Știri
Știri din categoria Externe
Negocierile SUA–Iran de la Islamabad s-au încheiat fără acord, menținând riscul de noi șocuri pe piața petrolului, în condițiile în care Strâmtoarea Ormuz rămâne un punct de blocaj, iar Washingtonul ia în calcul opțiuni de presiune suplimentară, inclusiv o posibilă blocadă navală, potrivit Digi24. După 21 de ore de discuții, vicepreședintele american JD Vance a spus că nu s-a ajuns la un acord, pe fondul divergențelor legate de programul nuclear și de dosarele regionale, după ce SUA au prezentat o „ofertă finală” respinsă de Teheran.
În paralel, premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat sâmbătă, 11 aprilie, că operațiunea împotriva Teheranului „nu s-a încheiat”, la câteva zile după ce președintele american Donald Trump anunțase un armistițiu de două săptămâni. Mesajele contradictorii și lipsa unui rezultat la masa negocierilor complică perspectiva unei stabilizări rapide, într-un moment în care controlul asupra Strâmtorii Ormuz este descris ca având „un impact tangibil asupra pieței energetice globale”.
În relatarea Digi24, Strâmtoarea Ormuz apare ca una dintre cele mai sensibile teme ale discuțiilor, fiind menționată în contextul unui „nou regim” pe care Iranul ar urma să îl aplice în strâmtoare, cu o abordare „selectivă” și cu intenția de a o închide adversarilor. În același timp, corespondentul Al Jazeera citat în material notează că poziția SUA este „cu adevărat neclară”, după ce Trump ar fi avut, în ultimele zile, declarații diferite despre importanța strâmtorii pentru Washington.
Tot potrivit Al Jazeera, Iranul consideră controlul strâmtorii drept „cea mai puternică carte” și nu ar intenționa să renunțe la ea fără beneficii maxime la negocieri, ceea ce menține riscul ca tensiunile să se traducă în volatilitate pe energie.
Digi24 consemnează că Trump a distribuit pe Truth Social un articol din publicația pro-Trump Just the News, care sugerează că SUA ar putea impune o blocadă navală asupra Iranului dacă negocierile nucleare eșuează. Articolul susține că o astfel de măsură ar „sufoca economia iraniană” și ar pune presiune pe aliați precum China și India, dependente de exporturile de petrol iranian.
În același timp, materialul indică faptul că părăsirea discuțiilor de către JD Vance nu înseamnă automat finalul negocierilor, acestea putând continua „de la distanță”, conform comentariului Al Jazeera.
Pe teren, conflictul continuă să producă victime. Agenția Națională de Știri din Liban (NNA) a raportat un atac israelian asupra orașului Qana, în sudul țării, soldat cu cinci morți și răniți, iar alte atacuri în districtul Tyr ar fi rănit cel puțin trei persoane în Ma’raka.
Separat, armata israeliană a susținut că a lovit în localitatea Jwaya un „lansator de rachete încărcat și gata de lansare”, pe care l-ar fi „distrus” înainte să poată lovi teritoriul israelian.
Din datele prezentate, direcția imediată rămâne incertă: discuțiile s-au încheiat fără acord, dar canalele diplomatice ar putea rămâne deschise, iar Pakistanul ar fi interesat să mențină comunicarea, potrivit Al Jazeera. În lipsa unei clarificări rapide asupra Ormuz și a parametrilor unui eventual acord, riscul de escaladare – și, implicit, de presiune suplimentară asupra economiei globale prin canalul energiei – rămâne ridicat, așa cum avertizează și ministrul australian de Externe, Penny Wong, citată în material.
