Știri
Știri din categoria Externe
Secretarul de stat american Marco Rubio spune că Strâmtoarea Ormuz va fi redeschisă, în contextul blocajului care a afectat în ultimele săptămâni traficul maritim prin această rută strategică, potrivit AGERPRES, care citează dpa.
Rubio a declarat, într-un interviu acordat luni postului Al Jazeera, că Iranul are alternativa de a permite trecerea navelor „respectând dreptul internațional” sau, în caz contrar, o coaliție internațională, inclusiv cu participarea Statelor Unite, ar urma să intervină pentru a asigura redeschiderea strâmtorii. Oficialul american nu a detaliat ce măsuri ar putea lua o astfel de coaliție.
„Dacă aleg să încerce să blocheze strâmtorile, atunci vor trebui să se confrunte cu consecințe reale, nu doar din partea Statelor Unite, ci și din partea țărilor din regiune și din întreaga lume”, a spus Rubio.
În același context, Rubio a indicat că obiectivele-cheie ale unei eventuale acțiuni militare ar include distrugerea forțelor aeriene și a marinei iraniene și reducerea semnificativă a numărului de locuri de lansare a rachetelor. El a susținut că aceste obiective ar putea fi atinse „în săptămâni, nu în luni”, după care ar urma să fie abordată problema Strâmtorii Ormuz.
Strâmtoarea Ormuz este o rută vitală pentru transporturile de petrol și gaze naturale lichefiate din regiune. Potrivit AGERPRES, atacurile și amenințările recente ale Iranului, pe fondul conflictului început de SUA și Israel la sfârșitul lunii februarie, au oprit în mare măsură traficul, fiind permisă doar trecerea limitată a petrolierelor, iar perturbările au contribuit la creșterea prețurilor globale la energie.
Recomandate
FMI avertizează că războiul împotriva Iranului poate declanșa un șoc „global, dar asimetric” , potrivit Bloomberg . Instituția spune că riscurile se văd deja în economiile care abia începuseră să se stabilizeze după crizele recente, însă efectele nu vor fi distribuite uniform între regiuni și țări. FMI arată că mai multe state din Africa și Asia, puternic dependente de importurile de petrol, întâmpină dificultăți tot mai mari în a-și asigura cantitățile necesare, „chiar și la prețuri umflate”, conform unei postări publicate luni pe blogul instituției. „Toate drumurile duc la prețuri mai mari și o creștere economică mai lentă”, subliniază FMI. Pe piața petrolului, cotația Brent a urcat luni până la 115 dolari pe baril, pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al îngrijorărilor privind o escaladare a conflictului început pe 28 februarie, relatează Bloomberg. În același context, președintele Donald Trump și-a repetat amenințările privind distrugerea activelor energetice iraniene dacă Strâmtoarea Ormuz nu va fi redeschisă „în curând”, ceea ce amplifică temerile legate de întreruperi suplimentare ale fluxurilor de energie. Dincolo de energie, FMI avertizează că scumpirea alimentelor și a îngrășămintelor lovește unele țări din Orientul Mijlociu până în America Latină, iar economiile cu venituri mici sunt expuse riscului de insecuritate alimentară. Instituția atrage atenția și asupra întreruperii livrărilor de îngrășăminte din Golful Persic, într-un moment sensibil: începutul sezonului de plantare în emisfera nordică, cu potențiale efecte asupra culturilor agricole pe parcursul anului. În postarea de pe blogul FMI , semnată de economiști precum Tobias Adrian și Jihad Azour, se arată că populația din țările cu venituri mici este cea mai vulnerabilă la scumpirea alimentelor, deoarece acestea reprezintă, în medie, aproximativ 36% din consum, față de 20% în economiile emergente și 9% în economiile avansate. FMI adaugă că un astfel de șoc nu este doar economic, ci poate deveni și socio-politic, mai ales acolo unde spațiul fiscal pentru măsuri de protecție este limitat. Fondul Monetar Internațional urmează să publice un raport detaliat privind perspectivele economice globale în aprilie 2026, cu ocazia reuniunilor de primăvară ale FMI și Băncii Mondiale de la Washington, unde sunt așteptați miniștri de Finanțe și guvernatori de bănci centrale. [...]
