Știri
Știri din categoria Externe

Statele Unite avertizează Canada că ar putea intensifica zborurile de luptă în spațiul său aerian, dacă guvernul de la Ottawa renunță la achiziția celor 88 de avioane F-35 de la Lockheed Martin. Informația vine prin intermediul The Independent, care citează un interviu acordat de ambasadorul SUA în Canada, Pete Hoekstra, pentru CBC News. Ambasadorul a sugerat că, în cazul în care contractul este redus sau anulat, Washingtonul va „acoperi golurile” în ceea ce privește securitatea spațiului aerian nord-american, inclusiv prin desfășurarea mai frecventă a avioanelor sale în spațiul aerian canadian.
Declarația reprezintă o presiune diplomatică în contextul în care Canada reevaluează contractul semnat în 2022 pentru achiziția celor 88 de aparate F-35A, din cauza creșterii semnificative a costurilor. Inițial estimat la 19 miliarde de dolari, programul a ajuns la 27,7 miliarde de dolari, conform unui audit realizat în 2025. Până acum, Canada s-a angajat să finanțeze doar 16 avioane livrabile, ceea ce alimentează incertitudinea în jurul proiectului.

Hoekstra a atras atenția că o modificare a comenzii ar presupune o renegociere a acordului bilateral NORAD – pactul vechi de zeci de ani dintre SUA și Canada care permite operarea reciprocă în spațiul aerian pentru interceptarea amenințărilor. Potrivit ambasadorului, în cazul unui abandon al proiectului F-35, NORAD „ar trebui modificat”.
Tensiunile vin și în contextul unor fricțiuni mai largi între cele două țări, inclusiv din cauza amenințărilor comerciale lansate de președintele Donald Trump. Premierul canadian Mark Carney a dispus revizuirea contractului de achiziție, iar guvernul său analizează acum alternative. Una dintre acestea este oferită de compania suedeză Saab, care propune avionul Gripen E și se angajează să construiască aeronavele în Canada, creând peste 12.000 de locuri de muncă. Ministrul Industriei, Mélanie Joly, a declarat că prioritatea este securitatea națională și crearea de locuri de muncă, nu satisfacerea intereselor externe: „Putem controla cui acordăm contractele de apărare și ce beneficii aduc ele Canadei.”
În replică, ambasadorul american a insistat că Gripen E este un „produs inferior” în comparație cu F-35 și că interoperabilitatea redusă ar slăbi capacitatea de apărare comună: „Dacă aleg un produs care nu e la același nivel, noi trebuie să găsim cum compensăm acest lucru.”
Această dispută reflectă și strategia mai amplă a administrației Trump de a exercita presiune asupra aliaților pentru a se conforma intereselor americane în materie de securitate, similar cu presiunile recente asupra aliaților europeni în contextul negocierilor pentru achiziționarea Groenlandei.
Recomandate

Scepticismul public față de războiul cu Iranul se leagă de scumpiri și presiune pe bugetele gospodăriilor , potrivit unui sondaj citat de Al Jazeera , care arată că 61% dintre americani consideră că decizia SUA de a folosi forța militară împotriva Iranului a fost o greșeală. Sondajul Washington Post–ABC–Ipsos , publicat vineri, indică faptul că 36% dintre respondenți cred că atacarea Iranului a fost decizia corectă. În același timp, războiul – lansat de SUA și Israel la finalul lui februarie – este descris ca având efecte asupra economiei globale și ca alimentând temerile legate de costul vieții în SUA, pe fondul scumpirii energiei. Costul vieții, principalul canal prin care se vede impactul Întrebați dacă și-au schimbat comportamentul din cauza prețurilor mai mari la benzină, 44% dintre respondenți au spus că au redus deplasările cu mașina, iar 42% au declarat că au tăiat și din cheltuielile gospodăriei. În rândul celor cu venituri sub 50.000 de dolari pe an (aprox. 230.000 lei), proporțiile cresc la 56% (condus mai puțin) și 59% (reduceri de cheltuieli în gospodărie). În acest context, materialul notează și că aprobarea pentru președintele Donald Trump a coborât la noi minime, pe fondul frustrărilor alegătorilor legate de probleme economice și costul vieții. Percepția asupra succesului militar rămâne neconvingătoare Sondajul arată și o doză ridicată de incertitudine privind rezultatele operațiunilor: 39% spun că acțiunile militare ale SUA împotriva Iranului au fost „fără succes” până acum, 19% le consideră „cu succes”, iar 41% spun că este prea devreme pentru o evaluare. Al Jazeera mai consemnează că, deși pierderile în rândul forțelor americane sunt relativ reduse, impopularitatea războiului este comparată cu cea a războiului din Irak în 2006 (într-o perioadă de violențe accentuate) și cu cea a războiului din Vietnam la începutul anilor 1970. Polarizare politică: sprijin puternic în rândul republicanilor Sprijinul rămâne însă ridicat în rândul republicanilor: aproape 80% dintre alegătorii Partidului Republican spun că decizia de a ataca Iranul a fost corectă. Chiar și în acest grup, evaluarea succesului este împărțită: respondenții sunt divizați între cei care consideră operațiunile reușite și cei care spun că este prea devreme pentru concluzii. Un alt indicator politic relevant din sondaj: 46% dintre respondenți afirmă că decizia de a ataca Iranul este inconsistentă cu poziția pe care Trump a susținut-o în campanie, când promitea evitarea „războaielor externe inutile”. [...]

