Știri
Știri din categoria Externe
Negocierile SUA–Iran pentru programul nuclear încep în Elveția, dar sunt deja sub presiunea armistițiului fragil și a riscului de escaladare în Strâmtoarea Ormuz, potrivit HotNews. Discuțiile sunt programate să înceapă duminică, într-un hotel din Alpii elvețieni, la câteva zile după semnarea unui memorandum de înțelegere menit să oprească ostilitățile, dar care este „deja pus la încercare”.
Acordul provizoriu, mediat de Pakistan și semnat miercuri de președinții Donald Trump și Masoud Pezeshkian, prevede un armistițiu de 60 de zile pe durata negocierilor. Totuși, înainte ca discuțiile să înceapă, au apărut semnale contradictorii privind situația din teren: Gardienii Revoluției au susținut sâmbătă că Strâmtoarea Ormuz este închisă, în timp ce armata americană a afirmat că navele comerciale au continuat să circule.
Vicepreședintele american JD Vance a aterizat duminică dimineața devreme la baza aeriană Emmen, lângă Lucerna, conform purtătorului său de cuvânt. Delegația iraniană a ajuns sâmbătă seara, potrivit guvernului elvețian, iar televiziunea de stat iraniană a indicat că aceasta îi include pe:
Discuțiile sunt programate la Bürgenstock, un munte care domină lacul Lucerna, într-un hotel de lux.
Negocierile sunt axate pe programul nuclear iranian și sunt prevăzute să dureze 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii. În paralel, acordul ar fi trebuit să oprească ostilitățile „pe toate fronturile”, însă în Liban luptele au continuat, iar Teheranul a anunțat o nouă închidere a Strâmtorii Ormuz ca măsură de represalii, elemente care pot complica agenda discuțiilor.
Au existat deja contacte preliminare: autoritățile de la Berna au anunțat discuții „preparatorii” sâmbătă între diplomați, iar Ministerul iranian de Externe a confirmat discuții „tehnice” duminică între iranieni și americani.
JD Vance a spus înainte de plecarea din SUA că discuțiile ar urma să dureze „câteva zile”, dar că el nu poate rămâne în Elveția decât „o zi sau două”. El a indicat două puncte principale: dosarul nuclear și încetarea focului în Liban.
„Marea problemă este că va apărea cineva care va începe să tragă, iar apoi altcineva va riposta, așa că ne confruntăm, într-un fel, cu problema oului și a găinii, în care trebuie să reușim să oprim tirurile suficient de mult timp pentru ca încetarea focului să se mențină; asta încercăm să facem.”
Pe fond, mesajul este că negocierile pornesc cu un risc operațional major: armistițiul de 60 de zile, care ar trebui să ofere spațiu diplomatic, poate fi subminat rapid de incidente pe teren — în Liban și, separat, de tensiunile legate de traficul comercial prin Strâmtoarea Ormuz.
