Știri
Știri din categoria Externe
Creșterea traficului cu „nave-fantomă” rusești pe ruta arctică ridică riscul unui accident petrolier pe care autoritățile și industria nu sunt pregătite să-l gestioneze, în condițiile în care tehnologiile de intervenție au rămas aproape neschimbate, în pofida investițiilor de milioane de dolari, potrivit Antena 3.
În 2025, peste 100 de nave din „flota-fantomă” a Rusiei – tancuri petroliere vechi, nereglementate, multe neproiectate pentru navigația în gheață – au traversat ruta nordică a Arcticului, de trei ori mai multe decât în 2024. Datele citate în material sunt colectate de Fundația Bellona, organizație norvegiană nonprofit. În 2024, doar 13 nave ar fi făcut această călătorie, iar în 2023 niciuna.
Miza economică este legată de transportul de petrol supus sancțiunilor internaționale, însă consecința operațională imediată este creșterea probabilității unei deversări într-un ecosistem fragil, unde intervenția este dificilă și lentă. În 2025, mai mult de jumătate dintre navele menționate ar fi fost tancuri petroliere și metaniere, iar 18 aveau „clasă de gheață” scăzută sau inexistentă, adică nu au fost proiectate pentru ape înghețate.
Cercetătorii citați arată că petrolul se comportă diferit în Arctica decât în mările mai calde: temperaturile scăzute îl pot face mai vâscos, poate forma aglomerări dense care se scufundă și se amestecă cu sedimentele sau se lipesc de gheață. În plus, gheața marină reduce eficiența barajelor și a dispozitivelor de colectare de la suprafață, iar pomparea și transferul devin mai grele din cauza densității.
„Una dintre provocările fundamentale ale răspunsului la deversări de petrol în Arctic este că este Arcticul. Dacă se întâmplă ceva, e foarte greu să ajungi acolo și să faci ceva în privința asta”, a declarat Synnøve Lofthus, consilier senior la Administrația Costieră Norvegiană.
Materialul descrie și un experiment derulat iarna trecută la Observatorul Marin Churchill (Canada), unde o echipă a eliberat 130 de litri de motorină într-un bazin cu gheață și a adăugat microbi care se hrănesc cu petrol, o tehnică folosită la deversarea Deepwater Horizon. Potrivit microbiologului Eric Collins (Universitatea din Manitoba), microbii au reacționat lent în primele trei săptămâni, iar o schimbare majoră a fost observată abia după opt săptămâni — un interval considerat prea lung pentru o intervenție reală, unde timpul este critic.
În ultimii 15 ani, au fost investite „milioane de dolari” în programe pentru tehnologii și tehnici de curățare rapidă, dar puține au produs rezultate concrete, potrivit sursei. Un exemplu este Programul Comun al Industriei pentru Tehnologia de Răspuns la Deversări de Petrol în Arctic (JIP), finanțat în 2012 cu 20 de milioane de dolari (aprox. 92 milioane lei) de companii din sectorul combustibililor fosili; programul s-a încheiat în 2017 și a consemnat în raportul de sinteză că îmbunătățiri substanțiale ale eficienței recuperării mecanice nu au fost ușor de obținut prin proiecte noi de echipamente.
În lipsa unor progrese majore, atenția s-a mutat către:
Lofthus avertizează că dispersanții pot fi nocivi pentru organisme, mai ales în zonele de margine ale gheții, când productivitatea primară este ridicată. Arderea poate funcționa în Arctica, dar produce „carbon negru”, care poate accelera topirea gheții.
O complicație suplimentară, potrivit materialului, vine din schimbarea combustibililor utilizați în shipping (transport maritim). În 2020, Organizația Maritimă Internațională a introdus o limită a conținutului de sulf în combustibilii marini, ceea ce ar fi împins navele către combustibili noi, mai greu de curățat. Lofthus spune că acești combustibili cu conținut redus de sulf sunt adesea amestecați cu parafine, ceea ce poate duce la formarea de „cocoloașe” sau la proprietăți vâscoelastice care fac recuperarea și mai dificilă.
Pe lângă dificultățile tehnice, experții citați indică problema lipsei de transparență a „flotei-fantomă” — nave vechi, nereglementate, folosite pentru transporturi „în secret” ale petrolului sancționat.
„(Flota-fantomă) adaugă o necunoscută uriașă – unde sunt aceste nave, încotro se îndreaptă, ce încărcătură transportă? Escaladează riscul”, explică Sian Prior, consilier principal al Clean Arctic Alliance.
