Știri
Știri din categoria Externe
Întâlnirea Iran–China la Beijing mută presiunea pe Strâmtoarea Ormuz înaintea summitului Trump–Xi, într-un moment în care Washingtonul a suspendat operațiunea navală „Proiectul Libertate”, potrivit HotNews. Miza este una cu impact economic direct: orice restricție în Ormuz afectează transportul maritim și, implicit, piața petrolului.
Ministrul iranian de externe, Abbas Araqchi, s-a întâlnit miercuri la Beijing cu omologul său chinez, Wang Yi, conform agenției de stat Xinhua, citată de Reuters. Vizita are loc cu o săptămână înaintea deplasării programate a președintelui american Donald Trump în China, pentru un summit cu Xi Jinping pe 14–15 mai.
La începutul săptămânii, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a cerut Chinei să-și intensifice eforturile diplomatice pentru a convinge Iranul să deschidă Strâmtoarea Ormuz traficului maritim internațional. Bessent a spus că Trump și Xi vor discuta despre Iran la întâlnirea față în față de la Beijing, dar a indicat și obiectivul mai larg al Washingtonului: menținerea unei relații „stabile” SUA–China după armistițiul comercial din octombrie.
Oficialul american a îndemnat China să „ni se alăture în această operațiune internațională” de deschidere a strâmtorii, fără să detalieze ce măsuri ar aștepta de la Beijing. Totodată, el a cerut Chinei și Rusiei să nu mai blocheze inițiative la ONU, inclusiv o rezoluție care încurajează măsuri de protejare a transportului comercial în strâmtoare.
În paralel cu presiunea diplomatică, SUA și Iranul au lansat noi atacuri în Golful Persic, pe fondul unei dispute pentru controlul asupra Strâmtorii Ormuz, cu blocade maritime reciproce, ceea ce a pus sub semnul întrebării un armistițiu descris ca „fragil”.
Donald Trump a declarat ulterior că Marina SUA va ajuta navele să treacă prin strâmtoare, însă operațiunea „Proiectul Libertate” a fost suspendată după ce liderul de la Casa Albă a spus marți că s-au înregistrat „progrese mari” către un acord cu Iranul. Nu a existat o reacție imediată din partea Teheranului la aceste declarații.
Ministrul iranian de externe a afirmat că atacurile de luni — survenite după ce el spusese că Teheranul analizează solicitarea lui Trump de a purta negocieri — arată că nu există o soluție militară la criză.
Analiști citați de Reuters spun că Beijingul a intensificat demersurile diplomatice și a evitat critici dure la adresa modului în care SUA gestionează conflictul, pentru ca summitul Trump–Xi (amânat anterior din cauza războiului) să se desfășoare fără probleme. China a cerut în repetate rânduri SUA și Iranului să mențină armistițiul și să ridice restricțiile din strâmtoare, iar Trump a recunoscut contribuția Beijingului la convingerea Iranului să participe la negocierile de pace de luna trecută din Pakistan.
În același timp, China și-a întărit opoziția față de sancțiunile americane care vizează rafinării chineze pentru achiziții de țiței iranian. Ministerul Comerțului de la Beijing a ordonat companiilor să nu se conformeze sancțiunilor SUA împotriva a cinci rafinării independente, inclusiv Hengli Petrochemical, invocând pentru prima dată o lege care permite riposta împotriva entităților care aplică sancțiuni considerate „ilegale”.
Potrivit datelor pentru 2025 ale firmei de analiză Kpler, China cumpără peste 80% din petrolul exportat de Iran, iar țițeiul iranian are puțini cumpărători din cauza sancțiunilor SUA care urmăresc să limiteze finanțarea programului nuclear al Teheranului.