Recomandate
Iran vrea să introducă taxe de până la 7% din valoarea mărfii pentru navele comerciale care tranzitează Strâmtoarea Hormuz , într-un plan aflat în analiza Parlamentului de la Teheran, cu potențial de a crește costurile de transport pe una dintre cele mai importante rute pentru petrol și gaze, potrivit NPR . Proiectul prevede și interzicerea tranzitului pentru nave asociate SUA, Israelului și altor „țări ostile”, până când Iranul ar fi „compensat pentru pagubele de război”, conform presei de stat iraniene citate de publicație. Planul ar introduce un mecanism de cost direct pentru companii: o taxă de până la 7% din valoarea încărcăturii pentru navele comerciale care trec prin strâmtoare. În plus, ar exista amenzi de 20% din valoarea mărfii pentru navele care ar încălca condițiile impuse de Iran. Rute „temporare” și disputa privind controlul strâmtorii Iranul a transmis miercuri că finalizează un acord privind rutele de navigație cu Oman , aliat al SUA aflat pe cealaltă parte a Strâmtorii Hormuz. Potrivit presei de stat iraniene, Ministerul de Externe de la Teheran ar fi indicat că navele ar urma să intre prin coridorul nordic, aproape de coasta iraniană, și să iasă prin coridorul sudic, aproape de coasta Omanului. Oman nu a comentat, notează NPR. Administrația Trump contestă însă această interpretare. Un oficial american, citat de NPR sub protecția anonimatului, a spus că eventualele rute temporare nu ar implica „aprobări sau permisiuni și nici taxe ori tarife”, argumentând că Strâmtoarea Hormuz este o cale navigabilă internațională. Ulterior, președintele Donald Trump a afirmat că SUA „controlează” în prezent strâmtoarea prin blocada navală asupra Iranului. Context: războiul și efectele economice ale închiderii Evoluția vine la peste cinci luni după ce SUA și Israel au început războiul împotriva Iranului, la 28 februarie, conform NPR. Strâmtoarea Hormuz a rămas deschisă pentru transportul maritim până la declanșarea conflictului, însă, după atacurile comune ale Israelului și SUA, Iranul a ripostat în regiune și a susținut că a preluat controlul asupra acestei rute critice. În acest context, SUA au impus o blocadă navală asupra Iranului în aprilie și din nou în iulie, pe care o mențin, potrivit aceleiași surse. NPR notează că închiderea strâmtorii a produs „o perturbare majoră” a aprovizionării cu combustibil și îngrășăminte, a împins prețurile în sus și a afectat economii din întreaga lume. Ce urmează: negocieri pentru redeschidere și presiune regională Președintele Trump a declarat joi că negocierile pentru redeschiderea strâmtorii avansează. Tot joi, ministrul de externe al Turciei, implicat în mediere, a spus că un acord temporar între SUA și Iran ar putea fi anunțat curând, potrivit NPR. Statele din Golf, expuse represaliilor iraniene asupra unor situri militare americane în timpul războiului, împing părțile către un acord interimar de detensionare, de teama unei noi escaladări care ar putea pune în pericol infrastructura lor petrolieră, vulnerabilă la atacuri cu drone și rachete, mai arată publicația. [...]
Acordul Iran–Oman pentru un nou traseu prin Ormuz riscă să nu deblocheze rapid comerțul cu petrol , deoarece Teheranul condiționează înțelegerea de absența „părților terțe” și susține că factorii de insecuritate rămân, potrivit HotNews . Iranul a anunțat miercuri că a ajuns la un acord cu Sultanatul Oman privind „un nou traseu” pentru tranzitul navelor prin Strâmtoarea Ormuz , după ce „coordonatele geografice” ale rutei au fost aprobate de ambele părți, conform declarațiilor purtătorului de cuvânt al ministerului iranian de externe, Esmail Baghaei, citat de agenția Irna. Oficialul iranian a spus că cele două state lucrează la o „declarație comună”, dar a introdus o condiție explicită: „Părțile terțe să nu vină să împiedice procesul”. De ce contează: Ormuz rămâne blocată, iar riscul operațional persistă De la reluarea ostilităților cu Statele Unite la începutul lunii iulie, Iranul „blochează din nou” Strâmtoarea Ormuz, rută strategică prin care, înainte de război, trecea „o cincime din comerțul mondial cu hidrocarburi”, potrivit aceleiași surse. În acest context, chiar și un acord tehnic cu Omanul nu garantează automat o trecere sigură și predictibilă pentru nave. Baghaei a susținut că, inclusiv în scenariul unui acord, tranzitul nu ar deveni „lipsit de riscuri”, deoarece „factorii care fac ca Strâmtoarea Ormuz să fie nesigură” ar veni „din partea Statelor Unite”. El a invocat blocada navală impusă de Washington ca represalii, precum și „alte acțiuni agresive și amenințătoare” împotriva Iranului și intereselor sale. Negocieri paralele