Știri
Știri din categoria Externe
Semnarea acordului SUA–Iran este programată pentru 19 iunie la Geneva, iar vicepreședintele american JD Vance spune că intenționează să fie prezent, potrivit Agerpres. Vance a adăugat că participarea președintelui Donald Trump este „posibilă”.
Declarația a fost făcută duminică, într-un interviu pentru Fox News, în care Vance a indicat că se așteaptă să asiste la semnarea acordului „peste câteva zile”, în Elveția.
„Am toată intenția de a fi acolo, dar este posibil ca însuși președintele să fie prezent.”
Potrivit mediatorului pakistanez citat în material, acordul – care vizează încetarea războiului din Orientul Mijlociu – ar urma să fie semnat oficial la Geneva pe 19 iunie.
Prezența la semnare a vicepreședintelui SUA, și posibil a președintelui, ridică nivelul politic al momentului și sugerează o miză majoră pentru implementarea și credibilitatea acordului, în condițiile în care detaliile acestuia nu sunt prezentate în știrea Agerpres.
Recomandate
SUA și Iran sunt aproape de un acord potențial , o evoluție care ține în așteptare statele din Orientul Mijlociu și poate influența rapid calculele de securitate din regiune, potrivit The Jerusalem Post . Materialul este prezentat în cadrul podcastului „JPost Headlines”, un rezumat de știri al publicației, realizat de Shifra Jacobs. În descrierea episodului, The Jerusalem Post indică apropierea dintre Washington și Teheran de un posibil acord, fără a detalia în textul disponibil termenii, calendarul sau domeniul exact al înțelegerii. Contextul vizual folosit de publicație include o fotografie din Teheran cu un banner care îl prezintă pe „noul lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei ”, imagine creditată Reuters. În lipsa altor informații în textul extras, nu este clar dacă această referință are legătură directă cu negocierile menționate sau reprezintă doar ilustrație pentru subiect. Din perspectiva impactului regional, semnalul că cele două părți sunt „aproape” de un acord sugerează o posibilă schimbare de direcție în relația SUA–Iran, cu efecte potențiale asupra echilibrelor de securitate și a deciziilor politice ale actorilor din Orientul Mijlociu. Publicația nu oferă însă suficiente date pentru a evalua consecințele concrete sau probabilitatea finalizării acordului. [...]
Donald Trump a anunțat redeschiderea Strâmtorii Ormuz fără taxe și ridicarea imediată a blocadei navale americane , măsuri cu potențial impact direct asupra fluxurilor de petrol și transportului maritim, potrivit Agerpres . Într-un mesaj publicat pe Truth Social , Trump a susținut că „acordul cu Republica Islamică Iran este acum finalizat” și a legat decizia de deblocarea rutei maritime de încheierea înțelegerii. El a precizat că autorizează „pe deplin redeschiderea Strâmtorii Ormuz fără taxe de trecere” și „ridicarea imediată a blocadei navale americane”. „Autorizez pe deplin redeschiderea Strâmtorii Ormuz fără taxe de trecere și, în paralel, ridicarea imediată a blocadei navale americane. Nave din întreaga lume, porniți motoarele. Să curgă petrolul în valuri!” Ce prevede calendarul anunțat pentru punerea în aplicare Premierul pakistanez Shehbaz Sharif a afirmat anterior, pe platforma X, că Statele Unite și Iranul au ajuns la un „acord de pace” care ar pune capăt imediat tuturor operațiunilor militare din Orientul Mijlociu, inclusiv din Liban. Potrivit acestuia, mediatorii ar urma să faciliteze „o serie de întâlniri” în cursul acestei săptămâni, ca discuții premergătoare punerii în aplicare a acordului. Ceremonia oficială de semnare ar urma să aibă loc la Geneva, în Elveția, pe 19 iunie. Ce rămâne neconfirmat Agerpres notează că Trump anunțase sâmbătă că un acord va fi semnat duminică, când a împlinit 80 de ani, însă informația nu a fost confirmată de partea iraniană. Tot duminică, Trump a spus că semnarea a fost „întârziată” de atacuri israeliene asupra Beirutului, atacuri denunțate de Teheran. [...]