Recomandate
Refuzul lui Donald Trump de a accepta planul Iranului pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz menține incertitudinea asupra unei rute maritime strategice , în condițiile în care Washingtonul contestă explicit că Teheranul ar avea control asupra pasajului, potrivit Euronews . Propunerea iraniană a fost transmisă Statelor Unite în timpul negocierilor indirecte de la New York, desfășurate săptămâna aceasta la ONU. Teheranul nu a făcut public conținutul documentului, dar a susținut că aplicarea lui ar permite redeschiderea rutei maritime în șapte zile. Donald Trump a declarat că respinge oferta și a susținut că SUA au „control total” asupra Strâmtorii Ormuz. „Resping propunerea lor. Vor să încheie un acord prin care să deschidă imediat strâmtoarea, pentru că pierd rău de tot. (...) Avem control total asupra Strâmtorii Ormuz. (...) acest acord nu poate fi acceptat.” Ce cere Iranul și cum își justifică planul „în șapte zile” Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi , a afirmat că Iranul a transmis un „plan concret” prin intermediul Qatarului și că reluarea traficului maritim normal ar fi posibilă în termen de șapte zile, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de Teheran. Iranul nu a detaliat public aceste condiții. „Iranul a transmis Statelor Unite, prin intermediul Qatarului, un plan concret pe șapte zile. Dacă sunt îndeplinite condițiile necesare, strâmtoarea poate fi redeschisă (...) Alegerea aparține acum Statelor Unite.” În aceeași declarație, Araghchi a spus că Iranul „nu acceptă constrângerea, amenințările sau intimidarea” și că nu va renunța la „drepturile sale suverane sub presiune”. Poziția Washingtonului: Iranul „nu controlează” strâmtoarea Un oficial american citat în material a indicat că, în pofida refuzului exprimat de Trump, discuțiile dintre Washington și Teheran continuă prin mediatori regionali, inclusiv pe dosarul nuclear. În plus, potrivit unei surse citate de publicația Axios (menționată de Euronews), negociatorii americani le-ar fi transmis omologilor iranieni că Teheranul nu controlează calea navigabilă strategică și, „prin urmare, nu poate ridica pretenții” în legătură cu aceasta. Separat, înainte de respingerea oficială, Trump a publicat pe rețeaua sa de socializare o hartă în care Strâmtoarea Ormuz era redenumită „Strâmtoarea Trump”, ca semnal că nu intenționează să cedeze. [...]
SUA și China reduc tarifele pentru mărfuri de 60 mld. dolari (aprox. 270 mld. lei), într-un aranjament care poate tempera presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare și a costurilor la import potrivit Antena 3 . Măsura vizează o gamă largă de produse – de la cărbune și produse agricole americane până la bunuri de consum fabricate în China – și vine după întâlnirea de la Washington dintre Donald Trump și Xi Jinping. Acordul este construit pe un mecanism numit „30 pentru 30”, prin care fiecare țară poate importa din cealaltă bunuri „nesensibile” în valoare de 30 de miliarde de dolari, beneficiind de tarife vamale reduse. Ce produse intră pe listele de tarife reduse Pe partea chineză, lista produselor americane pentru care se vor aplica tarife mai mici include 1.619 articole. Printre acestea se regăsesc porumb, grâu, carne congelată, fructe de mare, produse din lemn, cosmetice și dispozitive medicale, conform unei liste publicate de Casa Albă . Soia americană nu este inclusă, ceea ce este prezentat ca o lovitură pentru fermierii americani afectați de războiul comercial. În oglindă, lista SUA pentru importuri din China cu tarife reduse cuprinde 77 de produse, între care jucării, veselă, accesorii de bucătărie, perdele, aparate de ras electrice și mingi gonflabile. Angajamente pe energie și miza deficitului comercial Casa Albă a mai anunțat că China va importa cel puțin 10 milioane de tone metrice de cărbune din SUA în 2027 și din nou în 2028. Publicația notează însă că angajamente anterioare privind importuri de anumite mărfuri (inclusiv produse agricole) „nu au fost întotdeauna respectate în totalitate”. În plan mai larg, tarifele au fost folosite de Trump pentru a reduce deficitul comercial al SUA cu China. Reprezentantul comercial al SUA, Jamieson Greer, a declarat într-un interviu pentru CNBC că deficitul comercial pe mărfuri a scăzut cu 40% de când Trump a preluat funcția și că ar urma să ajungă la 140 de miliarde de dolari în acest an, în timp ce datele Biroului de Recensământ al SUA indică un deficit de aproximativ 295 de miliarde de dolari în 2024. Context: armistițiul tarifar și ce urmează Anunțul vine după ce SUA și China conveniseră anterior să pună pe pauză escaladarea măsurilor tarifare până la 10 ianuarie. Armistițiul comercial – cu tarife de 30% pentru produsele chineze și de 10% pentru produsele americane – a fost prelungit de mai multe ori din mai 2025, când cele două țări s-au întâlnit la Geneva pentru negocieri. Potrivit informațiilor prezentate, produsele incluse în lista anunțată duminică ar fi „cel mai probabil” exceptate de la viitoare măsuri tarifare, ceea ce sugerează o încercare de a izola o parte din comerțul bilateral de noi runde de taxe. Separat de comerț, SUA și China au convenit să creeze un canal bilateral de comunicare pentru a discuta despre eventuale „incidente” legate de inteligența artificială și au înființat Dialogul SUA–China privind „Superinteligența”, conform Casei Albe. [...]