și mesaje contradictorii SUA–Iran Președintele american Donald Trump a afirmat în repetate rânduri că Teheranul ar dori un acord pentru redeschiderea rutei navale, însă Iranul neagă existența discuțiilor cu Washingtonul și indică drept alternativă o înțelegere cu Omanul. Vicepreședintele SUA, JD Vance, a declarat miercuri la Fox News că negocierile cu Iranul au fost dificile și că procesul va fi de durată: „Va fi complicat și va dura mult timp până se va ajunge la un acord”. Totodată, Trump a spus marți că strâmtoarea se va redeschide „foarte curând”, avertizând că, în caz contrar, Iranul ar urma să fie lovit „foarte puternic”, și a indicat că un acord ar putea fi încheiat până joi. Teheranul a negat însă orice discuție cu Washingtonul. (În context, HotNews trimite la un material anterior despre declarațiile lui Trump: HotNews .) Miza imediată: rute, taxe și dreptul mării Iranul nu vizează o revenire la situația de dinainte de război și permite, „deocamdată”, doar o singură rută, de-a lungul coastelor sale. În plus, Teheranul ia în calcul introducerea unor „taxe de serviciu”, idee respinsă de Statele Unite și de alte țări și care, potrivit sursei, contravine dreptului internațional al mării. Pe fondul tensiunilor, instituirea unei rute omaneze în luna iunie a provocat reacția Iranului și a fost urmată de „o serie de atacuri asupra navelor”, ceea ce amplifică incertitudinea pentru operatorii maritimi și pentru lanțurile de aprovizionare cu energie. [...]
Semnalele privind o posibilă redeschidere a Strâmtorii Ormuz pun în joc riscuri și oportunități pentru piața petrolului , însă escaladarea din Liban și atacurile revendicate asupra navelor comerciale mențin prima de risc ridicată, potrivit Mediafax , care citează AP. Președintele SUA Donald Trump spune că un acord ar putea fi anunțat „chiar în această săptămână”, iar Iranul afirmă că discuțiile mediate de Oman au ajuns în „etapa finală”. Miza economică este directă: Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai importante rute maritime pentru exporturile globale de petrol, iar o eventuală reluare a traficului ar putea reduce presiunea asupra piețelor energetice. În același timp, negocierile rămân complicate, deoarece Iranul insistă să păstreze un anumit grad de control asupra căii maritime, în timp ce Washingtonul a respins anterior orice înțelegere care ar întări influența Teheranului asupra acestei rute strategice. Escaladarea din sudul Libanului complică eforturile diplomatice Pe teren, tensiunile cresc după ce armata israeliană a emis un ordin de evacuare pentru locuitorii satului Mansouri din sudul Libanului, invocând o „încălcare flagrantă” a armistițiului de către Hezbollah, grupare susținută de Iran. Ulterior, Israelul a anunțat că desfășoară „lovituri precise” în sudul Libanului. Ministerul Sănătății libanez a transmis că o persoană a murit și alte 12 au fost rănite într-un atac asupra orașului Tebnine. Escaladarea are loc în timp ce delegații din Israel și Liban s-au întâlnit pentru a doua zi consecutiv la Roma, în negocieri privind aplicarea acordului care prevede retragerea trupelor israeliene din sudul Libanului în schimbul dezarmării Hezbollah. Potrivit unui oficial american, discuțiile s-au încheiat mai devreme decât era programat din cauza evoluțiilor din teren, însă ar putea continua. Atacuri revendicate asupra petrolierelor și semnale mixte din SUA În Yemen, rebelii houthi, susținuți de Iran, au afirmat că au lansat atacuri cu rachete balistice asupra a două petroliere saudite, unul în Marea Roșie și altul în Golful Aden. Revendicările nu au fost confirmate independent, iar autoritățile saudite nu au comentat. Centrul britanic pentru operațiuni comerciale maritime a anunțat, în schimb, că o navă din Golful Aden a raportat o explozie în apropiere, însă echipajul este în siguranță. Atacurile vin după ce houthii au anunțat în iulie o blocadă asupra transportului maritim saudit prin strâmtoarea Bab el-Mandeb, o altă rută importantă pentru comerțul internațional. Separat, Statele Unite au anunțat ridicarea sancțiunilor pentru trei companii cu legături cu Iranul, inclusiv compania aeriană Fly Baghdad Airlines . Un oficial al Departamentului Trezoreriei a precizat că decizia a fost luată în urma unei proceduri de apel și „nu reprezintă o schimbare a politicii” Washingtonului față de Iran. În ansamblu, semnalele despre Ormuz pot tempera o parte din presiunea pe energie, dar succesiunea de incidente din Liban, Golful Persic și Marea Roșie indică o volatilitate care poate reveni rapid în prețuri și în costurile de transport maritim, dacă negocierile se blochează sau apar noi atacuri. [...]
