Știri
Știri din categoria Externe

Creșterea traficului cu „nave-fantomă” rusești pe ruta arctică ridică riscul unui accident petrolier pe care autoritățile și industria nu sunt pregătite să-l gestioneze, în condițiile în care tehnologiile de intervenție au rămas aproape neschimbate, în pofida investițiilor de milioane de dolari, potrivit Antena 3.
În 2025, peste 100 de nave din „flota-fantomă” a Rusiei – tancuri petroliere vechi, nereglementate, multe neproiectate pentru navigația în gheață – au traversat ruta nordică a Arcticului, de trei ori mai multe decât în 2024. Datele citate în material sunt colectate de Fundația Bellona, organizație norvegiană nonprofit. În 2024, doar 13 nave ar fi făcut această călătorie, iar în 2023 niciuna.
Miza economică este legată de transportul de petrol supus sancțiunilor internaționale, însă consecința operațională imediată este creșterea probabilității unei deversări într-un ecosistem fragil, unde intervenția este dificilă și lentă. În 2025, mai mult de jumătate dintre navele menționate ar fi fost tancuri petroliere și metaniere, iar 18 aveau „clasă de gheață” scăzută sau inexistentă, adică nu au fost proiectate pentru ape înghețate.
Cercetătorii citați arată că petrolul se comportă diferit în Arctica decât în mările mai calde: temperaturile scăzute îl pot face mai vâscos, poate forma aglomerări dense care se scufundă și se amestecă cu sedimentele sau se lipesc de gheață. În plus, gheața marină reduce eficiența barajelor și a dispozitivelor de colectare de la suprafață, iar pomparea și transferul devin mai grele din cauza densității.
„Una dintre provocările fundamentale ale răspunsului la deversări de petrol în Arctic este că este Arcticul. Dacă se întâmplă ceva, e foarte greu să ajungi acolo și să faci ceva în privința asta”, a declarat Synnøve Lofthus, consilier senior la Administrația Costieră Norvegiană.
Materialul descrie și un experiment derulat iarna trecută la Observatorul Marin Churchill (Canada), unde o echipă a eliberat 130 de litri de motorină într-un bazin cu gheață și a adăugat microbi care se hrănesc cu petrol, o tehnică folosită la deversarea Deepwater Horizon. Potrivit microbiologului Eric Collins (Universitatea din Manitoba), microbii au reacționat lent în primele trei săptămâni, iar o schimbare majoră a fost observată abia după opt săptămâni — un interval considerat prea lung pentru o intervenție reală, unde timpul este critic.
În ultimii 15 ani, au fost investite „milioane de dolari” în programe pentru tehnologii și tehnici de curățare rapidă, dar puține au produs rezultate concrete, potrivit sursei. Un exemplu este Programul Comun al Industriei pentru Tehnologia de Răspuns la Deversări de Petrol în Arctic (JIP), finanțat în 2012 cu 20 de milioane de dolari (aprox. 92 milioane lei) de companii din sectorul combustibililor fosili; programul s-a încheiat în 2017 și a consemnat în raportul de sinteză că îmbunătățiri substanțiale ale eficienței recuperării mecanice nu au fost ușor de obținut prin proiecte noi de echipamente.
În lipsa unor progrese majore, atenția s-a mutat către:
Lofthus avertizează că dispersanții pot fi nocivi pentru organisme, mai ales în zonele de margine ale gheții, când productivitatea primară este ridicată. Arderea poate funcționa în Arctica, dar produce „carbon negru”, care poate accelera topirea gheții.
O complicație suplimentară, potrivit materialului, vine din schimbarea combustibililor utilizați în shipping (transport maritim). În 2020, Organizația Maritimă Internațională a introdus o limită a conținutului de sulf în combustibilii marini, ceea ce ar fi împins navele către combustibili noi, mai greu de curățat. Lofthus spune că acești combustibili cu conținut redus de sulf sunt adesea amestecați cu parafine, ceea ce poate duce la formarea de „cocoloașe” sau la proprietăți vâscoelastice care fac recuperarea și mai dificilă.
Pe lângă dificultățile tehnice, experții citați indică problema lipsei de transparență a „flotei-fantomă” — nave vechi, nereglementate, folosite pentru transporturi „în secret” ale petrolului sancționat.
„(Flota-fantomă) adaugă o necunoscută uriașă – unde sunt aceste nave, încotro se îndreaptă, ce încărcătură transportă? Escaladează riscul”, explică Sian Prior, consilier principal al Clean Arctic Alliance.
Ksenia Vakhrusheva, manager de proiect pentru Arctic la Fundația Bellona, spune că sunt adesea tancuri destinate casării, revândute pentru a evita costurile de dezmembrare, iar acestea devin deosebit de îngrijorătoare pe ruta nordică, unde chiar și gheața subțire sau formațiunile plutitoare pot crea situații periculoase.
Materialul mai notează că, dincolo de Rusia, dezvoltarea infrastructurii arctice și militarizarea regiunii au impulsionat investiții suplimentare în cercetare; munca lui Collins a fost finanțată din fonduri ale guvernului canadian, iar premierul Canadei, Mark Carney, a propus revitalizarea unui port de adâncime la Churchill, care ar urma să ofere o conexiune cu Atlanticul de Nord.
Recomandate