Ksenia Vakhrusheva, manager de proiect pentru Arctic la Fundația Bellona, spune că sunt adesea tancuri destinate casării, revândute pentru a evita costurile de dezmembrare, iar acestea devin deosebit de îngrijorătoare pe ruta nordică, unde chiar și gheața subțire sau formațiunile plutitoare pot crea situații periculoase.
Materialul mai notează că, dincolo de Rusia, dezvoltarea infrastructurii arctice și militarizarea regiunii au impulsionat investiții suplimentare în cercetare; munca lui Collins a fost finanțată din fonduri ale guvernului canadian, iar premierul Canadei, Mark Carney, a propus revitalizarea unui port de adâncime la Churchill, care ar urma să ofere o conexiune cu Atlanticul de Nord.
Recomandate
Deși ritmul de lansare a scăzut, Iranul își păstrează capacitatea de atacuri masive cu drone care pot „străpunge apărarea aeriană”, avertizează un expert ucrainean citat de Digi24 . Miza operațională este că degradarea programului iranian nu elimină riscul: Teheranul poate încă satura sistemele de apărare, iar experiența acumulată în războiul din Ucraina accelerează modernizarea dronelor. Potrivit materialului, flotele de drone Shahed ale Iranului au fost expuse în conflictul cu SUA și Israelul, iar același model a fost folosit de Rusia în Ucraina, cu efecte semnificative. În acest context, analiștii ucraineni studiază de mult timp dronele iraniene, folosind datele din teren pentru a înțelege evoluția tehnologică și lanțurile de aprovizionare. Ce a aflat Ucraina din analiza dronelor doborâte Serhii Kuzan , președintele Centrului ucrainean pentru Securitate și Cooperare, spune pentru Sky News că serviciile de informații ucrainene și alte agenții au analizat dronele doborâte, documentând modificările de design și originea componentelor. Obiectivele urmărite, conform declarațiilor sale, sunt: contracararea mai eficientă a dronelor pe câmpul de luptă; identificarea companiilor occidentale și asiatice și a lanțurilor de aprovizionare pentru componentele electronice folosite în dronele iraniene operate de Rusia; demonstrarea către parteneri că amenințarea este relevantă și pentru ei, nu doar pentru Ucraina. În același cadru, Kuzan afirmă că, după ce Rusia a obținut drone din Iran pentru atacuri, proiectele iraniene ar fi fost transferate ulterior către Rusia, iar ingineri iranieni ar fi ajutat la înființarea unor linii de producție pentru dronele Shahed în regiunea rusă Tatarstan . Capacitatea de lansare a scăzut, dar riscul rămâne Kuzan susține că Iranul a demonstrat capacitatea de a produce în serie drone și de a le folosi împotriva adversarilor. El indică o scădere a ritmului de lansare: de la 100–800 de drone pe zi în prima săptămână, la o medie de 50–100 de drone pe zi la începutul lunii aprilie. Chiar și așa, expertul avertizează că Teheranul își păstrează capacitatea de a organiza atacuri masive care pot depăși apărarea aeriană a aliaților din Orientul Mijlociu. În plus, el afirmă că Iranul folosește experiența și componente tehnologice rusești pentru a-și moderniza dronele. Modernizări care complică interceptarea În evaluarea lui Kuzan, UAV-urile (vehicule aeriene fără pilot) iraniene au fost îmbunătățite pentru a fi mai rezistente la măsuri de război electronic, ceea ce le face mai greu de doborât. El evidențiază Shahed-238, o versiune cu propulsie cu reacție, prezentată public de Iran în 2023, despre care spune că este echipată cu un motor turbojet chinezesc Telefly JT80. Comparativ cu dronele cu elice, o astfel de platformă ar fi mai dificil de interceptat din cauza vitezei mai mari și a timpului de reacție mai scurt cerut sistemelor de apărare. Ținte posibile în Golf: accent pe nave civile Întrebat despre riscul pentru navele americane din apropierea Iranului, Kuzan spune că poate exista o amenințare, dar nu de aceeași magnitudine. În schimb, el indică drept ținte principale navele civile, în special petrolierele care părăsesc Golful Persic, argumentând că lovirea unui petrolier neprotejat este mai simplă. Kuzan mai atrage atenția că atacurile asupra petrolierelor ar implica și riscuri de scurgeri de petrol și poluare, care ar putea deveni un instrument de presiune pentru regimul de la Teheran. [...]
