Știri
Știri din categoria Externe
Kremlinul semnalează continuitate în relația energetică cu Budapesta, după ce a transmis că este „mulțumit” de disponibilitatea premierului ales al Ungariei, Peter Magyar, pentru un „dialog pragmatic” cu Rusia, relatează Reuters.
Mesajul Moscovei vine la scurt timp după alegerile din weekend, pierdute de Viktor Orban, un partener apropiat al Kremlinului. Deși o parte dintre „durii” ruși au deplâns înfrângerea lui Orban, Kremlinul a spus rapid că este pregătit să discute cu noua conducere de la Budapesta.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a indicat că Rusia își va calibra poziția în funcție de deciziile concrete ale viitorului guvern ungar.
„Deocamdată, putem nota cu satisfacție, din câte înțelegem, disponibilitatea lui (Magyar) de a intra într-un dialog pragmatic.”
„În acest caz, există disponibilitate reciprocă din partea noastră și apoi ne vom ghida după pașii specifici ai noului guvern ungar.”
Rusia vinde petrol și gaze către Ungaria și construiește o nouă centrală nucleară la sud de Budapesta, potrivit materialului. În acest context, semnalul Kremlinului sugerează că Moscova mizează pe menținerea canalelor de lucru, în special pe dosarele energetice, chiar și după schimbarea de la vârful politicii ungare.
În mandatul său, Orban a fost util Moscovei inclusiv prin poziționări în interiorul Uniunii Europene: a criticat sancțiunile UE împotriva Rusiei din cauza războiului din Ucraina, s-a opus aderării Ucrainei la UE și a blocat un împrumut UE de 90 de miliarde de euro (aprox. 450 miliarde lei) pentru Ucraina.
Reuters notează că Peter Magyar a combinat retorica pro-UE și pro-NATO cu recunoașterea publică a faptului că va avea nevoie să poarte discuții cu președintele rus Vladimir Putin și, „deocamdată”, să continue achizițiile de petrol și gaze rusești, în pofida discuțiilor despre diversificare și revizuirea contractelor.
Recomandate
Kremlinul ridică miza retorică înaintea reuniunii de la Paris , susținând că „Coaliția de Voință” își face iluzii privind posibilitatea unei înfrângeri strategice a Rusiei, potrivit news.ro . Mesajul vine în ziua în care lideri din zeci de state se reunesc pentru a discuta sprijinul pentru Ucraina, într-un moment în care poziționările politice și angajamentele de securitate ale Europei sunt în reevaluare. Declarația a fost făcută luni de Dmitri Peskov , purtătorul de cuvânt al președintelui Federației Ruse, care a afirmat că grupul de țări „se amăgește cu o iluzie profundă” privind capacitatea de a provoca o înfrângere strategică Rusiei. Peskov este citat de agenția TASS. Reuniunea „ Coaliției de Voință ” are loc luni după-amiază, la Paris, iar pe agendă este așteptată discutarea sprijinului acordat Ucrainei. Conform informațiilor din aceeași sursă, întâlnirea reunește reprezentanți din 37 de țări. Summitul este organizat de președintele Franței, Emmanuel Macron, în prezența președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, fiind prezentat ca un semn al „trezirii strategice” pe care Europa o urmărește în raport cu Rusia și cu Statele Unite conduse de Donald Trump. Din România participă președintele Nicușor Dan, iar în premieră este prezentă și președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, invitată de Macron. [...]
