Știri
Știri din categoria Externe
Israel își consolidează prezența la intrarea în Marea Roșie prin parteneriatul cu Somaliland, într-o mișcare cu potențial de a afecta securitatea rutelor maritime și echilibrele regionale, potrivit Al Jazeera. La Ierusalim, președintele Somalilandului, Abdirahman Mohamed Abdullahi („Cirro”), a fost primit cu onoruri de stat rare pentru liderul unui teritoriu nerecunoscut de alte state, la șase luni după ce Israel a devenit prima țară care i-a recunoscut independența față de Somalia.
Vizita a combinat ceremonii cu discuții descrise de oficiali drept „substanțiale”, fiind semnat un acord de cooperare strategică și derulate întâlniri care vizează extinderea relației spre securitate, comerț și strategie regională. Miza geografică este explicită: Somaliland controlează o porțiune lungă de coastă la Golful Aden, în apropierea strâmtorii Bab al-Mandab, punct-cheie care leagă Marea Roșie de Oceanul Indian și un culoar critic pentru comerțul global.
Pentru Israel, importanța zonei a crescut pe fondul schimburilor de foc cu rebelii houthi din Yemen și al perturbărilor repetate ale transportului maritim în Marea Roșie. În acest context, apropierea de Somaliland este prezentată ca o „deschidere strategică” într-un moment în care Israelul se confruntă cu o izolare regională mai accentuată, potrivit analistului Yossi Mekelberg (Chatham House), citat de Al Jazeera.
În paralel, vizita are loc pe fondul unui memorandum de înțelegere al președintelui SUA, Donald Trump, cu Iranul, despre care materialul notează că a amplificat presiunea internă asupra premierului Benjamin Netanyahu din partea criticilor care susțin că documentul lasă nerezolvate preocupări de securitate ale Israelului.
Un element cu încărcătură diplomatică imediată a fost deschiderea oficială de către Somaliland a unei ambasade în Ierusalimul de Vest, la o ceremonie la care a participat ministrul israelian de externe, Gideon Saar. Decizia se abate de la practica majorității statelor, care își păstrează ambasadele la Tel Aviv, din cauza statutului disputat al Ierusalimului. Potrivit materialului, gestul a atras condamnări din partea Palestinei, Organizației Cooperării Islamice și Ligii Arabe.
Pe dimensiunea de securitate, ministrul israelian al apărării, Israel Katz, a declarat că cele două părți au cooperat ani la rând „sub radar” în „o serie de operațiuni” și că se așteaptă ca relația să atingă „noi culmi”, conform relatării Al Jazeera.
Cooperarea în domenii civile (apă, sănătate, agricultură) este menționată ca interes al Somalilandului, însă atenția se concentrează pe posibila componentă militară. Oficialii somalezi au susținut că Israelul ar fi interesat de o facilitate militară legată de operațiuni împotriva houthiților, acuzații față de care Somaliland a evitat, potrivit materialului, o poziție tranșantă. Într-un interviu pentru i24, președintele Somalilandului a spus că nu există în prezent un plan pentru o bază militară, dar a adăugat: „Nu pot exclude”.
Analiza citată de Al Jazeera indică drept punct de interes Berbera, cel mai mare oraș de coastă al Somalilandului, unde un aeroport construit inițial de Uniunea Sovietică și folosit ulterior de NASA ar fi fost recent militarizat, potrivit International Institute for Strategic Studies (IISS).
Reacțiile negative vin din mai multe direcții:
Materialul descrie relația ca intrată într-o „fază de consolidare”, inclusiv prin semnarea unei „Declarații de cooperare strategică”, prezentată de Somaliland drept începutul „celei mai semnificative faze” a relațiilor bilaterale. În același timp, Mekelberg avertizează că parteneriatul nu rezolvă problemele de fond ale niciuneia dintre părți: Netanyahu caută să își extindă relațiile externe fără a aborda chestiunea palestiniană, iar Somaliland „pune prea mult” în această relație, deoarece Israelul nu poate livra singur recunoaștere internațională largă.
