Știri
Știri din categoria Externe
Kremlinul a exclus orice ajutor militar pentru Iran prin intermediul BRICS, în plină escaladare a conflictului cu SUA și Israelul, potrivit Digi24. Declarația a fost făcută luni, 2 martie 2026, de purtătorul de cuvânt al președinției ruse, Dmitri Peskov, care a subliniat că apartenența la blocul BRICS „nu implică obligația de a oferi asistență reciprocă în timpul unei agresiuni militare”.
Peskov a precizat că organizația, din care fac parte, între altele, Rusia, China și Iran, nu a organizat consultări privind actuala criză și că obiectivele sale țin de cooperare economică și politică, nu militară. Mesajul vine în contextul în care Teheranul este implicat într-un conflict direct cu SUA și Israelul.
În paralel, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, și omologul său chinez, Wang Yi, au condamnat atacurile asupra Iranului, invocând încălcarea dreptului internațional și destabilizarea regiunii. Cei doi au criticat și tentativele de răsturnare a autorităților „alese în mod legitim” din state suverane.
Cu o zi înainte, președintele Vladimir Putin a transmis condoleanțe după asasinarea liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, într-un mesaj adresat președintelui Masoud Pezeshkian. Liderul de la Kremlin a condamnat actul, dar nu a menționat direct SUA sau Israelul.
Această nuanță este remarcată de analiștii Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), care apreciază că Rusia și-a abandonat, practic, aliatul iranian, în pofida retoricii privind „parteneriatul strategic”. Potrivit experților citați, evitarea nominalizării Washingtonului sau a Tel Avivului ar indica dorința Moscovei de a nu deteriora ireversibil relațiile cu SUA.
Deși oficialii ruși au folosit un limbaj dur la adresa Occidentului, poziția exprimată de Kremlin confirmă că Rusia nu este dispusă să transforme sprijinul politic pentru Teheran într-un angajament militar direct.
Recomandate
Escaladarea SUA–Iran pune sub presiune fluxurile de petrol , după ce Teheranul a anunțat că a închis din nou traficul prin Strâmtoarea Ormuz , iar Donald Trump a amenințat cu lovituri „foarte dure” și cu preluarea controlului asupra infrastructurii petroliere iraniene de pe insula Kharg, potrivit Știrile Pro TV . Amenințarea vine după încă o noapte de lovituri între forțele americane și cele iraniene, într-un context în care, potrivit analizei citate, nu există consens dacă presiunile sunt preludiul unui acord sau semnalul unei reluări a războiului „la intensitate maximă”. Ce s-a întâmplat pe teren Armata americană a început atacuri asupra Iranului cu rachete de croazieră Tomahawk, la scurt timp după un anunț al președintelui Trump. Țintele menționate includ sisteme de comunicații și radare, sisteme de apărare aeriană „de pe tot cuprinsul Iranului”, precum și o navă care ar fi încercat să spargă blocada. Conform materialului, trei marinari indieni au fost uciși. În paralel, Iranul a lansat rachete balistice și drone către baze militare americane din Iordania, Kuweit și Bahrein. Miza economică: petrolul și rutele de transport Teheranul susține că a închis din nou traficul prin Strâmtoarea Ormuz, un punct-cheie pentru transportul petrolului. În același timp, Trump a legat scumpirea petrolului de acțiuni americane pe mare și de perturbarea capacităților iraniene. În material este redată și afirmația lui Trump potrivit căreia SUA ar fi „confiscat” milioane de barili de petrol și că prețul barilului ar fi ajuns la 85 de dolari, sugerând că altfel ar fi putut urca mult mai sus. Mesajele politice: presiune pentru acord, refuz din partea Iranului Trump a susținut că Iranul „nu poate deține arme nucleare” și că „tot ce trebuie să facă e să semneze o hârtie”, afirmând că înțelegerea ar fi deja negociată, dar că Teheranul „trage de timp”. De partea iraniană, poziția publică rămâne de confruntare. Purtătorul de cuvânt principal al Forțelor Armate Iraniene, generalul Abolfazl Shekarchi , este citat cu un mesaj direct la adresa lui Trump și a premierului israelian Benjamin Netanyahu: „Nu vom da niciodată înapoi în fața blestematului de Trump și a vicleanului de Netanyahu. Mâna lui Allah este deasupra capetelor noastre și suntem hotărâți să-i zdrobim pe inamici, cu voia Domnului!” Ce urmează Din informațiile prezentate, direcția imediată depinde de două variabile: dacă presiunea militară se transformă într-o reluare a negocierilor pentru un acord sau dacă escaladarea continuă. În ambele scenarii, riscul operațional pentru transportul de energie rămâne ridicat, având în vedere referirea explicită la Strâmtoarea Ormuz și la infrastructura petrolieră de pe insula Kharg. [...]