Posibila redeschidere a Strâmtorii Ormuz rămâne incertă , după ce Teheranul a respins calendarul anunțat de Donald Trump pentru semnarea unui acord, potrivit Adevărul . Miza imediată este una cu impact economic global: Ormuz este ruta prin care trece o parte semnificativă din petrolul transportat pe mare, iar orice blocaj sau incident militar se traduce rapid în risc pentru prețuri și pentru lanțurile de aprovizionare. Trump a susținut, pe Truth Social, că un acord „istoric” ar urma să fie semnat duminică, 14 iunie, și l-a prezentat ca pe un instrument care ar opri accesul Iranului la arme nucleare, în contrast cu acordul JCPOA din 2015. În același mesaj, liderul de la Casa Albă a afirmat că SUA ar trimite unități specializate pentru a neutraliza infrastructura nucleară iraniană ascunsă „în munți” și a indicat că își rezervă o „alternativă extremă” dacă Teheranul refuză să semneze. Teheranul respinge termenul, mediatorii vorbesc despre o „semnare electronică” Dinspre Iran, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) și purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Esmail Baghaei, au criticat „insistența neobișnuită” a lui Trump și au respins explicit semnarea duminică, invocând „ezitările” Washingtonului și faptul că parametrii programului nuclear nu sunt stabiliți. În paralel, mediatorii internaționali – menționați ca fiind conduși de premierul pakistanez Shehbaz Sharif – ar fi pregătit o „semnare electronică” în 24 de ore, din motive de securitate și logistică, inclusiv pe fondul plecării lui Trump la summitul G7 din Franța și al imposibilității de a coordona o deplasare simultană a vicepreședintelui JD Vance în Europa. Baghaei a temperat însă așteptările: „Va trebui să așteptăm și să vedem data exactă. Cu siguranță nu se va întâmpla mâine, deși nu excludem ca semnarea memorandumului să aibă loc în zilele următoare”. Ormuz, între negocieri și incidente: riscul pentru fluxurile de petrol Pe fondul discuțiilor, tensiunile din Strâmtoarea Ormuz au continuat. Publicația notează că forțele americane au doborât din nou drone iraniene care vizau nave comerciale, iar Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a raportat interceptări sâmbătă dimineață. Trump a catalogat aceste acțiuni drept „total inacceptabile”. În același context, articolul menționează că Marina SUA escortează transporturi zilnice de 7 milioane de barili de petrol prin strâmtoarea „blocată”, iar secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, ar fi amenințat cu lichidarea a 24 de miliarde de dolari din fonduri iraniene înghețate pentru a acoperi daune regionale. Două narațiuni, un acord încă neclar Textul descrie și o diferență majoră între mesajele publice ale celor două părți: Versiunea Teheranului: ministrul de externe Abbas Araghchi ar fi declarat că „Iranul este învingătorul războiului cu SUA”, iar presa semi-oficială iraniană susține că acordul ar include deblocarea a 24 de miliarde de dolari, ridicarea blocadei navale americane și dreptul de a percepe taxe de tranzit prin Ormuz. Versiunea Washingtonului: oficiali americani ar susține că programul nuclear iranian va fi complet demantelat, materialele nucleare vor fi distruse, iar fondurile înghețate nu vor fi eliberate decât după încetarea finanțării grupărilor militante din regiune. Reacții în Israel și ce urmează Potrivit articolului, graba diplomatică a Washingtonului ar fi generat tensiuni la Tel Aviv, unde premierul Benjamin Netanyahu s-ar fi confruntat cu Trump după ce Casa Albă ar fi cerut Israelului să reducă operațiunile din Liban împotriva Hezbollah pentru a nu afecta negocierile. Ca semnal, aviația israeliană ar fi lansat raiduri în sudul Libanului și ar fi emis ordine de evacuare pentru orașul Nabatieh. În lipsa unei date ferme acceptate de ambele părți și pe fondul incidentelor din Ormuz, riscul principal rămâne ca întârzierea semnării să crească probabilitatea unei escaladări care să afecteze direct traficul de petrol și, implicit, piețele energetice. [...]
