Știri
Știri din categoria Externe
Germania propune o Uniune Europeană cu „două viteze” pentru a impulsiona economiile și a rupe inerția decizională din blocul celor 27 de state membre, conform Digi24. Ministrul german al finanțelor, Lars Klingbeil, a subliniat importanța acestei inițiative în cadrul unui eveniment organizat la Berlin, susținând că Europa trebuie să devină mai puternică și mai rezilientă în fața provocărilor geopolitice actuale.
Klingbeil a invitat miniștrii de finanțe din Franța, Polonia, Spania, Italia și Țările de Jos la o videoconferință pentru a discuta o agendă concretă, care să întărească suveranitatea și competitivitatea Uniunii Europene. Această întâlnire este considerată un prim pas, urmând să fie urmată de o reuniune în persoană în marja următorului Eurogrup.
Scrisoarea trimisă de Klingbeil, consultată de Reuters, include un plan în patru puncte. Acesta vizează promovarea uniunii piețelor de capital, consolidarea monedei euro, coordonarea investițiilor în apărare și asigurarea materiilor prime. Klingbeil a subliniat necesitatea accelerării procesului de creare a Uniunii de Economii și Investiții pentru a oferi condiții mai bune de finanțare firmelor europene, în special start-up-urilor.
În ceea ce privește apărarea, ministrul german a cerut o cooperare mai strânsă între statele membre și a propus includerea apărării ca prioritate în următorul cadru bugetar multianual al UE. De asemenea, a subliniat importanța întăririi lanțului de aprovizionare cu minerale critice prin parteneriate strategice internaționale. Această inițiativă subliniază dorința Germaniei de a transforma apărarea într-un motor pentru creșterea economică.
Recomandate
Majorarea la 25% a taxelor vamale pentru mașinile și camioanele din UE riscă să scumpească importurile auto în SUA și să reaprindă tensiunile comerciale transatlantice , după ce președintele american Donald Trump a anunțat că măsura va intra în vigoare săptămâna viitoare, potrivit Agerpres . Trump a transmis pe rețeaua sa Truth Social că Uniunea Europeană nu s-ar fi conformat unui acord comercial cu Statele Unite, fără să precizeze ce încălcări ar fi avut loc. De la plafon de 15% la 25% într-un interval scurt Anul trecut, Trump convenise cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , un acord comercial-cadru care stabilea un plafon de 15% pentru importurile americane de produse europene, inclusiv automobilele și componentele acestora. Implementarea înțelegerii a fost însă întârziată de noi amenințări cu taxe vamale lansate de Trump, inclusiv pe fondul disputelor legate de intenția sa declarată de a anexa Groenlanda, teritoriu care face parte din Regatul Danemarcei. Incertitudine juridică în SUA privind taxele vamale La această incertitudine s-a adăugat și o decizie a Curții Supreme a SUA, potrivit căreia multe taxe vamale introduse discreționar de Trump erau ilegale, mai notează Agerpres. În acest context, anunțul privind creșterea la 25% a taxelor pentru autovehiculele importate din UE indică o nouă etapă de presiune comercială, cu efecte potențiale asupra fluxurilor de export și a costurilor pe lanțul auto dintre Europa și piața americană. [...]
