Știri
Știri din categoria Externe
Italia va participa doar ca observator la Consiliul pentru Pace lansat de Donald Trump, a anunțat premierul Giorgia Meloni, invocând limite constituționale care împiedică aderarea deplină. Potrivit Știrile ProTV, Meloni a precizat că invitația transmisă de Washington pentru statutul de observator reprezintă „o soluție bună”.
Deși este percepută drept una dintre liderii europeni cu relații apropiate de Trump, Meloni a declarat anterior că Italia nu poate deveni membră a Consiliului pentru Pace din motive constituționale. Noul format a fost lansat oficial de președintele american la Forumul Economic Mondial de la Davos.
Consiliul pentru Pace a fost conceput inițial pentru a superviza reconstrucția Fâșiei Gaza, însă ambițiile sale s-ar putea extinde la gestionarea altor conflicte globale. Mai multe state europene privesc inițiativa ca pe o posibilă încercare de a submina rolul ONU și au refuzat participarea.
Până în prezent, doar Bulgaria și Ungaria sunt state membre ale Uniunii Europene care au confirmat aderarea la acest organism, alături de alte țări din afara UE. Meloni a subliniat că, în contextul eforturilor de stabilizare a Orientului Mijlociu, este importantă o prezență italiană și europeană, chiar și într-un rol limitat.
Decizia Italiei reflectă echilibrul delicat dintre relația bilaterală cu Washingtonul și poziționarea comună a Uniunii Europene față de noua inițiativă americană.
Recomandate
Donald Trump spune că a anulat atacuri planificate asupra Iranului, condiționând decizia de un acord „rapid” care să includă redeschiderea Strâmtorii Hormuz , potrivit Al Jazeera . Miza imediată este una operațională și economică: orice blocaj sau redeschidere a acestui culoar maritim-cheie influențează direct fluxurile de energie și transportul maritim din Golf. În actualizarea publicată pe 2 august 2026, președintele SUA afirmă că a „anulat” lovituri planificate asupra Iranului „sub rezerva” posibilității de a ajunge rapid la o înțelegere. Trump susține că Iranul și alte țări din Orientul Mijlociu i-ar fi cerut să amâne orice atac. Potrivit aceleiași surse, Trump afirmă că „parametrii” unui acord ar fi fost deja agreați și că acesta ar include și redeschiderea Strâmtorii Hormuz, un punct de tranzit strategic pentru transporturile de petrol și gaze. Contextul declarațiilor este escaladarea tensiunilor, după ce șeful diplomației iraniene a avertizat asupra unui răspuns „decisiv” la orice „agresiune” americano-israeliană, notează Al Jazeera . Publicația nu oferă, în fragmentul disponibil, detalii verificabile despre conținutul exact al „acordului” invocat sau despre calendarul unei eventuale implementări. [...]
UE a promis Spaniei asistență financiară de urgență pentru întărirea frontierei externe din Ceuta , pe fondul presiunii migratorii fără precedent din exclava spaniolă, potrivit Agerpres , care citează declarațiile comisarului european pentru migrație, Magnus Brunner , după o reuniune a UE pe tema migrației. Brunner a spus că sprijinul oferit de Uniunea Europeană include „asistență financiară de urgență” și vizează consolidarea protecției frontierelor externe în Ceuta. Contextul este criza de săptămâna trecută, când circa 70.000 de persoane au trecut frontiera din Maroc în exclava spaniolă. Comisarul european a pus evenimentele pe seama rețelelor criminale de trafic de persoane și a dezinformării din social media. De ce contează: presiune operațională și decizie rapidă la nivelul UE În evaluarea comisarului, episodul din Ceuta a testat capacitatea UE de a reacționa rapid și de a funcționa pe baza solidarității între statele membre, dar și „reziliența” în fața dezinformării. El a susținut că Europa „a reușit la acest test”. „Acest episod ne-a pus la încercare: pe de o parte în termeni de rapiditate a acțiunii, pe de altă în materie de solidaritate, dar și în capacitatea noastră de a rezista dezinformării.” Ce urmează Din informațiile disponibile în material nu rezultă valoarea ajutorului financiar, calendarul alocării sau măsurile concrete care vor fi finanțate în Ceuta; comisarul a indicat însă că sprijinul este de urgență și este legat direct de întărirea protecției frontierei externe. [...]
