Știri
Știri din categoria Externe
Franța încearcă să-și păstreze relevanța în dosarul negocierilor Israel–Liban, în condițiile în care SUA și Israelul o împing în afara discuțiilor, iar Beirutul caută sprijin pentru a-și întări poziția înaintea unor posibile negocieri directe, potrivit The Jerusalem Post.
Premierul libanez Nawaf Salam și președintele francez Emmanuel Macron urmează să discute marți, la Paris, despre „întărirea mâinii” guvernului libanez în perspectiva unor discuții la nivel de ambasador găzduite de SUA joi. Miza acestor discuții rămâne neclară: fie prelungirea unui armistițiu fragil de 10 zile între Israel și Hezbollah (susținut de Iran), fie deschiderea unor negocieri mai ample.
Diplomați europeni și libanezi citați în material avertizează că, dacă negocierile directe încep, guvernul de la Beirut ar putea fi prea slab pentru a respinge cereri considerate nerealiste, ceea ce ar putea alimenta tensiuni interne, în contextul în care Hezbollah refuză să negocieze cu Israelul. În paralel, incapacitatea Libanului de a limita acțiunile Hezbollah după armistițiul din 2024 a ridicat semne de întrebare privind credibilitatea Beirutului la masa negocierilor.
Israelul urmărește crearea unei zone-tampon pentru a proteja nordul țării de atacuri ale Hezbollah, în timp ce gruparea afirmă că își păstrează „dreptul de a rezista”.
Un oficial al președinției franceze a spus că Franța nu încearcă să se interpună între părți într-un proces „bilateral și direct”, dar susține că poate juca un rol concret în sprijinirea guvernului libanez, inclusiv prin capacitatea de implementare pe teren. Parisul invocă, între altele, prezența sa în Liban prin aproximativ 700 de militari în cadrul forței ONU de menținere a păcii, argumentând că orice acord ar necesita o prezență internațională substanțială pentru a fi pus în aplicare.
Franța are legături istorice profunde cu Libanul și a încercat, alături de Washington, să medieze conflictul, inclusiv prin armistițiul din 2024 și prin mecanismul de monitorizare asociat.
Relațiile Parisului cu Israelul s-au deteriorat pe fondul pozițiilor Franței privind Gaza și Cisiordania, al acuzațiilor că acțiunile Israelului în Liban sunt disproporționate și al contactelor Franței cu aripa politică a Hezbollah. Ambasadorul Israelului la Washington a cerut recent excluderea Franței din orice discuții, afirmând că Parisul nu are „nicio influență pozitivă”.
Materialul notează că SUA mențin contactul cu Franța pe acest dosar, dar încearcă, în același timp, să-i reducă rolul. Un diplomat libanez a declarat că există eforturi pentru readucerea Franței în discuții, însă SUA și Israelul se opun ferm.
Tensiunile din sudul Libanului rămân ridicate. Guvernul francez a acuzat Hezbollah de un atac în care a fost ucis în această săptămână un soldat francez. Separat, președintele parlamentului libanez a avertizat marți că forțele israeliene aflate în unele zone din sudul țării vor întâmpina rezistență dacă nu se retrag, semnalând riscul unei noi confruntări.
În acest context, întâlnirea Salam–Macron are o miză operațională și diplomatică imediată: dacă Franța poate oferi sprijin practic Libanului fără a fi acceptată formal în formatul de negocieri, într-un moment în care arhitectura discuțiilor pare să fie decisă în principal de Washington și Ierusalim.