SUA extind sancțiunile contra Iranului și avertizează că plata „taxelor” din Strâmtoarea Ormuz poate atrage penalizări , într-o mișcare care ridică riscuri operaționale și de conformare pentru companiile de transport și pentru fluxurile de petrol din regiune, potrivit Agerpres . Noile sancțiuni vizează inclusiv trei case de schimb și urmăresc să blocheze mecanismele prin care sumele în yuani chinezești încasate din vânzarea de petrol către China sunt convertite în riali iranieni. În paralel, OFAC (Oficiul pentru controlul activelor străine, structură din Trezoreria SUA care administrează sancțiunile) a transmis că este la curent cu amenințările Iranului la adresa navigației și cu pretențiile de impunere a unei taxe de trecere prin Strâmtoarea Ormuz, care ar putea fi cerută sub diverse forme, inclusiv ca donații „pretins caritabile” pentru organizații precum Semiluna Roșie iraniană. Ce înseamnă avertismentul OFAC pentru nave și operatori OFAC avertizează că cei care plătesc astfel de taxe – fie cetățeni americani, fie străini – pot fi vizați de sancțiuni, indiferent de modalitatea de plată. Conform unor informații vehiculate de presă, taxa percepută de Iran ar fi de un dolar pe barilul de țiței transportat prin Strâmtoarea Ormuz, menționează Agerpres. Context: presiune pe relația China–Iran Președintele american Donald Trump reproșează Beijingului că achiziționează în continuare petrol iranian, ceea ce, potrivit acestuia, ar finanța efortul de război al Teheranului. [...]

Costul real al operațiunii SUA în Iran a urcat la circa 50 mld. dolari, aproape dublu față de cifra oficială , potrivit Libertatea , care citează estimări interne discutate de oficiali americani cu CBS News . Diferența de raportare mută discuția din zona strict militară în cea bugetară: ce intră, de fapt, în „nota de plată” și cât mai poate crește. Estimarea de aproximativ 50 de miliarde de dolari (aprox. 230 de miliarde de lei) vizează operațiunea „Epic Fury ”, desfășurată în ultimele două luni. În schimb, directorul financiar al Departamentului Apărării, Jules Hurst, a indicat public un cost de circa 25 de miliarde de dolari (aprox. 115 miliarde de lei) pentru aceeași operațiune, declanșată pe 28 februarie. De unde vine diferența față de cifra Pentagonului Potrivit surselor citate de CBS News, suma prezentată de Hurst nu ar include o serie de costuri care, în practică, apasă direct pe buget: echipamente deteriorate sau distruse; pagube la instalațiile militare americane; costuri logistice (combustibil, mișcarea trupelor, desfășurarea infrastructurii). Un exemplu de pierderi materiale menționat în articol: armata americană ar fi pierdut cel puțin 24 de drone MQ-9 Reaper, evaluate la 30 de milioane de dolari bucata (adică cel puțin 720 de milioane de dolari, aprox. 3,3 miliarde de lei). Presiune pentru finanțare suplimentară: până la 200 mld. dolari În paralel, Administrația Trump caută fonduri suplimentare pentru continuarea operațiunii și refacerea arsenalului. Potrivit Politico (citat de Libertatea), oficialii americani ar urma să solicite o finanțare de până la 200 de miliarde de dolari (aprox. 920 de miliarde de lei). Pe fondul acestor discuții, senatorul democrat Chris Coons a contestat estimarea de 25 de miliarde de dolari, argumentând că nu include costul menținerii trupelor în regiune în ultimele două luni. Reparații și refacerea stocurilor: costuri încă neclare Pentru restaurarea bazelor, Pentagonul nu ar avea încă o estimare, pe motiv că nu este stabilită configurația viitoare a forțelor și nici ce baze vor trebui construite, potrivit declarațiilor lui Hurst. În plus, Mark Cancian, consilier principal la Centrul de Studii Strategice și Internaționale (CSIS), afirmă că o parte din costuri sunt suportate