Oscilațiile de mesaj ale lui Trump prelungesc incertitudinea pe piața energiei, în timp ce Strâmtoarea Ormuz rămâne miza centrală a războiului cu Iranul , arată o analiză publicată de Al Jazeera . Potrivit publicației, președintele SUA a alternat în mod repetat amenințări cu lovituri „catastrofale” și declarații că un acord de pace este „iminent”, într-un conflict care a ajuns în a 23-a săptămână și care a împins în sus prețurile petrolului după închiderea Strâmtorii Ormuz. Teheranul neagă că ar purta negocieri cu Washingtonul și spune că discută doar cu Oman despre gestionarea Strâmtorii Ormuz, a cărei închidere a provocat scumpiri ale petrolului și turbulențe pe piețele energetice, notează Al Jazeera. În acest context, strategia de „escaladare urmată de retragere” atribuită lui Trump amplifică volatilitatea: ridică tensiunea, „zguduie piețele”, apoi revine asupra ultimatumurilor în ultimul moment, aparent pentru a influența negocierile. Amenințări cu atacuri, urmate de amânări și încetări ale focului Al Jazeera inventariază mai multe episoade, începând din primele săptămâni ale războiului declanșat pe 28 februarie prin atacuri comune SUA–Israel asupra Iranului, în care Trump a amenințat cu lovituri, dar nu a dus până la capăt escaladarea anunțată: Martie: Trump a amenințat că SUA vor lovi centralele electrice ale Iranului dacă Strâmtoarea Ormuz nu este redeschisă; ulterior a amânat loviturile, invocând „progrese” în discuții, apoi a întârziat din nou termenul, susținând că Teheranul ar fi cerut asta. Aprilie: pe 7 aprilie, Trump a lansat un ultimatum legat de Ormuz și a avertizat că „o întreagă civilizație va muri”, dar, cu două ore înainte de termen, a renunțat și a anunțat un armistițiu de două săptămâni, intermediat de Islamabad; pe 21 aprilie, în ultimele ore ale armistițiului, a anunțat o încetare a focului pe termen nedefinit, invocând mediatorii pakistanezi. Mai: pe 17 mai a amenințat că „nu va mai rămâne nimic” din Iran dacă nu acceptă un acord; a doua zi a spus că amână, „poate pentru totdeauna”, invocând discuții „foarte mari” cu Iranul; până pe 27 mai, loviturile SUA au fost reluate după eșecul negocierilor. Iunie: pe 11 iunie a amenințat că SUA vor prelua „control total” asupra industriilor iraniene de petrol și gaze, dar a anulat atacurile după ce a susținut că există un „progres” în negocieri; pe 17 iunie, SUA și Iran au semnat un Memorandum de Înțelegere (MoU) cu armistițiu și un termen de 60 de zile pentru negocieri, însă înțelegerea s-a prăbușit rapid din cauza diferențelor privind conținutul MoU, în special controlul asupra Strâmtorii Ormuz, iar atacurile reciproce au reînceput și s-au extins. Iulie–august: pe 27 iulie, Trump a oprit loviturile, afirmând că s-au agreat „parametrii unui acord”, dar a avertizat că SUA sunt „gata de acțiune”; luni (săptămâna curentă), a vorbit din nou despre „ultima șansă” a Iranului, înainte de „decapitare”, fără ca SUA să fi urmat încă această amenințare. „Acord iminent”, deși războiul continuă În paralel, analiza arată că Trump a susținut în mod repetat că Iranul este „disperat” să încheie un acord sau că pacea este „aproape”, chiar și în perioade în care Teheranul nega existența negocierilor. Printre exemplele enumerate: declarații din martie despre faptul că operațiunea ar fi „aproape completă”, urmate în aceeași zi de formulări contradictorii („completă și abia la început”); afirmații din 23 martie că s-ar fi ajuns la „aproape toate punctele de acord”, în timp ce Iranul respingea ideea negocierilor; mesaje repetate în aprilie că „suntem foarte aproape de un acord” și că Iranul ar fi „acceptat totul”; o declarație din 23 mai că înțelegerea este „în mare parte negociată” și mai trebuie finalizată; iar în august, reiterarea ideii că Iranul are „o ultimă șansă” să accepte un acord. Al Jazeera notează că, în pofida acestor anunțuri, nu s-a materializat un acord de pace durabil , iar conflictul a rămas legat de aceeași problemă operațională cu impact global: controlul și funcționarea Strâmtorii Ormuz , punct critic pentru transporturile de petrol. În lipsa unei confirmări a negocierilor directe de către Teheran, riscul de noi episoade de escaladare și retragere rămâne ridicat, cu efecte imediate asupra piețelor energetice. [...]