Escaladarea retoricii lui Donald Trump față de liderii europeni reaprinde riscul unor decizii cu impact direct asupra securității și economiei UE , inclusiv prin amenințarea reducerii celor 36.400 de militari americani staționați în Germania, potrivit Reuters . În ultimele săptămâni, tensiunile transatlantice s-au accentuat pe fondul divergențelor legate de războiul cu Iranul. Trump l-a atacat public pe cancelarul german Friedrich Merz , pe care l-a numit „total ineficient”, după criticile acestuia privind conflictul, și a amenințat că va reduce prezența militară americană din Germania. În paralel, a vizat și Regatul Unit, cu atacuri personale la adresa premierului Keir Starmer și cu amenințarea unui „tarif mare” pentru importurile din Marea Britanie. De ce contează: semnale de presiune asupra NATO și a posturii militare americane în Europa Cea mai sensibilă dimensiune pentru Europa este că disputa politică se poate traduce în măsuri concrete în cadrul NATO. Reuters notează că Departamentul Apărării al SUA a luat în calcul sancționarea unor aliați pe care îi consideră insuficient de aliniați operațiunilor americane în războiul cu Iranul, inclusiv: suspendarea Spaniei ca membru NATO; revizuirea recunoașterii americane a Insulelor Falkland ca teritoriu britanic. Un diplomat european a descris situația drept „neliniștitoare”, adăugând că guvernele europene se așteaptă la surprize „oricând”. „Flatarea nu mai funcționează”: schimbare de ton în capitalele europene Potrivit unor diplomați europeni citați de Reuters, încercările unor lideri de a stabiliza relația cu Washingtonul prin vizite regulate, acorduri comerciale și ajustări de politici (unele nepopulare intern) nu i-au ferit de noi atacuri după declanșarea războiului cu Iranul, în februarie. Un al doilea diplomat a invocat modelul Angelei Merkel: să nu reacționezi imediat, să lași „furtuna” să treacă, dar să rămâi ferm pe poziții. Același diplomat a susținut că inclusiv cei care au încercat o abordare conciliantă au fost ținta insultelor, concluzia fiind că „nici flatarea nu funcționează”. Casa Albă nu a comentat imediat. Efecte colaterale: costuri energetice și presiune politică internă în Europa Jeffrey Rathke, fost diplomat american și șef al American-German Institute de la Johns Hopkins University, a spus că aliații europeni devin mai vocali împotriva politicilor lui Trump, inclusiv din cauza presiunii politice interne. El a indicat că războiul afectează direct publicul german, invocând o creștere a costurilor energiei asociată conflictului. În același timp, un fost oficial american de rang înalt din domeniul apărării a afirmat că oficialii militari germani au rămas relativ calmi și că cooperarea militară a continuat, sugerând că ar putea fi vorba de „multă fanfaronadă” fără schimbări finale. Ce urmează: accelerarea autonomiei europene în materie de apărare Diplomați europeni au declarat că rămân angajați față de relația transatlantică, dar consideră că „status quo-ul” de după Al Doilea Război Mondial nu mai poate fi baza exclusivă a securității europene. Un diplomat occidental a spus că Europa trebuie să fie nu doar o „putere blândă”, ci să-și susțină influența și prin capacități militare, menționând că statele europene acționează rapid pentru a-și extinde capabilitățile de apărare. [...]
Armata israeliană își concentrează aproape toată planificarea post-război cu Iranul pe riscul nuclear , în timp ce amenințarea rachetelor balistice și tema „schimbării regimului” sunt împinse în plan secund, potrivit The Jerusalem Post . Reorientarea contează operațional: IDF transmite că este pregătită să revină la un război „în toată regula” dacă Teheranul ar încerca să folosească uraniul îmbogățit pentru a avansa spre arma nucleară. În briefingurile recente, IDF insistă pe pericolul uraniului îmbogățit la 60% pe care regimul islamic „ar putea” să îl acceseze de sub dărâmăturile instalațiilor de la Isfahan și din alte locații lovite. Mesajul central este că, deși operațiunea din iunie 2025 ar fi întârziat programul, componenta nucleară rămâne principalul reper pentru evaluarea pașilor următori. Rachetele balistice, tratate cu mai puțină urgență în mesajul public În același timp, amenințarea rachetelor balistice – pe care Iranul ar fi folosit-o „cu efect letal” împotriva Israelului de patru ori din 2024 și care ar fi fost una dintre mizele războiului început pe 28 februarie – primește „mult mai puțină” atenție în comunicarea IDF, conform relatării. Publicația notează că nu este clar de ce această amenințare este minimalizată în briefinguri. Sunt avansate mai multe explicații posibile, fără o concluzie fermă: influența mesajelor venite dinspre SUA; pericolul relativ mai mare al unei arme nucleare; faptul că războiul ar fi împins înapoi cu mai mulți ani capabilitatea balistică; „ceața” post-conflict privind câte rachete mai are Iranul și cât de repede ar putea reconstrui. „Schimbarea regimului” dispare din briefinguri; unele lovituri, puse sub semnul eficienței Tema schimbării regimului în Iran „a dispărut în mare parte” din briefingurile IDF. Ofițerii armatei subliniază că instituția militară „nu a promis niciodată” o schimbare de regim, cel mult „o oportunitate” de a îmbunătăți condițiile pentru o astfel de evoluție. Într-o nuanță neobișnuită, IDF ar fi admis că unele atacuri asupra milițiilor Basij de nivel redus și asupra unor puncte de control „ar fi putut fi o risipă de resurse”, întrucât nu au schimbat situația „pe teren”. În apărarea acestor lovituri, armata a indicat că, și în timpul lor, a continuat să lovească alte componente ale amenințărilor militare pe care Iranul le-ar reprezenta pentru Israel. Reorganizare internă: o structură aeriană dedicată Iranului și posibile schimbări pentru Cisiordania Ca parte a „realizărilor” invocate, IDF leagă succesul de decizii din 16 ianuarie 2024 și 7 martie 2024 de a crea o unitate aeriană axată pe Iran, descrisă drept „uriașă”. Potrivit armatei, subunitatea a devenit, în practică, un „Comandament Iran” în interiorul forțelor aeriene. Separat, forțele aeriene au indicat că ar putea înființa o divizie permanentă dedicată sprijinirii Comandamentului Central al IDF în lupta împotriva terorismului palestinian în Cisiordania. În context, IDF arată că din vara lui 2023 a folosit tot mai agresiv aviația împotriva țintelor din Cisiordania, după o perioadă îndelungată în care această opțiune fusese rar utilizată (de la finalul celei de-a doua Intifade, în 2005). Totodată, Comandamentul Central a anunțat crearea unui centru de țintire mai mare și mai sistematic pentru lovituri aeriene și alte tipuri de foc greu, similar celor existente în Comandamentele de Nord și de Sud. [...]
