Știri
Știri din categoria Externe
Pakistan a lansat o operațiune aeriană amplă pentru a escorta negociatorii iranieni acasă, după ce aceștia au invocat riscul unui posibil atac israelian, potrivit The Jerusalem Post. Misiunea, descrisă de surse citate de Reuters drept una „masivă” din perspectivă operațională, arată nivelul de securitate asociat negocierilor SUA–Iran și riscurile care pot afecta continuitatea discuțiilor.
Pakistanul a mobilizat „aproximativ două duzini” de avioane de luptă și sistemul său aeropurtat de avertizare și control (AWACS, pentru supraveghere aeriană) pentru a asigura întoarcerea delegației din Islamabad, au declarat două surse pakistaneze familiarizate cu operațiunea. Unul dintre oficiali a spus că protecție similară ar putea fi oferită și la runde viitoare, dacă iranienii o cer; în caz contrar, aeronavele pakistaneze ar urma să îi preia în spațiul aerian al Pakistanului.
Discuțiile despre o potențială amenințare pe durata deplasării și despre escorta aeriană pakistaneză până în Iran nu fuseseră relatate anterior, potrivit materialului. Un diplomat regional informat de Teheran a afirmat însă că Pakistanul ar fi insistat asupra escortei după ce delegația iraniană a ridicat „ipotetic” posibilitatea unei amenințări.
„A fost suspiciunea lor că ar putea fi vizați”, a spus o sursă de securitate, citată de Reuters.
O a treia sursă implicată în discuții a indicat că măsuri de securitate erau deja pregătite înaintea unei runde suplimentare de negocieri, așteptată „chiar din acest weekend”.
Potrivit sursei citate, escorta a fost asigurată până la Teheran, iar operațiunea de duminică a inclus avioane J-10 de fabricație chineză, descrise drept cele mai performante din flota forțelor aeriene pakistaneze. O sursă implicată în discuții a confirmat escorta, fără a oferi detalii tehnice.
Delegarea iraniană a fost condusă de ministrul de Externe Abbas Araqchi și de președintele Parlamentului Mohammad Baqer Qalibaf, fost militar și pilot certificat. În privința aterizării, diplomatul regional a spus că delegația nu ar fi aterizat la Teheran, fără a preciza unde a fost debarcată.
Materialul mai notează că Israel i-ar fi avut pe Araqchi și Qalibaf pe o „listă de lovituri” până când Pakistanul ar fi cerut Washingtonului să intervină pentru scoaterea lor, pe motiv că altfel nu ar mai rămâne interlocutori pentru negocieri privind războiul lansat de SUA și Israel pe 28 februarie.
În paralel, sunt redate declarații publice ale premierului israelian Benjamin Netanyahu și ale președintelui american Donald Trump, inclusiv faptul că Trump a spus joi că războiul „ar trebui să se încheie destul de curând” și că discuțiile ar putea avea loc la Islamabad în acest weekend. Totodată, după plecarea delegațiilor fără rezultat, surse citate de Reuters au afirmat că dialogul „este încă în viață”.
Autoritățile menționate nu au oferit reacții imediate: biroul premierului Pakistanului, misiunea permanentă a Iranului la Geneva, forțele aeriene și armata Pakistanului, precum și ambasada SUA la Islamabad, potrivit articolului.