Recomandate
Scăderea cotațiilor petrolului a fost unul dintre primele efecte vizibile după ce SUA au anunțat o nouă rundă de discuții menită să prelungească armistițiul Israel–Liban , într-un context regional în care orice reluare a conflictului ar putea reaprinde riscul de întreruperi de aprovizionare, potrivit Libertatea . Statele Unite vor organiza joi, 23 aprilie, noi negocieri între Israel și Liban, pentru a evita reluarea ostilităților după un armistițiu descris ca fragil. Un oficial al Departamentului de Stat , citat sub protecția anonimatului, a spus că Washingtonul va continua să faciliteze discuții directe „purtate cu bună-credință” între cele două guverne. Informația este transmisă de News.ro, care citează France24. Reacția pieței: petrolul a coborât pe fondul așteptărilor legate de Iran În paralel cu efortul diplomatic Israel–Liban, piața petrolului a reacționat la așteptările că negocierile dintre SUA și Iran ar putea duce la creșterea ofertei din Orientul Mijlociu, ceea ce, în mod obișnuit, pune presiune de scădere pe prețuri. Concret, marți: petrolul Brent a scăzut cu 95 de cenți, la 94,53 dolari/baril (aprox. 435 lei); petrolul american WTI a coborât cu 1,54 dolari, la 88,07 dolari/baril (aprox. 405 lei). Tensiuni SUA–Iran și incertitudine asupra negocierilor Libertatea notează că relația SUA–Iran s-a tensionat, după ce ambele părți au avertizat că sunt pregătite inclusiv pentru un conflict, pe fondul incertitudinilor privind negocierile anunțate de președintele Donald Trump. Casa Albă a transmis că vicepreședintele J.D. Vance este pregătit să revină la Islamabad (Pakistan), unde ar urma să aibă loc o nouă rundă de negocieri, însă Iranul nu confirmă participarea. Totodată, autoritățile de la Teheran acuză Washingtonul că a încălcat armistițiul. „Prin impunerea unui blocaj şi încălcarea armistiţiului, Trump doreşte să transforme această masă de negocieri într-o masă de capitulare sau să justifice reluarea ostilităţilor”, a declarat Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele parlamentului iranian. Ce urmează și de ce contează economic Pentru companii și investitori, miza imediată rămâne volatilitatea prețului petrolului: o prelungire a armistițiului Israel–Liban și un progres (chiar și limitat) pe canalul SUA–Iran pot reduce prima de risc geopolitic din cotații, în timp ce un eșec al discuțiilor ar putea produce mișcări rapide în sens invers. Separat, în Europa, guvernul britanic urmează să anunțe un plan de accelerare a energiei curate: ministrul energiei Ed Miliband va prezenta măsuri pentru extinderea surselor regenerabile (panouri solare și turbine eoliene pe terenuri industriale și feroviare), cu o capacitate indicată ca suficientă pentru alimentarea a aproximativ cinci milioane de locuințe. [...]
Kremlinul avertizează că discuțiile despre exerciții nucleare în UE cresc riscul de instabilitate strategică , într-un moment în care arhitectura de control al armamentelor se erodează după expirarea tratatului New START , potrivit Agerpres . Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov , a criticat „militarizarea” Uniunii Europene după ce a apărut informația privind posibilitatea unor exerciții nucleare comune între Franța și Polonia. El a susținut că o astfel de evoluție ar indica o tendință de „nuclearizare” mai accentuată în Europa, care „nu contribuie la stabilitatea sau predictibilitatea” continentului. „Acest lucru dovedește și mai mult dorința Europei pentru o militarizare și o «nuclearizare» mai mare (...) ceea ce nu contribuie la stabilitatea sau predictibilitatea continentului european.” Ce se știe și ce rămâne neclar Peskov a spus că nu cunoaște toate detaliile și că Moscova așteaptă clarificări privind „ce arme sunt implicate în mod specific” și la ce țări se referă discuțiile. Comentariile vin după o relatare a publicației Politico despre planuri ale președintelui francez Emmanuel Macron și ale premierului polonez Donald Tusk de a desfășura astfel de exerciții. Context: presiune pe regimul de control al armamentelor În paralel, ministrul adjunct de externe rus Serghei Riabkov a avertizat că Rusia ar răspunde „în mod corespunzător” dacă Statele Unite sau alte țări ar încălca moratoriul asupra testelor nucleare. El a legat această poziție de declarații ale Washingtonului privind o posibilă reluare a testelor nucleare la scară largă, cu efecte negative asupra Tratatului de interzicere completă a testelor nucleare. Un element central de context este expirarea, la începutul lunii februarie, a tratatului New START dintre Rusia și SUA, care limita numărul de încărcături nucleare stocate de cele două țări. Moscova a cerut Washingtonului menținerea limitelor pentru încă un an, însă, potrivit informațiilor din material, Casa Albă nu a făcut pași în această direcție. În același timp, președintele american Donald Trump ar dori ca China – despre care se afirmă că ar deține deja peste 500 de încărcături nucleare – să participe la viitoarele negocieri de dezarmare, în timp ce Rusia cere includerea Franței și a Regatului Unit într-un viitor tratat. [...]