Recomandate
La șase luni de la atacurile SUA și Israelului, războiul din Iran continuă să perturbe Strâmtoarea Ormuz și să apese pe economia globală , într-un impas care împinge Washingtonul de la opțiunea militară spre presiune economică, potrivit Recorder , care citează o analiză Reuters. Conflictul nu are, deocamdată, o ieșire conturată: Iranul „nu s-a predat”, iar traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz rămâne „grav perturbat”, într-un context în care președintele Donald Trump estimase anterior că războiul s-ar putea încheia în trei-patru săptămâni. În paralel, secretarul de stat Marco Rubio le-a transmis aliaților că este puțin probabil ca SUA să lanseze noi atacuri „deocamdată”, semnalând o repoziționare către o campanie de presiune economică. Strâmtoarea Ormuz: șoc energetic, dar sub scenariile de criză Miza economică imediată rămâne Ormuz, un punct de tranzit prin care trece aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu combustibil; strâmtoarea se îngustează până la circa 34 km între Iran și Oman. Perturbarea a împins în sus prețurile petrolului și a alimentat temeri de recesiune globală, însă efectele macro au fost, până acum, mai mici decât anticipau unii economiști. Fondul Monetar Internațional și-a redus de două ori prognoza de creștere globală de la începutul războiului și estimează acum un avans de 3,0% în acest an, față de 3,3% în ianuarie. Reuters notează că economia globală a arătat mai multă reziliență decât în crizele petroliere din anii 1970, pe fondul unei dependențe energetice mai reduse și al cheltuielilor și investițiilor încă solide, inclusiv în zona inteligenței artificiale. Costuri în lanț: transport, asigurări și rute comerciale Dincolo de prețul petrolului, conflictul ridică costuri operaționale pentru comerțul regional: atacurile asupra transportului maritim, combinate cu un blocaj impus de Houthi care vizează traficul legat de Arabia Saudită în Marea Roșie, au crescut costurile de asigurare și de transport în regiune, potrivit analizei citate. Textul Recorder este trunchiat în această secțiune, astfel că amploarea exactă a efectului și detaliile suplimentare nu pot fi redate din sursa furnizată. De ce contează pentru piețe: impas militar, presiune economică În lipsa unei „căi clare” de încheiere a conflictului, revenirea SUA la presiune economică sugerează un orizont mai lung de incertitudine pentru fluxurile energetice și pentru costurile logistice asociate rutelor din Orientul Mijlociu. În același timp, analiza indică faptul că șocul inițial a fost amortizat la nivel global, chiar dacă riscurile rămân ridicate cât timp Ormuz este „grav perturbată”. [...]
Vizita secretă la Moscova a șefului CIA indică o repoziționare a SUA între războiul din Ucraina și presiunea economică asupra Iranului , într-un moment în care Washingtonul încearcă să limiteze riscurile pentru NATO și să reducă sprijinul Rusiei pentru Teheran, potrivit Știrile Pro TV , care citează o analiză CNN. John Ratcliffe ar fi mers la Moscova „săptămâna aceasta”, pentru discuții cu oficiali ai serviciilor ruse, într-un context în care atât Vladimir Putin, cât și Donald Trump sunt descriși ca fiind prinși în conflicte pe care nu le pot câștiga decisiv, dar nici nu le pot încheia fără costuri de prestigiu: Ucraina, respectiv Iran. Analiza notează că ambii ar fi subestimat capacitatea adversarilor, iar avantajele militare convenționale au fost erodate de tactici asimetrice și tehnologii ieftine, precum dronele. Ce a urmărit șeful CIA la Moscova Conform a două persoane familiarizate cu subiectul, citate de CNN, agenda lui Ratcliffe ar fi inclus două mesaje principale: avertizarea Rusiei în privința oricăror atacuri deschise sau ascunse asupra teritoriului NATO, pe fondul temerilor din Europa că Putin ar putea „testa” apărarea alianței; încurajarea Moscovei să întrerupă sprijinul economic și militar acordat Iranului. Misiunea este prezentată și ca un posibil semnal de reasigurare pentru aliații SUA, care au avut îngrijorări legate de angajamentul lui Trump față de NATO. În același timp, tentativa SUA de a impulsiona o încheiere a războiului din Ucraina ar fi „primită cu brațele deschise”, deși reducerea ajutorului militar pentru Kiev alimentează suspiciuni privind motivele administrației americane. În material se menționează și că Trump nu ar fi dat curs unei oferte din această vară privind licențierea producției sistemelor antirachetă Patriot pentru Ucraina. Miza economică: izolarea Iranului depinde de Moscova și Beijing Analiza CNN plasează în centru trecerea administrației americane, după șase luni de război cu Iranul, de la acțiune militară la „un război economic total” — adică o strategie de presiune prin sancțiuni și restricții comerciale extinse. În acest cadru, Washingtonul ar avea nevoie de cooperarea unor actori care sunt parteneri comerciali importanți ai Iranului, inclusiv Rusia și China. Firas Maksad, director general la Eurasia Group pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord, a declarat pentru CNN International că eficiența presiunii economice depinde de obținerea unei forme de cooperare din partea chinezilor, rușilor și a altor actori regionali, dar