Acuzațiile Chinei privind presiuni americane asupra Argentinei riscă să complice proiectele Huawei și investițiile chineze în infrastructura locală, într-un moment în care Buenos Aires încearcă să păstreze simultan sprijinul Washingtonului și legăturile economice cu Beijingul, potrivit Mediafax . Disputa a pornit după ce Beijingul a acuzat SUA că ar încerca să intimideze oficiali argentinieni din cauza colaborării cu Huawei, pe fondul unei reclamații venite de la o companie de utilități din provincia Neuquén. Cazul pune Argentina într-o poziție delicată între cele două puteri, în special pe componenta de infrastructură digitală, unde Washingtonul tratează Huawei ca pe o problemă de securitate. Ce a declanșat conflictul: un acord local cu Huawei și amenințări legate de vize Ambasada Chinei la Buenos Aires a reacționat după ce cooperativa energetică CALF a susținut că reprezentanții săi au fost amenințați cu revocarea vizelor americane din cauza unui acord încheiat cu Huawei. CALF, descrisă drept cel mai mare distribuitor de energie electrică din sudul Argentinei, a spus că unul dintre directorii săi a primit mesaje pe WhatsApp în care era avertizat că persoanele implicate în extinderea operațiunilor Huawei în Argentina ar putea rămâne fără vize pentru SUA. Compania a anunțat că a cerut explicații atât Ambasadei SUA la Buenos Aires, cât și Ministerului de Externe al Argentinei. În iulie, CALF comunicase extinderea parteneriatului cu Huawei pentru dezvoltarea primei sale rețele de fibră optică și pentru alte proiecte de modernizare a infrastructurii. Reacții oficiale: Beijingul invocă suveranitatea, Washingtonul invocă securitatea Într-un comunicat, diplomații chinezi au calificat acțiunile Washingtonului drept o dovadă de „aroganță și prejudecăți”, susținând că reprezintă „o gravă lipsă de respect pentru suveranitatea altor țări” și o încălcare a principiilor pieței libere. Beijingul a cerut SUA „să își corecteze percepția asupra Chinei” și să renunțe la ceea ce a descris drept practici hegemonice. Ambasadorul SUA în Argentina, Peter Lamelas, nu a comentat direct acuzațiile, dar a transmis pe platforma X că fiecare stat are dreptul să decidă cine poate intra pe teritoriul său. „Refuzul sau revocarea unei vize nu este o pedeapsă, ci o decizie luată pentru protejarea securității și intereselor țării” În paralel, Federația Argentiniană a Cooperativelor de Electricitate și Servicii Publice (FACE) a cerut ca disputa să fie rezolvată prin „dialog instituțional, transparent și respectuos” și a anunțat că va solicita o întâlnire oficială cu ambasadorul american. De ce contează pentru economie: Argentina încearcă să nu piardă nici sprijinul SUA, nici banii Chinei Episodul vine într-un moment sensibil pentru președintele argentinian Javier Milei , care, potrivit materialului, încearcă să mențină o relație privilegiată cu administrația președintelui american Donald Trump fără a renunța la legăturile economice tot mai strânse cu China, unul dintre cei mai importanți parteneri comerciali ai țării. În același context, articolul notează că Washingtonul a sprijinit administrația Milei inclusiv printr-un pachet financiar de 20 de miliarde de dolari (aprox. 90 miliarde lei). În același timp, Argentina și China au prelungit pentru încă cinci ani acordul bilateral de swap valutar, iar ministrul de Finanțe, Pablo Quirno, este așteptat să efectueze o vizită oficială în China pentru aprofundarea cooperării economice. Pe fundal, prezența companiilor chineze în Argentina a crescut: sunt menționate popularitatea platformelor Shein, Temu și AliExpress, creșterea cotei de piață a producătorilor auto chinezi și investițiile companiei Ganfeng Lithium în exploatarea zăcămintelor de litiu din nordul țării. Potrivit analiștilor citați, colaborarea cu Huawei este una dintre principalele „linii roșii” pentru Washington, care consideră infrastructura dezvoltată de compania chineză o problemă de securitate națională și încearcă să limiteze influența Beijingului în America Latină. [...]