SUA extind sancțiunile contra Iranului și avertizează că plata „taxelor” din Strâmtoarea Ormuz poate atrage penalizări , într-o mișcare care ridică riscuri operaționale și de conformare pentru companiile de transport și pentru fluxurile de petrol din regiune, potrivit Agerpres . Noile sancțiuni vizează inclusiv trei case de schimb și urmăresc să blocheze mecanismele prin care sumele în yuani chinezești încasate din vânzarea de petrol către China sunt convertite în riali iranieni. În paralel, OFAC (Oficiul pentru controlul activelor străine, structură din Trezoreria SUA care administrează sancțiunile) a transmis că este la curent cu amenințările Iranului la adresa navigației și cu pretențiile de impunere a unei taxe de trecere prin Strâmtoarea Ormuz, care ar putea fi cerută sub diverse forme, inclusiv ca donații „pretins caritabile” pentru organizații precum Semiluna Roșie iraniană. Ce înseamnă avertismentul OFAC pentru nave și operatori OFAC avertizează că cei care plătesc astfel de taxe – fie cetățeni americani, fie străini – pot fi vizați de sancțiuni, indiferent de modalitatea de plată. Conform unor informații vehiculate de presă, taxa percepută de Iran ar fi de un dolar pe barilul de țiței transportat prin Strâmtoarea Ormuz, menționează Agerpres. Context: presiune pe relația China–Iran Președintele american Donald Trump reproșează Beijingului că achiziționează în continuare petrol iranian, ceea ce, potrivit acestuia, ar finanța efortul de război al Teheranului. [...]
Costul real al operațiunii SUA în Iran a urcat la circa 50 mld. dolari, aproape dublu față de cifra oficială , potrivit Libertatea , care citează estimări interne discutate de oficiali americani cu CBS News . Diferența de raportare mută discuția din zona strict militară în cea bugetară: ce intră, de fapt, în „nota de plată” și cât mai poate crește. Estimarea de aproximativ 50 de miliarde de dolari (aprox. 230 de miliarde de lei) vizează operațiunea „Epic Fury ”, desfășurată în ultimele două luni. În schimb, directorul financiar al Departamentului Apărării, Jules Hurst, a indicat public un cost de circa 25 de miliarde de dolari (aprox. 115 miliarde de lei) pentru aceeași operațiune, declanșată pe 28 februarie. De unde vine diferența față de cifra Pentagonului Potrivit surselor citate de CBS News, suma prezentată de Hurst nu ar include o serie de costuri care, în practică, apasă direct pe buget: echipamente deteriorate sau distruse; pagube la instalațiile militare americane; costuri logistice (combustibil, mișcarea trupelor, desfășurarea infrastructurii). Un exemplu de pierderi materiale menționat în articol: armata americană ar fi pierdut cel puțin 24 de drone MQ-9 Reaper, evaluate la 30 de milioane de dolari bucata (adică cel puțin 720 de milioane de dolari, aprox. 3,3 miliarde de lei). Presiune pentru finanțare suplimentară: până la 200 mld. dolari În paralel, Administrația Trump caută fonduri suplimentare pentru continuarea operațiunii și refacerea arsenalului. Potrivit Politico (citat de Libertatea), oficialii americani ar urma să solicite o finanțare de până la 200 de miliarde de dolari (aprox. 920 de miliarde de lei). Pe fondul acestor discuții, senatorul democrat Chris Coons a contestat estimarea de 25 de miliarde de dolari, argumentând că nu include costul menținerii trupelor în regiune în ultimele două luni. Reparații și refacerea stocurilor: costuri încă neclare Pentru restaurarea bazelor, Pentagonul nu ar avea încă o estimare, pe motiv că nu este stabilită configurația viitoare a forțelor și nici ce baze vor trebui construite, potrivit declarațiilor lui Hurst. În plus, Mark Cancian, consilier principal la Centrul de Studii Strategice și Internaționale (CSIS), afirmă că o parte din costuri sunt suportate și de Departamentul pentru Securitate Internă, nu doar de Pentagon, iar refacerea arsenalelor ar urma să dureze „câțiva ani”, în condițiile în care stocurile erau deja sub presiune înainte de „Epic Fury”. Ce urmează: scenariu de escaladare și costuri în creștere În plan operațional, Donald Trump ar fi ordonat pregătiri pentru o blocadă navală îndelungată asupra Iranului, în ideea de a crește presiunea economică, inclusiv prin restricții asupra exporturilor de petrol, potrivit unor surse citate de The Wall Street Journal. În același timp, Trump ar fi admis posibilitatea reluării ostilităților, inclusiv cu rachete hipersonice Dark Eagle, și desfășurarea de forțe speciale pentru a prelua rezervele de uraniu îmbogățit ale Iranului, dacă Teheranul nu cedează. [...]