Donald Trump a amenințat că va prelua infrastructura petrolieră a Iranului , inclusiv insula Kharg – principalul terminal prin care Iranul livrează circa 90% din exporturile sale de petrol – într-o escaladare care mută miza conflictului spre controlul fluxurilor energetice, potrivit Antena 3 . Într-un interviu pentru Fox News și într-o postare pe Truth Social , Trump a spus că SUA ar urma să captureze „în curând” infrastructura de petrol și gaze a Iranului și a indicat explicit insula Kharg. El a comparat scenariul cu o preluare „cam la fel cum am făcut cu Venezuela”, conform aceleiași surse. De ce contează: țintirea exporturilor de petrol ridică miza economică Insula Kharg este descrisă drept principalul terminal petrolier al Iranului, prin care țara ar livra aproximativ 90% din exporturile sale de petrol. O eventuală încercare de a controla un astfel de nod ar lovi direct capacitatea Iranului de a exporta, cu implicații asupra veniturilor sale și asupra pieței energetice, chiar dacă Trump nu a detaliat pașii concreți pentru atingerea obiectivului. Antena 3 notează că Trump nu a menționat în mesajul său o operațiune militară terestră, dar a discutat această posibilitate în interviu, afirmând că armata americană ar putea „să invadeze și să ocupe” Iranul „mâine”, pe motiv că ar fi „lipsit de apărare” după campania de bombardamente americano-israeliene. Contextul escaladării: armistițiu pus la încercare și noi lovituri Potrivit materialului, SUA și Israelul au lansat pe 28 februarie o campanie de bombardamente împotriva Iranului, justificată prin eliminarea programelor nuclear și de rachete balistice. Deși conducerea politică iraniană ar fi fost „decimată” în atacuri aeriene, regimul de la Teheran ar continua să reziste și să negocieze cu SUA un acord, după un armistițiu convenit pe 8 aprilie, „pus acum la încercare” de noi bombardamente americane și represalii iraniene asupra bazelor americane din regiune. Trump a mai spus că Iranul va fi lovit „foarte tare diseară” și a justificat reluarea bombardamentelor prin doborârea de către Iran a unui elicopter militar american Apache și prin tergiversarea acceptării unui acord privind dosarul nuclear, inclusiv neutralizarea stocului iranian de uraniu îmbogățit. Episodul kurd: acuzații privind armele destinate protestelor din Iran În același interviu, Trump s-a declarat „dezamăgit” de grupările kurde, afirmând că SUA le-ar fi expediat arme pentru a fi trimise mai departe participanților la revoltele din ianuarie din Iran, însă armele „nu au ajuns niciodată acolo”, relatarea fiind atribuită agenției EFE, preluată de Agerpres. „Sunt dezamăgit de kurzi, ca să fiu sincer. Kurzii ne-au dezamăgit. Cred că (acele arme) le-au păstrat pentru ei. Mi se pare o rușine, dar voi ține cont de asta. O voi ține minte.” Trump afirmase prima dată în aprilie că SUA ar fi trimis arme protestatarilor iranieni prin intermediul grupărilor kurde, dar că acestea „se pare” că le-au păstrat pentru ele, potrivit articolului. Ce urmează Din informațiile prezentate, intențiile anunțate de Trump vizează atât intensificarea bombardamentelor, cât și o posibilă extindere a țintelor către infrastructura energetică. Nu sunt oferite detalii despre un calendar operațional sau despre o decizie formală privind o intervenție terestră, iar materialul subliniază că Trump nu a descris explicit o astfel de operațiune în mesajul public. [...]