că acest lucru va fi „foarte greu”. De ce ar putea Rusia să nu ajute și ce ar câștiga din slăbirea SUA Materialul sugerează că Rusia ar avea un interes strategic redus să ușureze situația lui Trump în Iran, iar orice „schimb de servicii” care ar implica Ucraina s-ar lovi de eșecul anterior al președintelui american de a forța Kievul să accepte concesii teritoriale. În plus, CNN a relatat în martie că Rusia ar fi furnizat Iranului informații despre locațiile și mișcările trupelor, navelor și aeronavelor americane, o parte importantă fiind imagini din constelația de sateliți de supraveghere a Moscovei, potrivit mai multor persoane familiarizate cu rapoartele serviciilor de informații americane. Pe acest fundal, The Washington Post a relatat că vizita ar fi fost precedată de informații recente ale serviciilor secrete americane care ar sugera că Kremlinul consideră SUA slăbite de războiul cu Iranul. Analiza mai susține că lipsa unei victorii decisive ar fi afectat credibilitatea SUA, ar fi epuizat stocurile de muniție și ar fi pus presiune pe forțele navale și aeriene — elemente care ar putea încuraja adversari precum Rusia și China să pună sub semnul întrebării capacitatea sau interesul Washingtonului de a răspunde la crize în Europa sau Asia. Diferențe între cele două conflicte și limita comparației Deși trasează paralele între Putin și Trump, analiza subliniază că acestea au o valabilitate limitată. Spre deosebire de Putin, Trump „nu a copiat” decizia de a trimite trupe terestre într-un blocaj, iar Putin este descris ca fiind mai puțin constrâns de dinamica internă decât un președinte american. În material este citat și un bilanț de „peste 1,4 milioane” de ruși morți, răniți sau dispăruți, atribuit Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale . În privința țintelor, analiza afirmă că Putin lovește orașe și infrastructură energetică în Ucraina, în timp ce Trump ar fi evitat în mare măsură vizarea deliberată a civililor și infrastructurii civile, dar se menționează și un atac cu rachete care ar fi lovit o școală iraniană în februarie, ucigând aproape 200 de copii și adulți, despre care Trump nu ar fi oferit o explicație publică completă, iar atacul ar fi rezultat din folosirea unor informații învechite. Ce urmează: presiune pe două fronturi, cu risc de escaladare În lectura CNN, vizita lui Ratcliffe vine într-un moment „sumbru” al relațiilor internaționale, cu războaiele din Ucraina și Iran care destabilizează Orientul Mijlociu, implică marile puteri și alimentează temeri de extindere a conflictului. În acest context, Washingtonul încearcă simultan să descurajeze orice testare a NATO de către Rusia și să reducă sprijinul Moscovei pentru Iran, în timp ce strategia de izolare economică a Teheranului ar putea depinde tocmai de cooperarea unor adversari geopolitici. [...]
Israelul le-a transmis SUA că programul-pilot din sudul Libanului „a eșuat”, acuzând armata libaneză că nu acționează împotriva infrastructurii Hezbollah , potrivit The Jerusalem Post . Mesajul a fost trimis pe canale de securitate, iar miza imediată este blocarea extinderii programului către alte zone-pilot, pe fondul nemulțumirii Israelului față de modul în care Beirutul își aplică angajamentele. Publicația notează că programul a început să fie implementat după semnarea unui memorandum de înțelegere între Beirut și Ierusalim, însă Israelul a furnizat Washingtonului informații despre activitățile armatei libaneze și a susținut că operațiunile acesteia împotriva infrastructurii și operativilor Hezbollah sunt insuficiente. Ce reproșează Israelul armatei libaneze Potrivit unor oficiali de securitate citați, armata libaneză nu ar distruge infrastructura „teroristă” pe baza coordonatelor furnizate de Forțele de Apărare ale Israelului (IDF), deși ar cere în continuare coordonate suplimentare. În evaluările prezentate, șeful Statului Major al armatei libaneze, Rudolf Haykal, ar continua să coopereze cu Hezbollah, ar evita confruntarea cu comandanții organizației în sudul Libanului și ar fi ineficient în percheziții, identificarea infrastructurii și găsirea armelor. De ce contează: extinderea programului, pusă în așteptare Un oficial de securitate citat de publicație afirmă că „nu există fricțiune reală” între armata libaneză și Hezbollah și că organizația nu ar permite colectarea armelor sau distrugerea infrastructurii sale. În același registru, oficialul susține că armata libaneză ar fi „mai concentrată pe coordonare” decât pe aplicarea efectivă a măsurilor, ceea ce explică, în această versiune, de ce Israelul „nu se grăbește” să accepte noi zone-pilot. Context regional invocat în evaluări În același material se menționează o evaluare potrivit căreia Iranul, care ar fi oferit anterior sprijin semnificativ Hezbollah, este în prezent concentrat pe „propriile lupte pentru supraviețuire” și nu se grăbește să vină în ajutorul organizației. Publicația nu oferă detalii suplimentare despre baza acestei evaluări. În lipsa unor rezultate considerate credibile de partea israeliană, semnalul transmis SUA indică faptul că următorul pas — extinderea programului-pilot — rămâne incert și condiționat de schimbări operaționale în teren. [...]