Donald Trump ar fi dispus să încheie campania militară a SUA împotriva Iranului , chiar dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne în mare parte închisă, potrivit Digi24 , care citează declarații ale unor oficiali ai administrației pentru The Wall Street Journal. O astfel de decizie ar menține, cel puțin temporar, controlul Teheranului asupra unei rute maritime esențiale pentru energia globală și ar împinge pentru mai târziu o operațiune dificilă de redeschidere. În ultimele zile, Trump și consilierii săi ar fi ajuns la concluzia că o misiune de redeschidere a strâmtorii ar prelungi conflictul dincolo de estimarea inițială de patru până la șase săptămâni. Strategia pe termen scurt, conform informațiilor citate, ar viza atingerea unor obiective precum slăbirea capacităților navale și a stocurilor de rachete ale Iranului și reducerea ostilităților, concomitent cu presiuni diplomatice pentru reluarea fluxului liber al comerțului. Dacă demersul diplomatic nu ar funcționa, Washingtonul ar urma să facă presiuni asupra aliaților din Europa și din Golf pentru a prelua inițiativa în redeschiderea strâmtorii, potrivit oficialilor citați de WSJ. Miza este majoră pentru piețele energetice: Strâmtoarea Ormuz este, în mod obișnuit, un punct de tranzit pentru aproximativ o cincime din comerțul global cu petrol și gaze naturale. În plan economic, exporturile de petrol ale Iranului au crescut în prima lună de război, în timp ce transporturile de hidrocarburi ale altor state din Golf au fost puternic afectate de blocaj, potrivit unei analize Bloomberg citate în articol. Datele analizate indică exporturi iraniene de aproximativ 1,8 milioane de barili pe zi în această perioadă, cu aproape 8% peste media zilnică din 2025, ceea ce ar însemna venituri suplimentare de sute de milioane de dolari pentru Teheran. În același timp, traficul maritim prin strâmtoare s-a redus abrupt, de la circa 135 de nave pe zi în mod normal la o medie de șase nave pe zi în prima lună de conflict, conform datelor de urmărire analizate de Bloomberg. „Jumătatea drumului este clar depăşită. Dar nu vreau să stabilesc un calendar”, a spus Benjamin Netanyahu, într-un interviu pentru Newsmax, potrivit AFP, preluată de News.ro, citat de Digi24. Pe fondul acestor evoluții, premierul israelian a refuzat să indice un termen pentru încheierea războiului cu Iranul, susținând totodată că obiectivele militare ar fi depășit „jumătatea”. În paralel, articolul notează că Iranul ar analiza introducerea unui sistem de taxe pentru navele care tranzitează zona, însă detaliile acestei posibile măsuri nu sunt dezvoltate în fragmentul disponibil. [...]
Donald Trump ia în calcul ca țările arabe să contribuie la costul războiului , potrivit Digi24 , care relatează și despre un demers separat al Iranului de a introduce o taxă pentru navele ce tranzitează Strâmtoarea Ormuz, un punct-cheie pentru transporturile globale de energie. La o conferință de presă, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt , a spus că președintele american ar fi „destul de interesat” de o astfel de contribuție, fără să ofere detalii despre mecanism sau despre statele vizate. Declarația a venit după o întrebare privind cine ar urma să suporte costurile războiului și dacă țările arabe vor participa financiar. „Este ceva ce preşedintele ar fi destul de interesat să facă. Nu o să i-o iau înainte, dar ştiu că este o idee pe care o are şi un subiect despre care va vorbi cu siguranţă mai mult”, a declarat Karoline Leavitt în timpul unei conferinţe de presă. Leavitt a mai afirmat că mesajele publice ale Teheranului diferă de discuțiile purtate în privat cu oficialii americani și că Iranul ar fi acceptat, în discuții nepublice, unele condiții ale Washingtonului. Ea a susținut, totodată, că negocierile „continuă” și „merg bine”, în pofida declarațiilor publice ale regimului iranian. În paralel, o comisie parlamentară iraniană a aprobat un proiect care vizează impunerea de taxe de trecere navelor care tranzitează Strâmtoarea Ormuz, relatează presa iraniană de stat, informație preluată de Le Figaro și atribuită de Digi24 agenției News.ro. Proiectul ar include „dispoziții financiare și sisteme de taxare în riali” (moneda Iranului) și ar menționa cooperarea cu Omanul, stat aflat pe cealaltă parte a strâmtorii. Potrivit aceleiași relatări, textul ar prevedea și „interdicția de trecere pentru americani și regimul sionist” (Israel), precum și pentru alte țări care impun sancțiuni Iranului. Miza economică este ridicată: în timp de pace, aproximativ o cincime din petrolul brut și gazul natural lichefiat la nivel mondial tranzita Strâmtoarea Ormuz, iar de la începutul războiului traficul ar fi scăzut cu circa 95%, conform platformei de monitorizare maritimă Kpler, cu efecte care „se resimt pe toate piețele energetice mondiale”.""" [...]
