Știri
Știri din categoria Externe
Amenințarea Iranului de a ataca forțe americane ridică riscul unei noi perturbări în Strâmtoarea Hormuz, un punct-cheie pentru transportul maritim global, după ce președintele SUA Donald Trump a anunțat o misiune navală pentru escortarea navelor blocate, potrivit Al Jazeera.
Armata iraniană a transmis că va ataca forțele americane dacă acestea „încearcă să se apropie sau să intre” în Strâmtoarea Hormuz. Mesajul vine pe fondul tensiunilor legate de accesul și controlul asupra rutei maritime.
Declarația Teheranului urmează anunțului făcut de Trump privind o operațiune navală denumită „Project Freedom”, care ar urma să ghideze navele rămase blocate în afara strâmtorii. Conform informațiilor publicate, operațiunile sunt programate să înceapă „în următoarele ore”.
Recomandate
Riscul de întreruperi pe una dintre cele mai importante rute petroliere crește după ce Iranul a avertizat că va riposta dacă forțele americane încearcă să se apropie de Strâmtoarea Ormuz , pe fondul anunțului făcut de președintele SUA, Donald Trump , privind o misiune navală în zonă, potrivit Mediafax . Armata iraniană a transmis că va ataca forțele americane dacă acestea vor încerca să se apropie de strâmtoare sau să intre în aceasta, informație atribuită de Mediafax postului Al Jazeera. Avertismentul vine după ce Trump a anunțat o misiune navală denumită „Proiectul Libertate”, care ar urma să ghideze navele blocate în afara Strâmtorii Ormuz, operațiunile urmând să înceapă „în următoarele ore”, conform materialului. Contextul diplomatic, în paralel cu escaladarea militară În același timp, Ministerul de Externe al Iranului a declarat că evaluează răspunsul Washingtonului la cea mai recentă propunere iraniană în 14 puncte, prezentată ca o încercare de a pune capăt războiului. Trump a catalogat propunerea Teheranului drept „inacceptabilă”, mai notează Mediafax. Materialul menționează și că Israelul continuă să bombardeze Libanul, rănind cinci medici, și că și-a extins zona de control în Gaza, anunțând așa-numita „Linie Portocalie”. [...]
Escaladarea din Strâmtoarea Ormuz riscă să prelungească blocajul care a scos din piață circa o cincime din transporturile globale de petrol și gaze , după ce Iranul a susținut că a lovit cu rachete o navă americană de război, iar SUA au negat incidentul, potrivit HotNews . Televiziunea de stat iraniană a relatat că marina Iranului a împiedicat luni nave de război „americano-sioniste” să intre în strâmtoare. Separat, agenția iraniană Fars a afirmat că două rachete ar fi lovit o navă americană în apropierea insulei Jask, după ce aceasta ar fi ignorat avertismentele Iranului. Reuters notează că nu a putut verifica independent informațiile. Un oficial american a negat ulterior că vreo navă de război a SUA ar fi fost lovită în strâmtoare. În același timp, agenția britanică pentru operațiuni comerciale maritime a anunțat luni dimineața că un petrolier a raportat că a fost lovit de proiectile necunoscute în strâmtoare. De ce contează: ruta energetică-cheie rămâne sub presiune Iranul avertizase forțele americane să nu intre pe această rută strategică pentru economia globală, pe fondul unui plan anunțat de președintele Donald Trump privind sprijinirea navelor blocate în Golf. Trump a spus că SUA vor „ghida” navele în siguranță în afara apelor restricționate, fără să ofere detalii suplimentare despre mecanism. „Le-am spus acestor țări că le vom ghida navele în siguranță în afara acestor ape restricționate, astfel încât să își poată relua liber și eficient activitatea” Ca reacție, comandamentul unificat al Iranului le-a transmis navelor comerciale și petrolierelor să evite deplasările necoordonate cu armata iraniană. „Avertizăm că orice forțe armate străine, în special armata agresivă a Statelor Unite, vor fi atacate dacă intenționează să se apropie și să intre în Strâmtoarea Ormuz” Context: blocada a redus fluxurile și a împins în sus prețul petrolului La scurt timp după începutul războiului, Iranul a blocat aproape complet transportul maritim către și dinspre Golf, cu excepția propriilor nave, oprind aproximativ o cincime din transporturile mondiale de petrol și gaze și determinând o creștere a prețurilor petrolului cu 50% sau chiar mai mult, conform informațiilor citate. Ce urmează: operațiune militară americană de sprijin pentru nave Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a transmis că va sprijini operațiunea de salvare cu 15.000 de militari, peste 100 de aeronave terestre și maritime, precum și nave de război și drone, menținând în același timp blocada navală asupra porturilor iraniene. „Sprijinul nostru pentru această misiune defensivă este esențial pentru securitatea regională și economia globală, în timp ce menținem și blocada navală” [...]