Arestarea la domiciliu a lui Mahmoud Ahmadinejad indică o nouă epurare internă la Teheran , pe fondul suspiciunilor de colaborare cu Israelul și al temerilor regimului că fostul președinte ar putea deveni un pol alternativ de putere, potrivit HotNews , care citează o investigație The New York Times. Mahmoud Ahmadinejad, președinte al Iranului între 2005 și 2013, se află în arest la domiciliu sub supravegherea serviciului de informații al Gărzii Revoluționare Islamice , după ce autoritățile iraniene ar fi descoperit relațiile sale cu Israelul, conform The New York Times, care invocă patru înalți oficiali iranieni. Miza relației ar fi fost o posibilă revenire la putere a lui Ahmadinejad, după ce regimul de la Teheran i-ar fi respins candidaturile. Potrivit investigației, Israelul ar fi derulat ani la rând o operațiune secretă pentru a-l recruta ca agent de informații și, ulterior, ar fi luat în calcul instalarea lui ca lider al Iranului după răsturnarea regimului. Operațiunea ar fi culminat în februarie, dar planul ar fi eșuat The New York Times relatează că, la sfârșitul lunii februarie, în primele zile ale atacurilor americane și israeliene împotriva Iranului, ar fi existat o încercare de relocare a fostului lider, care trăia sub supraveghere strictă la Teheran. Obiectivul ar fi fost declanșarea unui plan de schimbare a regimului și instalarea lui Ahmadinejad, însă planul ar fi eșuat. În același fir al relatării, publicația americană scrie că, în februarie, complexul rezidențial al lui Ahmadinejad ar fi fost lovit de un atac aerian israelian care viza gărzile sale de corp și mașina blindată, după care acesta ar fi fost preluat de agenți ai Mossadului și dus într-o „casă sigură” secretă. Ulterior, Ahmadinejad ar fi părăsit locația din motive neclare și nu ar mai fi fost văzut până la apariția sa la înmormântarea fostului lider suprem Ali Khamenei, moment după care ar fi fost reținut și plasat în arest la domiciliu, potrivit unor oficiali iranieni citați. Episodul Budapesta și acuzațiile privind contacte cu serviciile israeliene O etapă neobișnuită a operațiunii ar fi avut loc la începutul lui 2024, când un înalt oficial maghiar i-ar fi cerut rectorului Universității Ludovika din Budapesta, Gergely Deli, să-l invite pe Ahmadinejad la o conferință despre schimbările climatice. Rectorul a declarat că i s-ar fi spus că evenimentul urma să fie un paravan pentru discuții secrete între Ahmadinejad și oficiali ai serviciilor israeliene. În context, The New York Times notează că premierul ungar de atunci, Viktor Orban, era perceput drept un aliat puternic al premierului israelian Benjamin Netanyahu. Foști oficiali americani au mai afirmat că David Barnea, identificat în text ca fost șef al Shin Bet (Agenția de Securitate a Israelului), s-ar fi deplasat personal la Budapesta pentru întâlnirea cu Ahmadinejad. Plăți secrete și un plan mai larg de schimbare a regimului Investigația susține că Israelul ar fi făcut mai multe plăți secrete către Ali Akbar Javanfekr, purtător de cuvânt al lui Ahmadinejad, și că ar fi existat întâlniri repetate înainte de începerea Operațiunii „Roaring Lion”. În paralel, planul de schimbare a regimului ar fi inclus și înarmarea și instruirea unor forțe de opoziție kurde iraniene din nordul Irakului pentru a pătrunde în vestul Iranului și a avansa spre Teheran, însă acest efort „nu s-a concretizat niciodată”, potrivit relatării. Oficialii israelieni nu au comentat public acuzațiile privind planul de a-l instala pe Ahmadinejad la conducerea Iranului. De ce contează: semnal de vulnerabilitate și control intern Din perspectiva regimului iranian, cazul sugerează o combinație de risc de securitate și risc politic intern: un fost președinte, cu ambiții de revenire, ar fi devenit o posibilă piesă într-un scenariu extern de schimbare a regimului. Un fost consilier, Abdolreza Davari, a declarat pentru The New York Times că Ahmadinejad nu ar fi fost motivat de bani, ci de putere: „Are bani; dispune de o rețea economică extinsă. Ar face-o pentru putere. Vrea să se afle la cârma puterii.” Contextul adăugat de The New York Times este că, în timpul mandatului său (2005–2013), politica sa privind programul nuclear a dus la sancțiuni internaționale și, ulterior, la criză economică, iar după plecarea de la putere și-ar fi temperat retorica anti-Israel și ar fi încercat să-și construiască o imagine mai moderată. Ce urmează rămâne neclar: informațiile disponibile indică doar că Ahmadinejad este în arest la domiciliu, fără detalii despre o eventuală procedură publică sau acuzații formale. [...]