Memoriile lui Joe Biden sugerează tensiuni în gestionarea sprijinului SUA pentru Ucraina , prin descrieri critice la adresa lui Volodimir Zelenski și prin relatarea unui refuz de a permite echipei lui Donald Trump să deschidă negocieri cu Vladimir Putin în perioada de tranziție, potrivit Digi24 . Cartea de memorii „ Promise Me, America ”, care urmează să apară marți, 17 noiembrie, revine asupra relațiilor lui Biden cu liderii Ucrainei și Rusiei în contextul războiului început în februarie 2022. În pasaje reproduse în avans de Wall Street Journal și preluate de Ukrainska Pravda , fostul președinte american îl descrie pe Zelenski drept „capricios și încăpățânat” și afirmă că acesta „nu era atât de recunoscător” pe cât se aștepta pentru sprijinul oferit de Statele Unite. Totuși, Biden notează și că experiența lui Zelenski ca actor „s-a dovedit a fi o pregătire foarte bună” pentru conducerea unei țări aflate în război, indicând o evaluare amestecată a partenerului de la Kiev. Ce spune Biden despre Putin În ceea ce îl privește pe Vladimir Putin, Biden descrie „tonul țâfnos” al liderului rus și o atitudine afișată în întâlniri pe care o compară cu cea a „unui adolescent” care se preface indiferent, stând „tolănit” în timpul discuțiilor oficiale. Episodul tranziției către administrația Trump Un element cu potențial impact asupra modului în care a fost gestionată politica externă americană la schimbarea administrației este relatarea lui Biden despre perioada de tranziție de după alegerile din noiembrie 2024. Potrivit fostului președinte, membri ai echipei lui Donald Trump i-ar fi cerut să semneze o scrisoare care le-ar fi permis să negocieze direct cu Putin înainte de preluarea mandatului, la 20 ianuarie 2025. Biden afirmă că a refuzat, motivând că nu era dispus să ofere „mână liberă” pentru ceea ce se aștepta să fie „un fel de capitulare, în detrimentul Ucrainei”, sugerând că se temea de un acord dezavantajos pentru Kiev. Context Volumul „Promise Me, America” acoperă cei patru ani ai lui Joe Biden la Casa Albă (2021–2025) și include atât decizii de politică internă și externă, cât și campania prezidențială din 2024, din care s-a retras în favoarea vicepreședintei Kamala Harris. Cartea va fi publicată de editura Little, Brown and Company la 17 noiembrie. [...]

Ucraina vizează o poziție europeană comună în negocierile cu Rusia , printr-o reuniune aflată în pregătire, care ar urma să stabilească mandatul politic al Europei pentru discuțiile de încheiere a războiului, potrivit Economica . Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a spus că se pregătește o reuniune a „ Coaliției de Voință ”, cu obiectivul de a defini „poziția europeană” în negocierile pentru a pune capăt războiului cu Rusia, relatează Agerpres. În alocuțiunea sa zilnică de seară, Zelenski a descris întâlnirea drept una „importantă”, care „ar putea să devină istorică”. „Pregătim o reuniune a Coaliţiei de Voinţă. Este o întâlnire importantă ce ar putea să devină istorică.” Liderul ucrainean a adăugat că miza ar fi conturarea unei „poziții europene puternice”, pe care a caracterizat-o drept „100% în favoarea victoriei”. „Putem defini o poziţie europeană puternică, 100% în favoarea victoriei.” Deocamdată, informațiile disponibile nu includ data, locul sau lista participanților la reuniune, iar detaliile despre formatul negocierilor vizate nu sunt precizate în materialul citat. [...]

