Știri
Știri din categoria Externe
Iran își extinde pregătirile de război, inclusiv prin amenințări la adresa infrastructurii energetice din Golf, după ce a interpretat un memorandum de înțelegere cu SUA drept o manevră a Israelului și Washingtonului de a câștiga timp pentru un atac mai amplu, potrivit The Jerusalem Post, care citează un reportaj The Wall Street Journal bazat pe oficiali iranieni și arabi.
Publicația notează că, potrivit WSJ, oficiali din servicii de informații arabe ar fi identificat indicii că liderii iranieni planifică posibile atacuri pe teritoriul „inamicului”, ceea ce ar lărgi aria conflictului și ar crește costurile pentru SUA. În același timp, în Iran ar exista „o percepție răspândită” că „războiul principal” nu a început încă, pe fondul unei strategii de escaladare incrementală („salami-slicing”), descrisă de un analist de apărare din Teheran citat de WSJ.
În plan operațional, una dintre direcțiile menționate este intensificarea coordonării cu rețelele de aliați regionali ai Iranului. WSJ susține că Teheranul ar fi trimis consilieri în Irak, Yemen și Liban pentru discuții privind planuri ale milițiilor-proxy.
În Yemen, potrivit unor oficiali familiarizați cu concluziile informațiilor arabe, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) ar fi trimis comandanți pentru a sprijini gruparea Houthi, inclusiv prin supervizarea desfășurării de rachete și alte arme care vizează Marea Roșie, precum și prin furnizarea de liste de ținte și îndrumare generală.
Separat, IRGC ar fi transmis statelor din Golf că le va viza facilitățile energetice dacă SUA ar lovi infrastructura energetică a Iranului, inclusiv prin trimiterea unor liste cu ținte specifice. Pentru regiune și piețele de energie, miza este riscul de întreruperi sau scumpiri generate de atacuri asupra infrastructurii critice.
Între opțiunile discutate în material mai apar sabotarea cablurilor de internet, alimentarea instabilității politice în țări cu populații șiite numeroase și operațiuni terestre în Kuweit. Informațiile sunt atribuite constatărilor din zona de intelligence arab citate de WSJ, fără detalii suplimentare despre calendar sau despre nivelul de decizie.
În plan intern, WSJ indică drept exemplu numirea recentă a lui Ahmad Vahidi ca nou comandant-șef al Gardienilor Revoluției. Un expert în serviciile de securitate iraniene de la University of Tennessee at Chattanooga, citat de WSJ, interpretează numirea ca fiind în linie cu o conducere care pregătește aparatul de securitate pentru o perioadă de confruntare susținută, nu pentru o revenire la „politica de pace”.
Tot în același registru, un fost diplomat american și negociator nuclear cu Iranul, Alan Eyre, este citat afirmând că „linia de bază” a Iranului este războiul și că Teheranul va rămâne într-o „postură de război”, pregătindu-se pentru un atac ulterior.
Recomandate
Redeschiderea Strâmtorii Hormuz devine o miză economică regională , după ce președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan , a cerut reluarea traficului prin acest coridor maritim esențial pentru transportul global de petrol, potrivit Al Jazeera . Erdogan a spus că „fluxurile globale de petrol trebuie să reînceapă” și a susținut că atât Turcia, cât și Iranul sprijină menținerea transporturilor de petrol prin această rută strategică. Strâmtoarea Hormuz este descrisă ca fiind în centrul tensiunilor dintre SUA și Iran, iar apelul liderului turc vine pe fondul unor perturbări ale livrărilor de petrol. Materialul nu oferă detalii despre natura exactă a perturbărilor sau despre un calendar pentru redeschidere. Pentru piețele energetice și economiile dependente de importuri, mesajul Ankarei indică o presiune politică pentru normalizarea rapidă a tranzitului, într-un punct de blocaj care poate influența direct disponibilitatea petrolului la nivel global. [...]