Donald Trump spune că negocierile cu Iranul ar fi „ultima șansă” pentru un acord nuclear , într-un mesaj care ridică din nou miza diplomatică și poate influența percepția de risc în regiune, potrivit Al Jazeera . Președintele SUA a afirmat că Iranul are o „ultimă șansă” să ajungă la un acord privind programul nuclear și a susținut că noi discuții ar putea începe „în câteva zile”. Declarațiile vin însă în contradicție cu poziția Teheranului: mai devreme, luni, Iranul a negat că ar exista negocieri în desfășurare cu Washingtonul, contrazicând afirmațiile lui Trump. Materialul a fost publicat pe 3 august 2026. Al Jazeera nu oferă detalii despre formatul posibil al discuțiilor, agenda sau nivelul de reprezentare, astfel că rămâne neclar dacă este vorba despre un canal diplomatic deja deschis sau despre o intenție anunțată public. [...]
Riscul de șoc pe piața petrolului crește pe fondul tensiunilor din Strâmtoarea Ormuz , iar Teheranul pare să mizeze tocmai pe vulnerabilitatea infrastructurii energetice și a rutelor comerciale din Orientul Mijlociu, potrivit Digi24 , care citează o analiză The New York Times . Schimbarea de poziție a lui Donald Trump privind o posibilă escaladare militară este interpretată la Teheran ca semn că Washingtonul încearcă să evite un război de amploare, în timp ce Iranul susține că a reușit să schimbe raportul de forțe. De ce contează economic: energia și rutele maritime, în centrul presiunii Potrivit unor foști oficiali iranieni și analiști apropiați puterii, conducerea de la Teheran consideră că a identificat „călcâiul lui Ahile” al Statelor Unite: expunerea la perturbarea unor instalații energetice și a unor rute maritime esențiale. În acest cadru, Iranul ar fi demonstrat în ultima săptămână, cu sprijinul milițiilor aliate din regiune, că poate amenința infrastructura energetică și transporturile maritime. În paralel, Teheranul ar fi ridicat miza în discuția despre condițiile în care ostilitățile ar putea înceta și negocierile ar putea fi reluate, după ce acestea au fost întrerupte luna trecută. Mesaje Washington–Teheran și semnale contradictorii de la Casa Albă În ultimele zile, Trump a sugerat că o escaladare majoră ar fi iminentă dacă Iranul nu face concesii, însă doi foști oficiali iranieni susțin că liderii de la Teheran i-ar fi transmis să își ducă amenințările până la capăt. Amir al-Mousawi, fost diplomat iranian, afirmă că în weekend ar fi existat schimburi de mesaje între oficiali americani și iranieni, prin intermediul unor reprezentanți ai Pakistanului și Qatarului. El susține că Trump ar fi avertizat că SUA ar putea lansa atacuri severe asupra infrastructurii civile iraniene, inclusiv asupra centralelor electrice, dacă Teheranul nu revine la negocieri, iar Iranul ar fi refuzat, cerând revenirea la un memorandum negociat anterior, despre care „numeroși experți” spun că avantajează Republica Islamică. „Nu avem absolut nicio problemă cu războiul și suntem pregătiți pentru marea confruntare”, afirmă Al-Mousawi că a fost mesajul transmis de iranieni. Duminică, Trump a anunțat că a renunțat la escaladarea militară pe care o pregătea, invocând cereri de amânare din partea Iranului și a altor state din Orientul Mijlociu și faptul că „parametrii unui acord” ar fi fost deja conveniți. Totuși, materialul notează că nu există indicii publice că negocierile ar urma să fie reluate. Context suplimentar despre poziția lui Trump este prezentat într-un articol separat al Digi24, aici . Presiune regională: temeri în Golf și incidente pe rute alternative Doi diplomați din regiune citați în material spun că Arabia Saudită și Qatar și-au exprimat îngrijorarea privind capacitatea de a-și proteja infrastructura petrolieră și de gaze în cazul unei escaladări. Postul oficial de știri al Arabiei Saudite a relatat că prințul moștenitor Mohammed bin Salman a discutat cu Trump și a insistat pe necesitatea dialogului pentru reducerea tensiunilor. În același timp, sunt enumerate episoade recente care alimentează temerile: rebelii Houthi din Yemen, aliați ai Iranului, au blocat accesul Arabiei Saudite la strâmtoarea Bab al-Mandab din Marea Roșie, rută folosită pentru a evita dependența de Strâmtoarea Ormuz; două instalații petroliere din Arabia Saudită au fost lovite de drone, într-un atac atribuit de Riad unor miliții irakiene susținute de Iran; două nave au luat foc în portul egiptean Damietta, incident investigat de autoritățile egiptene ca posibil atac cu drone și