Semnalele privind un portavion nuclear arată o accelerare a modernizării navale a Chinei , cu implicații directe pentru echilibrul militar din regiune și pentru planificarea de apărare a SUA și a aliaților, în condițiile în care Beijingul evită, deocamdată, o confirmare explicită. Informațiile apar în Antena 3 , care citează reacția Ministerului Apărării din China la speculațiile declanșate de un videoclip de propagandă al marinei militare. Ministerul Apărării de la Beijing a oferit un răspuns descris drept „criptic” la întrebările despre un posibil prim portavion chinez cu propulsie nucleară. Purtătorul de cuvânt Zhang Xiaogang a spus că deciziile privind construcția portavioanelor sunt luate „în mod cuprinzător”, în funcție de nevoile de securitate națională și de evoluția echipamentelor și tehnologiei, fără să confirme existența sau stadiul unui astfel de program. „Întotdeauna luăm în considerare construcția portavionelor în mod cuprinzător, bazându-ne pe nevoile de securitate națională și pe dezvoltarea de echipamente și tehnologie.” În același context, Zhang a folosit o formulare care, potrivit articolului, s-ar traduce prin ideea că „fiecare înțelege ce vrea” sau „fiecare vede cu ochii săi”, evitând să lămurească direct la ce se referă videoclipul. „Hi Jian”, indiciul din propaganda navală Speculațiile au pornit de la un clip de propagandă al marinei chineze, în care apare un marinar numit „Hi Jian”. Potrivit materialului, „Hi Jian” este un echivalent fonetic în chineză pentru expresia „navă cu propulsie nucleară”, ceea ce a alimentat interpretarea că ar fi vorba despre un al patrulea portavion, posibil primul cu propulsie nucleară. Beijingul a lansat videoclipul – intitulat „Navigând către ocean” – în perioada în care a marcat 77 de ani de la fondarea Marinei Armatei Populare de Eliberare. Cu această ocazie, autoritățile au deschis publicului peste 40 de nave aflate în serviciu activ, în 10 porturi, între care Dalian, Qingdao, Shanghai, Ningbo, Xiamen, Guangzhou și Sanya. De ce contează: proiecție de forță și ritm de construcție Materialul notează că presa internațională amintește intenția Chinei de a construi portavioane noi în viitor. În plus, sunt citate evaluări ale Pentagonului potrivit cărora China ar putea ajunge la „până la nouă portavioane” în următorul deceniu. În evaluarea americană redată de articol, evoluția marinei chineze indică o transformare dintr-o structură predominant defensivă într-un instrument cu rol politic, folosit pentru promovarea – inclusiv prin forță – a politicii externe a Chinei. Modernizarea ar fi început în anii ’80 și s-ar fi accelerat după 2012, odată cu preluarea conducerii Partidului Comunist Chinez de către Xi Jinping . Tot ca element de context operațional, articolul menționează că marina chineză are deja experiență cu tehnologia nucleară, prin construirea a „cel puțin două duzini” de submarine cu propulsie nucleară, la un ritm descris ca fiind mai mare decât cel al Marinei SUA. Ce rămâne neconfirmat În forma prezentată, Beijingul nu confirmă explicit existența unui portavion cu propulsie nucleară și nici nu oferă un calendar. Informația-cheie rămâne, așadar, la nivel de semnal și interpretare, pe fondul unei comunicări oficiale intenționat ambigue. [...]