SUA și Iranul reiau canalul de negociere prin Qatar, cu miza directă pe sancțiuni și fluxurile de petrol prin Strâmtoarea Hormuz , în discuții separate programate luni sau marți, potrivit The Jerusalem Post , care citează un oficial informat despre negocieri. Mediatorii qatarezi ar urma să discute separat, la New York, cu ministrul iranian de Externe Abbas Araghchi și cu partea americană, a declarat pentru Reuters oficialul, sub protecția anonimatului. Araghchi a rămas la New York după participarea la Adunarea Generală a ONU , însă nu era clar cine va reprezenta SUA în întâlnirile cu mediatorii. Ce se negociază: o versiune „amendată” a planului iranian pe șapte zile Potrivit aceleiași surse, discuțiile sunt așteptate să se concentreze pe o versiune modificată a unei propuneri pe șapte zile prezentate de Iran săptămâna trecută, în marja Adunării Generale a ONU. Planul iranian, așa cum este descris în material, include: încetarea tuturor ostilităților în Iran și Liban; deblocarea unor active iraniene în valoare de „miliarde de dolari”; încetarea sancțiunilor asupra petrolului iranian; ridicarea blocadei americane asupra porturilor iraniene. În schimb, Teheranul ar permite redeschiderea Strâmtorii Hormuz, iar cele două părți ar relua discuțiile privind programul nuclear al Iranului. Pozițiile publice: Trump spune „nu”, dar lasă ușa deschisă pentru noi runde Președintele SUA Donald Trump a declarat sâmbătă că a respins propunerea Iranului, afirmând că Teheranul își dorește un acord rapid din cauza presiunii economice „paralizante”. Totuși, el a spus duminică pentru Axios că se așteaptă ca negociatorii americani să participe la noi discuții în această săptămână. De partea iraniană, Araghchi a afirmat duminică faptul că mediatorii nu au transmis oficial Teheranului o respingere din partea SUA și că Iranul așteaptă o poziție „definitivă” a Washingtonului înainte de a decide pașii următori. „Condițiile noastre sunt clare, iar orice pas către redeschiderea Strâmtorii Hormuz este condiționat de îndeplinirea acestor condiții”, a spus el, adăugând că doar o soluție negociată poate rezolva impasul. De ce contează: Strâmtoarea Hormuz rămâne pârghia cu impact imediat asupra pieței Chiar dacă discuțiile sunt descrise ca fiind indirecte și separate, miza operațională imediată este legată de accesul prin Strâmtoarea Hormuz și de regimul sancțiunilor asupra petrolului iranian. Următorul punct de urmărit este dacă SUA vor confirma oficial, prin mediatori, poziția față de propunerea iraniană și cine va reprezenta Washingtonul în întâlnirile de la New York. [...]