Recomandate
O campanie de mobilizare promovată de ambasada Iranului la Berlin ridică mize de securitate în Germania , după ce misiunea diplomatică a distribuit un apel de înscriere la „Jan-Fada bara-ye Iran” („sacrificarea vieții pentru Iran”), potrivit Focus . Mesajul, publicat „în urmă cu câteva zile” pe platforma X și adresat „compatrioților care trăiesc în străinătate în Germania”, include un link de înregistrare în „sistemul Michak”. Conform articolului, se pot înscrie persoane de la 12 ani în sus. Autoritățile germane nu tratează însă inițiativa ca pe un demers benign: la o solicitare a publicației Welt, Oficiul Federal pentru Protecția Constituției (BfV) a avertizat că „Jan-Fada bara-ye Iran” este o campanie de mobilizare „împotriva inamicului americano-sionist”. Ce susține Teheranul și ce indică datele invocate În materialul citat, ambasada iraniană a descris demersul drept o „inițiativă simbolică” și a afirmat că mișcarea ar avea rădăcini în populația civilă. Un angajat al ambasadei este citat spunând că, potrivit site-ului „Janfada”, „aproximativ 25 de milioane” de iranieni s-ar fi înregistrat deja, ca expresie a „unității naționale” și a „sentimentelor patriotice”. Focus notează, ca fundal, temerea Iranului privind o posibilă ofensivă terestră americană și faptul că această campanie ar fi început cu „mai mult de două săptămâni” înainte. Contextul de securitate: atacul de la München și revendicarea unei grupări proiraniene Aproape simultan cu campania „Jan-Fada”, un atac a vizat un restaurant israelian din München, „Eclipse”, unde au fost sparte geamuri și aruncate obiecte pirotehnice, provocând pagube de „câteva mii de euro”, potrivit informațiilor prezentate. Poliția a primit apelul la 0:45, după ce s-au auzit „trei bubuituri”, iar anchetatorii verifică ce tip de dispozitiv ar fi putut fi folosit. O grupare proiraniană numită „Harakat Ashab al-Yamin al‑Islamiya (Hayi)” a revendicat atacul, iar un video în acest sens a ajuns la Parchetul General din München și este analizat în anchetă. Surse de securitate au confirmat pentru agenția germană dpa că materialul a fost publicat sub numele grupării, dar acest lucru nu dovedește automat că Hayi se află în spatele faptei. Video-ul ar fi apărut la cinci zile după incident, iar experții o descriu ca pe o grupare nouă, care, potrivit dpa, nu a mai fost observată până acum în Bavaria; în plus, presa a indicat că ar putea fi prima acțiune a sa în Germania. De ce contează Din perspectiva autorităților germane, combinația dintre o campanie de mobilizare cu mesaj explicit antioccidental, promovată de o ambasadă, și un incident investigat ca posibil atac antisemit ridică presiune pe zona de contrainformații și aplicare a legii: de la monitorizarea propagandei și a recrutării până la evaluarea riscurilor de radicalizare și violență asociate unor actori proiranieni. În acest stadiu, legătura directă dintre campania „Jan-Fada” și atacul de la München nu este indicată ca fiind stabilită în materialul citat, iar ancheta privind autorii atacului este în desfășurare. [...]
Blocada economică a SUA asupra exporturilor Iranului ridică miza negocierilor și crește riscul de noi perturbări pe rutele maritime , într-un moment în care Israelul încearcă să gestioneze simultan dosarele Iran, Liban și Gaza, potrivit NPR . Măsura americană vizează Strâmtoarea Hormuz , un punct-cheie pentru comerțul energetic, iar Teheranul amenință cu represalii care ar putea extinde tensiunile către alte coridoare de transport. Israelul se află, în paralel, într-o fază „de diplomație” pe trei fronturi, cu Washingtonul în rol central: un armistițiu anunțat în Liban, perspectiva reluării discuțiilor cu Iranul înainte de expirarea unui armistițiu de două săptămâni și negocieri în Cairo privind un plan de dezarmare în Gaza. Iran: armistițiu fragil și presiune economică pe exporturi În cazul Iranului, președintele Donald Trump spune că discuțiile de pace ar putea reîncepe curând, cu șase zile rămase până la expirarea armistițiului actual. În același timp, SUA afirmă că au finalizat o blocadă a exporturilor iraniene prin Strâmtoarea Hormuz, cu obiectivul de a „sufoca” economia Iranului prin tăierea principalei rute de comerț internațional și de a forța concesii la masa negocierilor. Iranul, la rândul