Escaladarea din Hormuz împinge petrolul Brent spre 85 de dolari/baril , după ce Iranul a lovit două petroliere în apele Omanului, iar SUA au bombardat instalații militare iraniene, potrivit Biziday . Comandamentul militar american (CENTCOM) anunță că a încheiat marți dimineață un nou val de atacuri, desfășurat pe parcursul a aproximativ cinci ore, asupra unor instalații militare din Bandar Abbas, Bushehr, Chabahar, Jask, Konarak și insula Abu Musa. Țintele ar fi inclus sisteme de apărare de coastă, poziții de lansare pentru rachete și drone și alte obiective maritime, cu scopul declarat de a reduce capacitatea Iranului de a ataca nave comerciale. La scurt timp după începerea atacurilor americane, Emiratele Arabe Unite au anunțat că două petroliere sub pavilionul EAU au fost lovite de rachete de croazieră iraniene în timp ce navigau prin apele teritoriale ale Omanului, în zona Strâmtorii Hormuz. Un marinar indian a murit, iar alte opt persoane au fost rănite (șase cetățeni indieni și doi ucraineni). Incendiile de la bord au fost stinse ulterior. Garda Revoluționară iraniană a confirmat lovirea a două petroliere „care au încălcat regulile”, fără să precizeze dacă este vorba despre aceleași nave. Reacția pieței: risc de aprovizionare și scumpire imediată Tensiunile au alimentat temerile privind aprovizionarea cu petrol, iar cotația Brent a urcat cu încă aproximativ 2%, până la aproape 85 de dolari pe baril (aprox. 390 lei), după ce în ziua precedentă consemnase cea mai mare creștere zilnică din ultimii șase ani. Nivelul este cel mai ridicat din ultima lună. Miza de reglementare: „taxă” pentru tranzit, contestată de IMO În paralel, președintele Donald Trump a anunțat reluarea blocadei navelor care se îndreaptă spre sau ies din porturile iraniene și a susținut că Strâmtoarea Hormuz va rămâne deschisă „cu sau fără Iran”. Totodată, a afirmat că Washingtonul ar intenționa să perceapă o taxă de 20% pentru navele care tranzitează strâmtoarea, ca acoperire a costurilor operațiunilor de securitate. Organizația Maritimă Internațională a reacționat, precizând că, potrivit dreptului internațional, tranzitul prin Strâmtoarea Hormuz trebuie să rămână liber și nu poate fi supus unor taxe. Iranul a respins declarațiile lui Trump, iar ministrul de Externe Abbas Araqchi a spus că Teheranul va rămâne „pentru totdeauna” garantul securității strâmtorii. Extinderea confruntării: acuzații privind lovituri în Bahrain și drone navale americane Teheranul susține că a răspuns atacurilor americane prin lovituri cu rachete și drone asupra unor obiective militare americane din Bahrain, inclusiv sisteme radar, depozite de combustibil și facilități ale Flotei a Cincea a SUA. Autoritățile din Bahrain au confirmat doar activarea sirenelor de alertă și interceptarea unor atacuri aeriene, fără să confirme pagube sau victime. Înaintea acestui nou val de bombardamente, SUA au folosit pentru prima dată în luptă drone maritime de atac: trei drone autonome de suprafață Corsair, de aproximativ 7 metri lungime, au lovit duminică o instalație de întreținere a submarinelor și navelor militare din portul Bandar Abbas. CENTCOM a publicat imagini cu atacul pe platforma X, în postarea din 13 iulie 2026 . [...]
Ucraina spune că a lovit încă 11 nave rusești, ridicând la 116 totalul din ultimele nouă zile , într-o campanie care vizează în mod explicit logistica petrolieră și aprovizionarea Crimeei ocupate, potrivit Kyiv Post . Forțele ucrainene ale sistemelor fără pilot (USF) au transmis că atacurile din noaptea de 14 iulie au vizat 11 nave rusești în Marea Azov. Comandantul USF, Robert „Madyar” Brovdi , a precizat că în acest ultim val ar fi fost lovite cinci petroliere, cinci nave de marfă vrac și un remorcher, în cadrul unei operațiuni denumite „MoLoChKa”. Ținta: „flota de alimentare” care susține exporturile de petrol și Crimeea Miza operațională, conform explicațiilor lui Brovdi, este blocarea unei „flote de alimentare” (nave mai mici care transportă încărcături către petroliere mari) pe care Rusia ar folosi-o ca parte a așa-numitei „flote din umbră” – rețeaua de nave utilizată pentru a ocoli sancțiunile occidentale. Brovdi descrie aceste nave ca fiind tancuri cu pescaj mic, de circa 140 de metri lungime (aprox. 