Retorica de escaladare a Iranului pune sub semnul întrebării acordul de încetare a ostilităților cu SUA , cu doar 24 de ore înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut în memorandumul semnat în iunie, potrivit Antena 3 . Declarația a fost făcută duminică de Statul Major General al Forțelor Armate Iraniene, într-un comunicat publicat cu ocazia aniversării întoarcerii prizonierilor din războiul Iran–Irak (1980–1988), potrivit agenției Tasnim. Informația este relatată de EFE, citată de Agerpres. „Până la înfrângerea completă a dușmanilor americano-sioniști din regiune, la restabilirea drepturilor eroicei națiuni iraniene și la capitularea inamicului, nu vom ceda în fața Statelor Unite.” Ce prevedea memorandumul și de ce contează momentul Iranul și Statele Unite au semnat pe 17 iunie un memorandum de înțelegere care stipula încetarea imediată a operațiunilor militare și stabilea un termen de 60 de zile pentru negocierea unui acord final de pace. Potrivit materialului, termenul-limită urma să expire în 24 de ore de la momentul declarației armatei iraniene. În acest context, mesajul de „înfrângere completă” indică o poziționare publică mai dură exact înaintea unui moment-cheie al procesului de negociere, ceea ce ridică semne de întrebare privind fezabilitatea unui acord final în forma anticipată de memorandum. Acuzații reciproce și reluarea ostilităților Deși memorandumul prevedea încetarea imediată a operațiunilor militare, ostilitățile au fost reluate pe 7 iulie, după ce guvernul american a acuzat Iranul că a atacat nave comerciale în Strâmtoarea Ormuz . În continuare, au urmat noi atacuri aeriene americane împotriva sudului Iranului, iar de atunci ambele părți s-au acuzat reciproc de încălcarea memorandumului. Separat, armata iraniană a transmis că își va menține poziția în apărarea „cererilor legitime” și a „restaurării drepturilor” poporului iranian și ale liderului său suprem, Mojtaba Khamenei , fără a preciza care sunt aceste cereri. Totodată, Statul Major General a susținut că forțele iraniene, confruntate cu „cea mai bine echipată armată din lume” (referire la SUA), „au reușit să-i îngenuncheze pe liderii acesteia”. [...]
Escaladarea retoricii militare iraniene pune sub semnul întrebării șansele unui acord de pace cu SUA , cu doar 24 de ore înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut într-un memorandum semnat în iunie, potrivit HotNews . Statul Major al Armatei Iraniene a transmis duminică, într-un comunicat, că nu va ceda în fața Statelor Unite până la „înfrângerea lor completă”. Mesajul a fost emis cu ocazia aniversării întoarcerii prizonierilor din războiul Iran–Irak (1980–1988), potrivit agenției Tasnim, citată de EFE și Agerpres. „Până la înfrângerea completă a duşmanilor americano-sionişti din regiune, la restabilirea drepturilor eroicei naţiuni iraniene şi la capitularea inamicului, nu vom ceda în faţa Statelor Unite.” Termenul-limită din memorandum, pe fondul reluării ostilităților Iranul și SUA au semnat la 17 iunie un memorandum de înțelegere care prevedea încetarea imediată a operațiunilor militare și un termen de 60 de zile pentru negocierea unui acord final de pace. Declarația de duminică vine cu o zi înainte de expirarea acestui termen. În același timp, în material se arată că ostilitățile au fost reluate pe 7 iulie, după ce Washingtonul a acuzat Teheranul că a atacat nave comerciale în Strâmtoarea Ormuz . Au urmat noi atacuri aeriene americane împotriva sudului Iranului, iar ulterior cele două părți s-au acuzat reciproc de încălcarea memorandumului. Ce revendică Teheranul și cum își justifică poziția Comunicatul militar invocă apărarea „cererilor legitime” și „restaurarea drepturilor” poporului iranian și ale liderului suprem, Mojtaba Khamenei, fără să detalieze care sunt aceste cereri. Totodată, Statul Major General susține că forțele iraniene, confruntate cu „cea mai bine echipată armată din lume” (o referire la SUA), ar fi reușit să „îngenuncheze” liderii acesteia. Ce urmează Din informațiile prezentate nu reiese dacă există negocieri active în ultimele 24 de ore ale termenului sau dacă părțile pregătesc o prelungire a memorandumului. Cert este că, pe fondul reluării confruntărilor și al acuzațiilor reciproce, mesajul de „înfrângere completă” indică o înăsprire a poziției publice a Teheranului exact în momentul în care ar fi trebuit închis un acord final. [...]