Iranul ia în calcul extinderea „listei de ținte” către infrastructură și active asociate companiilor lui Elon Musk , o evoluție care ridică riscuri operaționale pentru comunicații prin satelit și pentru investiții din regiune, potrivit G4Media , care citează agenția iraniană Fars și publicația Iran International. Informația apare în contextul în care Fars, afiliată Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC), susține că Teheranul ar avea „dovezi” că armatele SUA și Israel au folosit infrastructură gestionată de Musk, inclusiv serviciul Starlink (internet prin satelit). Ce active ar putea intra pe lista de ținte Conform relatării, Iranul ar lua în considerare includerea unor stații terestre Starlink din mai multe state din Orientul Mijlociu, între care: Israel Qatar Iordania Emiratele Arabe Unite Oman Pe lângă acestea, Fars indică și „infrastructura legată de acționarii SpaceX”, menționând explicit Alpha Dhabi și Mubadala. De ce contează pentru mediul de afaceri Chiar dacă informațiile sunt prezentate ca intenții și justificări ale părții iraniene, simpla includere a unor active comerciale și de comunicații într-o „listă de ținte” amplifică riscul pentru: continuitatea serviciilor de conectivitate prin satelit în regiune, dacă ar fi vizate noduri de infrastructură la sol; companii și investitori asociați ecosistemului SpaceX, prin expunere reputațională și operațională; statele-gazdă menționate, care ar putea fi puse în situația de a gestiona vulnerabilități de securitate în jurul unor infrastructuri critice. Materialul nu oferă detalii despre un calendar sau despre o decizie finală, iar acuzațiile invocate sunt prezentate ca afirmații ale agenției Fars. [...]
Amenințarea lui Donald Trump că SUA „vor prelua” Insula Kharg – nodul prin care trece 90% din exportul de țiței al Iranului – ridică miza conflictului spre o țintire directă a infrastructurii energetice și a rutelor de transport , cu potențial de șoc pe piețele de petrol și pe lanțurile de aprovizionare, potrivit Al Jazeera . Trump a scris pe Truth Social că SUA vor lovi Iranul „foarte dur” „în această seară” și a adăugat că armata americană va „prelua Insula Kharg” și alte „puncte de infrastructură petrolieră” „într-un viitor nu prea îndepărtat”. Declarațiile vin după două zile de lovituri reciproce SUA–Iran, într-un moment în care negocierile pentru un armistițiu durabil riscă să fie deraiate. De ce contează: Kharg este „inima” exporturilor de țiței ale Iranului Insula Kharg, descrisă ca „Insula Interzisă” din cauza controlului militar strict, procesează 90% din exporturile de țiței ale Iranului, notează publicația. O eventuală lovire sau ocupare a punctului ar însemna, practic, o escaladare de la ținte militare la infrastructură critică pentru veniturile Iranului și pentru fluxurile regionale de energie. Într-un interviu ulterior pentru Fox News, Trump a spus că preluarea Insulei Kharg a fost mereu „preferința” sa, dar a adăugat că nu știe dacă „America are stomac” pentru asta și a reiterat reticența față de trimiterea de trupe terestre în Iran. Escaladare militară și presiune în negocieri Iranul a transmis, prin Ministerul de Externe, că ultima rundă de lovituri americane a făcut pauza în lupte „practic lipsită de sens”. În paralel, negociatorul-șef iranian Mohammad Bagher Ghalibaf a avertizat într-o postare pe X că „strategiile greșite și deciziile impulsive” pot „reseta întreaga tablă” și pot „exploda infrastructura energetică și piețele”, creând „o mlaștină fără