său, a amenințat cu blocade pe alte rute maritime și a avertizat că ar putea scufunda nave americane dacă SUA încearcă să „policeze” această cale navigabilă. Un fost strateg militar și guvernamental israelian, Shay Har-Zvi, citat de NPR, apreciază că Iranul nu va reveni imediat la negocieri și că este posibilă o reluare a războiului, în condițiile în care ambele părți consideră că au ieșit „învingătoare” din confruntare. Liban: armistițiu de 10 zile, dar cu riscuri structurale Pe frontul libanez, Trump a anunțat un armistițiu de 10 zile între Israel și Liban, care urmează să intre în vigoare vineri la miezul nopții, ora locală. Înaintea anunțului, SUA au cerut Israelului să reducă ofensiva, iar Washingtonul a mediat discuții rare între Israel și Liban, desfășurate marți. NPR notează că armistițiul este așteptat să fie fragil, în condițiile în care Israelul cere Libanului măsuri concrete pentru dezarmarea Hezbollah . Analiza citează o evaluare potrivit căreia armata libaneză nu are capacitatea de a lua cu forța armele Hezbollah fără riscul unui conflict direct cu o parte semnificativă a comunității șiite. Gaza: planul de dezarmare rămâne blocat În Gaza, negocieri la nivel înalt au loc la Cairo între Hamas și reprezentanți ai „Board of Peace” al administrației Trump. Documentul obținut de NPR cere ca Hamas să își „dezafecteze” (decomisioneze) mai întâi armele, într-un proces etapizat pe zone ale Gazei, în schimbul reconstrucției teritoriului distrus. Un oficial militar Hamas, citat sub protecția anonimatului, spune că gruparea nu se opune în principiu dezarmării dacă există garanții. Hamas condiționează însă discuția despre dezarmare de respectarea de către Israel a angajamentelor din prima fază a armistițiului, inclusiv creșterea ajutorului umanitar și a fluxului de persoane care intră și ies din Gaza. Un alt oficial Hamas afirmă că gruparea așteaptă și rezultatul negocierilor cu Iranul. Ce urmează: status quo militar și risc de prelungire a ocupațiilor În timp ce negocierile continuă, NPR descrie consolidarea unui status quo: prezența militară israeliană pe suprafețe extinse din Gaza și din zone de frontieră din Liban, pe care Israelul le prezintă drept „zone tampon” pentru a îndepărta amenințările de comunitățile de la graniță. O persoană informată asupra subiectului, citată de NPR fără a fi identificată, susține că, până când Israelul nu vede progrese privind dezarmarea Hezbollah, nu intenționează să se retragă din Liban în lunile următoare și, posibil, nici în anii următori. În această logică, blocada economică asupra exporturilor Iranului devine un instrument de presiune cu efecte care depășesc strict dosarul iranian, pentru că poate influența atât dinamica negocierilor, cât și riscurile de securitate pe rutele maritime regionale. [...]
Telegramele diplomatice ale SUA avertizează că războiul cu Iranul începe să erodeze influența Washingtonului în state-cheie, pe fondul unei competiții tot mai dure în spațiul informațional online , potrivit Adevărul . Documente ale Departamentului de Stat , obținute de Politico și datate miercuri, 15 aprilie, descriu cum mesajele pro-iraniene câștigă teren, în special în mediul digital, iar percepția publică despre SUA se deteriorează. Telegramele indică efecte asupra poziției SUA în trei țări din regiuni diferite — Bahrain, Azerbaidjan și Indonezia — unde diplomații americani descriu presiuni crescânde asupra imaginii Washingtonului, mai ales în rândul populațiilor musulmane. Unele notează efecte imediate, precum creșterea sentimentului antiamerican, iar altele avertizează asupra unor consecințe pe termen lung asupra relațiilor bilaterale dacă conflictul continuă. Războiul se mută și în online: ambasadele cer mai multă flexibilitate Un fir comun al documentelor este dificultatea misiunilor americane de a reacționa rapid în spațiul digital. Telegramele includ apeluri indirecte către administrația SUA pentru a permite ambasadelor să comunice mai „rapid și proactiv” pe rețelele sociale, în condițiile în care, în prezent, acestea ar fi limitate în principal la redistribuirea mesajelor oficiale aprobate de Casa Albă sau de Departamentul de Stat. Trimiterea acestor telegrame este prezentată ca un semnal de alarmă și în contextul în care, potrivit unor diplomați citați, ar exista