Recomandate
Iran vrea să introducă taxe de până la 7% din valoarea mărfii pentru navele comerciale care tranzitează Strâmtoarea Hormuz , într-un plan aflat în analiza Parlamentului de la Teheran, cu potențial de a crește costurile de transport pe una dintre cele mai importante rute pentru petrol și gaze, potrivit NPR . Proiectul prevede și interzicerea tranzitului pentru nave asociate SUA, Israelului și altor „țări ostile”, până când Iranul ar fi „compensat pentru pagubele de război”, conform presei de stat iraniene citate de publicație. Planul ar introduce un mecanism de cost direct pentru companii: o taxă de până la 7% din valoarea încărcăturii pentru navele comerciale care trec prin strâmtoare. În plus, ar exista amenzi de 20% din valoarea mărfii pentru navele care ar încălca condițiile impuse de Iran. Rute „temporare” și disputa privind controlul strâmtorii Iranul a transmis miercuri că finalizează un acord privind rutele de navigație cu Oman , aliat al SUA aflat pe cealaltă parte a Strâmtorii Hormuz. Potrivit presei de stat iraniene, Ministerul de Externe de la Teheran ar fi indicat că navele ar urma să intre prin coridorul nordic, aproape de coasta iraniană, și să iasă prin coridorul sudic, aproape de coasta Omanului. Oman nu a comentat, notează NPR. Administrația Trump contestă însă această interpretare. Un oficial american, citat de NPR sub protecția anonimatului, a spus că eventualele rute temporare nu ar implica „aprobări sau permisiuni și nici taxe ori tarife”, argumentând că Strâmtoarea Hormuz este o cale navigabilă internațională. Ulterior, președintele Donald Trump a afirmat că SUA „controlează” în prezent strâmtoarea prin blocada navală asupra Iranului. Context: războiul și efectele economice ale închiderii Evoluția vine la peste cinci luni după ce SUA și Israel au început războiul împotriva Iranului, la 28 februarie, conform NPR. Strâmtoarea Hormuz a rămas deschisă pentru transportul maritim până la declanșarea conflictului, însă, după atacurile comune ale Israelului și SUA, Iranul a ripostat în regiune și a susținut că a preluat controlul asupra acestei rute critice. În acest context, SUA au impus o blocadă navală asupra Iranului în aprilie și din nou în iulie, pe care o mențin, potrivit aceleiași surse. NPR notează că închiderea strâmtorii a produs „o perturbare majoră” a aprovizionării cu combustibil și îngrășăminte, a împins prețurile în sus și a afectat economii din întreaga lume. Ce urmează: negocieri pentru redeschidere și presiune regională Președintele Trump a declarat joi că negocierile pentru redeschiderea strâmtorii avansează. Tot joi, ministrul de externe al Turciei, implicat în mediere, a spus că un acord temporar între SUA și Iran ar putea fi anunțat curând, potrivit NPR. Statele din Golf, expuse represaliilor iraniene asupra unor situri militare americane în timpul războiului, împing părțile către un acord interimar de detensionare, de teama unei noi escaladări care ar putea pune în pericol infrastructura lor petrolieră, vulnerabilă la atacuri cu drone și rachete, mai arată publicația. [...]
