Știri
Știri din categoria Externe
Franța încearcă să reducă riscul unei escaladări în Strâmtoarea Ormuz, după ce Iranul a amenințat cu un „răspuns decisiv și imediat” în cazul unei desfășurări navale franceze și britanice, potrivit Digi24. Președintele Emmanuel Macron a spus că Parisul „nu a avut niciodată în vedere” o desfășurare militară în strâmtoare, ci o misiune de securizare „coordonată cu Iranul”, cu obiectivul de a menține libertatea de navigație.
Declarațiile au fost făcute la Nairobi, în timpul unei conferințe de presă, în contextul în care Parisul și Londra au anunțat trimiterea unor nave militare în regiune. Macron a insistat că nu a fost vorba de o decizie de desfășurare, ci de pregătirea pentru o eventuală punere în practică a unei misiuni.
Macron a afirmat că Franța își menține poziția de a se opune „oricărei blocade din partea oricui”, fie americană, fie iraniană, și că respinge „impunerea unei taxe din partea oricui”, în numele libertății de navigație.
Totodată, liderul francez a descris o „misiune ad hoc”, realizată împreună cu britanicii, care ar fi reunit 50 de țări și organizații internaționale, cu scopul de a asigura reluarea traficului maritim „cât mai repede”, inclusiv pentru transporturi de:
În a doua zi a turneului său în Africa, Macron a susținut că „întregul continent african este în prezent victima blocadei” asupra strâmtorii, pe unde tranzitează, în mod obișnuit, o parte importantă din petrolul exportat din Orientul Mijlociu.
Franța a anunțat săptămâna trecută că portavionul „Charles-de-Gaulle” a traversat Canalul Suez pentru a fi pregătit în cazul punerii în practică a misiunii menționate. Informațiile despre reacția lui Macron și despre amenințarea Iranului sunt atribuite agenției France Presse, preluată de Agerpres, conform aceleiași surse.
Recomandate
Un posibil acord SUA–Iran care ar „deschide Strâmtoarea Ormuz ” ar reduce riscul de șoc pe piața petrolului , dacă se confirmă calendarul anunțat de Donald Trump, potrivit Antena 3 . Președintele american a spus la summitul G7 din Franța că, în lipsa unei înțelegeri, SUA ar fi putut continua războiul cu Iranul „încă doi ani”. Trump a afirmat că acordul ar urma să fie semnat „joi sau vineri” și că ar pune capăt războiului din Orientul Mijlociu, ar „deschide” Strâmtoarea Ormuz și ar împiedica Iranul să dețină sau să producă arme nucleare. În același context, el a avertizat că bombardamentele ar putea fi reluate dacă „următoarea fază a discuțiilor eșuează”, în timp ce, potrivit CNN (citat de Antena 3), mai mulți aliați din administrația republicană ar fi interesați de încheierea conflictului. Ce ar conține înțelegerea, în versiunea prezentată de Trump În declarațiile de la G7, Trump a indicat trei direcții principale: Angajament nuclear : Iranul „nu va produce și nici nu va achiziționa arme nucleare”, formulare pe care Trump a spus că o consideră importantă inclusiv pentru a bloca achiziții din alte țări. Uraniul îmbogățit : discuțiile privind „eliminarea stocurilor” ar urma să înceapă imediat după semnarea memorandumului. Componenta „non-nucleară” : negocieri care ar implica statele din Golful Persic și ar include „rachetele balistice convenționale” ale Iranului; Trump a sugerat că Teheranul va păstra totuși „câteva” rachete. Miza economică: Ormuz și riscul de volatilitate Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru transporturile de petrol, iar orice semnal de detensionare care ar „deschide” ruta poate reduce prima de risc inclusă în prețuri. Totuși, chiar în versiunea lui Trump, rămâne un element de incertitudine: el a condiționat stabilitatea înțelegerii de succesul etapelor următoare ale negocierilor și a lăsat deschisă posibilitatea reluării loviturilor. Fondul de 300 de miliarde de dolari, respins de Trump Trump a negat informațiile potrivit cărora Iranul ar primi acces la un fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.350 miliarde lei), catalogându-le drept „știri false”. „Nu le dăm bani. Nu le dăm nimic din toate astea.” El a adăugat că Teheranul ar urma să beneficieze de fondurile obținute din vânzarea de țiței doar dacă respectă înțelegerea. „Schimbarea de regim”, o afirmație fără detalii verificabile în material Trump a susținut că în Iran ar exista „un nou grup de lideri” și că, în timpul săptămânilor de război, ar fi avut loc o „schimbare de regim”, argumentând că mai multe grupuri de lideri „au dispărut complet”. Materialul nu oferă detalii independente care să confirme această afirmație. În perioada imediat următoare, atenția piețelor va fi pe două repere: dacă acordul este semnat în intervalul indicat de Trump și dacă discuțiile ulterioare (uraniu îmbogățit, rachete) avansează fără escaladări care să readucă riscul asupra fluxurilor prin Ormuz. [...]