reticență în a formula astfel de îngrijorări în climatul politic actual. În paralel, Iranul ar folosi intens instrumente digitale — de la rețele sociale și meme-uri până la rețele de influență în mediul religios și cultural — pentru a-și promova mesajele și a submina imaginea SUA. Trei cazuri punctuale: Bahrain, Azerbaidjan, Indonezia Bahrain. Diplomații americani notează că, în percepția publică, Washingtonul ar fi prioritizat protejarea Israelului în detrimentul securității regatului. Mesaje distribuite pe rețelele sociale sugerează că prezența militară americană ar transforma Bahrainul într-o țintă și cer retragerea trupelor SUA. În plus, presa locală ar fi pus accent pe acțiunile armatei din Bahrain în interceptarea atacurilor, fără a evidenția sprijinul american, ceea ce ar fi redus vizibilitatea rolului SUA. Azerbaidjan. Telegramele arată că relațiile care păreau să se îmbunătățească au stagnat sau chiar se deteriorează, iar conflictul riscă să submineze progresele obținute după summitul de pace dintre Azerbaidjan și Armenia din 2025. După o perioadă inițială de neutralitate, presa locală ar fi devenit mai critică față de SUA și Israel, acuzându-le de declanșarea conflictului și de lipsa unei strategii clare. Deși un armistițiu recent a temperat parțial tonul, opinia publică ar rămâne predominant critică, pe fondul creșterii prețurilor și al perturbărilor regionale, fără ca această critică să se fi transformat, totuși, într-o creștere semnificativă a simpatiei față de Iran. Indonezia. În cea mai mare democrație cu majoritate musulmană, telegramele semnalează o campanie de influență amplă a Iranului, care ar miza pe solidaritatea musulmană și teme anti-coloniale, prezentând SUA și Israelul drept puteri imperialiste. Activitatea ambasadei iraniene ar fi crescut semnificativ, inclusiv prin interacțiuni directe cu elite politice și religioase. Diplomații americani avertizează că, dacă tendințele continuă, cooperarea de securitate dintre Washington și Jakarta ar putea fi afectată, prin îngustarea marjei de manevră politice a liderilor indonezieni pe fondul amplificării sentimentului antiamerican. De ce contează: costul de influență și riscul de „blocaj” diplomatic Din perspectiva documentelor, miza nu este doar imaginea SUA, ci capacitatea Washingtonului de a menține cooperări de securitate și relații funcționale în regiuni unde opinia publică poate împinge guvernele spre distanțare. Telegramele conturează o competiție intensă în spațiul informațional global, în care SUA ar pierde teren în fața unei strategii iraniene mai agile, iar evoluția conflictului și adaptarea comunicării americane sunt prezentate drept esențiale pentru menținerea influenței în aceste zone. [...]
Redeschiderea Strâmtorii Ormuz reduce presiunea imediată pe transportul maritim , dar riscul operațional rămâne ridicat din cauza armistițiului fragil și a semnalelor contradictorii venite din SUA, potrivit Adevărul . Teheranul spune că permite din nou navigația comercială prin ruta strategică, însă Washingtonul menține restricții maritime asupra Iranului până la implementarea completă a unui eventual acord. Ce a anunțat Iranul și în ce condiții se reia traficul Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi , a declarat că, în baza acordului de încetare a focului, traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz este reluat „pe durata armistițiului”. Anunțul a fost făcut printr-un mesaj pe rețeaua X. Oficialul iranian a precizat că navele comerciale pot tranzita strâmtoarea pe un traseu stabilit în prealabil, decizia fiind coordonată cu autoritățile maritime ale Republicii Islamice. Misiune europeană pentru protejarea navigației și reacția lui Trump În paralel, premierul britanic Keir Starmer a anunțat că Marea Britanie și Franța vor conduce o misiune multinațională pentru libertatea de navigație în zonă, cu rol „strict pașnic și defensiv”, inclusiv sprijin pentru operațiuni de deminare. Inițiativa a fost discutată la Paris, într-o reuniune cu reprezentanți din 49 de state, la care a participat și președintele României, Nicușor Dan. Starmer a mai spus că o conferință de planificare militară va avea loc la Londra săptămâna viitoare și că peste o duzină de țări s-au oferit deja să contribuie cu resurse, conform presei britanice . Donald Trump a criticat implicarea NATO și a cerut Alianței să „stea departe” de Strâmtoarea Ormuz, susținând că nu a fost eficientă „când a fost nevoie”. „LE-AM SPUS SĂ STEA DEPARTE, cu excepția CAZULUI ÎN CARE NU VOR DECÂT SĂ-ȘI ÎNCARCE NAVELE CU PETROL. Au fost inutili când a fost nevoie, un tigru de hârtie!” De ce nu dispare riscul: SUA mențin restricțiile, iar tensiunile rămân Deși Trump a salutat redeschiderea strâmtorii, SUA au anunțat că vor continua restricțiile maritime impuse Iranului, chiar dacă rutele de transport ar fi fost redeschise complet. Potrivit lui Trump, aceste măsuri rămân în vigoare până la finalizarea și implementarea acordurilor, iar negocierile ar fi în „faza finală”, cu „majoritatea punctelor cheie” deja convenite. Pe fondul discuțiilor, agenția iraniană de stat Mizan a dezmințit existența unui acord cu SUA privind uraniul, după ce Trump a afirmat că Iranul ar fi acceptat „să ne predea praful nuclear”. Armistițiu de 10 zile, dar semnale de escaladare Contextul redeschiderii este armistițiul de zece zile dintre Israel și Liban, anunțat de Trump și intrat în vigoare pe 16 aprilie. Acesta este prezentat ca o fereastră pentru reducerea tensiunilor și relansarea dialogului diplomatic între Washington și Teheran, inclusiv posibilitatea unei noi runde de negocieri „chiar în acest weekend”. În același timp, Hezbollah a transmis că își menține forțele în alertă și va reacționa la o eventuală încălcare a armistițiului, iar Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice a declarat că este pregătit să răspundă „cu forță devastatoare” la orice agresiune din partea SUA sau a Israelului. Israelul, la rândul său, spune că nu intenționează să renunțe la pozițiile militare câștigate în sudul Libanului și nu exclude reluarea operațiunilor după expirarea armistițiului, dacă diplomația nu produce rezultate. În acest cadru, redeschiderea Strâmtorii Ormuz funcționează mai degrabă ca o măsură condiționată de armistițiu decât ca o normalizare durabilă a riscurilor pentru navigația comercială. [...]
Strâmtoarea Ormuz rămâne deschisă pentru comerț, dar navele iraniene sunt în continuare vizate de blocada SUA , după ce președintele american Donald Trump a salutat anunțul Teheranului privind reluarea completă a traficului comercial, potrivit Ziarul Financiar . Trump a transmis pe platforma Truth Social că Iranul a anunțat că strâmtoarea este „complet deschisă” și „pregătită pentru trafic total”, mulțumind pentru această decizie. Informația este prezentată de ZF cu trimitere la Financial Times (FT). Ce se schimbă pentru transportul maritim și de ce contează Redeschiderea completă a Strâmtorii Ormuz reduce, cel puțin temporar, riscul de blocaj pe una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul comercial, după o perioadă în care „foarte puține nave comerciale” au tranzitat zona, pe fondul temerilor că Iranul ar putea viza transporturile, notează materialul. În același timp, mesajul Washingtonului indică faptul că relaxarea nu este generală: SUA mențin o măsură separată care afectează direct navele iraniene și operațiunile legate de porturile Iranului. Blocada SUA pentru navele iraniene rămâne în vigoare Potrivit textului, SUA „își aplică propriul blocaj asupra navelor care intră și ies din porturile iraniene”. Trump a precizat că, deși strâmtoarea este deschisă și pregătită pentru activitate, „blocada navală va rămâne în vigoare în totalitate” în ceea ce privește Iranul, până când „tranzacția” cu Iranul va fi finalizată „100%”. În același mesaj, Trump a susținut că procesul „ar trebui să se desfășoare foarte rapid”, deoarece „majoritatea punctelor sunt deja negociate”, fără ca articolul să ofere detalii suplimentare despre conținutul acestei tranzacții. Contextul recent: taxe, permisiuni și blocarea petrolierelor ZF mai arată că Iranul declarase anterior că navele ar trebui să ceară permisiunea Islamic Revolutionary Guard Corps și să plătească o taxă pentru a traversa strâmtoarea. Săptămâna trecută, Iranul ar fi blocat trecerea petrolierelor ca răspuns la atacurile israeliene asupra Libanului, conform materialului. Articolul plasează evoluția în contextul unui armistițiu în Liban, în timpul căruia Teheranul a anunțat redeschiderea completă a strâmtorii pentru transportul comercial. [...]