pe care „numeroși analiști” îl atribuie Iranului sau aliaților săi. Ormuz rămâne miza, iar SUA au constrângeri operaționale H.A. Hellyer (Royal United Services Institute, Londra) spune că miza este redesenarea arhitecturii de securitate din Orientul Mijlociu, cu Strâmtoarea Ormuz în centru. „Iranienii sunt extrem de hotărâți să nu renunțe la control și sunt dispuși să recurgă inclusiv la atacuri aeriene pentru a-și menține poziția”, afirmă Hellyer. Materialul menționează și un atac surpriză din 17 iulie asupra unor baze militare americane din Iordania, soldat cu moartea a trei militari americani. Ali Vaez (International Crisis Group) îl descrie drept un moment de cotitură, care ar fi arătat că arsenalul de rachete al Iranului rămâne consistent și că serviciile sale de informații sunt mai eficiente decât se estima. În același timp, sunt invocate limite ale SUA: diminuarea stocurilor de muniție, inclusiv rachete defensive Patriot, a căror refacere ar necesita ani. Farzan Sabet (Institutul Universitar din Geneva) apreciază că opțiunile militare ale SUA sunt limitate și că nu este sigur dacă o escaladare limitată ar schimba strategia Iranului; în plus, atacurile americane nu ar elimina capacitatea Teheranului de a folosi rachete și drone pentru a închide Ormuz sau a lovi infrastructura energetică din Golf. Ce urmează: negocieri incerte, risc de escaladare în săptămânile următoare Deși Washingtonul invocă diplomația, „numeroși analiști” apreciază că SUA și Iranul sunt mai departe de un acord decât în urmă cu câteva luni. Sasan Karimi (Universitatea din Teheran) consideră că Iranul trebuie să se pregătească pentru o nouă etapă a conflictului în următoarele săptămâni, în condițiile în care ambele părți ar rămâne fixate pe propriile condiții. „Pentru a ajunge la un acord, ambele părți trebuie să dea dovadă de umilință politică și să accepte că ambițiile lor maximaliste nu vor da rezultate. Deocamdată, însă, aceste dinamici nu se regăsesc la masa negocierilor”, a concluzionat acesta. [...]
Reluarea negocierilor SUA–Iran de luni pune din nou Strâmtoarea Ormuz în centrul riscului pentru piața petrolului , după ce președintele american Donald Trump a spus că discuțiile vor începe „mâine după-amiază”, în contextul în care a susținut că a amânat un atac împotriva Iranului condiționat de încheierea rapidă a unui acord, potrivit China Daily . Trump a declarat duminică, la bordul avionului prezidențial Air Force One, că negocierile vor fi reluate luni și a argumentat că Iranul ar fi fost conștient de „amploarea” unui atac pe care SUA l-ar fi avut în vedere. În același timp, liderul de la Casa Albă a legat explicit discuțiile de un posibil acord privind Strâmtoarea Ormuz și, ulterior, de un acord legat de programul nuclear iranian. De ce contează: Ormuz rămâne un punct critic pentru fluxurile de hidrocarburi Strâmtoarea Ormuz este descrisă ca fiind de importanță crucială pentru comerțul mondial cu hidrocarburi, iar situația din zonă a generat deja perturbări economice majore, pe fondul reluării confruntărilor de la începutul lunii iulie. În acest context, orice semnal de dezescaladare sau, dimpotrivă, de blocaj prelungit are potențialul de a influența prețurile energiei și costurile de transport. Potrivit informațiilor preluate de news.ro, care citează AFP, Iranul ar permite în prezent o singură rută de navigație de-a lungul coastelor sale și ar intenționa să păstreze controlul asupra strâmtorii, aflată și în apele teritoriale ale Omanului. Ce spune Trump despre condițiile unui acord Trump a afirmat că solicitarea de a evita escaladarea ar fi venit din partea unor aliați regionali — Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar — și „chiar a Iranului”. El a susținut că ar exista „un acord privind Ormuz”, urmat de unul privind programul nuclear, pe care l-a descris drept „denuclearizarea Iranului”. Un acord semnat la jumătatea lunii iunie, menit să deschidă calea către negocieri de pace, nu ar fi produs progrese diplomatice, iar la începutul lunii iulie au avut loc noi atacuri reciproce, conform relatării preluate de news.ro. Ce urmează În lipsa unor detalii despre formatul, agenda sau nivelul delegațiilor, rămâne neclar ce rezultate pot fi obținute rapid. Miza imediată, din perspectiva piețelor, este dacă discuțiile de luni vor produce un aranjament funcțional pentru navigația prin Strâmtoarea Ormuz și vor reduce riscul unor noi întreruperi ale fluxurilor de petrol și gaze. [...]