sfârșit”. Potrivit relatării, presa iraniană a indicat că loviturile SUA au vizat Bandar Abbas, Insula Qeshm și localitățile Sirik, Minab și Karaj (la vest de Teheran). Iranul, la rândul său, a atacat baze americane din Bahrain, Kuweit și Iordania. Trump a acuzat și că Iranul ar fi doborât un elicopter american în Strâmtoarea Hormuz , luni. Strâmtoarea Hormuz, închisă; SUA: presiune inclusiv prin active înghețate După cea mai recentă rundă de lovituri americane, Iranul a anunțat închiderea completă a Strâmtorii Hormuz, descrisă ca o arteră maritimă care a devenit principalul punct de pârghie al Teheranului în conflict. Oficiali americani au semnalat de săptămâni că un acord ar fi aproape, dar au oferit puține detalii despre blocajele legate de viitorul programului nuclear iranian, controlul asupra Strâmtorii Hormuz sau eliberarea fondurilor iraniene înghețate. În acest context, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a spus că orice pagube pe care Iranul le-ar provoca „aliaților noștri din Golf” vor fi plătite din fonduri „extrase” din activele înghețate ale Iranului, estimate la circa 100 miliarde dolari (aprox. 460 miliarde lei) la nivel global. Separat, US CENTCOM a anunțat că armata americană a dezactivat trei petroliere în Golful Oman, în cadrul blocadei porturilor iraniene. India a cerut SUA să înceteze atacurile, după ce trei membri indieni ai echipajului au fost uciși într-o lovitură americană asupra unei nave, potrivit aceleiași surse. [...]
Franța coboară așteptările de la summitul G7 pentru a evita o ruptură cu SUA , într-un moment în care războaiele din Iran și Ucraina riscă să împingă agenda economică în plan secund, potrivit Reuters . Summitul are loc între 15 și 17 iunie, la Evian-les-Bains (pe malul Lacului Geneva), și îi reunește pe liderii Franței, Marii Britanii, Canadei, Germaniei, Italiei, Japoniei și Statelor Unite, alături de Uniunea Europeană. Diplomați citați de Reuters spun că accentul va fi pe „managementul crizelor”, iar decizii majore sunt puțin probabile. De ce contează: riscul ca G7 să livreze puțin pe economie În mod tradițional, G7 a funcționat ca un forum de coordonare pe teme economice și geopolitice, însă coeziunea s-a erodat după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă în 2025. Franța, ca gazdă, ar fi setat „ștacheta” jos, sugerând că ar fi un succes dacă Trump rămâne până la finalul reuniunii, după ce în 2025 a plecat mai devreme. În acest context, Reuters notează că nu sunt așteptate „decizii de tip breakthrough” nici pe dosarele economice aflate pe masă, precum: răspunsul la dezechilibrele macroeconomice globale; securitatea economică; asigurarea accesului la minerale critice din afara Chinei. Iranul poate dicta tonul: Strâmtoarea Hormuz și presiunea pe energie Evoluțiile din Orientul Mijlociu pot influența direct dinamica summitului. Un armistițiu fragil între SUA și Iran este „sub presiune”, iar obținerea chiar și a unui acord interimar care să amâne subiecte mai dificile, precum programul nuclear iranian, este descrisă ca fiind anevoioasă. Reuters relatează că Trump vrea redeschiderea Strâmtorii Hormuz , punct-cheie pentru transporturile globale de petrol și gaze, în timp ce Teheranul cere încetarea blocadei asupra porturilor iraniene, deblocarea activelor înghețate și oprirea atacului Israelului asupra Hezbollah în Liban. Diplomați spun că starea de spirit a lui Trump ar putea depinde de posibilitatea unui acord înainte de summit. Franța a invitat la