și de Departamentul pentru Securitate Internă, nu doar de Pentagon, iar refacerea arsenalelor ar urma să dureze „câțiva ani”, în condițiile în care stocurile erau deja sub presiune înainte de „Epic Fury”. Ce urmează: scenariu de escaladare și costuri în creștere În plan operațional, Donald Trump ar fi ordonat pregătiri pentru o blocadă navală îndelungată asupra Iranului, în ideea de a crește presiunea economică, inclusiv prin restricții asupra exporturilor de petrol, potrivit unor surse citate de The Wall Street Journal. În același timp, Trump ar fi admis posibilitatea reluării ostilităților, inclusiv cu rachete hipersonice Dark Eagle, și desfășurarea de forțe speciale pentru a prelua rezervele de uraniu îmbogățit ale Iranului, dacă Teheranul nu cedează. [...]

Atacurile Iranului au produs pagube de până la 25 mld. dolari (aprox. 115 mld. lei) la infrastructura militară americană din Orientul Mijlociu, potrivit unei investigații preluate de G4Media . Miza nu este doar militară, ci și bugetară: amploarea avariilor indică un efort de reparații și înlocuiri care poate împinge costurile totale mult peste estimările inițiale. Investigația CNN indică faptul că cel puțin 16 poziții militare americane au fost avariate, acestea reprezentând „majoritatea” pozițiilor SUA din regiune. Siturile sunt în opt țări din Orientul Mijlociu, iar unele facilități ar fi devenit „practic neutilizabile” sau „nelocuibile”. Ce a fost lovit și de ce contează operațional Conform relatărilor citate (CNN, The New York Times și NBC News), atacurile au vizat infrastructură critică, cu echipamente scumpe și greu de înlocuit: sisteme radar de „înaltă valoare”; terminale de comunicații prin satelit; sisteme de apărare aeriană, inclusiv componente THAAD (un sistem american de apărare antirachetă la altitudine mare). Țintirea acestor elemente sugerează un impact direct asupra capacității de supraveghere, comandă-control și apărare antiaeriană, adică exact zonele care susțin funcționarea bazelor și protecția personalului. Nota de plată: interval larg și incertitudini Costurile estimate pentru reparații sunt plasate între 5 miliarde și 25 de miliarde de dolari (aprox. 23–115 mld. lei), însă „unele surse” citate în material sugerează că impactul economic total ar putea fi „mult mai mare”. Publicația nu detaliază metodologia acestor estimări și nici nu oferă o defalcare pe tipuri de lucrări, ceea ce lasă o marjă mare de incertitudine. Un exemplu punctual menționat este Bahrain, unde cartierul general al Flotei a V-a a SUA din Manama ar fi suferit daune estimate la 200 de milioane de dolari (aprox. 920 mil. lei). Unde au fost raportate avarii Materialul enumeră mai multe țări gazdă și baze/obiective afectate: Bahrain : cartierul general al Flotei a V-a (Manama) – daune extinse; Kuwait : baza aeriană Ali Al Salem și Camp Buehring – avarii la hangare și piste; Qatar : baza aeriană Al Udeid și un radar de avertizare timpurie de 1,1 miliarde de dolari (aprox. 5,1 mld. lei) lângă Umm Dahal; Arabia Saudită : baza aeriană Prince Sultan – distrugeri la comunicații și sisteme radar; Emiratele Arabe Unite : bazele Al Dhafra și Al Ruwais – ținte confirmate prin imagini satelitare; Iordania : baza aeriană Muwaffaq Salti – avarii la sisteme de interceptare a rachetelor. Pierderi umane raportate De la începutul conflictului, pe 28 februarie 2026, ar fi fost răniți aproximativ 140–155 de militari americani, iar cel puțin 8 ar fi fost uciși, potrivit informațiilor din material. În lipsa unor date suplimentare despre calendarul reparațiilor și sursele de finanțare, rămâne deschisă întrebarea cât de repede pot fi readuse la capacitate completă aceste situri și ce presiune bugetară va genera refacerea infrastructurii critice în regiune. [...]