Ucraina își poate accelera dotarea cu ATACMS printr-un reexport aprobat automat în SUA potrivit news.ro , care citează portalul ucrainean Militarnî și un document al Departamentului de Stat al SUA publicat în procesul-verbal oficial al lucrărilor Congresului din 6 august 2026. Documentul indică achiziția din Turcia a 70 de rachete balistice M39 ATACMS și a 12 lansatoare M270, într-un transfer care ar urma să înceapă după expirarea termenului legal de 15 zile de examinare în Congres. Miza este una de reglementare și calendar: în acest caz, Congresul SUA nu trebuie să voteze separat pentru aprobarea reexportului. Dacă, în 15 zile calendaristice, ambele camere nu adoptă o rezoluție comună de interzicere, acordul guvernului SUA intră automat în vigoare. Departamentul de Stat a transmis documentele către legislatori pe 3 august, iar Camera Reprezentanților este în vacanță până pe 31 august, respectiv Senatul până pe 14 septembrie, potrivit Ukrainska Pravda. Ce include transferul notificat Congresului În total, Congresul a fost informat cu privire la transferul către Ucraina al următoarelor echipamente și muniții: 12 lansatoare M270 MLRS ; 70 de rachete balistice M39 ATACMS; 2.524 de proiectile neghidate M26 de 227 mm cu încărcături de luptă cu submuniție DPICM; 47.000 de proiectile de artilerie cu submuniție M509A1 de calibru 203 mm pentru tunurile autopropulsate 2S7 „Pion” și M110. Transferul ar urma să fie realizat prin intermediul unor companii turce, bulgare și americane de apărare și logistică, specializate în exporturi. De ce poate trece fără vot: pragurile din legea americană Materialul arată că legea americană impune notificarea Congresului atunci când valoarea inițială a echipamentelor de apărare principale este de cel puțin 14 milioane de dolari (aprox. 64 milioane lei) sau valoarea totală a altor bunuri și servicii de apărare este de cel puțin 50 de milioane de dolari (aprox. 230 milioane lei). În astfel de situații, mecanismul este unul de „aprobare tacită”, în lipsa unei rezoluții comune de blocare în termenul prevăzut. Departamentul de Stat a informat Congresul că este dispus să autorizeze transferul, motivând că acesta corespunde obiectivelor SUA în domeniul asistenței de securitate. Context: interesul Turciei și al Ucrainei, plus detalii tehnice Documentele citate indică faptul că Turcia urmărește să își reducă stocurile de echipamente militare învechite, pentru a-și concentra resursele financiare pe modernizarea și întreținerea sistemelor existente. Ucraina, la rândul său, vizează consolidarea capacităților ofensive și defensive de sprijin de foc în contextul războiului. M39 este prima variantă de serie a rachetei balistice ATACMS, cu o rază maximă de acțiune de aproximativ 165 km. Potrivit informațiilor din articol, racheta folosește ghidare inerțială (autonomă), fără corecție pe semnal GPS, iar efectul este susținut de un focos cu submuniție de 560 kg, care transportă 950 de submuniții M74. Ukrainska Pravda mai amintește că, pe 28 iulie, președintele Volodimir Zelenski s-a întâlnit în SUA cu reprezentanții Lockheed Martin , compania care produce ATACMS, HIMARS, F-16 și rachete pentru sistemele Patriot. [...]
Noua majoritate din Ungaria accelerează schimbarea conducerii statului : partidul de guvernământ Tisza l-a nominalizat pe fostul șef al Curții Supreme, András Baka, pentru funcția de președinte, într-o mișcare care vine după un amendament constituțional ce ar încheia mandatul actualului șef al statului, potrivit Antena 3 . Grupul parlamentar al Tisza a făcut nominalizarea pentru președinția Ungariei, iar, potrivit Reuters, Baka ar urma să fie ales marți de Parlament. Funcția de președinte este descrisă ca fiind în mare parte una ceremonială. Demersul este prezentat ca un gest simbolic al premierului Peter Magyar de a „demonta bastioanele de putere” ale fostului premier Viktor Orbán. Magyar susține că ar fi primit un mandat puternic din partea alegătorilor pentru a face aceste schimbări, conform aceleiași surse. Ce se schimbă procedural și de ce contează În Ungaria, președintele este ales de Parlament pentru un mandat de cinci ani, nu prin vot direct. Alegerea unui nou președinte are loc după ce Parlamentul a adoptat un amendament constituțional care prevede încetarea mandatului lui Tamás Sulyok, actualul șef al statului. Amendamentul a fost promovat de noua majoritate parlamentară condusă de Peter Magyar și este parte dintr-un demers mai larg de înlăturare din funcțiile-cheie a persoanelor asociate cu fostul guvern condus de Viktor Orbán. [...]