Loviturile SUA după incidentul din Strâmtoarea Hormuz riscă să se transforme într-un acord rapid cu Iranul, care să calmeze piețele energetice, dar să lase nerezolvată problema nucleară – un rezultat pe care Israelul îl consideră potențial nefavorabil , potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Incidentul care a declanșat escaladarea a fost prăbușirea unui elicopter american Apache în apropierea uneia dintre cele mai sensibile rute maritime din lume. Doi membri ai echipajului au fost salvați, iar Donald Trump a pus responsabilitatea pe seama Iranului, urmat de lovituri americane asupra Iranului. Publicația notează însă că împrejurările sunt încă investigate și că, inclusiv potrivit versiunii iraniene, nu există certitudine privind intenția din spatele evenimentului – nuanță care contează, deoarece Trump a tratat episodul ca pe un act de război. Miza Washingtonului: presiune militară, dar fără război lung și fără șocuri la pompă Analiza descrie o strategie în care amenințările și loviturile sunt folosite ca pârghie pentru a obține negocieri, fără a împinge situația până la colapsul discuțiilor. Un element central este sensibilitatea politică internă a SUA la prețurile combustibililor, mai ales în apropierea alegerilor de la mijlocul mandatului (midterms), ceea ce face ca orice perturbare în Hormuz să fie resimțită rapid la Washington. Trump a invocat și o dimensiune direct legată de energie și comerț: a susținut că armata americană ar fi ajutat „în secret” la transportul a peste 100 de milioane de barili de petrol prin Hormuz, cu 22 de nave care ar fi navigat noaptea fără lumini, după ce capacitățile radar iraniene ar fi fost afectate. Chiar și „după ce este îndepărtat stratul obișnuit de exagerare”, scrie autoarea, rămâne ideea-cheie că această criză se concentrează în jurul Hormuz – petrol, comerț, prețuri la energie și presiune politică asupra Casei Albe. În paralel cu loviturile, negocierile continuă, cu Qatar în rol de intermediar, într-un format pe care analiza îl descrie ca fiind departe de „diplomația clasică”: între comunicate ale US Central Command , postări pe rețele sociale și contacte în Doha. De ce se teme Israelul: „calm” în Hormuz, dar uraniu rămas în joc Diferența de obiective dintre SUA și Israel devine, în această lectură, structurală: Washingtonul ar putea urmări un acord limitat care să redeschidă fluxurile prin Hormuz și să reducă atacurile, în timp ce Israelul vizează neutralizarea durabilă a amenințării iraniene. Un punct de presiune recent este decizia Consiliului Guvernatorilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA/IAEA), care cere Iranului să raporteze stocul de uraniu îmbogățit și să permită verificări. Rezoluția a trecut cu 21 de voturi pentru, trei împotrivă și 10 abțineri. Potrivit AIEA, Iranul avea 440,9 kilograme de uraniu îmbogățit la 60% înainte de lovituri – „testul critic” pentru Israel, dar care, în logica unui acord rapid dorit de Trump, ar putea ajunge „împins în plan secund”. Analiza sugerează că aici se află tensiunea reală în relația Trump–Netanyahu: SUA pot folosi forța pentru a obține un acord rapid, fără ca acesta să desființeze complet capacitățile care îngrijorează Israelul. În acest context, publicația afirmă că Trump ar fi blocat o lovitură israeliană la Beirut, după avertismente iraniene că operațiunile continue în Liban ar pune în pericol contactele cu Washingtonul, și că i-ar fi cerut premierului israelian „reținere”. Patru scenarii, cu un risc major pentru piețe și pentru regiune Analiza conturează patru evoluții posibile: continuarea loviturilor limitate în paralel cu negocieri intensive (scenariul considerat cel mai probabil); un incident mortal care implică americani (atac asupra unei baze, nave sau personal), ce ar impune un răspuns mult mai amplu; prăbușirea negocierilor și revenirea la un război regional deschis, cu Israel implicat direct; „succesul” prea rapid: un acord care calmează Hormuz, reduce prețurile petrolului și îi oferă lui Trump o victorie politică, dar amână dosarul nuclear. În scenariul unui acord rapid, analiza susține că detaliile tehnice ar decide dacă înțelegerea are substanță sau doar efect de calmare a piețelor: unde este uraniul, cine verifică, când se verifică, ce se întâmplă la refuz, cine reactivează sancțiunile și ce rămâne din arsenalul de rachete al Iranului. Pentru Israel, riscul este să rămână cu un acord „lustruit”, prețuri mai mici la petrol și o capacitate nucleară iraniană care nu a fost pe deplin contabilizată. [...]