Loviturile aeriene israeliene din sudul Libanului, soldate cu nouă morți, ridică riscul unei noi escaladări la graniță , într-un moment în care Beirutul poartă negocieri cu Israelul pe care Hezbollah le contestă deschis, potrivit Economica . Armata israeliană susține că atacurile au fost o ripostă la „o încălcare gravă a acordului” de către Hezbollah, care ar fi atacat forțele israeliene „în interiorul zonei de securitate convenite”. Declarația a fost transmisă pe X de locotenent-colonelul Ella Waweya, purtător de cuvânt în limba arabă al armatei, relatează Agerpres. Bilanțul din teren și țintele anunțate Potrivit Ministerului Sănătății din Liban, atacurile de sâmbătă au ucis nouă persoane în sudul țării, inclusiv femei și copii. Instituția a precizat că bilanțul este provizoriu: în Ansar: șapte morți, între care trei copii și două femei; în Deir Zahrani (la aproximativ 20 km distanță): doi morți și nouă răniți. Armata israeliană a afirmat că a vizat, printre altele, infrastructura Hezbollah. Reacția Hezbollah și presiunea asupra guvernului libanez Hezbollah a amenințat cu o „ripostă pe măsură” și a cerut guvernului de la Beirut să oprească negocierile pe care le descrie drept „umilitoare” cu Israelul, purtate din aprilie. În același timp, premierul libanez Nawaf Salam a condamnat decesele în rândul civililor, pe care le-a numit o escaladare. Atacurile de sâmbătă reprezintă, potrivit sursei citate, cel mai grav bilanț de la acordurile de pace din iunie, care au dus la reducerea ostilităților dintre Israel și Hezbollah, ceea ce amplifică incertitudinea privind menținerea acestui cadru și riscul de extindere a confruntărilor. [...]
Rusia vizează o schimbare de populație în teritoriile ocupate , printr-un plan de relocare pe termen lung care ar urma să mute aproape 114.000 de cetățeni în zone ucrainene aflate sub control rusesc, cu efecte directe asupra proprietății, pieței muncii și funcționării economiei locale, potrivit Digi24 . Investigația citată de publicație — realizată de cooperativa jurnalistică independentă „Bereg” și tradusă de Meduza — descrie cum această politică se vede deja în orașe precum Melitopol : localnici care vorbesc despre frică, confiscări și presiuni administrative, în paralel cu sosirea unor oameni atrași de salarii mai mari sau beneficii. Presiuni administrative și risc asupra proprietăților Mărturiile adunate de jurnaliști indică o presiune constantă asupra populației rămase, inclusiv pentru obținerea pașapoartelor rusești. Un activist al mișcării ucrainene de rezistență nonviolentă Zla Mavka afirmă că ocupația înseamnă, pentru mulți, teama de percheziții, rețineri și denunțuri, iar accesul la medicamente, servicii bancare și comunicații ar fi devenit mai dificil, în timp ce prețurile ar fi crescut. Un punct cu impact economic imediat este legat de proprietăți: potrivit activistului, locuințele celor plecați riscă să fie declarate „fără proprietar” dacă nu sunt reînregistrate conform legislației ruse, putând fi apoi trecute în administrarea autorităților de ocupație sau atribuite altor persoane. În același timp, revenirea pentru formalități ar presupune controale și proceduri de „filtrare”, cu riscuri pentru cei vizați. „Pentru mine, pare o politică deliberată de alungare a ucrainenilor și de înlocuire a populației. Îi alungă pe ucraineni și aduc cetățeni ruși. Este ceva ce am mai văzut în istorie”, afirmă activistul. Cum se schimbă economia locală: chirii mari, numerar și servicii slabe Relocarea și mobilitatea forței de muncă sunt descrise și prin perspectiva celor veniți din Rusia sau din alte state. O femeie din Ijevsk, mutată în Melitopol la începutul lui 2025, spune că familia a fost atrasă de condiții financiare mai bune, inclusiv prin modul de calcul al vechimii pentru pensie în teritoriile ocupate și venituri potențial mai mari. Ea relatează însă costuri ridicate și infrastructură slabă: chirii considerate mari pentru condițiile oferite (menționează avansuri de circa 60.000 de ruble