140 m) și cu o capacitate de încărcare de circa 7.000 de tone. Ele ar transporta petrol prin canalul Volga–Don și Marea Azov, din porturi și terminale rusești către petroliere mai mari care așteaptă în Marea Neagră. Publicația notează că, potrivit lui Brovdi, un petrolier mare ar fi alimentat, de regulă, prin livrări succesive făcute de 12 până la 15 astfel de nave mai mici, deoarece petrolierele cu pescaj mare nu pot intra în porturile puțin adânci. Efectul urmărit: limitarea combustibilului către Crimeea și presiune pe rute alternative În aceeași logică, Brovdi susține că avarierea acestor nave și a remorcherelor care le tractează ar reduce și livrările de benzină – descrisă ca „rară” – către Crimeea, prin apele înguste și puțin adânci ale Mării Azov. El a adăugat că rutele alternative de aprovizionare, pe șosea și cale ferată, ar fi „sub control de foc” ucrainean. Kyiv Post precizează că nu a putut verifica independent timpii sau locațiile din imaginile video publicate de partea ucraineană, care ar arăta atacuri cu drone asupra navelor. Context: dispută juridică și presiune europeană pe „ flota din umbră ” Kievul își apără atacurile asupra „flotei din umbră”, argumentând că veniturile din exporturile de petrol finanțează efortul de război al Kremlinului și, prin urmare, aceste nave reprezintă ținte militare legitime. Într-o scrisoare către Organizația Maritimă Internațională (IMO), vicepremierul Oleksiy Kuleba a respins acuzațiile Rusiei că Ucraina ar comite atacuri „teroriste” asupra transportului comercial, susținând că „flota din umbră” este esențială pentru menținerea războiului prin veniturile din exporturile de petrol. Kuleba a acuzat, la rândul său, Rusia că a atacat 59 de nave comerciale de la începutul invaziei la scară largă. Scrisoarea vine în condițiile în care țări europene își intensifică eforturile de a limita „flota din umbră”, estimată în material la aproximativ 1.500 de petroliere folosite pentru a eluda sancțiunile occidentale. [...]
Atacurile asupra a două petroliere din EAU în Strâmtoarea Ormuz ridică din nou riscul operațional pe una dintre cele mai importante rute ale comerțului cu petrol , după ce un marinar a murit și opt persoane au fost rănite, potrivit Agerpres . Ministerul Apărării din Emiratele Arabe Unite a transmis pe X că petrolierele naționale „Mombasa” și „al-Bahiyah” au fost lovite de două rachete de croazieră iraniene în timp ce tranzitau ruta de navigație sudică a Strâmtorii Ormuz, în apele teritoriale ale Omanului. Atacul s-a soldat cu decesul unui membru al echipajului de naționalitate indiană aflat la bordul petrolierului „Mombasa” și rănirea altor opt persoane, dintre care patru grav. Dintre răniți, șase sunt indieni și doi ucraineni. Ministerul mai precizează că navele au suferit daune în urma unor incendii la bord, care au fost ulterior controlate. Reacția EAU și posibile consecințe Emiratele au condamnat atacul, pe care îl consideră „o încălcare gravă” și „o infracțiune evidentă” a dreptului internațional, afirmând că acesta amenință securitatea și stabilitatea regiunii. Totodată, EAU au anunțat că „își rezervă pe deplin dreptul de a răspunde acestei escaladări”. Context: Strâmtoarea Ormuz, din nou sub presiune Navele comerciale au fost afectate puternic de conflictul din Orientul Mijlociu începând cu 1 martie, când Iranul a închis Strâmtoarea Ormuz ca represalii la atacurile americane și israeliene, conform informațiilor citate de Agerpres. Traficul maritim a fost reluat după semnarea, la 17 iunie, a unui memorandum de înțelegere între Washington și Teheran pentru a pune capăt conflictului. Iranul susține însă că nu va exista o revenire la situația de dinaintea războiului, când tranzitul era gratuit, și avertizează navele care ar încerca să ocolească singura rută autorizată, de-a lungul coastelor sale. În acest context, președintele SUA, Donald Trump, a anunțat restabilirea blocadei americane asupra porturilor iraniene și a declarat că vrea să introducă o taxă pentru navele care doresc să traverseze Strâmtoarea Ormuz. [...]