Președintele Israelului încearcă să reducă tensiunile cu Trump printr-un mesaj public de susținere pe Iran și Gaza , într-un moment în care relația dintre cei doi a fost recent afectată de disputa privind procesul de corupție al premierului Benjamin Netanyahu, potrivit The Jerusalem Post . Isaac Herzog i-a transmis duminică președintelui SUA, Donald Trump, urări de „la mulți ani” la împlinirea a 80 de ani, lăudând sprijinul acestuia pentru Israel, poziția față de Iran și implicarea în eforturile de eliberare a ostaticilor din Gaza. Trump s-a născut pe 14 iunie 1946. Mesajul, publicat pe X (fostul Twitter), a inclus mulțumiri pentru ceea ce Herzog a numit leadershipul lui Trump în confruntarea cu „imperiul răului” reprezentat de Iran, precum și pentru angajamentul față de securitatea Israelului. În același mesaj, Herzog a spus că Israelul își va aminti rolul lui Trump în demersurile legate de ostaticii ținuți în Gaza. Context: tensiuni recente pe tema lui Netanyahu Salutul public vine după episoade de tensiune între cei doi lideri, legate de procesul de corupție al premierului Benjamin Netanyahu. Publicația notează că Trump i-a cerut în repetate rânduri lui Herzog să îl grațieze pe Netanyahu, iar la un moment dat l-a numit pe președintele israelian „o rușine” și a afirmat că nu se va întâlni cu el până nu acționează. Biroul lui Herzog a răspuns atunci că Israelul este un stat suveran guvernat de statul de drept și că orice decizie privind o grațiere ar fi luată conform legii și fără presiuni externe. Mesaje paralele din partea ambasadorului SUA în Israel În aceeași zi, ambasadorul SUA în Israel, Mike Huckabee, i-a transmis și el lui Trump un mesaj de „HAPPY BIRTHDAY” pe X, urându-i sănătate și „leadership puternic” în continuare, potrivit relatării. [...]
SUA condiționează orice relaxare financiară pentru Iran de dezmembrarea verificată a programului nuclear , potrivit declarațiilor secretarului american al Apărării, Pete Hegseth , citate de The Jerusalem Post . Hegseth a spus la CBS News că „Iranul nu va avea niciodată o armă nucleară – niciodată, punct”, insistând că viitorul aranjament este „bazat pe performanță”. În această logică, „nu vor fi eliberați bani către Iran până când nu își îndeplinește obligațiile”, a afirmat oficialul american, adăugând că „nu există încredere” și că partea americană va „verifica totul”. În același context, Hegseth a susținut că materialul nuclear „va fi distrus și îndepărtat”, iar programul nuclear „va fi dezmembrat”. El a mai spus că unele detalii apărute public despre acord ar fi „complet greșite”, fără a preciza care sunt acestea. Ce se știe despre proiectul de acord și ce rămâne în discuție Publicația notează că, anterior, un oficial iranian de rang înalt a declarat pentru Reuters că, într-un proiect final de memorandum de înțelegere cu Statele Unite, Teheranul ar accepta să nu producă sau să dobândească arme nucleare. Până la încheierea unui acord final, Iranul ar fi acceptat să nu mențină „status quo-ul” nuclear actual, inclusiv să se abțină de la îmbogățirea uraniului și de la extinderea facilităților nucleare, potrivit articolului. Context regional: cine ar fi „aprobat” acordul, potrivit lui Trump În anunțul inițial despre acord, postat pe Truth Social, președintele SUA, Donald Trump, a enumerat mai multe țări din regiune care ar fi aprobat înțelegerea, inclusiv Israel, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Pakistan și Qatar, implicate în medierea negocierilor dintre SUA și Iran, au fost de asemenea menționate. Miza imediată a formulei „performanță înainte de bani” este că orice beneficiu economic pentru Iran ar depinde de pași concreți și verificabili privind programul nuclear, însă articolul nu oferă detalii despre calendar, mecanismele de verificare sau forma exactă a eventualelor fonduri care ar urma să fie „eliberate”. [...]
