Iranul intră în negocierile cu SUA cu pârghii care îi pot întări poziția în dosare-cheie, inclusiv energia și securitatea regională, după ce 21 de ore de discuții s-au încheiat fără un acord, potrivit News, care citează declarațiile fostului negociator al Departamentului de Stat pentru Orientul Mijlociu, Aaron David Miller.

Miller susține că Teheranul nu pare presat să facă concesii și că acționează „într-un ritm mai lent” decât Washingtonul. În evaluarea sa, această asimetrie de ritm reflectă faptul că Iranul are încă instrumente de negociere pe care le poate folosi pentru a obține termeni mai favorabili.

Ce „atuuri” vede fostul negociator în mâna Teheranului

În declarațiile citate, Miller enumeră mai multe elemente care, în opinia lui, întăresc poziția Iranului:

• deținerea de „uraniu puternic îmbogățit”;
• folosirea „geografiei ca armă”, prin controlul și gestionarea Strâmtorii Ormuz;
• faptul că „regimul a supraviețuit”;
• capacitatea „îngrijorătoare” de a submina securitatea și stabilitatea regională.

„Mi se pare că încă mai dețin uraniu puternic îmbogățit. Au demonstrat că au transformat geografia într-o armă, controlează și gestionează acum Strâmtoarea Ormuz. Regimul a supraviețuit.”

De ce contează: presiune indirectă asupra riscului geopolitic

Mesajul central al analizei lui Miller este că aceste pârghii pot reduce disponibilitatea Iranului de a ceda rapid, chiar și în fața riscului de escaladare. El afirmă că Iranul ar prefera să riște o nouă serie de atacuri militare din partea Statelor Unite și a Israelului decât să iasă „cu mâna goală” din negocieri.

În acest context, absența unui acord după 21 de ore de discuții indică, cel puțin pe termen scurt, o negociere dificilă, în care Teheranul mizează pe avantajele sale pentru a evita concesii rapide.