O coliziune între două avioane de vânătoare F-15K a generat pagube de circa 600.000 de dolari (aprox. 2,8 milioane lei) , după ce piloții au apropiat aeronavele prea mult în încercarea de a face fotografii și videoclipuri, potrivit G4Media . Incidentul a avut loc în 2021, dar a fost făcut public abia recent. Conform informațiilor preluate de G4Media, aeronavele s-au ciocnit în aer în timp ce piloții încercau să obțină „imagini cât mai bune”, reducând excesiv distanța dintre avioane. Piloții au supraviețuit, însă avariile au fost estimate la aproximativ 600.000 de dolari. Consecințe operaționale și disciplinare O anchetă ulterioară a stabilit vinovăția unui pilot, care a fost sancționat de superiori pentru comportament și pentru utilizarea necorespunzătoare a echipamentelor, potrivit relatării citate de G4Media. În material se menționează că informația a fost relatată de MEDIAFAX , iar detaliile despre cauză și anchetă sunt atribuite BBC. [...]
Donald Trump susține că Iranul pierde zilnic 500 de milioane de dolari (aprox. 2,3 miliarde lei) dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă , argumentând că presiunea financiară ar împinge Teheranul spre negocieri, potrivit Digi24 . Mesajele au fost publicate pe platforma Truth Social, la scurt timp după ce liderul de la Casa Albă a anunțat prelungirea armistițiului cu Iranul. Într-o postare citată de publicația americană The Hill , Trump a afirmat că Iranul ar vrea, de fapt, ca Strâmtoarea Ormuz să rămână deschisă pentru a „câștiga 500 de milioane de dolari pe zi”, sumă pe care ar pierde-o dacă traficul ar fi blocat. El a susținut și că Teheranul ar invoca public închiderea strâmtorii pentru „a-și salva reputația”, după ce ar fi fost „blocată complet” de SUA. „Iranul se prăbușește financiar! Vor ca Strâmtoarea Ormuz să fie deschisă imediat – Au nevoie disperată de bani! Pierd 500 de milioane de dolari pe zi. Armata și poliția se plâng că nu sunt plătiți. SOS!!!” Armistițiul, legat de reluarea negocierilor Trump a anunțat marți, 21 aprilie, că prelungește armistițiul dintre SUA și Iran până când partea iraniană se va prezenta la negocieri cu o propunere. Într-o postare separată pe Truth Social, el a invocat și faptul că guvernul iranian ar fi „profund divizat”, precum și solicitarea venită din Pakistan, prin mareșalul Asim Munir și premierul Shehbaz Sharif, de a amâna un atac asupra Iranului până la formularea unei poziții comune la Teheran. Context: statusul Strâmtorii Ormuz rămâne disputat Săptămâna trecută, Iranul a anunțat că Strâmtoarea Ormuz este „complet” deschisă, după ce fusese în mare parte închisă de la începutul conflictului SUA–Israel împotriva Teheranului. Ministrul iranian de Externe, Abbas Aragchi, a declarat pe platforma X că trecerea navelor comerciale este „complet liberă” pe durata rămasă a acordului de încetare a focului, pe o rută coordonată. A doua zi, Teheranul a transmis că „reia” controlul strict asupra strâmtorii pe durata blocadei navale americane. Digi24 notează, astfel, o succesiune de declarații care indică o situație fluidă în teren, în care accesul și controlul asupra rutei maritime pot fi folosite ca instrument de presiune în negocieri. [...]