Turcia, Arabia Saudită și Pakistan au semnat un pact de apărare colectivă care poate ridica riscul de escaladare militară în Golf , printr-o clauză de tip „un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor”, într-un moment în care tensiunile cu Iranul rămân ridicate, potrivit Adevărul . Acordul, semnat vineri la Mecca , prevede și exerciții militare comune, schimb de informații și întărirea capacității de descurajare colectivă. În logica acestui aranjament, un nou atac major asupra Arabiei Saudite ar putea activa pactul și ar putea atrage în conflict Pakistanul și Turcia, notează publicația, care citează CNN. Ce schimbă pactul în arhitectura de securitate din regiune Din perspectiva Riadului, înțelegerea adaugă un strat de protecție peste parteneriatul tradițional de securitate cu Statele Unite, pe fondul îndoielilor din regiune privind capacitatea Washingtonului de a-și proteja în continuare aliații din Golf. Adevărul punctează și greutatea militară a celor doi parteneri ai Arabiei Saudite: Turcia are a doua cea mai mare armată din NATO , după SUA, iar Pakistanul este singura țară musulmană care deține arme nucleare. În acest context, pactul este prezentat ca un semnal de descurajare în fața amenințării iraniene. Ce prevede, concret, și ce rămâne neclar Elementul central este angajamentul politic potrivit căruia un atac împotriva uneia dintre cele trei țări „va fi considerat un atac împotriva tuturor”. În plus, alianța include: organizarea de exerciții militare comune; schimb de informații; consolidarea descurajării colective. Totuși, declarația comună nu detaliază ce obligații concrete ar avea fiecare stat și nici în ce măsură pactul ar impune intervenție militară efectivă pentru apărarea reciprocă. Rezerve publice și posibilă extindere Un oficial turc a declarat pentru CNN că acordul nu vizează un actor anume, iar Ministerul saudit de Externe a susținut că nu este un demers de creare a unei „axe militare” sau a unui „bloc sectar”. Același oficial turc a adăugat că și alte țări din regiune s-ar putea alătura, ceea ce ar deschide perspectiva unei alianțe mai largi, pe un model similar NATO. Contextul imediat: Iran, Israel și tensiuni între aliați regionali Acordul vine pe fondul extinderii prezenței militare a Israelului în regiune și al deteriorării relațiilor dintre Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. În paralel, Pakistanul și Turcia au fiecare graniță cu Iranul și au propriile motive pentru a evita extinderea conflictului: Pakistanul gestionează o populație șiită numeroasă și o relație sensibilă cu Teheranul, iar Turcia și Iranul au interese comune legate de separatismul kurd, deși concurează pe alte dosare regionale. Reacția Iranului și miza de descurajare Primele reacții de la Teheran au fost negative. Ebrahim Rezaei, membru al Comisiei pentru securitate națională și politică externă a Parlamentului iranian, a transmis pe X că un „acord pe hârtie” nu ar garanta securitatea Arabiei Saudite, potrivit materialului. În același timp, Adevărul amintește că Iranul a atacat în repetate rânduri ținte din Arabia Saudită în timpul războiului, inclusiv infrastructură civilă și instalații energetice, iar deși atacurile directe s-au redus după armistițiul din 8 aprilie, grupări susținute de Iran din Yemen și Irak au continuat să vizeze regatul. În această logică, pactul de la Mecca funcționează ca avertisment: un atac major ar putea declanșa o reacție în lanț, cu potențial de extindere rapidă a conflictului. [...]