Politizarea rutelor maritime împinge în sus costurile și riscurile logistice , pe fondul unor măsuri și incidente care testează regulile de navigație în strâmtori și canale strategice, potrivit unei analize Al Jazeera . Ideea avansată recent de ministrul de finanțe al Indoneziei, Purbaya Yudhi Sadewa, de a introduce o taxă de trecere pentru navele care tranzitează Strâmtoarea Malacca (inspirată de evoluțiile din Strâmtoarea Ormuz ) a declanșat îngrijorări în rândul asigurătorilor și importatorilor asiatici. Deși Jakarta a revenit rapid asupra sugestiei, episodul este prezentat ca un semnal al unei schimbări mai ample: navigația comercială devine mai scumpă, mai periculoasă și mai dependentă de calcule politice. Transportul maritim mută peste 80% din bunurile comercializate la nivel global, iar ordinea construită prin tratate și acorduri semnate între finalul anilor 1950 și anii 1990 a susținut expansiunea comerțului mondial, care a urcat de la circa 60 de miliarde de dolari în anii 1950 la peste 25 de trilioane de dolari anul trecut, potrivit Organizației Mondiale a Comerțului, citată în analiză. Experții consultați avertizează însă că o serie de acțiuni ale unor actori majori – de la SUA și Iran la Rusia și China – pun presiune pe aceste reguli. Strâmtoarea Ormuz: „permissioning”, blocade și efecte în energie În Strâmtoarea Ormuz, Iranul a restricționat din începutul lunii martie trecerea pentru majoritatea navelor, după declanșarea războiului de către SUA și Israel, iar pe 13 aprilie SUA au impus o blocadă navală asupra navelor și porturilor iraniene. Ulterior, SUA au capturat nave iraniene în apropierea strâmtorii și au abordat alte nave la sute de mile distanță în Asia-Pacific, despre care susțin că transportau petrol iranian sancționat. Iranul, la rândul său, a capturat nave despre care afirmă că încercau să treacă fără permisiune și a tras asupra unor vase. Schimburile de măsuri au amplificat criza energetică globală, împingând prețurile gazelor și petrolului la maximele ultimilor ani, notează analiza. Jack Kennedy, responsabil pentru riscul de țară în regiunea MENA la S&P Global Market Intelligence, avertizează că și fără o închidere totală, „autorizarea” (controlul trecerii prin permisiuni) și presiunea pot genera costuri mari și incertitudine. Ca exemplu, el indică un incident raportat de grupul britanic United Kingdom Maritime Trade Operations , în care o navă container a fost atacată la nord-est de Oman, iar puntea a suferit avarii semnificative; Kennedy descrie episodul drept un semnal de „utilizare calibrată a forței”, pentru a arăta controlul fără oprirea completă a traficului. Canalul Panama și tensiunile SUA–China: acuzații de „presiune economică” Un alt punct sensibil este Canalul Panama. SUA și mai multe state din America de Sud și Caraibe au emis o declarație comună în care acuză China de „presiune economică țintită” și de acțiuni care au „afectat navele sub pavilion panamez”, inclusiv prin reținerea unor astfel de nave în porturile chineze. Beijingul a respins acuzațiile și a acuzat SUA de ipocrizie. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Lin Jian, a invocat istoricul intervențiilor americane în Panama și a sugerat că Washingtonul ar urmări să transforme canalul – „menit să rămână permanent neutru” – într-un instrument propriu. Episodul vine la trei luni după ce Curtea Supremă din Panama a anulat o concesiune veche, deținută de o companie cu legături în Hong Kong, pentru operarea porturilor Balboa și Cristobal, decizie luată pe fondul presiunilor SUA asupra Panama de a limita influența chineză în zona canalului, potrivit analizei. China a condamnat hotărârea instanței panameze. De ce contează pentru companii: rute mai lungi, combustibil, asigurări, întârzieri Deși cadrul legal al tranzitului maritim continuă să susțină majoritatea comerțului de rutină, experții citați avertizează că excepțiile „de mare vizibilitate” se înmulțesc, iar perturbările capătă forme mai strategice. Exemplele menționate includ: Marea Neagră: restricțiile impuse de Rusia exporturilor ucrainene au produs șocuri în aprovizionarea globală cu alimente. Marea Chinei de Sud: China este acuzată tot mai des că hărțuiește nave comerciale pentru a-și impune revendicări teritoriale (acuzații pe care Beijingul le neagă). Marea Roșie: atacurile houthi au forțat companiile să ocolească pe la Capul Bunei Speranțe. În plan operațional, analiza arată că devierile de la rutele obișnuite înseamnă consum mai mare de combustibil și timp suplimentar pe mare, deci costuri mai ridicate. În paralel, cresc primele de asigurare și tarifele pentru riscuri de război, iar procesele de conformitate (verificări pentru respectarea sancțiunilor și a regulilor) se înăspresc. Chiar și inspecțiile sau reținerile scurte pot produce efecte în lanț asupra programelor de livrare și a angajamentelor de transport, împingând operatorii să-și reevalueze rutele, pavilionul sub care navighează și escalele în porturi pentru a reduce expunerea la întârzieri motivate politic. Miza, avertizează Kennedy, este precedentul: dacă mai multe state testează limitele prin „permissioning”, aplicare selectivă a regulilor sau amenințări cu taxe în strâmtori internaționale, accesul și costurile pot ajunge să depindă tot mai mult de negociere și raportul de forțe, nu de norme aplicate uniform. [...]

Administrația Trump înăsprește sancțiunile împotriva Cubei, vizând inclusiv băncile străine care lucrează cu Havana , într-o mișcare care poate amplifica riscurile de conformare (respectarea sancțiunilor) pentru instituții financiare și companii cu expunere pe insulă, potrivit Digi24 . Președintele american susține că Cuba continuă să reprezinte „o amenințare extraordinară” pentru securitatea națională a Statelor Unite. Noile măsuri sunt incluse într-un decret prezidențial și sunt prezentate ca parte a unei strategii de intensificare a presiunii asupra Havanei, pe fondul crizei economice din Cuba. Ce prevăd noile sancțiuni și cine poate fi afectat Conform informațiilor din articol, sancțiunile vizează mai multe paliere, cu potențial impact direct asupra relațiilor comerciale și financiare: bănci străine care colaborează cu guvernul cubanez; restricții în materie de imigrație ; persoane și entități implicate în sectoarele energiei , mineritului și „în alte sectoare” ale economiei cubaneze; persoane găsite vinovate de „încălcări grave ale drepturilor omului” . În practică, extinderea țintelor către bănci din afara SUA crește miza pentru actorii internaționali care procesează plăți, finanțează comerț sau oferă servicii companiilor conectate la statul cubanez. Context: embargo, blocaj petrolier și presiune pe economie Pe lângă embargoul american în vigoare din 1962, Washingtonul impune din ianuarie un blocaj petrolier asupra Cubei, autorizând de atunci sosirea unui singur petrolier rus , mai notează articolul. Cuba este descrisă ca fiind într-o criză economică profundă, alimentată de înăsprirea sancțiunilor din primul mandat Trump (2017–2021), de slăbiciuni structurale ale economiei centralizate și de o reformă monetară eșuată. Potrivit aceleiași surse, de la sfârșitul lunii ianuarie activitatea a fost „practic paralizată”, iar: turismul (sursă importantă de valută) „s-a prăbușit la jumătate” de la începutul anului; producția de nichel și cobalt este oprită; sectorul tutunului suferă din cauza lipsei de combustibil. Tensiuni politice, dar și negocieri în derulare Anunțul sancțiunilor a venit chiar de 1 Mai, când în Cuba a avut loc o manifestație în fața ambasadei SUA la Havana, la care au participat Raul Castro (94 de ani) și președintele Miguel Diaz-Canel . În același timp, în pofida tensiunilor, cele două țări se află în negocieri, iar discuții au avut loc pe 10 aprilie la Havana, la nivel diplomatic înalt, potrivit articolului. Ce urmează, din informațiile disponibile, este aplicarea efectivă a măsurilor din decret și modul în care băncile și companiile cu legături comerciale cu Cuba își vor ajusta expunerea pentru a evita încălcarea regimului de sancțiuni. [...]