Declarația ambasadorului SUA în China reaprinde riscul de blocaj politic în vânzările de arme către Taiwan , într-un moment în care Taipei așteaptă aprobarea unui pachet de 14 miliarde de dolari (aprox. 63 miliarde lei), pe fondul tensiunilor cu Beijingul, potrivit HotNews . Ambasadorul american la Beijing, David Perdue , a spus la Fox News că Donald Trump, în timpul vizitei oficiale de săptămâna trecută a lui Xi Jinping la Casa Albă, ar fi întrebat dacă liderul chinez ar dori să cumpere arme americane. Informația este relatată de The Guardian , citat de HotNews. Washingtonul se delimitează: „Este ilegal” După interviul lui Perdue, Casa Albă a transmis pentru New York Times că SUA nu intenționează să vândă arme Chinei. Departamentul de Stat a formulat o poziție și mai tranșantă, invocând cadrul legal american: „Legislația americană interzice vânzarea de arme către China și nu există nicio ofertă sau plan de a vinde arme Chinei”. De ce contează: pachetul pentru Taiwan și semnalele contradictorii Momentul este sensibil deoarece Taiwanul așteaptă de luni de zile aprobarea unui nou pachet „masiv” de vânzări de arme, evaluat la 14 miliarde de dolari (aprox. 63 miliarde lei), după ce în decembrie fusese anunțată o altă tranzacție record de mai multe miliarde. În plus, nivelul de angajament al lui Trump față de protejarea Taiwanului a fost pus sub semnul întrebării și anterior: la o întâlnire cu Xi la Beijing, în luna mai, Trump a spus că ține „în așteptare” pachetul pentru insulă, descriindu-l drept o „monedă de schimb” în negocierile cu China. Context: obligația legală a SUA și presiunea Beijingului SUA au menținut o „ambiguitate strategică” privind apărarea Taiwanului în cazul unei invazii, însă, potrivit HotNews, în baza Legii privind relațiile cu Taiwanul, Washingtonul este obligat să furnizeze Taipeiului echipament militar suficient pentru autoapărare. Beijingul se opune constant vânzărilor de arme către Taiwan, pe care îl consideră o provincie separatistă, și nu a exclus folosirea forței. La întâlnirea de la Washington, Xi i-ar fi cerut lui Trump să se opună „independenței Taiwanului”, potrivit agenției chineze Xinhua . După summitul de trei zile, Trump nu a mai reluat public tema presupusei oferte, spunând doar că Xi „îi înțelege poziția” privind Taiwanul. Separat, Perdue declarase vineri, într-un interviu pentru CNBC, că politica oficială a SUA față de insulă și vânzările de arme „nu au suferit nicio modificare. [...]
Ucraina încearcă să taie finanțarea războiului prin presiune asupra cumpărătorilor de petrol rusesc , iar președintele Volodîmîr Zelenski le-a cerut explicit Chinei și Indiei să-și folosească influența asupra Moscovei, pe fondul unei intensificări a atacurilor rusești din ultima săptămână, potrivit Kyiv Post . Într-o declarație publicată duminică, 27 septembrie, pe Telegram (link în sursă), Zelenski a spus că Rusia a lansat „peste 2.200” de drone de atac, aproximativ 1.650 de bombe aeriene ghidate (KAB) și 38 de rachete asupra Ucrainei „doar în această săptămână”. El a adăugat că o parte semnificativă dintre rachetele folosite au fost balistice. De ce miza este China și India: petrolul și lanțurile de aprovizionare Zelenski a susținut că lipsește „o poziție constant puternică” din partea Chinei și Indiei, dar și a altor state mari din afara Occidentului, inclusiv Brazilia și Africa de Sud, precum și din partea unor țări din G20 și „Sudul Global”. Mesajul central: fiecare dintre aceste țări „are influență asupra Rusiei” și ar putea contribui la transformarea păcii „în realitate”. Contextul economic invocat de publicație este că China și India sunt cei mai mari cumpărători de țiței rusesc la nivel global , iar aceste achiziții generează venituri care ajută la susținerea efortului de război al Moscovei. În plus, materialul notează că Beijingul furnizează Rusiei componente folosite la fabricarea de armament, iar India