Știri
Știri din categoria Externe
Cancelarul german Friedrich Merz spune că Germania nu vrea să devină parte a războiului cu Iranul, potrivit HotNews.ro, care citează agenția DPA, preluată de Agerpres. Merz a afirmat că, în acest moment, nu vede necesitatea unei campanii militare internaționale pentru protejarea navigației comerciale în strâmtoarea Ormuz, un punct strategic pentru aprovizionarea mondială cu petrol.
Declarațiile au fost făcute vineri, într-o conferință de presă comună cu premierul norvegian Jonas Gahr Store, în timpul vizitei lui Merz în Norvegia, unde are loc a doua etapă a exercițiilor NATO „Cold Response”. Cancelarul german a spus că preocupările legate de lipsa unei strategii americane de ieșire din conflict „nu s-a primit cu adevărat un răspuns”, în contextul războiului lansat de SUA alături de Israel.
Strâmtoarea Ormuz a fost „blocată efectiv” de Iran, ca ripostă la campania lansată de SUA și Israel pe 28 februarie, notează sursa. În acest cadru, Merz a insistat că Berlinul nu intenționează să se implice militar în conflict.
„Permiteți-mi să clarific încă o dată: Germania nu face parte din acest război și nu vrem să devenim parte a lui”, a subliniat Merz.
Jonas Gahr Store a declarat, la rândul său, că nu există planuri pentru o operațiune militară internațională în strâmtoarea Ormuz. Ideea ar fi fost susținută în principal de președintele francez Emmanuel Macron, potrivit relatării.
În același timp, Merz a calificat drept „greșită” decizia SUA de a ridica temporar sancțiunile asupra petrolului rusesc blocat pe mare, măsură menită să atenueze efectele războiului din Iran asupra prețurilor globale la hidrocarburi. El a argumentat că Rusia nu dă semne că ar fi dispusă să negocieze încetarea războiului din Ucraina, declanșat „cu peste patru ani în urmă”, și a cerut intensificarea presiunii asupra Moscovei.
Cancelarul german a spus că decizia Washingtonului i-a surprins pe ceilalți lideri ai G7, după discuții purtate la începutul săptămânii cu președintele american Donald Trump pe tema unei posibile ridicări temporare a sancțiunilor. Merz a mai susținut că, în privința pieței petroliere, este „o problemă legată de preț în acest moment, dar nu una legată de aprovizionare”, punând sub semnul întrebării rațiunea relaxării sancțiunilor; Store a adăugat că Norvegia și Germania au convenit să exercite împreună o presiune mai mare asupra Rusiei, indicând sectorul energetic drept vulnerabilitatea principală a Moscovei.
Recomandate
Angela Merkel pune presiune pe succesiunea de la Berlin și susține că Germania ar trebui să aibă, în premieră, o femeie în funcția de președinte federal după încheierea mandatului actualului șef al statului, potrivit Agerpres . Fostul cancelar afirmă că „este timpul” ca o femeie să îi succeadă președintelui Frank-Walter Steinmeier , al cărui al doilea mandat de cinci ani se încheie în martie anul viitor. Informația este atribuită de Agerpres agenției dpa. Articolul integral este disponibil doar abonaților Agerpres, astfel că nu sunt publice, în materialul accesibil, detalii suplimentare despre contextul declarației sau despre eventuale nume vehiculate pentru succesiune. [...]