Prelungirea conflictului dintre SUA și Iran riscă să devină o vulnerabilitate economică pe care Beijingul o poate exploata în negocierile cu Washingtonul , în condițiile în care China importă aproximativ o treime din petrolul și gazele sale prin Strâmtoarea Hormuz , iar perspectiva ca această rută să rămână închisă planează asupra summitului Xi–Trump, potrivit CNN . Întâlnirea rară față în față dintre liderul chinez Xi Jinping și președintele american Donald Trump, amânată anterior din cauza războiului SUA–Israel cu Iranul, este programată acum pentru 14–15 mai, conform Casei Albe. Surse chineze familiarizate cu discuțiile spun că Beijingul rămâne angajat în organizarea summitului „indiferent de situația din Orientul Mijlociu”, dar evaluează cu prudență faptul că un conflict prelungit ar putea slăbi poziția de negociere a SUA. Miza pentru China este dublă: pe de o parte, summitul este văzut ca o ocazie rară de a obține o relație mai stabilă pe termen lung cu principalul rival economic și militar; pe de altă parte, războiul a „perturbat serios” planificarea și a adus Iranul – un partener apropiat al Beijingului – în centrul relației SUA–China, potrivit lui Cui Hongjian, fost diplomat și cercetător la Beijing Foreign Studies University. Hormuz, energie și costul economic al unui război „neterminat” Potrivit surselor citate, în interiorul aparatului guvernamental chinez există opinii împărțite despre cum ar trebui gestionate complicațiile generate de conflict, inclusiv riscul ca Strâmtoarea Hormuz să rămână închisă la momentul vizitei lui Trump la Beijing. Pentru China, aceasta este o vulnerabilitate directă: prin Hormuz trece circa o treime din importurile sale de petrol și gaze, ceea ce amplifică riscurile de aprovizionare și presiunile asupra costurilor energetice. Un consilier din Ministerul chinez de Externe, Wu Xinbo (membru al comitetului consultativ de politică externă), susține că războiul nu a decurs conform planului pentru SUA și că, în loc să proiecteze putere, a atras Washingtonul într-o confruntare nepopulară și greu de încheiat, cu consecințe economice globale. În această logică, Trump ar fi interesat „să întoarcă pagina” cât mai repede, iar lipsa unui avantaj clar în Iran i-ar fi slăbit poziția relativă în negocierile cu China, potrivit lui Wu. Ce ar urmări Beijingul la masa negocierilor Sursele CNN indică faptul că Beijingul ar fi pregătit să folosească atât dimensiunea pieței interne, cât și poziția sa în lanțul de aprovizionare cu pământuri rare (materii prime critice pentru industria tehnologică) pentru a obține concesii. Printre obiectivele menționate: ca SUA să își exprime „opoziția” (nu doar lipsa de susținere) față de independența Taiwanului; reducerea restricțiilor la exporturile de tehnologie avansată către China; eliminarea unor companii chineze de pe listele de sancțiuni ale SUA. În paralel, sursele descriu o abordare prudentă: China ar fi evitat să îl critice direct pe Trump în timpul războiului, în încercarea de a reduce tensiunile înaintea summitului, în