Forțele UE au urcat la bordul unei nave-cisternă rusești suspectate că face parte din „ flota din umbră ”, după ce au constatat că naviga sub pavilion fals , într-o intervenție care indică o înăsprire a aplicării sancțiunilor și a controlului maritim în Mediterana, potrivit Mediafax . Efectivele Operațiunii Irini au urcat vineri la bordul navei MV Midag, iar șefa diplomației UE, Kaja Kallas , a anunțat duminică acțiunea, precizând că verificările au arătat folosirea unui pavilion fals. Informația este atribuită de Mediafax postului Euronews. Într-o postare pe rețelele de socializare, Kallas a transmis că UE va continua să „perturbe” activitatea „flotei din umbră” a Rusiei, „atât pe mare, cât și prin mijloace diplomatice”. Sancțiuni noi în pregătire, cu ținte legate de „flota din umbră” Kaja Kallas a mai anunțat că miniștrii de externe ai UE urmează să aprobe luni noi sancțiuni împotriva Rusiei. Potrivit declarațiilor citate, măsurile ar urma să vizeze: „bănci”, „cumpărători”, „companii care sprijină «flota din umbră»”. În contextul sancțiunilor occidentale, Rusia folosește această „flotă din umbră” pentru transportul petrolului, iar navele își pot ascunde originea reală prin intermediul unor firme și pavilioane din alte țări. Ce rol are Operațiunea Irini și de ce contează Mediterana Operațiunea Irini a fost lansată în martie 2020 pentru a asigura respectarea embargoului ONU asupra armelor impus Libiei. Mandatul inițial a inclus și combaterea traficului ilegal de arme, colectarea de informații despre contrabanda cu petrol și contribuția la combaterea traficului de persoane, precum și sprijin pentru instruirea instituțiilor libiene relevante. În octombrie, mandatul misiunii a fost prelungit până la 31 martie 2029. Una dintre responsabilitățile noi este contribuția la „limitarea” activității „flotei din umbră” a Rusiei, Mediterana fiind descrisă drept o „zonă-cheie de tranzit și transfer” pentru navele folosite de Moscova pentru a evita sancțiunile. În acest an, Operațiunea Irini a mai făcut verificări similare, inclusiv în august, la bordul navei MV Sun, iar tot atunci a avut loc o inspecție și pe nava MV Toa Payoh. [...]

O eventuală oprire a ajutorului Franței pentru Ucraina ar izola Parisul în Europa , avertizează anturajul președintelui Emmanuel Macron , pe fondul poziției anunțate de Marine Le Pen , potrivit Economica . Mesajul indică un risc de repoziționare strategică a Franței în UE și NATO, cu potențiale consecințe asupra securității europene. Anturajul lui Macron a declarat, într-o intervenție de marți, în timpul unei deplasări a președintelui francez în Cambodgia, că dacă Le Pen „a dorit să se pună capăt sprijinului pentru Ucraina”, iar acest lucru s-ar întâmpla după o eventuală alegere a ei, „ea ne va izola în Europa”. Declarația este citată de Agerpres. Argumentul invocat este unul de securitate: „pacea în Ucraina este o condiție pentru securitatea noastră”, a adăugat aceeași sursă, conform Agerpres. În această logică, reducerea sprijinului pentru Kiev ar slăbi poziția colectivă a Europei și ar afecta direct arhitectura de securitate regională. În weekend, Macron a transmis pe platforma X că „cei care vor să raționalizeze mijloacele pentru Ucraina vor să o oblige la o pace injustă”, cu riscul unei „vulnerabilizări durabile” a întregii Europe. Deși nu a numit-o explicit pe candidata partidului RN, Economica notează că aluzia este considerată evidentă în contextul poziției acesteia. Marine Le Pen a anunțat că, dacă va fi aleasă președinte al Franței, va pune capăt ajutorului financiar al Parisului pentru Ucraina după cel mult șase luni, potrivit informațiilor citate în articol. [...]

