificare pentru atacurile americane asupra Iranului, potrivit Digi24 . Dmitri Peskov , purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat că Statele Unite au respins propunerea Rusiei de a prelua întregul stoc de uraniu îmbogățit al Iranului, măsură pe care Moscova o prezintă drept una menită să ajute la soluționarea conflictului din Orientul Mijlociu . Informația este relatată de Reuters , preluată de Digi24. Potrivit agenției ruse de stat RIA, Peskov a făcut declarațiile într-un interviu pentru postul indian India Today, susținând că Rusia era pregătită să accepte uraniul îmbogățit pe teritoriul său, dar că „partea americană” a respins ideea. „Aceasta ar fi fost o decizie bună. Dar, din păcate, partea americană a respins această propunere.” De ce contează: blocaj pe o soluție „tehnică” cu impact de reglementare și securitate Propunerea Rusiei ar fi însemnat, practic, mutarea în afara Iranului a materialului sensibil din punct de vedere nuclear, o opțiune care ar putea reduce presiunea imediată legată de riscul proliferării (posibilitatea obținerii unei arme nucleare). Refuzul SUA indică însă că Washingtonul nu acceptă un rol al Moscovei într-un mecanism de control/transfer al stocurilor, ceea ce îngustează spațiul de negociere pe termen scurt. În plus, SUA au invocat stocul de uraniu îmbogățit al Iranului și posibilitatea ca Teheranul să poată obține o armă nucleară drept motive pentru atacurile americane asupra Iranului, conform materialului. Ce se știe despre propunere și pozițiile părților Rusia ar fi propus pentru prima dată în iunie anul trecut să preia controlul asupra stocului de uraniu al Iranului, însă „nu s-a întreprins nicio acțiune” în acest sens. Conform relatărilor din presă citate în material, Moscova și-ar fi reînnoit propunerea în această săptămână. Presa americană a citat surse potrivit cărora administrația președintelui Donald Trump a respins propunerea. De cealaltă parte, Iranul a transmis că orice decizie depinde de capacitatea sa de a ajunge la un acord cu SUA, inclusiv pe programul nuclear. Un viceministru rus de externe sugerase anul trecut că Rusia ar fi dispusă să preia stocul din Iran și să îl transforme în combustibil pentru reactoare civile, ca instrument de facilitare a negocierilor. [...]
Turcia încearcă să prelungească armistițiul SUA–Iran, mizând pe fereastra diplomatică deschisă de încetarea focului , în timp ce retorica Ankarei față de Israel se înăsprește și riscă să complice eforturile de detensionare, potrivit The Jerusalem Post . Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a spus în parlament că Ankara lucrează pentru extinderea armistițiului dintre Statele Unite și Iran, pentru reducerea tensiunilor și pentru continuarea discuțiilor. Erdogan a adăugat că Turcia rămâne „plină de speranță” în privința negocierilor, în pofida problemelor dintre părți, și a susținut că acestea pot fi depășite dacă se urmăresc „beneficiile păcii”. De ce contează: armistițiul ca „fereastră” pentru negocieri, sub presiunea escaladărilor regionale În intervenția sa, Erdogan a afirmat că atacurile Israelului asupra Libanului afectează perspectivele de pace și a insistat că „fereastra de oportunitate” creată de armistițiu trebuie valorificată. Mesajul indică o încercare a Turciei de a se poziționa ca actor de mediere și de menținere a canalelor de dialog într-un context regional volatil. Context: retorică mai dură împotriva Israelului și avertismente din partea Ankarei Apelul lui Erdogan pentru menținerea armistițiului vine după declarații recente în care a sugerat că Ankara ar putea lua în calcul o acțiune militară împotriva Israelului. La o conferință organizată la începutul săptămânii la Istanbul, Erdogan a acuzat Israelul de atrocități împotriva palestinienilor și a Libanului și a sugerat posibilitatea unei intervenții. „Trebuie să fim puternici pentru a împiedica Israelul să facă asta Palestinei. Așa cum am intrat în Karabakh, așa cum am intrat în Libia, vom face la fel și cu ei.” Separat, ministrul turc de externe Hakan Fidan a declarat că Israelul „caută un nou inamic” și ar putea să-și îndrepte atenția către Turcia, într-un interviu acordat agenției de stat Anadolu. Fidan a mai spus că, „după Iran”, Israelul „nu poate trăi fără ostilitate” și a acuzat Ierusalimul că promovează „o nouă retorică” pentru a-și justifica agresiunea în regiune și pentru a declara Turcia drept inamic. Ce urmează Din informațiile prezentate nu reiese un calendar al discuțiilor sau detalii despre mecanismul prin care Turcia ar încerca să prelungească armistițiul SUA–Iran. Rămâne de urmărit dacă eforturile diplomatice invocate de Ankara pot avansa în paralel cu escaladarea discursului turc față de Israel, pe care Erdogan o leagă direct de șansele de pace în regiune. [...]