Emmanuel Macron a deschis discuția despre suspendarea acordului UE–Israel , o mișcare cu potențial de impact de reglementare și comercial, în condițiile în care acordul de asociere stă la baza relației politice și economice dintre Uniunea Europeană și Israel, potrivit Le Figaro . Președintele francez a spus că există o „întrebare legitimă” privind posibilitatea suspendării acordului, dacă Israel „continuă această politică care contravine istoriei sale”, făcând referire în special la situația din Liban, țară pe care Israel a bombardat-o în ultimele zile în lupta sa împotriva mișcării islamiste Hezbollah. În același timp, Macron a indicat că nu dorește escaladarea imediată a tensiunilor, invocând faptul că Israel a acceptat recent un armistițiu pentru Liban și s-a angajat în discuții. El a sugerat o abordare de temporizare înainte ca Franța să își clarifice poziția, dar a adăugat că „lucrurile nu pot continua ca acum câțiva ani”. Mesajul către Israel și Hezbollah: armistițiul „trebuie extins” Macron a afirmat că Israel ar trebui să „renunțe la ambițiile teritoriale” în Liban. În paralel, a cerut ca Hezbollah, descris ca pro-iranian, să înceteze tirurile către teritoriul israelian și să fie dezarmat „de către libanezii înșiși”. Totodată, președintele francez a susținut că armistițiul în vigoare „va trebui extins” pentru a permite „începutul unei adevărate dinamici de stabilizare” și a pledat pentru un „acord politic între Israel și Liban” care să garanteze securitatea ambelor țări, integritatea teritorială a Libanului și să creeze premisele normalizării relațiilor. Context operațional: rolul Franței după plecarea Finul și nevoile financiare ale Libanului Macron a mai spus că Franța este „pregătită să își mențină angajamentul pe teren” după plecarea Finul (misiunea ONU), programată pentru finalul anului. De partea cealaltă, premierul libanez Nawaf Salam a cerut „retragerea totală” a forțelor israeliene de pe teritoriul libanez, precum și întoarcerea prizonierilor și a persoanelor strămutate. El a declarat că Libanul are nevoie de „500 de milioane de euro” (aprox. 2,5 miliarde lei) pentru a face față crizei umanitare în următoarele șase luni. Ce urmează Pe fondul unui armistițiu marcat de numeroase incidente, sunt programate noi discuții „directe” între Liban și Israel joi, la Washington, la circa zece zile după o primă sesiune, potrivit unei surse din diplomația americană citate de AFP. [...]
Distanțarea aliaților de Washington începe să capete formă economică și industrială , de la avertismente legate de deținerile europene de datorie americană până la reorientarea producției germane către armament, într-un context în care politica externă a lui Donald Trump este descrisă ca imprevizibilă și conflictuală, potrivit Libertatea . Materialul, care citează o relatare a publicației elvețiene Blick, susține că aliații tradiționali ai SUA se distanțează tot mai vizibil de administrația Trump, pe fondul tensiunilor internaționale, inclusiv al războiului din Iran „care pare că nu se mai termină”. În acest cadru, sunt prezentate cinci evoluții care ar indica o izolare accentuată a SUA. Semnale economice: datoria SUA, folosită ca pârghie de presiune Unul dintre cele mai directe mesaje cu potențial economic vine de la președintele Finlandei, Alexander Stubb , descris drept un apropiat al lui Trump. El afirmă că „relația noastră cu SUA nu va mai fi niciodată la fel ca înainte”, într-o declarație pentru CTV News. În același registru, Stubb sugerează și o posibilă pârghie financiară: Europa ar deține „cel puțin 15% din obligațiunile de stat americane”, ceea ce, în interpretarea sa, ar oferi un instrument de presiune economică asupra Washingtonului. Reconfigurare industrială: Germania își mută accentul spre producția de armament În Germania, cancelarul Friedrich Merz își schimbă tonul față de Washington și avertizează că nu există motive pentru a ataca o altă țară „fără necesitate”, în contextul tensiunilor cu Cuba. Pe plan industrial, articolul notează că industria germană „aflată în dificultate” se reorientează: pe lângă rachetele Patriot produse în SUA, Germania ar urma să înceapă să fabrice și alte sisteme de armament. Concluzia sugerată este apariția unui nou pol militar-industrial german, pe fondul incertitudinilor legate de rolul SUA. Efecte operaționale în alianțe: Europa și Japonia își reduc dependența de SUA În Europa, Paris, Berlin și Roma ar pregăti, potrivit Wall Street Journal (citat în material), un plan pentru scenariul în care SUA se îndepărtează de continent, după ce Trump ar fi amenințat din nou cu retragerea trupelor americane din Europa. În paralel, Uniunea Europeană ar viza independența în materie