Stocurile reduse de muniții riscă să limiteze opțiunile militare ale SUA dacă războiul cu Iranul continuă în ritmul din ultimele zile, iar presiunea pe industria de apărare și pe bugetele alocate reaprovizionării ar putea crește, potrivit Antena 3 , care citează o analiză CNN. În material se arată că, deși conflictul „se încinge”, armata americană pornește cu stocuri de arme și muniții deja la niveluri reduse. Mai mulți experți citați avertizează că, dacă bombardamentele continuă în același ritm, scăderea stocurilor ar putea afecta capacitatea SUA de a gestiona simultan alte scenarii majore de securitate, inclusiv în Indo-Pacific. Ce s-a consumat deja din stocuri, potrivit estimărilor În prima fază a războiului, denumită de americani „Operațiunea Epic Fury”, SUA au folosit „mii de rachete” pentru lovituri de precizie pe rază lungă și pentru apărare antiaeriană și antibalistică, conform experților citați. O analiză a Centrului pentru Studii Internaționale și Strategice (CSIS) , menționată în articol, estimează că până la oprirea războiului pe scară largă în aprilie armata SUA ar fi utilizat: aproape jumătate dintre interceptoarele de rachete balistice de tip THAAD; aproape jumătate dintre interceptoarele Patriot; în jur de 30% dintre rachetele terestre Tomahawk. CNN spune că a confirmat acuratețea acestor date prin trei surse din Departamentul Apărării al SUA, familiarizate cu estimările. Reaprovizionare lentă și finanțare încă incertă Armistițiul a oferit o perioadă de respiro, permițând o refacere ușoară a stocurilor, însă ritmul rămâne „extrem de lent”, mai ales pentru rachetele considerate critice. Mark Cancian, analist la CSIS și colonel în rezervă, afirmă că, pe baza calendarului de livrări din anul fiscal curent, Pentagonul primește aproximativ 15 rachete Tomahawk și 20 rachete Patriot pe lună, iar pentru 2026 nu sunt estimate livrări noi de THAAD. În același timp, CSIS estimează că ar putea dura trei ani sau mai mult până când stocurile revin la nivelul de dinainte de război. Elaine McCusker (American Enterprise Institute), fost oficial al Pentagonului, spune că refacerea stocurilor „se va măsura în ani”, cu un interval de „doi până la cinci” ani pentru majoritatea tipurilor de muniție. Un alt expert afiliat institutului, John Ferrari, susține că, până acum, Congresul „nu a alocat nici măcar un dolar” pentru înlocuirea rachetelor consumate de la începutul războiului. Casa Albă a cerut în ultimele săptămâni fonduri suplimentare Congresului pentru acoperirea costurilor războiului, însă articolul notează că nu este clar când ar putea fi aprobate. Industria de apărare: accelerare, dar cu efect limitat pe termen scurt Un oficial al Pentagonului a declarat că departamentul este „angajat să extindă rapid baza industrială de apărare”. În iunie, Donald Trump a activat Legea Producției de Apărare (un instrument legal care permite accelerarea producției pentru nevoi de securitate națională) pentru a reduce obstacolele birocratice și a grăbi producția de rachete, iar Pentagonul a semnat contracte noi pentru extinderea capacităților industriale. Cancian apreciază că măsura ajută, dar avertizează că „impactul va fi mic”, deoarece creșterea producției durează. De ce contează: riscul de „întindere” a resurselor în Asia Potrivit experților citați, problema nu se limitează la conflictul cu Iranul. Un consum ridicat și prelungit de muniții de precizie ar putea crește riscurile în cazul unui conflict viitor în Asia, în special cu China, dar și într-un scenariu legat de Coreea de Nord. În paralel, licențierea rachetelor Patriot pentru producție în țări precum Germania sau Ucraina ar putea reduce presiunea pe liniile americane de producție, însă aceste acorduri sunt lente: Japonia ar fi avut nevoie de trei ani pentru a construi o fabrică de Patriot, iar Germania nu ar fi produs încă nicio rachetă, deși linia de producție a început în 2022, potrivit articolului. CSIS mai estimează că alte stocuri, precum Precision Strike Missile și Joint Air-to-Surface Standoff Missile, ar putea fi refăcute mai rapid și ar urma să revină la nivelurile de dinaintea războiului între jumătatea și sfârșitul anului 2027. Poziția Pentagonului și limita evaluărilor Purtătorul de cuvânt principal al Pentagonului, Sean Parnell, a transmis că armata americană „este cea mai puternică din lume” și are resursele necesare pentru a acționa „în momentul și în locul alese de președinte”. Michael O’Hanlon (Brookings Institution) spune că, până acum, nu crede că abilitatea SUA de a descuraja o agresiune a Chinei sau Coreei de Nord „a fost afectată”, dar avertizează că, „la un moment dat”, capacitatea de descurajare s-ar putea eroda și că pragul este greu de estimat, depinzând și de „psihologia adversarului”. [...]