Președintele Argentinei, Javier Milei , a primit cea mai înaltă distincție civilă a Israelului , într-un gest cu încărcătură diplomatică ce consolidează relația bilaterală într-un moment sensibil pentru societatea israeliană, potrivit The Jerusalem Post . Ceremonia de la Reședința Președintelui din Ierusalim a avut loc luni, cu doar câteva ore înainte de intrarea Israelului în Ziua de Comemorare a Soldaților Căzuți și a Victimelor Terorismului. În sală au fost expuse portrete ale 10 foști angajați ai Reședinței Prezidențiale – sau rude apropiate ale acestora – care au murit în luptă ori au fost uciși de teroriști, alături de lumânări aprinse și o coroană de flori. În discursul său, președintele Isaac Herzog a subliniat sprijinul lui Milei pentru Israel, inclusiv vizita sa după atacurile din 7 octombrie 2023 și poziționările sale „înainte, în timpul și după” războiul cu Iran, descriindu-le drept dovadă de prietenie „prin cuvinte și prin acțiune”. „Vă iubim și vă urăm bun venit. Este o adevărată onoare și o plăcere să vă găzduim în orașul sfânt.” Milei a vorbit despre îmbunătățirea relațiilor dintre Argentina și Israel, despre nevoia de a menține libertatea „într-o lume incertă” și despre valorile și viziunea comune ale celor două țări. De ce contează: semnal politic și validare publică a sprijinului Acordarea Medaliei Prezidențiale de Onoare – cea mai înaltă distincție civilă a Israelului – funcționează ca un semnal politic de recunoaștere a sprijinului diplomatic oferit de Milei, inclusiv în chestiunea ostaticilor israelieni ținuți de Hamas în Gaza, temă menționată în contextul vizitei sale. Tot luni, Milei a primit și un doctorat onorific de la Universitatea Bar-Ilan, „în aprecierea sprijinului diplomatic” pentru Israel și a angajamentului față de eforturile internaționale pentru eliberarea ostaticilor; la ceremonie au participat ostatici eliberați cu origini argentiniene și familiile lor. Context: cine a mai primit distincția Milei este al cincilea președinte decorat cu Medalia de Onoare de către Herzog. Potrivit articolului, ceilalți au fost: Milos Zeman (Cehia) Joe Biden (SUA) Nicos Anastasiades (Cipru) Donald Trump (SUA) Publicația amintește că, anterior, doi președinți americani au primit distincția de la fostul președinte Shimon Peres, care a inaugurat-o: Barack Obama (în timpul mandatului) și Bill Clinton (după încheierea mandatului), în forma inițială numită „Medalia Distincției”. Incident de protocol: mulțimea a urcat pe scenă pentru selfie-uri La final, evenimentul a deviat de la protocolul obișnuit al Reședinței Prezidențiale: înainte ca cei doi lideri să se retragă pentru o discuție privată, mulțimea a urcat pe scenă pentru fotografii, iar personalul de securitate a avut dificultăți în a ține oamenii la distanță. [...]