Rusia ar fi importat proteze de circa 158,6 milioane de dolari (aprox. 713,7 milioane lei) în S1 2026, inclusiv din state NATO , o evoluție care indică atât dimensiunea costurilor umane ale războiului, cât și persistența unor fluxuri comerciale sensibile cu produse medicale din Occident, potrivit Adevărul . Datele prezentate în articol, atribuite publicației britanice The Sun, arată că Rusia ar fi importat proteze și articulații artificiale în valoare de aproximativ 87,9 milioane de dolari (aprox. 395,6 milioane lei) din Germania în primele șase luni ale anului 2026. Alte livrări ar fi venit din Țările de Jos, în valoare de 38,7 milioane de dolari (aprox. 174,2 milioane lei), și din Belgia, de aproximativ 28 de milioane de dolari (aprox. 126,0 milioane lei), toate țări membre NATO. Importuri în creștere și dependență de produse occidentale Potrivit informațiilor citate, valoarea importurilor din Germania ar fi de cinci ori mai mare decât înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei , declanșată de Rusia în februarie 2022. Articolul mai menționează că Rusia ar cumpăra produse protetice și din afara Uniunii Europene, inclusiv din țări asiatice. În Ucraina, aceste date au atras atenția, iar oficialii ucraineni au pus sub semnul întrebării faptul că Rusia continuă să achiziționeze produse medicale din state occidentale în timp ce poartă un război împotriva Ucrainei, susținută de aceleași state. Dimensiunea economică: ce ar fi putut finanța sumele invocate Autoritățile ucrainene susțin, conform estimărilor citate de The Sun, că banii cheltuiți de Rusia pentru proteze reprezintă doar o mică parte din costurile totale ale invaziei, dar folosesc comparații pentru a ilustra ordinul de mărime al cheltuielilor. Printre exemplele invocate: construirea a aproximativ 1.000 de școli și 200 de spitale; majorarea pensiilor și extinderea sprijinului pentru familii; construirea a aproximativ 10.000 de kilometri de autostradă. Informațiile sunt prezentate ca estimări și nu sunt însoțite, în textul citat, de o metodologie detaliată de calcul. [...]
Negocierile de pace riscă să fie blocate de lipsa unei poziții europene comune , deși Europa suportă cea mai mare parte a sprijinului financiar și militar pentru Ucraina, potrivit G4Media . În timp ce Kievul și Moscova se pregătesc să trimită delegații la Abu Dhabi pe 10 noiembrie, pentru discuții tripartite cu oficiali americani, rămâne neclar cine și cu ce mandat ar putea reprezenta statele europene când negocierile vor ajunge la decizii concrete. Discuțiile de la Abu Dhabi sunt prezentate ca un pas pentru explorarea unui armistițiu și, ulterior, a unui acord de pace, sub presiunea președintelui american Donald Trump. În paralel, Ucraina intră într-o nouă iarnă în care sunt așteptate lupte și atacuri asupra infrastructurii energetice, ceea ce crește miza unor măsuri rapide de reducere a tensiunilor. Europa vrea la masă, dar nu are încă un „voce unică” Liderii europeni insistă că trebuie să participe la negocierile finale, argumentând că statele europene furnizează în prezent cea mai mare parte a sprijinului financiar și militar pentru Ucraina, în condițiile în care administrația Trump a renunțat la acordarea directă a ajutorului american în 2025. Totuși, guvernele europene nu au ajuns la un consens privind persoana sau instituția care ar trebui să le reprezinte. Situația este complicată și de faptul că nu toate țările implicate în discuții fac parte din Uniunea Europeană (de exemplu, Regatul Unit și Norvegia). Miza este una practică: în absența unei conduceri clare, există riscul ca interesele europene să nu fie reprezentate suficient atunci când negocierile vor trece de la discuții generale la decizii cu efecte directe asupra securității și finanțării Ucrainei. Inițiative paralele și tensiuni între capitale În lipsa unei poziții comune la nivelul Bruxellesului, unii lideri europeni au început demersuri diplomatice proprii. Președintele Finlandei, Alexander Stubb , și premierul Norvegiei, Jonas Gahr Støre, au avut o convorbire telefonică de 90 de minute cu Vladimir Putin, cerându-i să pună capăt războiului, demers care a provocat nemulțumiri în mai multe capitale europene (inclusiv Copenhaga, Roma, Stockholm și Vilnius), potrivit relatărilor citate. POLITICO notează, citând un diplomat european nemulțumit: „Sunt prea mulți bărbați de vârstă mijlocie care vor să rămână în cărțile de istorie ca cei care au pus capăt acestui război.” Potrivit relatărilor din Rusia menționate în analiză, convorbirea nu a produs rezultate concrete, iar Moscova a avertizat că războiul ar putea continua să escaladeze. De ce contează: garanțiile de securitate și costurile reconstrucției Chiar dacă Zelenski și oficialii americani acceptă că guvernele europene vor trebui probabil implicate în discuțiile privind garanțiile de securitate, rolul Europei este legat și de implementare: eventualele forțe de menținere a păcii desfășurate în Ucraina ar urma să fie formate în principal din militari europeni. În plus, Zelenski indică un rol central al Europei în reconstrucția și relansarea economiei ucrainene, invocând explicit ideea unui „Plan Marshall” în care participarea europeană ar fi indispensabilă. Ce urmează Pe termen scurt, atenția se mută la întâlnirea planificată la Abu Dhabi, pe 10 noiembrie, și la modul în care va fi configurată participarea occidentală. Separat, liderii europeni urmează să discute finanțarea efortului de război al Ucrainei la summitul de la Bruxelles programat pe 26 noiembrie, într-un context în care oficiali europeni rămân sceptici că Rusia ar fi pregătită, în mod real, pentru un compromis rapid. [...]