SUA condiționează sprijinul pentru Ucraina de o contribuție europeană la deminarea Strâmtorii Ormuz , o legătură care mută o parte din costurile și riscurile de securitate maritimă către Europa și poate influența atât fluxurile de petrol, cât și prețurile de asigurare în transportul naval, potrivit news.ro . La summitul G7 de la Evian-les-Bains , președintele american Donald Trump s-a întâlnit cu omologul ucrainean Volodimir Zelenski și cu alți șase lideri europeni și s-a declarat pregătit să restabilească sancțiunile impuse petrolului rusesc. Trump l-a felicitat pe Zelenski pentru „performanța” armatei ucrainene și a vorbit despre o „dinamică” favorabilă Ucrainei. În spatele acestei repoziționări, doi diplomați care au asistat la negocieri au declarat pentru Politico că Trump a făcut presiuni asupra liderilor europeni pentru a susține acordul cu Iranul și pentru a contribui la deminarea Strâmtorii Ormuz. Unul dintre diplomați a spus că, la rândul lor, liderii G7 așteptau ca Trump „să facă concesii Ucrainei”. Trump a minimalizat public importanța sprijinului european pentru operațiunea de deminare, dar a admis că o contribuție externă ar putea fi utilă. „Nu cred că vom avea nevoie de mult ajutor”, a declarat Trump, recunoscând însă că n-ar fi „o idee proastă să avem una, două nave din câteva țări”. Deminarea Ormuz: condiție politică, risc operațional Președintele francez Emmanuel Macron a anunțat că desfășurarea unor nave de deminare (vânătoare de mine) urmează să fie „solicitată și dorită de către Statele Unite, apoi de către Iran și Oman”, părți vizate în acord. Totuși, demersul depinde de unda verde a Iranului, ceea ce lasă operațiunea într-o zonă de incertitudine. Până atunci, două nave franceze vânătoare de mine – Lyre și Andromède – au fost poziționate în Golful Aden și în Marea Arabiei, în apropierea Strâmtorii Ormuz, și sunt „pregătite să se ducă în zonă”, potrivit ministrului francez al Apărării, Catherine Vautrin. Miza economică: revenirea traficului de petroliere, frânată de mine și asigurări În contextul în care Statele Unite și Iranul urmează să semneze vineri un protocol al unui acord, traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz ar urma să revină la nivelul de dinainte de Războiul din Iran. Trump a susținut public această perspectivă într-o postare pe Truth Social. „Nave din lumea întreagă, porniți-vă motorul! Să curgă petrolul!”, a proclamat Trump. Totuși, materialul notează că revenirea petrolierelor poate dura, deoarece prezența minelor îi descurajează pe armatori și pe asigurători. Pentru piață, asta înseamnă că normalizarea fluxurilor poate rămâne dependentă de ritmul și credibilitatea operațiunilor de securizare a rutei, nu doar de semnarea unui protocol. [...]
SUA și Iranul discută devansarea semnării memorandumului pentru a redeschide mai repede Strâmtoarea Ormuz , un pas cu impact direct asupra fluxurilor de energie și transportului maritim, potrivit Mediafax , care citează surse Axios. În forma actuală, semnarea memorandumului de înțelegere este programată pentru vineri, însă părțile și mediatorii analizează fie amânarea, fie varianta unei semnări „electronice” chiar astăzi. Chiar și în acest scenariu, întâlnirea negociatorilor rămâne planificată pentru 19 iunie, în Elveția, potrivit acelorași surse. Miza accelerării calendarului ar fi intrarea mai rapidă în vigoare a prevederilor legate de Strâmtoarea Ormuz. O sursă diplomatică citată de Axios spune că discuțiile au urmărit „deschiderea strâmtorii Ormuz mai devreme de vineri”, deoarece ambele părți ar fi fost de acord asupra acestui punct. De ce contează: publicarea textului și incertitudinea asupra semnării Sursele Axios mai susțin că autoritățile iraniene au insistat ca textul memorandumului să nu fie publicat înainte de semnarea oficială. Dacă documentul ar fi devansat, SUA ar putea publica „în sfârșit” textul acordului, după intrarea în vigoare a prevederilor, conform relatării. Există însă neclarități privind stadiul real al semnării. Vicepreședintele american J.D. Vance a afirmat că memorandumul ar fi fost deja semnat electronic pe 14 iunie, dar sursele Axios oferă versiuni diferite: una confirmă semnarea, cu precizarea că ar fi necesară o a doua semnătură, iar o altă sursă susține că memorandumul nu a fost încă semnat. Ce urmează: negocieri pe nuclear, după semnarea oficială Statele Unite și Iranul au anunțat că au ajuns la acorduri de pace în noaptea de 15 iunie. După semnarea oficială a memorandumului, părțile ar urma să înceapă negocieri de 60 de zile privind programul nuclear iranian și alte chestiuni, potrivit ministrului iranian de externe, Abbas Araghchi . Delegația SUA ar urma să fie condusă de vicepreședintele J.D. Vance, iar cea iraniană de președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, iar pe agenda discuțiilor din Elveția este menționată și începerea negocierilor privind programul nuclear iranian, conform surselor Axios citate de Mediafax. [...]