rămâne unul dintre cei mai mari cumpărători de armament rusesc. Atacuri asupra infrastructurii civile și a centrelor de date În aceeași declarație, Zelenski a afirmat că loviturile rusești din timpul nopții au ucis trei persoane în regiunea Zaporojie și un bărbat la Kiev. Tot duminică dimineață, forțele ruse ar fi lovit de două ori un centru de date din Kiev; în primul atac, potrivit lui Zelenski, trei persoane – inclusiv doi copii – au fost rănite. Materialul mai menționează că atacurile au vizat și clădiri rezidențiale, facilități energetice și alte obiective de infrastructură civilă în mai multe regiuni, între care Odesa, Harkiv, Sumî, Nikolaev, Herson, Poltava, Jîtomîr și Kiev. Separat, primarul Kievului, Vitali Kliciko, este citat cu informația că o femeie și doi adolescenți de 16 ani au fost internați duminică dimineață, după o lovitură asupra unei clădiri nerezidențiale din districtul Șevcenkivskîi. Presiune suplimentară prin tarife americane: instrumentul există, aplicarea e incertă Kyiv Post notează că președintele SUA Donald Trump a obținut noi puteri legislative pentru a viza principalii cumpărători de petrol și gaze rusești cu tarife de până la 100%, după ce a promulgat pe 18 septembrie „Lindsey O. Graham Sanctioning Russia and Iran Act”. Publicația subliniază însă că nu este clar dacă Trump va folosi aceste instrumente împotriva Chinei , întrucât astfel de tarife ar putea afecta stabilitatea relațiilor comerciale pe care Washingtonul încearcă să o păstreze cu Beijingul. În acest context, Zelenski a cerut în mod repetat ca Trump să-și folosească noile prerogative, pe măsură ce Rusia își intensifică loviturile asupra infrastructurii civile, potrivit aceleiași surse. Ce urmează: apeluri diplomatice, dar semnale slabe de la Moscova Pe linie diplomatică, materialul arată că 51 de țări au susținut miercuri o declarație comună la Adunarea Generală a ONU , cerând Kremlinului să accepte o încetare completă a focului și să intre în negocieri „semnificative”. În paralel, Washingtonul l-a invitat pe Vladimir Putin la summitul G20 din Miami, în decembrie, iar Trump i-ar fi cerut să „încheie războiul”. În contrapondere, Kyiv Post relatează că ministrul rus de externe Serghei Lavrov a spus că Rusia nu își va opri „operațiunea militară specială” nici măcar în timpul negocierilor, iar Putin a respins până acum propunerile pentru o întâlnire directă. Zelenski a rezumat poziția sa astfel: „A fost la fel cu el ani de zile – și toți partenerii noștri simt asta. Caută scuze ca să continue războiul.” [...]
Respingerea de către Trump a armistițiului propus de Iran prelungește riscul de șoc pe piața energiei , într-un moment în care Strâmtoarea Hormuz rămâne practic blocată, iar costurile politice și economice ale conflictului cresc pentru ambele părți, potrivit Al Jazeera . Donald Trump a spus sâmbătă că respinge propunerea Teheranului de a opri războiul și de a redeschide Hormuz, argumentând că Iranul „pierde foarte rău” și că vrea un acord, dar „acel acord nu ar fi acceptabil”. Duminică, ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a declarat că Iranul a văzut reacția inițială a lui Trump, însă nu a primit încă un răspuns prin intermediari; Qatar ar fi avut un rol de mediere în discuții purtate în marja Adunării Generale a ONU de la New York. Ce cerea Iranul și de ce contează pentru fluxurile de energie Propunerea iraniană, descrisă ca un plan pe șapte zile, includea o succesiune de pași care ar fi legat redeschiderea Strâmtorii Hormuz de concesii economice și de securitate din partea SUA. Concret, Teheranul cerea: ridicarea blocadei navale asupra porturilor iraniene; renunțarea la sancțiuni privind vânzările de petrol iranian; eliberarea a circa 12 miliarde de dolari (aprox. 