de apărare până în 2030, iar Emmanuel Macron propune extinderea „scutului nuclear francez” asupra continentului. Tot la nivel operațional, Parisul anunță un proiect comun cu Polonia pentru un sistem militar de sateliți, cu obiectivul de a reduce dependența de rețeaua Starlink controlată de Elon Musk. În Asia, Japonia relaxează interdicția privind exportul de armament, o schimbare majoră față de politica de după al Doilea Război Mondial. Guvernul condus de premierul Sanae Takaichi ar permite, pe viitor, furnizarea către parteneri a unor „materiale letale de război”, dacă va fi necesar, pe fondul dorinței de a nu se baza exclusiv pe protecția americană. În același timp, Takaichi continuă negocierile cu China și Coreea de Sud pentru un acord de liber schimb, ca răspuns la disputele comerciale atribuite președintelui american. Context: scăderea percepției de „aliat” în Europa și fisuri în dosarul Ucraina Materialul invocă și un sondaj Politico, potrivit căruia doar 12% dintre europeni ar mai vedea SUA ca pe un aliat, în timp ce 36% le consideră o amenințare. În cazul Ucrainei, Volodimir Zelenski transmite că nu mai are nevoie de SUA și critică public faptul că Trump trimite echipa de negocieri la Moscova, nu la Kiev, numind gestul „lipsit de respect”. Într-un interviu pentru BBC, Zelenski afirmă că Vladimir Putin îl manipulează pe Trump: „Putin știe că eu sunt singurul care îl înțelege, de aceea vorbește doar cu Trump, nu și cu mine” Articolul notează că Ucraina produce „o mare parte” din armamentul său, dar o eventuală întrerupere a livrărilor americane ar afecta „serios” apărarea aeriană. De ce contează Dincolo de retorica diplomatică, exemplele din material indică o tendință în care neîncrederea în predictibilitatea SUA se traduce în decizii cu impact economic și industrial: posibile instrumente de presiune prin piața datoriei, investiții europene în capabilități proprii (inclusiv sateliți) și repoziționarea unor industrii către producția de armament. În măsura în care aceste direcții se consolidează, ele pot schimba fluxuri de investiții, priorități bugetare și relații comerciale între blocuri economice. [...]
Rusia și Coreea de Nord își extind legătura rutieră, dar cu un plafon de 300 de vehicule pe zi , un detaliu care indică un control strict al fluxurilor și limitează, cel puțin inițial, impactul operațional al noului coridor. Potrivit Libertatea , cele două țări au marcat finalizarea primului pod rutier dintre ele, care ar urma să fie deschis traficului în această vară. Podul traversează râul Tumen , care marchează frontiera ruso-nord-coreeană. Ministerul Transporturilor din Rusia a anunțat că infrastructura va putea procesa până la 300 de vehicule și 2.850 de persoane pe zi. Ce înseamnă „trafic controlat” în practică Limitarea zilnică anunțată sugerează că noua legătură va funcționa cu un regim de acces strict, mai degrabă ca un punct de trecere gestionat atent decât ca o rută deschisă pentru volume mari. Din informațiile publicate nu reiese cum vor fi împărțite aceste capacități între transport comercial, deplasări oficiale sau alte categorii de trafic. Ministerul rus de Externe a prezentat proiectul drept un pas major în relația bilaterală: „Semnificația sa depășește cu mult o simplă sarcină de inginerie”. Context: sancțiuni și apropiere accelerată Relațiile dintre Moscova și Phenian s-au intensificat pe fondul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, în condițiile în care ambele state sunt supuse unor sancțiuni dure, notează AFP, citată de Libertatea. Coreea de Sud a avertizat recent că sprijinul chinez și rus contribuie la redresarea economiei nord-coreene, afectată de ani de sancțiuni și izolare, potrivit aceleiași relatări. În 2024, Rusia și Coreea de Nord au semnat un tratat de apărare care prevede sprijin militar dacă una dintre părți este atacată. Tot în 2024, Phenianul a trimis mii de soldați în Rusia pentru a sprijini războiul împotriva Ucrainei; aceștia au fost desfășurați în regiunea Kursk, conform materialului. De ce contează: un canal logistic nou, dar cu capacitate limitată Ministerul rus de Externe a afirmat că podul va ajuta la „dezvoltarea schimburilor comerciale, economice și umanitare” între Orientul Îndepărtat al Rusiei și Coreea de Nord. În același timp, plafonul de 300 de vehicule pe zi indică faptul că, în faza inițială, efectul asupra volumelor de transport va fi constrâns de reguli de operare și control la frontieră. Coreea de Nord nu publică date oficiale despre economia sa. Libertatea menționează că PIB-ul ar fi fost echivalentul a aproximativ 30 de miliarde de dolari în 2024 (aprox. 138 miliarde de lei), conform estimărilor oficiale ale Seulului. [...]