Un proiect de acord SUA–Iran ar lega redeschiderea Strâmtorii Ormuz și înghețarea escaladării de un pachet financiar de cel puțin 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.380 mld. lei) și de relaxarea sancțiunilor , potrivit Mediafax , care citează o copie a documentului obținută de CNN. Textul nu a fost publicat oficial, iar CNN notează că rămâne neclar dacă este forma finală a documentului ce ar urma să fie semnat vineri, în Elveția. Documentul este structurat în 14 puncte și prevede încetarea imediată și „definitivă” a războiului „pe toate fronturile, inclusiv în Liban”, plus angajamentul părților de a se abține de la acțiuni ostile și de la amenințarea cu forța. Miza economică: petrol, transport maritim și un fond de dezvoltare În proiect, SUA ar urma să permită Iranului să își vândă petrolul și produsele petrochimice, iar Departamentul Trezoreriei ar emite derogări (excepții) pentru exporturi și servicii conexe, inclusiv bancare, de asigurări și transport. În paralel, Iran ar urma să ia măsuri pentru reluarea traficului navelor comerciale între Golful Persic și Marea Omanului, în termen de 30 de zile, inclusiv prin neutralizarea minelor. Textul menționează și ridicarea blocadei navale de către SUA și restabilirea traficului „la capacitate maximă” în cel mult 30 de zile. Un element central este angajamentul SUA, împreună cu parteneri regionali, de a elabora un plan de reabilitare și dezvoltare economică pentru Iran, cu o finanțare de „cel puțin 300 de miliarde de dolari” (aprox. 1.380 mld. lei), iar mecanismul de implementare ar urma să fie formulat în 60 de zile. Sancțiuni și active înghețate: calendarul ridicării și deblocării Proiectul prevede că SUA s-ar angaja să pună capăt, pe un calendar ce urmează să fie convenit, „tuturor tipurilor de sancțiuni” care vizează Iranul, inclusiv cele legate de rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU și ale Consiliului Guvernatorilor AIEA, precum și sancțiunilor unilaterale americane, „primare și secundare”. Separat, documentul include deblocarea fondurilor și activelor înghețate sau restricționate ale Iranului, „în funcție de progresul negocierilor”, cu utilizarea lor stabilită de banca centrală iraniană. Nuclear: angajament politic, dar fără detalii despre uraniul îmbogățit Iran „reiterează că nu va produce niciodată arme nucleare”, iar părțile ar urma să trateze într-un acord final „soarta materialului îmbogățit” și celelalte chestiuni nucleare. În același timp, textul prezentat indică explicit că documentul nu precizează clar ce se va întâmpla cu uraniul îmbogățit al Iranului. Până la încheierea unui acord final, părțile ar urma să mențină „statu quo-ul”: Iranul în privința programului nuclear, iar SUA fără noi sancțiuni și fără consolidarea forțelor în regiune. Calendar și pașii următori Memorandumul de înțelegere ar urma să fie semnat vineri, în Elveția, declanșând o perioadă de 60 de zile pentru negocierea termenilor finali ai acordului, termen care poate fi prelungit de comun acord. Documentul mai prevede instituirea unui mecanism de supraveghere a implementării și faptul că acordul final ar urma să fie aprobat printr-o rezoluție cu caracter obligatoriu a Consiliului de Securitate al ONU. [...]