54 miliarde lei) din active iraniene înghețate; respectarea unui armistițiu regional mai larg, inclusiv în Liban și Yemen. În schimb, Iranul ar fi redeschis Hormuz și ar fi început negocieri cu Washingtonul pentru un acord final. Miza economică este directă: închiderea „esențială” a strâmtorii a perturbat fluxurile de petrol și gaze din statele din Golf, care depind de exporturile energetice pentru finanțarea bugetelor, notează publicația. De ce Casa Albă crede că poate „aștepta” un acord mai bun Experții citați de Al Jazeera spun că respingerea indică o strategie de negociere în care Washingtonul mizează pe faptul că presiunea economică asupra Iranului nu și-a epuizat efectele. Andreas Krieg (King’s College London) apreciază că Trump vede propunerea Teheranului mai degrabă ca pe un semn de slăbiciune decât ca pe o oportunitate care trebuie acceptată imediat. În acest cadru, administrația Trump ar fi intensificat presiunea prin: întărirea blocadei navale; sancțiuni care vizează veniturile Iranului din petrol; amenințarea cu sancțiuni secundare (adică penalizări pentru țări/companii terțe care fac afaceri cu Iranul); sancțiuni în domeniul aviației, menite să perturbe zborurile. Richard Weitz (NATO Defence College) a declarat că Washingtonul ar putea crede că poate „aștepta puțin și obține termeni mai buni”, inclusiv din cauza îngrijorărilor legate de ordinea pașilor propusă de Iran. Riscul politic și economic pentru SUA: prețuri mai mari și presiune electorală Așteptarea nu este lipsită de costuri pentru Trump, avertizează analiștii. Un sondaj Reuters/Ipsos din august (citat de Al Jazeera) indica faptul că 63% dintre americani se opun războiului SUA-Israel cu Iranul, iar 31% îl susțin. În plus, creșterea costurilor cu combustibilul și transportul poate alimenta nemulțumiri legate de costul vieții înaintea alegerilor de la mijloc de mandat din noiembrie. Mohamad Elmasry (Doha Institute for Graduate Studies) spune că oferta Iranului poate fi interpretată ca o încercare de a-i oferi lui Trump o cale către scăderea prețurilor la petrol și gaze înainte de vot, dar avertizează că Teheranul ar putea decide să „îl facă să plătească” pentru refuz, inclusiv prin escaladare în apropierea alegerilor. De ce prelungirea conflictului poate lovi și transportul maritim global Krieg avertizează că Trump ar putea confunda „durerea” economică a Iranului cu disponibilitatea de a capitula, iar presiunea suplimentară nu garantează concesii suplimentare. În schimb, Iranul ar putea crește costurile conflictului pentru adversari, inclusiv prin Hormuz, infrastructură regională și, potențial, Bab al-Mandeb (strâmtoare între Yemen și Cornul Africii). În acest context, Al Jazeera notează că importanța Bab al-Mandeb a crescut după ce houthiții aliniați Iranului și-au extins controlul asupra coastei yemenite la Marea Roșie, obținând acces „neîngrădit” la această rută îngustă, cu implicații pentru transportul maritim. Gruparea a anunțat deja o blocadă navală asupra navelor saudite în Marea Roșie, după ce Riadul a început să folosească ruta ca alternativă pentru exporturile sale de petrol. Ce urmează: un conflict „prelungit” și o negociere pe termen Ross Harrison (Middle East Institute) apreciază că Teheranul ar putea fi acum „mai puțin îngrijorat” să nu exagereze și mai preocupat să nu pară dispus la compromisuri prea devreme. Într-un interviu difuzat sâmbătă de Al Jazeera, președintele iranian Masoud Pezeshkian a spus că Iranul nu mai are încredere în negocierile cu Washingtonul după atacuri în timpul rundelor anterioare și sancțiuni ulterioare: „Nu avem nicio încredere în partea americană și nu știm pe ce bază se poate ajunge la o înțelegere cu ea.” Concluzia experților citați este că „prelungirea” conflictului este scenariul cel mai probabil: ambele părți ar avea nevoie de un acord, dar fiecare crede că timpul îi va îmbunătăți poziția de negociere. Pentru piețele de energie și transport, asta înseamnă menținerea riscului de perturbări și a presiunii asupra prețurilor atât timp cât Hormuz rămâne un punct de blocaj. [...]