Anthony Scaramucci avertizează că lingușirea lui Trump poate costa Europa concesii economice și de securitate , într-un moment în care UE și aliații din NATO au acceptat deja angajamente majore în relația cu Washingtonul, potrivit Digi24 . Fost director de comunicare al Casei Albe în primul mandat al lui Donald Trump , Scaramucci susține că liderii europeni folosesc o strategie „greșită” și că, în relația cu actualul președinte american, „trebuie să fii ferm”, altfel Trump „nu respectă” interlocutorii. Declarațiile au fost făcute într-un interviu pentru WELT AM SONNTAG și sunt relatate de Politico. Două modele de negociere: „Carney” versus „Rutte” Scaramucci descrie două tipuri de abordare în relația cu Trump, asociate cu Mark Carney, prim-ministrul Canadei, respectiv Mark Rutte, secretarul general al NATO. În viziunea sa, modelul Carney funcționează mai bine, inclusiv pentru că are sprijin intern, chiar dacă asta vine cu costuri economice: „Cred că Mark Carney se descurcă mai bine cu el. Poporul canadian îi este alături, chiar dacă acest lucru implică anumite dificultăți economice.” În schimb, Scaramucci spune că Rutte greșește atunci când adoptă o atitudine ambiguă sau recurge la complimente, pentru că astfel ar pierde respectul lui Trump: „Când ești ambiguu sau îl lingușești (...) nu faci decât să-i pierzi respectul. Nu câștigi nimic.” Digi24 amintește că Rutte l-a lăudat în repetate rânduri pe Trump, inclusiv într-un interviu acordat Politico în această vară. De ce contează pentru Europa: precedentul concesiilor În material sunt invocate două exemple în care Europa ar fi cedat presiunilor lui Trump: acordul comercial UE–SUA, criticat pentru că ar favoriza Washingtonul; decizia aliaților europeni, la summitul NATO de la Haga de anul trecut, de a accepta un obiectiv de cheltuieli de 5% din PIB până în 2035, aliniat cererii principale a lui Trump. În contrapondere, Carney este prezentat ca fiind mai puțin dispus să cedeze: s-a retras din negocierile comerciale cu SUA, motivând că Ottawa nu poate accepta oferta și cererile, și a promis răspuns la tarifele impuse de Washington cu tarife echivalente, „dolar cu dolar”. Critici și către republicani: „tactici de forță” Scaramucci îi critică și pe republicanii din Congres, pe care îi acuză că nu l-au „ținut în frâu” pe Trump. El afirmă că parlamentarii nu s-au opus deciziei președintelui de a suspenda prevederi cheie ale legii privind sancțiunile împotriva Rusiei, susținută de senatorul Lindsey Graham. „Acesta este un exemplu elocvent a ceea ce s-ar numi tactici de forță. Oamenii care cred în autoritarism acționează prin intimidare. Asta a făcut Trump.” [...]