Declarațiile și gesturile lui Donald Trump la G7 au pus din nou în prim-plan riscul de impredictibilitate în coordonarea deciziilor comune , într-un moment în care liderii celor mai dezvoltate economii discută despre sancțiuni și sprijin militar pentru Ucraina, potrivit Antena 3 . La summitul G7 din Franța, Trump le-a spus celorlalți lideri, după ce a ajuns ultimul la masă: „Eu sunt șeful”, remarcă ce a stârnit râsete, relatează AFP, citată de Agerpres. Președintele american i-a strâns din mers mâna lui Emmanuel Macron și s-a oprit pentru scurt timp în capul mesei înainte să se așeze. În același cadru, Trump s-a plâns că este prea cald în sală, notează materialul, într-un episod care a completat seria de momente informale din jurul reuniunii. De ce contează: semnale despre disponibilitatea SUA de a susține decizii comune Dincolo de episodul de la masă, AFP apreciază că, de la sosirea la Evian, Trump a avut o atitudine „mai degrabă conciliantă”. Publicația amintește că liderul de la Casa Albă nu agreează, în general, reuniunile multilaterale și comunicatele comune, însă de această dată a semnat inclusiv un text privind Ucraina adoptat de participanți și, ulterior, nu l-a contrazis, cum s-a întâmplat în Canada, în timpul primului său mandat. Ce au convenit liderii G7 privind Rusia și Ucraina Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, SUA și Regatul Unit s-au angajat la summit să crească „presiunile asupra economiei de război a Rusiei”, prin sancțiuni care să vizeze în special exporturile de energie din Rusia. Totodată, au convenit să furnizeze Ucrainei mai multe capacități de apărare antiaeriană, sisteme de interceptare și arme cu rază lungă de acțiune. Declarația comună salută și acordul dintre SUA și Iran, „obținut sub conducerea fermă a președintelui Donald Trump”, o formulare despre care AFP notează că ar fi fost pe placul acestuia. Trump a acceptat, de asemenea, să își prelungească vizita în Franța pentru a participa, miercuri seara, ca oaspete al lui Macron, la un dineu la Versailles. [...]
Rusia cere Israelului să respecte memorandumul SUA–Iran, pe fondul mizelor pentru strâmtoarea Ormuz , într-un demers care poate influența riscul geopolitic și, implicit, costurile de transport și energia la nivel global, potrivit Agerpres . Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a discutat telefonic cu omologul său iranian, Abbas Araghchi, și a insistat ca „toate părțile implicate în conflictul armat, inclusiv Israelul, să respecte ce s-a convenit, fără excepție”, conform unui comunicat al Ministerului rus de Externe. Ce prevede, în linii mari, memorandumul și de ce contează economic Memorandumul de înțelegere pe care Iranul și Statele Unite intenționează să îl semneze vineri, în Elveția, ar urma să stabilească încheierea conflictului din Orientul Mijlociu și să deschidă negocieri pentru un acord mai amplu între Iran și SUA, potrivit informării transmise de Araghchi în convorbirea cu Lavrov. Detaliile acordului nu sunt cunoscute, însă președintele american Donald Trump a rezumat miza astfel: „Este foarte simplu. Asta spune: Iranul nu va avea niciodată o armă nucleară.” Trump a mai spus că strâmtoarea Ormuz va fi deschisă „fără taxe de trecere” — un element cu potențial impact asupra fluxurilor de petrol și gaze și asupra costurilor de transport maritim, în condițiile în care Ormuz este un punct-cheie pentru exporturile energetice din Golf. Poziționarea Rusiei și presiunea asupra Israelului Lavrov și-a exprimat sprijinul pentru acordurile obținute „prin mediere pakistaneză și qatareză privind dezescaladarea tensiunii din regiune” și a transmis „dispoziția constantă a Rusiei” de a contribui la soluționarea „crizei iraniene”, invocând „experiența și competența sa unică”. În paralel, Trump l-a criticat pe premierul israelian Benjamin Netanyahu, cerându-i să fie „mai responsabil” în privința Libanului. Deși a afirmat că acordul cu Iranul va continua chiar și în scenariul unor acțiuni viitoare ale Israelului, liderul de la Casa Albă a dezaprobat atacuri israeliene pe teritoriul libanez în plin proces de negociere. Context: poziția G7 privind Libanul Liderii G7, reuniți la Evian (Franța), au convenit că Israelul trebuie să pună capăt ofensivei din Liban și să se retragă din partea ocupată, iar în zonă ar fi necesară o nouă forță multinațională care să sprijine armata libaneză în recâștigarea controlului asupra teritoriului, în detrimentul Hezbollah, mai notează Agerpres. [...]