Donald Trump a lăsat neclar dacă SUA vor sancționa bănci chineze , un semnal care menține incertitudinea pentru relațiile financiare dintre Washington și Beijing, potrivit Agerpres . Informația a fost relatată joi, iar materialul Agerpres citează AFP. Din conținutul disponibil public reiese doar că președintele american „a lăsat să planeze îndoiala” în legătură cu „eventuale sancțiuni economice” care ar viza unele bănci din China. Articolul integral este disponibil doar abonaților Agerpres, astfel că nu sunt accesibile detalii despre ce instituții ar putea fi vizate, ce tip de sancțiuni ar fi luate în calcul sau care ar fi calendarul unei decizii. [...]
Planul Washingtonului de a strânge șurubul economic Iranului depinde de China , dar Beijingul respinge sancțiunile americane și avertizează că va riposta, ceea ce ridică riscul unei escaladări cu efecte directe asupra comerțului și finanțelor globale, potrivit CNN . Miza este simplă: China rămâne „colacul de salvare” economic pentru Teheran, cumpărând cea mai mare parte a exporturilor iraniene de petrol, evaluate de CNN la „zeci de miliarde de dolari” anul trecut, pe lângă alte schimburi comerciale. În acest context, inițiativa anunțată de secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent – „ Operation Economic Outcast ”, care amenință cu noi sancțiuni țările ce refuză să oprească afacerile cu Iranul – poate eșua fără cooperarea Beijingului. De ce e greu de adus Beijingul „de partea” SUA China respinge de mult timp sancțiunile americane pe care le numește „unilaterale” și își apără dreptul la comerț „normal” cu parteneri precum Iranul și Rusia. După conferința de presă a lui Bessent, Ministerul chinez de Externe a spus că va lua „toate măsurile necesare” pentru a-și proteja „drepturile și interesele legitime”. Purtătorul de cuvânt Lin Jian a criticat explicit abordarea de „război economic” și „presiune maximă”, avertizând asupra efectelor de propagare în economie și finanțe: „Războiul economic și presiunea maximă nu vor ajuta la rezolvarea problemei; ele vor intensifica doar tensiunile și conflictele, vor crea riscuri de propagare și vor perturba ordinea economică și financiară globală.” În paralel, dosarul Iran se suprapune peste o agendă bilaterală sensibilă: o vizită a lui Xi Jinping în SUA este așteptată luna viitoare, iar cele două părți ar putea discuta prelungirea unui armistițiu comercial care urmează să expire în toamnă. CNN notează și că Beijingul ar presupune că Washingtonul ar evita o confruntare economică mai largă care ar lovi ambele economii, înaintea alegerilor de la mijloc de mandat din SUA. Cum funcționează „plasa” prin care intră petrolul iranian în China Potrivit analizei, importurile de petrol iranian sunt realizate printr-un sistem conceput să fie izolat de dolar și de expunerea la sancțiuni. Un rol central îl au rafinăriile private mici, așa-numitele „teapot refineries”, care cumpără și procesează țiței iranian sancționat, folosind o rețea de porturi, instituții financiare și petroliere „firewalled” (separate operațional pentru a limita expunerea internațională). China nu mai înregistrează oficial aceste achiziții de ani de zile, de când SUA au reimpus sancțiuni după retragerea primei administrații Trump din acordul nuclear cu Iranul. Unde ar putea apăsa SUA și ce riscă în schimb Deși sistemul este opac, există „puncte de presiune”, spun analiști citați de CNN. Un argument este că, în amonte, unele entități sunt deținute direct sau indirect de mari companii de stat chineze integrate în sistemul dolarului. Max Meizlish, analist la Foundation for Defense of Democracies, susține că sancționarea filialelor ar putea forța companiile-mamă să se retragă pentru a evita acuzația că sprijină entități sancționate. Bessent a spus anterior că Washingtonul a avertizat două bănci chineze nenumite pentru rolul lor în tranzacții legate de Iran. Întrebat ce măsuri ar urma pentru bănci și firme de transport care nu se conformează, el a afirmat că „nimeni nu este mai presus” de sancțiuni. Totuși, Beijingul a văzut și în trecut amenințări americane care au fost apoi retrase. În plus, China are pârghii economice semnificative asupra SUA, inclusiv controlul