Escaladarea sancțiunilor SUA–China riscă să îngusteze agenda summitului Trump–Xi , chiar dacă o anulare rămâne, deocamdată, mai puțin probabilă, potrivit unei analize CNN . Cu puțin peste o lună înaintea vizitei așteptate a lui Xi Jinping în SUA, cele două economii revin la măsuri „ochi pentru ochi”, iar miza imediată este dacă discuțiile din septembrie vor mai putea livra o prelungire a armistițiului comercial și un cadru de gestionare a rivalității în inteligența artificială (IA). Washingtonul a introdus în ultimele săptămâni o serie de restricții: a interzis importurile de noi roboți umanoizi (în mare parte produși în China), a sancționat operatori chinezi de transport maritim acuzați că ar gestiona combustibil iranian, a adăugat peste 40 de firme chineze pe o listă de entități pentru presupuse încălcări ale drepturilor omului și a inclus două universități civile pe o listă neagră a Pentagonului. În paralel, SUA au amenințat cu sancțiuni împotriva unor companii chineze din zona IA. Beijingul a răspuns printr-un pachet pe care Ministerul Comerțului l-a prezentat drept „necesar” și „reținut”, dar care ridică costuri operaționale pentru companii și complică fluxurile comerciale. Măsurile anunțate includ: sancționarea a șapte firme americane; înăsprirea controalelor la export pentru drone și tehnologia aferentă către SUA; deschiderea unei investigații privind anumite echipamente de birou care rulează software străin; suspendarea unei proceduri accelerate prin care fabricile americane puteau certifica rapid produse (de exemplu, aparate electrice) pentru piața chineză. În centrul tensiunilor se află IA, un domeniu pe care ambele părți îl tratează tot mai mult ca pe o chestiune de securitate națională și competitivitate economică. Analiza notează că, în 18 luni, China a trecut de la a fi mult în urmă la a găzdui mai multe modele de IA care se apropie de liderii din Silicon Valley și câștigă utilizatori la nivel global. Oficiali ai administrației Trump și companii mari de IA au acuzat firme chineze că „distilează” modele americane de vârf, iar Washingtonul a amenințat cu sancțiuni invocând furtul de proprietate intelectuală; Beijingul contestă acuzațiile și cere SUA să renunțe la ceea ce numește o „mentalitate hegemonică”. Un punct de inflexiune ar putea fi dacă SUA merg mai departe cu sancțiuni legate de IA. George Chen, consultant la The Asia Group, avertizează că o eventuală interdicție pe criterii de securitate națională ar depăși piața americană și ar avea implicații globale: „Practic vorbiți despre SUA care încearcă să interzică modele chineze de IA pentru practici de afaceri în întreaga lume, și vorbiți despre o piață de trilioane de dolari… China nu va trata asta cu ușurință.” De ce contează pentru summit: „mecanism de gestionare a crizelor”, nu „recompensă” Potrivit observatorilor citați, Beijingul are stimulente să păstreze canalele de comunicare la nivel înalt cu Trump, perceput în cercurile chineze drept relativ mai „prietenos” față de China decât membri mai duri ai cabinetului său. Sun Chenghao, de la Universitatea Tsinghua, spune că China vrea să evite o spirală necontrolată de reacții înaintea summitului, dar avertizează că „reținerea” nu trebuie confundată cu acceptarea. În acest context, riscul principal pe termen scurt nu este neapărat anularea întâlnirii, ci o agendă mai îngustă și o capacitate redusă de a produce rezultate concrete, dacă apar noi măsuri americane considerate „linie