UE ia în calcul măsuri care pot afecta relațiile comerciale cu Israelul , iar discuția se mută din zona politică în cea a instrumentelor de presiune care pot fi adoptate fără unanimitate, potrivit Digi24 . Tema este pe agenda Consiliului Afaceri Externe, reunit pe 21 aprilie la Luxemburg, unde miniștrii vor aborda și războiul din Ucraina, situația din Orientul Mijlociu, Caucazul de Sud și Sudan. În centrul discuției despre Israel este posibilitatea suspendării unor părți din acordul de cooperare UE–Israel, după ce Spania și-a reiterat solicitarea de suspendare. Șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas , a spus că Uniunea va evalua disponibilitatea statelor membre de a lua măsuri împotriva Israelului. Ce opțiuni sunt pe masă și de ce contează procedural Textul indică faptul că suspendarea integrală a acordului de cooperare ar necesita unanimitatea celor 27 de state membre și ar fi „aproape sigur” blocată de aliații Israelului. În schimb, o variantă considerată mai fezabilă ar fi suspendarea componentei din acord care facilitează relații comerciale mai strânse, măsură care ar necesita doar sprijinul unei majorități ponderate (majoritate calificată). Kallas a punctat că există deja măsuri discutate la nivelul UE, unele dintre ele necesitând majoritate calificată, iar primul pas ar fi evaluarea posibilității de a acționa dacă statele membre doresc să exercite presiune asupra Israelului. Context: de ce s-a întărit poziția unor state UE Potrivit materialului, atitudinile față de Israel s-au înăsprit pe fondul războiului din Gaza, iar ulterior s-au durificat după invazia israeliană în Liban și adoptarea unei noi legi privind pedeapsa cu moartea pentru palestinieni în Cisiordania ocupată. UE ar fi propus încă de anul trecut măsuri potențiale, inclusiv întreruperea relațiilor comerciale sau sancționarea unor miniștri din guvern, însă până acum nu a existat suficient sprijin pentru implementare. O schimbare de poziție din partea unor state mari, precum Germania sau Italia, este prezentată ca relevantă pentru o eventuală majoritate; Roma ar fi semnalat deja o linie mai dură prin suspendarea unui acord de apărare. Alte dosare pe agenda miniștrilor: Ucraina, Orientul Mijlociu, Caucazul de Sud, Sudan Miniștrii vor discuta și despre războiul Rusiei împotriva Ucrainei, după un schimb informal de opinii prin videoconferință cu ministrul ucrainean de externe, Andrii Sîbiha . Poziția de principiu a UE rămâne sprijinirea eforturilor diplomatice pentru încetarea războiului și solicitarea către Rusia de a accepta o încetare completă, necondiționată și imediată a focului, precum și angajarea în negocieri constructive. Pe Orientul Mijlociu, este prevăzut un schimb informal de opinii cu premierul Libanului, Nawaf Salam, urmat de discuții despre evoluțiile legate de războiul din Iran și efectele regionale. În material sunt menționate și poziții anterioare ale Kajei Kallas privind încetarea focului convenită între SUA și Iran și apelul la oprirea ostilităților în Liban; este amintită și o declarație a acesteia în Consiliul de Securitate al ONU, potrivit Reuters, despre strâmtoarea Ormuz și necesitatea unei „coaliții internaționale solide pentru securitatea maritimă”. Consiliul va aborda și Caucazul de Sud, cu accent pe Armenia înaintea summitului UE–Armenia de la Erevan (4–5 mai 2026), relațiile UE cu Azerbaidjanul și situația din Georgia, precum și conflictul din Sudan, la trei ani de la începutul ostilităților. Ce urmează Din informațiile prezentate, următorul pas imediat este evaluarea sprijinului politic între statele membre pentru eventuale măsuri față de Israel, inclusiv opțiuni care pot fi adoptate prin majoritate calificată. Materialul nu indică un calendar pentru o decizie, dar notează că unele inițiative (precum sancțiuni împotriva coloniștilor israelieni „extremiști” din Cisiordania) au fost blocate luni la rând și ar putea depinde de schimbări politice la Budapesta, odată cu instalarea unui nou guvern în Ungaria, în luna mai. [...]