și chirii de 30.000 de ruble pe lună pentru un apartament nerenovat); prețuri mai mari la alimente și ofertă limitată; acces redus la servicii bancare, cu plăți frecvente doar în numerar; întreruperi de electricitate și probleme conexe (magazine închise fără generatoare, alimentare cu apă afectată); deficit de medici și timpi mari de așteptare la consultații. Separat, un topograf din Rostov-pe-Don, venit pentru lucrări la o stație de distribuție a gazelor, descrie o piață a chiriilor între 30.000 și 45.000 de ruble pe lună și dificultăți în obținerea documentelor necesare pentru decontare, deoarece nu toți proprietarii ar accepta să emită acte. Ce urmează și de ce contează Planul este prezentat ca întins pe 20 de ani, iar miza, dincolo de dimensiunea umană, este una de control administrativ și economic: cine deține proprietăți, cine ocupă locurile de muncă și cum funcționează serviciile de bază într-un teritoriu aflat sub ocupație. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre mecanismele exacte de implementare, rămâne de urmărit cum va fi aplicată politica de relocare și ce efecte va avea asupra structurii demografice și a economiei locale din orașele vizate. [...]
Franța spune că programul portavionului „France Libre” nu este afectat de revenirea SUA la catapulte cu abur , iar Parisul mizează în continuare pe catapultele electromagnetice, fără să vadă riscuri tehnice sau industriale pentru producție și mentenanță pe termen lung, potrivit Antena 3 . Miza este una operațională și de lanț de aprovizionare: dacă SUA ar schimba direcția, ar putea apărea întrebări despre cât de sustenabil rămâne, în decenii, suportul pentru tehnologia electromagnetică. Ministerul Apărării de la Paris a transmis agenției AFP că decizia președintelui american de a reveni la catapulte cu abur pentru portavioanele SUA „nu afectează” portavionul francez construit în Statele Unite. Autoritățile franceze au adăugat că nu a fost identificat „niciun risc tehnic sau industrial” pentru producția și mentenanța, în următoarele decenii, a catapultelor electromagnetice. De ce contează: mentenanța pe zeci de ani depinde de comenzi și de industrie AFP notează că, pentru a întreține un produs timp de decenii – durata normală de viață a unui portavion – un producător are nevoie de suficiente comenzi pentru a menține rentabilă „filiera” (lanțul industrial) necesară întreținerii. În acest context, poziția Franței urmărește să reducă riscul ca o eventuală schimbare de politică în SUA să slăbească ecosistemul industrial din jurul catapultelor electromagnetice. Ce a decis Trump și ce se întâmplă în programul american Donald Trump a ordonat ca pe „Doris Miller”, al patrulea portavion american din clasa Ford, aflat în construcție, să fie instalate catapulte cu abur, folosite înainte de implementarea sistemului electromagnetic EMALS (Electromagnetic Aircraft Launch System – sistem electromagnetic de lansare a aeronavelor). Trump a susținut că pentru EMALS „s-au cheltuit miliarde de dolari” și că „nu sunt bune”. Potrivit Reuters, USS „Gerald Ford ”, primul portavion din clasa Ford, realizase până în martie peste 36.000 de lansări cu EMALS, produs de compania General Atomics. Opoziție în Marina SUA și avertismente privind costurile Wall Street Journal scrie că oficiali de rang înalt ai Marinei americane și reprezentanți ai industriei s-au opus măsurii, invocând costurile foarte mari ale demontării unui sistem complex integrat în proiectarea celor mai noi portavioane. General Atomics a transmis că decizia de a reveni la abur „merită să fie reanalizată cu atenție” și a avertizat că, în condițiile în care lucrările la noua navă sunt finalizate în proporție de aproape 50%, o schimbare de direcție ar introduce riscuri semnificative pentru costuri, calendar și integrare. Senatorul democrat Mark Kelly (Arizona) a criticat public intervenția politică în proiectarea sistemelor navale, într-un mesaj pe rețelele sociale, cu o formulare dură la adresa lui Trump. [...]