timp ce Trump ar fi gestionat cu atenție potențiale puncte de escaladare (inclusiv atunci când a avertizat asupra unor „consecințe” dacă Beijingul ar livra sisteme noi de apărare antiaeriană către Iran, fără a-l nominaliza pe Xi). Cât de mult se schimbă, în realitate, raportul de forțe Nu toți observatorii văd o schimbare materială a pârghiilor. William Klein, diplomat american retras (implicat în organizarea vizitei lui Trump la Beijing din 2017), spune că ambele părți au suficientă influență una asupra celeilalte prin relația comercială și investițională și că aceasta nu s-ar fi modificat semnificativ „până acum” din cauza războiului din Iran. În evaluarea sa, conflictul va „umbri” și va modela vizita, dar nu oferă automat un avantaj decisiv uneia dintre părți. Pentru mediul economic, concluzia practică este că riscul energetic din Orientul Mijlociu și presiunea politică internă asupra administrației americane (în perspectiva unor alegeri de la mijlocul mandatului descrise ca dificile) pot împinge negocierile SUA–China într-o zonă mai tranzacțională, în care energia, sancțiunile și accesul la tehnologie devin monedă de schimb. [...]
Un nou val de lovituri aeriene ale SUA împotriva Iranului ar fi ineficient și ar prelungi incertitudinea regională , în condițiile în care armistițiul existent nu este dublat de un progres diplomatic, a avertizat senatorul democrat Jack Reed , potrivit Agerpres . Reed, liderul senatorilor democrați din comisia pentru serviciile militare a Senatului SUA, a spus că reluarea atacurilor nu ar „zdruncina hotărârea” iranienilor, pe care o descrie ca fiind legată de o miză „existențială”. În intervenția de duminică la ABC News, el a susținut că, după atacurile împotriva conducerii de la Teheran și amenințările președintelui Donald Trump, Iranul ar vedea ca singură opțiune continuarea luptei. Presiune pentru negocieri, pe fondul unui armistițiu fără rezultate În acest context, senatorul democrat a cerut ca SUA să trateze „cu seriozitate” negocierile, sugerând că o soluție politică ar fi mai realistă decât escaladarea militară. Totodată, Reed l-a criticat pe Donald Trump, afirmând că nu vede existența unui plan coerent și descriind abordarea președintelui drept „impulsivă”, de la o zi la alta, fără sprijinul și planificarea necesare pentru decizii bine fundamentate. Ce se știe despre stadiul discuțiilor SUA–Iran Potrivit informațiilor din material, în conflict este în vigoare un armistițiu, însă nu se conturează un progres decisiv al eforturilor diplomatice. Iranul a înaintat recent o nouă propunere în cadrul procesului diplomatic, iar Ministerul de Externe de la Teheran a anunțat că a primit deja răspunsul Washingtonului. Donald Trump a declarat public doar că analizează propunerea și că este sceptic. Într-o postare pe Truth Social , președintele SUA a spus că nu își poate imagina că oferta iraniană ar fi acceptabilă, fără să ofere detalii, și a avertizat că opțiunea unui nou atac rămâne deschisă dacă liderii Iranului „acționează necorespunzător”.” [...]