roșie” la Beijing. Sun apreciază că diplomația la nivel de lideri este privită tot mai mult „ca un mecanism de limitare a crizelor, nu ca o recompensă pentru relații bune”, ceea ce face mai probabilă continuarea întâlnirii, dar cu obiective mai limitate. Ce instrumente mai are China și unde poate escalada Beijingul dispune de pârghii economice precum investigații și liste negre pentru companii sau persoane, folosite și în pachetul recent, însă până acum nu a vizat direct un gigant tech american. „Cartea” majoră rămâne controlul asupra aprovizionării globale cu pământuri rare procesate, bunuri strategice care au rămas o sursă de fricțiune în pofida unor acorduri comerciale de anul trecut. În același registru, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a declarat la Fox Business că pământurile rare „nu circulă atât de liber pe cât ar putea”. Sun avertizează că, dacă Washingtonul extinde restricțiile către companii chineze majore din IA, impune controale mai largi asupra unor sectoare importante comercial sau continuă să adauge măsuri într-un ritm rapid, Beijingul ar putea concluziona că răspunsurile limitate nu mai descurajează și ar putea trece la instrumente „cu consecințe economice mai mari”. Ce urmează Cu peste o lună până la întâlnirea Trump–Xi, orice schimbare de ton poate influența nu doar dacă vizita are loc, ci și amploarea ei. În scenariul descris de sursă, chiar și în cazul unei noi escaladări, rezultatul mai probabil ar fi un summit cu obiective mai restrânse, concentrat pe prevenirea acumulării disputelor și pe evitarea reluării unei spirale descendente în relațiile bilaterale. [...]
Evitarea unei controverse publice de către noul șef al diplomației britanice riscă să devină un factor de fricțiune în relația Londra–Washington , într-un moment în care cele două părți au pe agendă dosare sensibile precum Strâmtoarea Ormuz , Ucraina și Gaza, potrivit G4Media . Noul ministru de externe al Marii Britanii, Ed Miliband , s-a întâlnit miercuri la Washington cu secretarul de stat american Marco Rubio . În timpul strângerii de mână și al fotografiilor, jurnaliștii l-au întrebat dacă își menține afirmația din 2016 despre Donald Trump, pe care îl descrisese drept „un idiot, un rasist și un misogin”. Miliband nu a răspuns la întrebare și a spus doar că „așteptăm cu nerăbdare întrevederea”, relatează dpa, preluată de Agerpres. Ce era pe agenda discuțiilor Întrevederea Miliband–Rubio urma să vizeze, conform informațiilor citate, trei teme majore: eforturile de redeschidere a Strâmtorii Ormuz; războiul din Ucraina; situația din Fâșia Gaza. De ce contează episodul pentru relația bilaterală În același context, ambasadorul SUA la Londra, Warren Stephens, a declarat recent că speră ca șeful diplomației britanice „și-a schimbat între timp părerea” despre Trump și a spus că va colabora cu Miliband în noul său rol, în pofida unor dezacorduri pe teme de mediu. Miliband a fost anterior ministru al energiei, poziție din care a promovat politici de „emisii nete zero” (reducerea emisiilor astfel încât bilanțul final să fie zero) și tranziția către surse regenerabile. În opoziție, Trump este prezentat ca susținător al combustibililor fosili, inclusiv al petrolului din Marea Nordului, și critic al „morilor de vânt”. Potrivit unor surse ale presei citate în material, Casa Albă ar fi fost îngrijorată de decizia premierului britanic Andy Burnham de a-l numi pe Miliband la conducerea Foreign Office. [...]