Moscova acuză UE și Ucraina că încearcă să deschidă un nou front în Caucaz , susținând că Tbilisi ar fi împins spre un conflict armat cu Rusia, potrivit Agerpres . Declarațiile vin pe fondul comemorării războiului din 2008 din Georgia și al tensiunilor persistente legate de regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud. Ministerul rus de Externe a indicat drept „contribuție reală” la stabilizarea situației inițierea delimitării frontierelor de stat dintre Georgia, Osetia de Sud și Abhazia, urmată de demarcarea lor fizică. În același mesaj, diplomația rusă a acuzat „Occidentul”, „regimul nazist de la Kiev” și „politicienii georgieni radicali” că ar încerca să atragă Georgia în „noi aventuri sângeroase” în Caucazul de Sud. Mesaj către politica internă din Georgia Moscova a invocat și „încercări din cadrul societății georgiene de a reinterpreta evenimentele din august 2008”, menționând partidul de guvernământ Visul Georgian , descris de opoziția georgiană drept prorus. Ministerul rus de Externe a salutat faptul că Visul Georgian îl consideră pe fostul președinte Mihail Saakașvili pe deplin responsabil pentru declanșarea conflictului armat. Totodată, Moscova a spus că remarcă declarații ale unor politicieni georgieni despre necesitatea reconcilierii cu abhazii și osetinii de sud, exprimând speranța ca această schimbare de abordare să fie urmată de „acțiuni concrete” pentru îmbunătățirea relațiilor cu cele două teritorii. Context: recunoaștere limitată și prezență militară rusă Conform informațiilor din material, independența Abhaziei și a Osetiei de Sud este recunoscută în prezent doar de Rusia, Venezuela, Nicaragua și Siria. În august 2008, în Osetia de Sud a avut loc un conflict armat scurt, în care armata rusă a intervenit pentru a alunga trupele georgiene de pe teritoriu. Kremlinul menține baze militare în ambele regiuni, iar Osetia de Sud este descrisă ca fiind, în fapt, un protectorat finanțat de statul rus. [...]
Volodimir Zelenski susține că lipsa licențelor Patriot a blocat producția în Ucraina , ceea ce ar fi putut reduce dependența Europei de livrări limitate de rachete, potrivit Adevărul . Mesajul, transmis sâmbătă din Serbia, pune accentul pe un obstacol de reglementare și industrie de apărare: drepturile de producție (licențele) pentru un sistem american-cheie. Zelenski a afirmat că Ucraina ar fi putut produce deja sisteme Patriot „pentru toată lumea” dacă ar fi primit licențele necesare din partea SUA și a partenerilor europeni cu 3-4 ani în urmă. În lipsa acestora, Kievul rămâne dependent de livrări lunare, despre care spune că există prin acorduri, dar „cantitățile nu sunt suficiente”. De ce contează: licențele, un blocaj de reglementare cu efect direct în teren În logica prezentată de președintele ucrainean, problema nu ține doar de finanțare sau de capacități industriale, ci de aprobări și drepturi de producție care întârzie extinderea rapidă a ofertei. Zelenski a descris situația ca pe o întârziere birocratică („suntem ocupați cu hârtiile”), insistând că nu e vorba de formalități fără consecințe, ci de muniție reală. Ce spune Zelenski despre livrări și cine poate ajuta în Europa Liderul de la Kiev a indicat Germania și Polonia drept principalii parteneri europeni care pot furniza astfel de rachete, în timp ce țările nordice și Țările de Jos ar sprijini în cantități mai mici. El a mai spus că discută zilnic cu state europene sau din Orientul Mijlociu pentru a obține rachete suplimentare, „în afara pachetului american”. În același timp, Zelenski a evitat să ofere cifre privind volumele livrate, motivând că nu poate detalia aceste informații. Discuția cu Biden și așteptările legate de Trump Zelenski a declarat că a vorbit cu Joe Biden în 2022, „în primul an al războiului”, cerând o licență pentru Patriot, și că a solicitat licențe și altor parteneri europeni în primii ani ai conflictului, pe fondul unei producții pe care o descrie drept „foarte mică”. El a mai afirmat că președintele SUA, Donald Trump, „le va oferi licențele necesare”, fără a prezenta însă un calendar sau detalii despre forma acordurilor. Context: vizita în Serbia și posibile consecințe regionale Zelenski a ajuns în Serbia vineri, 7 august, în prima sa vizită în această țară de la invazia rusă din 2022. Adevărul notează că informația despre caracterul „inedit” al vizitei și despre context este atribuită Agerpres, iar Reuters este citată cu evaluarea că deplasarea ar putea duce „foarte probabil” la deteriorarea relației Serbiei cu Rusia, aliat tradițional și furnizor major de gaz. Potrivit aceleiași relatări, președintele sârb Aleksandr Vucic a spus că discuțiile vizează negocierile de aderare la UE și cooperarea economică și energetică. [...]