Marco Rubio spune că SUA primesc mesaje private pozitive din Iran , potrivit HotNews.ro , și afirmă că există „fracturi” în ierarhia de la Teheran, care ar putea deschide calea unor interlocutori „cu puterea de a acționa”. Declarațiile au fost făcute luni, în emisiunea Good Morning America de la ABC News, în contextul în care războiul a intrat în a cincea săptămână. Rubio a spus că Washingtonul vede semnale diferite față de trecut din partea unor persoane din interiorul aparatului iranian, fără a preciza identitatea acestora, invocând riscuri de securitate. El a susținut că SUA își vor atinge „obiectivele” în câteva săptămâni, nu luni, dar a avertizat că evoluția depinde de cine va ajunge efectiv să dețină puterea la Teheran. „Există în mod clar oameni care ne vorbesc într-un mod în care cei care se aflau anterior la conducere în Iran nu ne vorbeau, despre lucruri pe care sunt dispuşi să le facă”, a spus el. În paralel, președintele Donald Trump a declarat luni că SUA poartă discuții serioase cu un regim „nou” și „mai rezonabil” din Iran. Rubio a refuzat să confirme cu cine negociază Washingtonul, afirmând că dezvăluirea ar putea pune în pericol respectivele persoane, și a insistat că SUA vor „testa” dacă cei care transmit mesaje în privat vor ajunge să aibă pârghiile necesare pentru a lua decizii. De cealaltă parte, oficialii iranieni neagă existența unor negocieri directe cu SUA și susțin că mesajele au fost transmise prin intermediari. Esmaeil Baqaei, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Iranului, a declarat luni: „Nu am avut nicio negociere cu America”. Tot el a criticat un cadru american de 15 puncte pentru un acord de pace, transmis prin Pakistan, pe care l-a descris drept o listă de cereri „excesive, nerealiste şi ilogice”. Ministrul de externe al Pakistanului, Ishaq Dar, a spus că țara sa ar urma să găzduiască discuții între SUA și Iran „în zilele următoare”, însă nu există confirmări privind data sau componența delegațiilor. În acest context, Trump a afirmat că un acord ar putea fi încheiat curând, dar a admis că „este posibil să nu se întâmple”, în timp ce a amenințat și cu atacuri majore asupra infrastructurii energetice a Teheranului dacă nu se ajunge la o soluție diplomatică. [...]
Iranul a respins propunerile SUA de încetare a războiului și, în paralel, a lansat noi rachete asupra Israelului, pe fondul escaladării conflictului și al scumpirii petrolului, potrivit Adevărul , care citează Reuters. Teheranul a calificat propunerile americane drept „nerealiste, ilogice și excesive”, în timp ce tensiunile sunt amplificate și de implicarea rebelilor Houthi din Yemen, notează Reuters, preluat de publicația românească. Mesajul Teheranului: apărare, nu negocieri Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baghaei, a confirmat că Iranul a primit, prin intermediari, mesaje care indică disponibilitatea Washingtonului de a negocia. Aceste semnale au venit după o întâlnire a miniștrilor de externe din Pakistan, Egipt, Arabia Saudită și Turcia, desfășurată duminică la Islamabad, relatează Reuters. Totuși, Baghaei a respins propunerile SUA, susținând că prioritatea Iranului este apărarea în fața a ceea ce descrie drept o agresiune militară. „Poziția noastră este clară. Suntem supuși unei agresiuni militare. Prin urmare, toate eforturile și forțele noastre se concentrează pe apărarea noastră.” Un oficial pakistanez din domeniul securității a declarat că șansele unor discuții directe SUA–Iran în această săptămână sunt reduse, deși Islamabadul încearcă să faciliteze dialogul „cât mai curând posibil”, potrivit Reuters. Strâmtoarea Ormuz și amenințările lui Trump Răspunsul Iranului vine după avertismentele președintelui american Donald Trump, care a cerut redeschiderea Strâmtorii Ormuz, rută maritimă esențială pentru transportul global de petrol și gaze naturale lichefiate. Trump a amenințat cu atacuri asupra infrastructurii energetice iraniene dacă blocada nu este ridicată, arată Reuters,. Într-o postare publicată luni, Trump a avertizat că, dacă strâmtoarea nu este „deschisă pentru afaceri”, SUA ar putea lovi infrastructura energetică a Iranului, inclusiv Insula Kharg, un punct-cheie pentru exporturile petroliere iraniene, conform relatării din Reuters. Retragerea din TNP și consolidarea prezenței militare americane Baghaei a mai anunțat că Parlamentul iranian analizează posibilitatea retragerii din Tratatul de neproliferare nucleară (TNP), acord care permite dezvoltarea energiei nucleare în scopuri civile, dar interzice obținerea de arme atomice. Trump a justificat atacurile din 28 februarie asupra Iranului prin necesitatea de a împiedica Teheranul să dezvolte arme nucleare, acuzație respinsă constant de autoritățile iraniene, potrivit Reuters. În același timp, Washingtonul își consolidează prezența militară în Orientul Mijlociu. Departamentul Apărării al SUA continuă să trimită mii de soldați în regiune, oferindu-i președintelui opțiunea unei ofensive terestre, însă Trump nu a aprobat deocamdată planurile prezentate, potrivit mai multor surse media citate de Reuters. Conform Financial Times , Trump a sugerat într-un interviu că SUA ar putea chiar ocupa Insula Kharg, deși o astfel de operațiune ar necesita desfășurarea de trupe terestre. Iranul respinge propunerile SUA de încetare a războiului, pe care le consideră „nerealiste, ilogice și excesive”. Teheranul susține că este „sub agresiune militară” și își concentrează eforturile pe apărare. Strâmtoarea Ormuz rămâne un punct critic, cu implicații directe pentru piața globală a petrolului și a gazelor. Parlamentul iranian analizează retragerea din TNP, pe fondul acuzațiilor legate de programul nuclear. SUA își întăresc prezența militară în regiune, fără o decizie publică privind o ofensivă terestră. [...]