reuniune Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar, precum și Egiptul, pe fondul rolului său în eforturile de mediere. Ucraina: europenii caută o „resetare” cu SUA La summit este invitat și președintele Ucrainei, Volodîmîr Zelenski . Negocierile pentru încheierea războiului declanșat de Rusia sunt blocate, iar Zelenski vrea un nou impuls și insistă ca Europa să joace un rol mai mare. În același timp, el se teme că războiul din Iran a distras atenția SUA. Diplomați europeni văd reuniunea ca pe o ocazie de a-l convinge pe Trump că propunerile americane pentru un acord ar fi fost prea favorabile Moscovei. Ei vor, totodată, să transmită că sunt dispuși să se angajeze în dialog cu Rusia, în timp ce înăspresc sancțiunile și cresc sprijinul militar pentru Ucraina, susținând că Rusia, nu Kievul, blochează progresul. Mineralele critice și China: declarații mai înguste, nu un comunicat amplu Oficialii francezi au renunțat la ideea unui comunicat final amplu și ar urma să mizeze pe declarații comune mai înguste, inclusiv pe minerale critice, migrație și trafic de droguri. În zona mineralelor critice, o analistă Mizuho Bank citată de Reuters spune că Japonia și marile sale companii au construit de peste un deceniu stocuri și au arătat că pot trece peste șocuri de aprovizionare, sugerând că G7 ar putea discuta inițiative precum prețuri minime, partajarea stocurilor sau proiecte comune de dezvoltare — însă diferențele dintre membri rămân mari. Separat, Franța încearcă să împingă pe agendă tema dezechilibrelor macroeconomice globale, pe care o descrie drept responsabilitate comună: China „supraproduce”, SUA „supraconsumă”, iar Europa „subinvestește”. Pentru această discuție au fost invitate și Brazilia, India, Kenya și Coreea de Sud, iar Emmanuel Macron a cerut Chinei să-și stimuleze consumul intern. [...]
Un grup de 22 de state cere Iranului să oprească operațiunile ostile pe teritoriile lor , într-un semnal de presiune diplomatică cu miză de securitate pentru Europa și aliații săi, potrivit Agerpres . Țările semnatare condamnă atacuri desfășurate în Europa, America de Nord și Australia de „entități statale iraniene” împotriva disidenților iranieni, jurnaliștilor și a membrilor comunităților evreiești și israeliene aflați pe teritoriile lor. În comunicatul citat, statele cer oprirea imediată a acestor acțiuni, conform textului publicat în limba franceză de Ministerul de Externe de la Paris . Cine semnează și ce structuri iraniene sunt vizate Lista semnatarilor include: Albania, Germania, Australia, Belgia, Bulgaria, Canada, Danemarca, Estonia, Statele Unite ale Americii, Finlanda, Franța, Irlanda, Letonia, Lituania, Macedonia de Nord, Norvegia, Noua Zeelandă, Țările de Jos, Portugalia, Republica Cehă, Regatul Unit și Suedia. Aceste state atribuie „tentative de omor și alte acțiuni rău intenționate” unor structuri iraniene, între care: Corpul Gardienilor Revoluției Islamice ; serviciile de informații; Forța Quds ; Ministerul Informațiilor și Securității din Iran. Contextul invocat: atacuri revendicate în Europa Comunicatul denunță și o „campanie recentă de atacuri” în Europa împotriva comunităților evreiești, a jurnaliștilor iranieni și a intereselor americane, revendicată de grupul Harakat Ashab al-Yamin al-Islamia și susținută de intermediarii săi. Potrivit informațiilor citate, grupul a revendicat incendieri și un atac cu cuțitul la Londra, în aprilie, împotriva a doi bărbați evrei, precum și alte acte în Europa de la începutul războiului din Orientul Mijlociu. [...]