asupra unor lanțuri de aprovizionare cu minerale rare strategice. Un pas precum sancționarea unor bănci chineze majore ar putea declanșa reacții care să deterioreze rapid climatul politic înaintea unui summit Trump–Xi, avertizează un expert citat de CNN. Ce ar putea urma: „diplomație discretă”, nu aliniere la sancțiuni CNN descrie perioada următoare drept una de „diplomație discretă” – formularea folosită de Bessent – în care SUA ar încerca să obțină conformare prin presiuni private asupra partenerilor economici ai Iranului. În același timp, analiști chinezi văd spațiu limitat pentru cererile Washingtonului, pe ideea că Beijingul nu va accepta ca SUA să decidă ce pot tranzacționa legal companiile chineze cu țări terțe. Pe fond, China ar putea face mișcări tactice fără a valida public regimul de sancțiuni: reducerea discretă a achizițiilor de petrol sau intensificarea mesajelor politice către Teheran pentru reținere. De altfel, achizițiile chineze de petrol iranian „au scăzut deja puternic” față de anul trecut, pe fondul blocadei americane care a constrâns exporturile iraniene, mai notează CNN. În plan diplomatic, Beijingul își leagă mesajele de stabilitatea rutelor comerciale: Xi Jinping a cerut „restabilirea trecerii normale” prin Strâmtoarea Hormuz și o „soluție cuprinzătoare” a conflictului, iar vice-ministrul de Externe Miao Deyu a spus că China este „activ angajată” în promovarea discuțiilor de pace. Chiar și așa, analiza subliniază că Beijingul evită rolul de mediator direct și nu vrea ca o eventuală cooperare să fie interpretată drept „un favor” făcut lui Trump sau o aliniere la strategia americană de „presiune maximă”. [...]
România își consolidează prezența economică în Letonia printr-o ambasadă rezidentă la Riga , într-un context în care schimburile comerciale bilaterale au ajuns la un maxim istoric în 2025, potrivit Agerpres . Ministrul interimar al Afacerilor Externe, Oana Țoiu, a inaugurat noul sediu al Ambasadei României la Riga împreună cu omologul leton, Baiba Braze. MAE arată că deschiderea sediului „consacră prezența diplomatică rezidentă” a României în Republica Letonia, misiunea fiind condusă de ambasadorul Sergiu Nistor. Evenimentul are loc într-un an aniversar pentru relațiile bilaterale: 105 ani de la stabilirea relațiilor diplomatice și 35 de ani de la restabilirea acestora, la 13 septembrie 1991. În discursul său, Oana Țoiu a legat inaugurarea de perspectiva extinderii cooperării dintre cele două state. „Astăzi, prin deschiderea acestei noi misiuni diplomatice românești, nu celebrăm doar prietenia dintre România și Letonia, ci privim cu încredere și spre viitorul acesteia.” De ce contează pentru economie: comerț în creștere și condiții pentru legături mai strânse Potrivit MAE, prezența diplomatică permanentă la Riga „creează condiții” pentru intensificarea dialogului politic, extinderea cooperării sectoriale și consolidarea legăturilor economice. În plan comercial, schimburile bilaterale au crescut „mai mult decât dublu” în perioada 2022–2025, atingând în 2025 un nivel record de aproximativ 220 de milioane de euro (aprox. 1,1 miliarde lei), în creștere cu circa 35% față de anul precedent, conform datelor citate de MAE. Un alt element cu impact operațional pentru relațiile economice este conectivitatea directă dintre București și Riga, asigurată din mai 2023 prin zboruri operate de airBaltic , care susține contactele economice, academice și interumane. Domenii vizate pentru cooperare MAE indică faptul că noua misiune diplomatică ar urma să ajute la valorificarea potențialului de cooperare în mai multe arii, între care: apărare; securitate cibernetică; comunicare strategică; tehnologii avansate; energie; agricultură. În același timp, România și Letonia „împărtășesc evaluări similare” privind provocările de securitate din regiune și cooperează în cadrul NATO și al Uniunii Europene, potrivit aceleiași surse. Programul vizitei a inclus și momente cu încărcătură simbolică la Riga: o ceremonie de depunere de flori la Monumentul Libertății, vizitarea Muzeului Ocupației Letoniei și a Bibliotecii Naționale a Letoniei, unde ministrul a donat volumul „Brâncuși: Surse românești și perspective universale”. [...]