Italia a refuzat cererea SUA de a folosi baza Sigonella , o instalație militară din Sicilia, în contextul unor zboruri americane către Orientul Mijlociu, potrivit HotNews.ro , care citează Corriere della Sera. Decizia vizează baza Sigonella, folosită intens de marina SUA și de forțele NATO, în principal pentru operațiuni aeriene în Marea Mediterană. Conform relatării, șeful Statului Major din cadrul Forțelor Armate Italiene, generalul Luciano Portolano, l-a informat pe ministrul Apărării, Guido Crosetto, „în urmă cu câteva nopți” că mai multe aeronave americane plănuiau să aterizeze la Sigonella înainte de a pleca spre Orientul Mijlociu. Potrivit aceleiași surse, aeronavele ar fi fost implicate în războiul cu Iran. Un element central al episodului este că bombardierele americane nu ar fi solicitat autorizație și nici nu s-ar fi consultat cu armata italiană. Portolano ar fi aflat despre planurile SUA în timp ce aeronavele erau deja în aer, ceea ce a limitat posibilitatea unei coordonări prealabile. În baza acordului dintre cele două țări, avioanele nu puteau ateriza la Sigonella decât în caz de urgență, mai arată articolul. După verificări inițiale, Portolano ar fi primit ordin de la Crosetto să respingă cererea de aterizare. Motivul invocat, potrivit presei italiene citate, a fost că zborurile nu erau acoperite de tratatul dintre cele două țări, care prevede consultare prealabilă. Primele verificări ar fi indicat că nu era vorba despre zboruri obișnuite sau logistice, ceea ce le-ar fi scos din cadrul prevederilor existente. În paralel, ministrul Apărării de la Roma a reiterat public că operațiunile care nu sunt prevăzute în tratate trebuie să treacă printr-un vot în Parlament. „Ne angajăm să supunem votului Parlamentului orice operațiune care nu este prevăzută în tratate și care, prin urmare, trebuie autorizată”, a declarat Crosetto în forul legislativ al țării membre NATO. Contextul politic intern este relevant: opoziția italiană i-a cerut anterior premierului Giorgia Meloni să nu permită folosirea bazelor americane din Italia în războiul cu Iranul. În acest cadru, refuzul privind Sigonella capătă și o dimensiune de politică internă, nu doar una strict militară sau procedurală. Corriere della Sera apreciază că decizia va avea „un impact inevitabil” asupra relațiilor dintre Italia și Statele Unite. Din informațiile prezentate, miza imediată ține de modul în care sunt aplicate acordurile bilaterale privind utilizarea bazelor și de respectarea obligației de consultare prealabilă. Totodată, episodul sugerează o sensibilitate crescută în statele europene privind implicarea indirectă în operațiuni legate de conflictul din Orientul Mijlociu. Italia nu este, potrivit articolului, prima țară care refuză accesul SUA la infrastructură militară în acest context. Spania ar fi blocat accesul SUA la bazele sale militare și la spațiul aerian pentru operațiuni în Iran, indică aceeași sursă. Rămâne de văzut dacă refuzul Italiei va genera o renegociere a procedurilor de coordonare sau solicitări suplimentare de clarificare în cadrul alianței, în condițiile în care Sigonella este o bază utilizată frecvent de SUA și NATO. HotNews.ro notează că solicitarea a fost respinsă după verificări și în baza interpretării tratatului bilateral, iar decizia a fost luată la nivelul conducerii militare și al Ministerului Apărării de la Roma. Articolul nu oferă detalii despre numărul exact al aeronavelor sau despre tipul misiunilor, dincolo de faptul că zborurile nu au fost considerate logistice sau obișnuite. Publicația menționează că aeronavele americane erau deja în aer în momentul în care partea italiană a aflat despre planul de aterizare, ceea ce a amplificat caracterul de urgență administrativă al deciziei. În ansamblu, cazul Sigonella evidențiază limitele practice ale utilizării bazelor aliate în situații de escaladare regională și importanța cadrului juridic și politic intern în deciziile privind accesul militar străin. [...]