China își calibrează diplomația față de Iran pentru a nu periclita summitul cu Trump , în condițiile în care războiul și blocada navală americană asupra porturilor iraniene cresc riscurile pentru aprovizionarea energetică a celui mai mare importator de țiței din lume, potrivit Reuters . Miza imediată pentru Beijing este dublă: să împingă către o încetare a focului fără să îndepărteze Teheranul și, în același timp, să păstreze un ton suficient de prudent încât întâlnirea dintre Xi Jinping și președintele SUA, Donald Trump , programată pentru 14-15 mai, să se desfășoare fără noi amânări. Analiști citați de Reuters spun că dependența Chinei de Orientul Mijlociu pentru aproximativ jumătate din necesarul de combustibil adaugă presiune asupra eforturilor diplomatice. Diplomație accelerată, critică publică temperată Reuters notează că Trump a creditat Beijingul pentru rolul jucat în aducerea Iranului la discuțiile de pace de weekendul trecut din Pakistan, ceea ce ar fi păstrat o anumită influență „din culise” a Chinei. În același timp, China a evitat să critice dur modul în care Trump gestionează conflictul, pe fondul unei amenințări „directe și în creștere” reprezentate de blocada navală americană asupra porturilor iraniene, potrivit analiștilor citați. Președintele Xi a ieșit din tăcere marți cu un plan de pace în patru puncte, care invocă coexistența pașnică, suveranitatea națională, statul de drept internațional și echilibrarea dezvoltării cu securitatea. După ce Trump a avertizat Iranul că „întreaga țară poate fi eliminată într-o noapte”, purtătoarea de cuvânt a Ministerului chinez de Externe, Mao Ning, nu a condamnat declarația, limitându-se la a spune că Beijingul este „profund îngrijorat” și cerând tuturor părților să joace un rol „constructiv” în detensionare. Eforturi pe mai multe canale, dar cu limite de influență În plan operațional, intensificarea este vizibilă: ministrul de Externe Wang Yi a avut „aproape 30” de convorbiri și întâlniri cu omologi care caută o încetare a focului, conform unui calcul Reuters, iar emisarul special Zhai Jun a vizitat cinci capitale din Golf și din lumea arabă. Zhai a declarat reporterilor că, la un moment dat, a călătorit pe șosea pentru a evita spațiul aerian disputat și că a putut auzi sirene de raid aerian. Xi și-a anunțat planul de pace într-o întâlnire cu prințul moștenitor din Abu Dhabi, șeicul Khaled bin Mohamed bin Zayed Al Nahyan, într-un demers de aprofundare a relațiilor cu un rival al Iranului, în timp ce Beijingul încearcă să împingă Teheranul către dialog, potrivit Reuters. Totuși, aceeași sursă subliniază că pârghiile Chinei sunt limitate de lipsa unei prezențe militare în Orientul Mijlociu care să-i susțină mesajele. Unii observatori descriu activismul diplomatic drept mai degrabă „teatru” decât politică externă cu efect direct, iar Patricia Kim (Brookings Institution) spune că, deși Iranul ar fi cerut Chinei să fie garant al unei încetări a focului, Beijingul nu ar fi arătat interes pentru un astfel de rol. Summitul Trump–Xi: miză economică, agendă îngustă În paralel cu dosarul Iran, Reuters scrie că Beijingul ar urmări la summit avansarea obiectivelor pe comerț și a pozițiilor sale privind Taiwanul, iar o persoană familiarizată cu gândirea Chinei descrie abordarea dominantă drept una de „a-l unge” pe Trump și de a păstra „stabilitatea strategică”. Pe componenta economică, analiștii citați anticipează că la întâlnire China ar putea accepta să cumpere aeronave Boeing și să facă achiziții agricole semnificative. Reuters precizează că un potențial acord pentru avioane, blocat ani la rând din motive de reglementare, ar putea deveni cel mai mare de acest tip din istorie. În același timp, discuțiile ar urma să rămână „înguste”, evitând subiecte ambițioase precum guvernanța inteligenței artificiale, accesul pe piață și supracapacitatea în producție, iar Scott Kennedy (Center for Strategic and International Studies) apreciază că nu există șanse pentru un „mare târg” între cele două puteri. Contextul conflictului, potrivit Reuters, este că războiul a fost lansat de SUA și Israel pe 28 februarie și continuă să se prelungească, ceea ce amplifică urgența Beijingului de a-și proteja atât interesele energetice, cât și fereastra diplomatică a summitului din mai. [...]