Rusia condiționează reluarea negocierilor despre Ucraina fără un armistițiu prealabil , poziție care complică perspectiva unei dezescaladări rapide și menține incertitudinea geopolitică cu efecte directe asupra riscului regional, potrivit Economica . Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a respins ideea ca un armistițiu să fie o condiție înaintea oricărei discuții despre securitatea europeană, criticând explicit abordarea atribuită președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen . „A susţine, aşa cum face Ursula von der Leyen, că mai întâi trebuie să fie un armistiţiu înainte de a începe orice dezbatere despre securitatea europeană (…) este un raţionament care nu duce nicăieri” Lavrov a adăugat că Moscova se așteaptă „ca toată lumea să înțeleagă” această poziție, conform Agerpres (citată de Economica). În același timp, șeful diplomației ruse a susținut că statele europene încearcă să intre în procesul de negociere „pentru a urca în ultimul tren”, dar că declarațiile lor ar arăta că „nu înțeleg pe deplin” ce rol ar putea avea. Mesajul către Europa: „pacea sau războiul” În același registru, Kremlinul a transmis anterior că Europa ar trebui să decidă dacă sprijină „pacea sau războiul” înainte de a se alătura negocierilor privind Ucraina. În acest context, președintele rus Vladimir Putin a spus că și-ar dori ca americanii să discute cu Europa pentru ca europenii „să decidă ce vor: pacea sau războiul”. Putin a făcut declarația în această săptămână, cu ocazia întâlnirii la Kremlin cu doi emisari ai Casei Albe pentru Ucraina, Jared Kushner și Steve Witkoff, mai notează materialul. [...]

China se apropie de statutul de economie „bogată”, dar riscă să rămână dependentă de exporturi din cauza unei populații încă sărace și a unei clase de mijloc pe care Beijingul a încercat să o țină sub control, potrivit unei analize citate de Digi24 . Miza economică este că, fără consum intern mai puternic, supraproducția industrială va continua să se verse în exporturi exact într-un moment în care piețele externe ridică tarife și bariere. Economia Chinei a crescut accelerat după aderarea la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) în 2001: de la 1,3 trilioane de dolari la aproape 20 de trilioane de dolari, iar exporturile au crescut de 13 ori în 25 de ani, țara devenind „fabrica lumii”. În paralel, venitul pe cap de locuitor ar urma să depășească pragul Băncii Mondiale pentru economiile cu venituri mari, însă o parte importantă a populației rămâne, în termeni comparabili internațional, mult sub nivelul asociat acestui statut. „Paradoxul” sărăciei: praguri diferite, realități diferite Beijingul a susținut că a obținut o „victorie totală” împotriva sărăciei, iar măsurile aplicate din 1978 ar fi scos aproape 800 de milioane de oameni din sărăcia extremă. În același timp, analiza citată arată că autoritățile chineze au folosit un prag al sărăciei de 2,30 dolari pe zi, criticat ca fiind prea mic. Prin comparație, dacă s-ar utiliza pragul de 30 de dolari pe zi, pe care Banca Mondială îl aplică țărilor bogate, „cetățeanul chinez de rând” ar fi mult sub acest nivel. Această discrepanță, potrivit materialului, va conta mai mult decât simpla creștere a PIB-ului în următorul sfert de secol: întrebarea devine ce face statul cu milioanele rămase în urmă și cu o clasă mijlocie care nu a fost lăsată să se consolideze. Consum intern slab, presiune mai mare pe exporturi Un efect economic direct al acestei structuri sociale este că populația economisește mult și cheltuie puțin, iar producția din fabricile moderne nu poate fi absorbită de piața internă. Consecința: surplusul continuă să meargă la export. În plus, China nu mai exportă predominant bunuri cu valoare adăugată mică, ci produse care concurează industriile strategice ale economiilor avansate. În text sunt menționate, între altele: peste 70% din mașinile electrice produse la nivel mondial; 80% din baterii; 80% din panourile solare. În același timp, exporturile chinezești se lovesc acum de tarife și blocuri comerciale în mai multe regiuni, ceea ce amplifică tensiunile comerciale pe măsură ce China urcă în segmentele „premium” ale industriei (mașini electrice, roboți industriali, turbine eoliene). Riscul care se adaugă: factura demografică Pe lângă dilema consumului și a distribuției veniturilor, analiza indică o presiune majoră de natură demografică. Până în 2035, numărul pensionarilor din China este așteptat să ajungă la 400 de milioane, ceea ce ar împinge statul să cheltuiască mai mult pe pensii și asistență medicală. În acest tablou, concluzia materialului este că o mare putere care continuă să prospere, dar își menține majoritatea populației în sărăcie, poate ajunge fie la stagnare economică prelungită, fie la acumularea unor tensiuni interne cu efecte pe termen lung. [...]