Rusia contestă extinderea informală a G20 prin invitarea Poloniei , pe fondul unei inițiative americane ca Varșovia să devină membru permanent, potrivit Digi24 . Mesajul transmis de Serghei Lavrov indică o dispută de procedură și influență în formatul G20, unde deciziile se bazează pe consens. Lavrov a declarat, vineri, la reuniunea miniștrilor de externe ai G20 de la Atlanta (SUA), că invitarea Poloniei ar fi „contraproductivă” și ar încălca practica diplomatică de a căuta consensul în astfel de reuniuni. Digi24 notează că informația este relatată de Reuters, iar declarațiile lui Lavrov sunt preluate „potrivit agențiilor de știri rusești”, via News.ro. Disputa: consensul în G20 și invitațiile către „noi participanți” Șeful diplomației ruse a susținut că subiectul ține de „ordinea de zi” și de modul în care sunt trimise invitațiile către participanți suplimentari. În acest context, Lavrov a afirmat că Polonia „nu aduce nimic” la reuniune și că nu ar îndeplini condițiile necesare pentru participare, invocând dimensiunea economiei poloneze. Totodată, el a contestat ideea că Polonia ar reprezenta „Europa de Est”, argumentând că ar exista deja o reprezentare suficientă în G20 din partea NATO și a Uniunii Europene. Inițiativa SUA: moțiune pentru statut permanent al Poloniei Ministrul polonez de externe, Radoslaw Sikorski , a declarat la Atlanta că SUA au înaintat o moțiune pentru ca Polonia să devină membru permanent al G20 și că Varșovia face lobby în acest sens. Lavrov a mai spus că Rusia nu ar fi fost supusă presiunilor privind invitarea Poloniei la reuniunea de la Atlanta, descriind situația ca pe o invitație directă făcută de partea americană ministrului polonez. Context: apel pentru armistițiu în Marea Neagră În declarațiile sale către presă, Sikorski a cerut, între altele, un armistițiu rapid în Marea Neagră, care să permită transportul în siguranță al încărcăturilor de cereale atât din Ucraina, cât și din Rusia. Nu reiese din material dacă moțiunea depusă de SUA are un calendar de adoptare sau ce sprijin concret există în interiorul G20 pentru schimbarea statutului Poloniei. [...]
Autorizarea SUA pentru 500 de rachete Patriot către Ucraina riscă să nu aibă efect imediat , pentru că livrările ar putea începe abia peste câțiva ani, iar Kievul cere o soluție de tranziție pentru iarna 2026–2027, potrivit Digi24 . Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski , a salutat decizia Departamentului de Stat al SUA de a autoriza vânzarea a 500 de rachete interceptoare Patriot PAC-3, dar a avertizat că, în forma actuală, calendarul de livrare nu răspunde urgenței de pe teren. El a cerut „decizii” care să protejeze vieți „chiar în momentul în care amenințarea există”, într-un mesaj publicat pe X. De ce contează: decalajul dintre aprobare și livrare Zelenski susține că cele 500 de rachete ar putea deveni „foarte curând – în această iarnă” un pachet eficient de apărare, însă doar dacă există o soluție pentru perioada până la livrările contractuale. În acest context, liderul de la Kiev le cere partenerilor americani să găsească o variantă care să acopere „pericolul real” și nevoia imediată de interceptoare PAC-3. În paralel, Zelenski afirmă că Rusia atacă zilnic infrastructura energetică a Ucrainei și spune că, doar în ultimele două săptămâni din octombrie, au avut loc „peste 30 de atacuri” asupra unor componente esențiale ale rețelei electrice. Potrivit lui, țintele includ electricitatea, încălzirea, alimentarea cu apă și podurile. Ce cere Kievul pentru iarna 2026–2027 Zelenski reamintește că a solicitat un ritm de sprijin de 100 de rachete interceptoare Patriot pe lună pe durata iernii. În mesajul său, el propune ca partenerii să livreze rachete din stocurile existente „chiar acum”, urmând ca arsenalele acestora să fie refăcute ulterior, în anii următori, prin producția deja contractată și plătită de Ucraina și parteneri. Detalii despre tranzacție și finanțare Departamentul de Stat al SUA a anunțat că a aprobat vânzarea celor 500 de rachete Patriot PAC-3 către Ucraina pentru o sumă estimată la 2,1 miliarde de dolari (aprox. 9,7 miliarde lei), relatează Reuters, citată de Digi24. Ar fi unul dintre cele mai semnificative demersuri de furnizare de arme defensive către Kiev de la începutul celui de-al doilea mandat al administrației Trump. Potrivit Departamentului de Stat, Ucraina va plăti interceptoarele din contribuții ale Canadei, Germaniei și Norvegiei, canalizate printr-un program numit US JUMPSTART , alături de fonduri naționale finanțate din Împrumutul de sprijin pentru Ucraina al Uniunii Europene. Ce urmează Digi24 notează că Ucraina nu va primi rapid rachetele: în mod obișnuit, vânzările de arme durează ani, deși, având în vedere nevoia urgentă a Ucrainei de arme defensive, există posibilitatea ca livrarea să se facă într-un termen mai scurt. Zelenski își exprimă, totodată, recunoștința față de președintele SUA, Donald Trump, și spune că a discutat recent despre PAC-3 cu secretarul de stat Marco Rubio. [...]