Retragerea a 5.000 de militari americani din Germania riscă să slăbească descurajarea NATO înainte ca Europa să-și poată acoperi singură nevoile de apărare , avertizează doi lideri republicani din Congres, potrivit Digi24 . Mesajul lor: o reducere „prematură” a prezenței SUA în Europa ar putea „transmite un semnal greșit” către Vladimir Putin și ar complica securitatea transatlantică. Senatorul Roger Wicker și congresmanul Mike Rogers, președinții comisiilor pentru Forțele Armate din Senat și Camera Reprezentanților, spun că sunt „foarte îngrijorați” de decizia președintelui Donald Trump de a retrage o brigadă americană din Germania, stat membru NATO. De ce contează: decalaj între țintele de cheltuieli și capacitatea militară Cei doi republicani argumentează că, deși aliații europeni „se îndreaptă” către alocarea a 5% din PIB pentru apărare, transformarea acestor bugete în capacități militare efective „va necesita timp”. În acest interval, o reducere a trupelor americane ar putea afecta descurajarea convențională (capacitatea de a preveni un conflict prin prezență și forță militară credibilă). În declarația comună, ei notează și că Germania ar fi răspuns solicitărilor privind „împărțirea sarcinilor”, prin creșterea cheltuielilor de apărare și prin facilități logistice pentru forțele americane (acces, baze, drept de survol), în sprijinul Operațiunii Epic Fury . Ce cer în schimb: mutarea trupelor „spre est” și consultare cu Congresul Wicker și Rogers susțin că ar fi în interesul SUA să mențină o forță puternică de descurajare în Europa prin mutarea celor 5.000 de militari „spre est”, către aliații de pe flancul estic. Argumentul lor este că statele din regiune au investit pentru a găzdui trupe americane, ceea ce ar reduce costurile pentru contribuabilii americani și ar întări „linia de front” a NATO. Totodată, cei doi cer ca orice schimbare majoră a poziționării forțelor americane în Europa să treacă printr-un proces de revizuire și coordonare strânsă cu Congresul și aliații, anunțând că se așteaptă la discuții cu Departamentul Apărării „în zilele și săptămânile următoare” despre implicații. Context: calendarul retragerii și reacția Berlinului Potrivit informațiilor citate, Pentagonul a anunțat retragerea a aproximativ 5.000 de militari din Germania, proces estimat să fie finalizat în 6–12 luni. Ulterior, Donald Trump a vorbit despre o retragere „drastică”, peste pragul comunicat inițial. Cancelarul german Friedrich Merz a declarat că trebuie să accepte faptul că Trump nu îi împărtășește opiniile pentru a putea lucra împreună în cadrul NATO și a insistat că nu există o legătură între neînțelegerile lor și o retragere planificată de trupe. [...]
NATO spune că europenii accelerează aplicarea acordurilor pentru baze militare , pe fondul presiunii crescute din partea administrației Trump și al anunțului SUA privind retragerea a 5.000 de militari din Germania, potrivit Agerpres . Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a declarat la summitul Comunității Politice Europene din Armenia că există „o oarecare dezamăgire” la Washington, dar că „europenii au ascultat” și „se asigură acum că toate acordurile bilaterale privind bazele sunt implementate”. Contextul este tensiunea generată de acuzațiile președintelui american Donald Trump, care a susținut că unele state NATO nu fac suficient pentru a sprijini SUA în războiul din Iran. În acest cadru, SUA au anunțat vineri intenția de a retrage 5.000 de militari din Germania. Ce înseamnă „implementarea” acordurilor privind bazele Rutte a indicat că, deși Spania a transmis că bazele militare de pe teritoriul său nu pot fi utilizate pentru războiul din Iran, alte state NATO ar urma să pună în aplicare solicitări legate de utilizarea bazelor sau de sprijin logistic. El a enumerat: Muntenegru, Croația, România, Portugalia, Grecia, Italia, Regatul Unit, Franța și Germania. Mutări operaționale spre Golf și discuții despre Ormuz Șeful NATO a mai spus că „tot mai multe” națiuni europene prepoziționează unități precum vânătoare de mine și dragoare maritime mai aproape de Golf, pentru a fi pregătite pentru „faza următoare”. Totodată, mai multe state europene și-au exprimat disponibilitatea de a participa la o misiune care să contribuie la asigurarea libertății de navigație prin Strâmtoarea Ormuz, după încheierea războiului, conform informațiilor citate de Reuters. [...]