Germania și Franța caută o formulă de „pre-aderare” pentru Ucraina, dar fără bani și fără vot , ceea ce ar putea redesena, prin decizie politică, regulile de acces gradual la mecanismele UE, potrivit Digi24 . Miza este una de reglementare: cum poate Uniunea să ofere semnale de integrare rapidă fără să deschidă anticipat bugetul comun și drepturile de decizie. Informația apare în contextul în care Financial Times scrie că Parisul și Berlinul ar fi respins propunerile Comisiei Europene de a „scurta” procesul de aderare, considerat lent și birocratic, în favoarea unor beneficii rapide pentru Kiev. Ce propun Germania și Franța: participare, dar fără drepturi de membru Germania ar lua în calcul un statut de „membru asociat”, care ar permite Ucrainei să participe la reuniunile miniștrilor și liderilor UE, însă fără drept de vot și fără acces automat la bugetul comun al Uniunii. În documentul citat, Berlinul ar argumenta că noul statut ar avea „o forță simbolică prin denumire” și ar putea fi acordat printr-o decizie politică a liderilor UE, evitând procedurile îndelungate. Franța ar descrie o variantă apropiată, sub forma unui „statut de stat integrat”, în care accesul la politica agricolă comună și la finanțarea europeană ar fi amânat până la aderarea deplină. De ce se discută acum: echilibrul politic din UE și temerile privind „aderarea rapidă” Materialul notează că recenta înfrângere electorală a premierului ungar Viktor Orbán, care a vetat începerea negocierilor de aderare cu Ucraina, a alimentat speranțe de progres. Totuși, majoritatea statelor membre se tem că o cale rapidă pentru Ucraina și alți candidați ar putea afecta echilibrul politic al UE și ar diminua valoarea statutului de membru. Doi înalți funcționari ai Comisiei Europene au declarat pentru Financial Times că direcția generală a documentelor franceze și germane ar fi „probabil” apropiată de propunerea finală a UE pentru Ucraina. Reacția Kievului: „aderarea vagă” riscă să fie percepută ca un substitut Din partea Ucrainei, vicepremierul Taras Kachka, responsabil de integrarea europeană și euro-atlantică, a declarat pentru Financial Times că discuțiile cu Parisul, Berlinul și alte capitale sunt în desfășurare. Un alt oficial ucrainean, citat de aceeași publicație, a spus că Kievul se teme că un concept vag de aderare ar putea fi perceput de o populație obosită de război drept un înlocuitor slab pentru aderarea reală. Președintele Volodimir Zelenski a afirmat anterior că Ucraina nu este interesată de o aderare parțială la UE, comparând ideea cu faptul că Europa nu și-ar dori o versiune „limitata” a armatei ucrainene. Potrivit European Pravda, UE nu a încheiat discuțiile privind posibilitatea aderării Ucrainei în 2027, însă nu există încă un plan convenit pentru proces. [...]
Volodimir Zelenski împinge discuția despre extinderea UE spre un format cu miză de securitate , sugerând că o Uniune Europeană „mai puternică” ar trebui să includă și state din afara blocului – în special Regatul Unit, Turcia și Norvegia – potrivit G4Media . Mesajul repoziționează dezbaterea despre viitorul UE în jurul apărării și al arhitecturii de securitate, nu doar al criteriilor clasice de aderare. Într-un interviu acordat postului ucrainean ICTV, președintele Ucrainei a spus că o uniune „formată din țări precum Norvegia, Ucraina, Regatul Unit și Turcia” ar fi „mult mai puternică”, numindu-le „patru țări care lipsesc din Uniunea Europeană”. „O uniune care ar putea fi mult mai puternică – cred că aceasta ar fi o uniune formată din țări precum Norvegia, Ucraina, Regatul Unit și Turcia.” Argumentul central: securitatea ca criteriu de „întărire” a UE Zelenski a afirmat că înțelege sensibilitățile legate de Turcia și faptul că Regatul Unit a părăsit UE, dar a insistat că includerea acestor state ar face din UE „cea mai puternică uniune din lume”, cu „cea mai bună securitate din lume”. În aceeași logică, el a susținut că Turcia și Ucraina, împreună, „depășesc armata Rusiei”, invocând dimensiuni precum controlul Mării Negre și al spațiului aerian. Ce spune Zelenski despre aderarea Ucrainei Președintele ucrainean a reiterat obiectivul Kievului de a intra în Uniunea Europeană și a susținut că Ucraina contribuie deja la consolidarea blocului, în special din perspectiva securității, în contextul războiului cu Rusia. „Vrem să facem parte din Uniunea Europeană.” Context: unde sunt Turcia, Norvegia și Regatul Unit față de UE Articolul trece în revistă poziționările celor trei state: Norvegia nu este membră UE, după două referendumuri (1972 și 1994) în care electoratul a respins aderarea; sunt menționate argumente legate de păstrarea valorilor democratice și scepticism față de liberalismul de piață, potrivit SystemChange Alliance. Turcia a început negocierile de aderare în 2005, însă procesul a stagnat, iar după evenimentele din 2016 negocierile s-au „încheiat efectiv”, potrivit Parlamentului European . Regatul Unit a decis ieșirea din UE prin referendumul din 2016, iar negocierile s-au încheiat în 2020; este menționat și un sondaj Best for Britain, citat de The Independent, potrivit căruia 53% dintre cetățeni ar dori reintrarea în UE. Din informațiile prezentate nu rezultă pași instituționali concreți pentru un astfel de format, însă intervenția lui Zelenski indică o presiune politică pentru ca UE să-și redefinească „centrul de greutate” în jurul securității și al cooperării militare. [...]
